Rezumat

Lucian Boia analizeaza evolutia si plasarea intelectualitatii romane de-a lungul a doua decenii extrem de turbulente din istoria Romaniei. Firul principal al analizei a lui Lucian Boia, Capcanele istoriei, il reprezinta evolutia/plasarea intelectualitatii (a celor mai relevanti exponenti, evident) romane de-a lungul a doua decenii extrem de turbulente din istoria Romaniei, in care s-au schimbat nu numai nenumarate guverne, dar au avut loc lovituri de stat (februarie 1938 / 4-6 septembrie 1940, 23 august 1944, 6 februarie 1945), rebeliuni (2123 ianuarie 1941), intrari in razboi (22 iunie 1941). Doua decenii pline de evenimente politice, militare si ideologice, care nu aveau cum sa nu priveasca masiv elita intelectuala a tarii care, atunci, spre deosebire de perioada de dupa 1989, era puternic implicata in bunul (sau raul) mers al Romaniei, in mod direct, in viata politico-administrativa a tarii. A se vedea doar componenta efemerului guvern Goga-Cuza (plin cu profesori universitari), care demonstreaza inca o data faptul ca un intelectual de anvergura nu trebuie si, de cele mai multe ori, nu poate fi si un politician de aceeasi statura (si aici cazul cel mai relevant este cel al lui Nicolae Iorga). Nu este nicio noutate ca intelectualii au fost, sunt si vor fi atrasi de puterea politica, gravitand, intr-un fel sau altul, in jurul ei. Motivatiile sunt diverse si acopera o paleta extrem de vasta, insa, in mod cert, intelectualul si, cu atat mai mult, elita acestei categorii crede ca are un cuvant major de spus in evolutia societala si, din aceasta perspectiva, este gata sa faca aproape orice compromis pentru a fi bagat in seama. De aceea, decidentilor politici nu le-a fost deloc greu sa il manipuleze, caci puterea politica dispunea (si o face in continuare) de mijloacele atat in taram simbolic, cat si in cel real/pecuniar. in afara vesnicului colaborationism intelectual romanesc, un alt registru abordat si analizat fara complexe il constituie prezenta elementului evreiesc in cultura romaneasca din aceasta perioada. Chiar daca acesta a persistat si dupa anii 1950, masiva migratie a minoritatii evreiesti din Romania catre Israel a determinat si disparitia uneia dintre cele mai spinoase probleme din Romania, care a agitat spiritele, mult mai mult decat era cazul, inflamandu-le. Revelator pentru acuzele aduse la adresa evreilor de filocomunism este faptul ca: nu se cautau evrei cu orice pret, ci persoane corespunzatoare unei anumite tipologii (intelectualii devotati partidului si detasati de cultura romaneasca traditionala). Tipologia aceasta era mai frecvent reprezentata printre evrei, insa ceea ce prima era tipologia, si nu evreitatea in sine. Dovada, tratamentul rezervat evreilor sionisti, supusi unei drastice persecutii incepand din 1950.