Considera ii cu referire la na ionalismul

lui Raoul Şorban

Dragoş Constantin SDROBIŞ

Keywords: Conspiracy theory, Hungarism, Negation of Holocaust, The postcommunist
society, Xenophobia

Abstract

Considerations on Raoul Sorban’s Nationalism

The issue of nationalism remained alive in the Romanian society, representing the
oposition towards the western current. The reccurent theses met in this discourse were
represented by the relations with the neighbouring nations and the national minorities,
especially with Hungarian and Jewish people. Raoul Sorban adhered to this current
which was to give birth to a culture of conspiration in the postcommunist society. In the
center of Sorban’s theory about conspiracy there are the Hungarians and the Jews,
perceived as enemies. The author’s xenophobia is visible in his works, in which he denies
the existance of Holocaust in Antonescu’s Romania.

Motto: Paradigma conspira iei rezidă aşadar nu în afirmarea existen ei, mai
mult sau mai pu in abundente, a conspira iei în istorie, ci în reducerea istoriei la
conspira ie, la un şir neîntrerupt de uneltiri infailibile1.

Opera istorico-politic a lui Raoul Şorban (1912-2006), personalitate care se

declara ap r tor al ideii de românism, nu putea s nu fie îndreptat spre istorie – ca şi
ramp de lansare pentru teoriile sale justificatoare şi conspira ioniste, teorii oarecum
populare în România anilor ’90. Acest „succes“ a fost, mai degrab , un reflex al
deceniilor de ideologizare impuse de c tre comunişti. Dar s vedem, pentru o mai
bun explica ie, care au fost avatarurile discursului istoric românesc în perioada
comunist şi procesul de emergen în postdecembrism.

1.1. Clio înc tuşat

Perioada comunist a impus (ini ial) o denigrare sistematic a valorilor româneşti,
apoi o restitu ie distorsionat , în spirit pseudo-na ionalist2, fapt care a dus la pierderea
caracterului ştiin ific al istoriografiei româneşti, istoriografie care nu se va impune pe
plan interna ional. Istoricii de valoare s-au concentrat asupra epocilor antic şi
medieval , mai îndep rtate de afirmarea comunismului în plan cultural şi politic, deci
mai pu in afectate de politizare. Al ii, printre care Vlad Georgescu, au ales calea
1
Voicu 2000, p. 200.
2
Zub 1998, p. 24.

Studia Universitatis Cibiniensis • Series Historica, tomul 5/2008, pp. 217-230

218 Dragoş Constantin SDROBIŞ

exilului şi au reuşit s prezinte istoria României într-o manier apolitic . Cei mai
mul i dintre istorici s-au constituit în sus in tori ai regimului, s-au supus comanda-
mentelor „ştiin ifice“ ale partidului de rescriere a istoriei, generând excese în
construc ia discursului istoric, accentul fiind pus, în faza final a „comunismului
legionaroid“ (Gabriel Liiceanu) pe viziunea na ionalist . „Redescoperirea na ionalis-
mului în anii 1960-1970 a însemnat din punct de vedere istoriografic triumful
preocup rilor de istorie politic . De aici şi succesul de public al multora dintre
redescoperirile şi reevalu rile de istorie politic din anii 60-80“1. Dac în privin a
epocii antice se remarca excesul de studii ap rute cu privire la daci şi civiliza ia lor
(în 1980 s-au aniversat 2050 de ani de la crearea „statului dac centralizat şi
independent“ al lui Burebista, iar în 1986 se celebreaz 2500 de ani de la prima
men ionare a ge ilor în izvoarele istoriei – prilej pentru a se lansa o pseudosintez
oper istoriografic , Istoria militară a poporului român, coordonator fiind fratele
dictatorului, generalul Ilie Ceaşescu), iar în studiile medievistice accentul s-a pus pe
mitul unit ii românilor, care apoteotic se vor uni în 1600 (vremelnic îns , parc
înadins pentru a sedimenta teoria conspira iei antiromâneşti universale), în
istoriografia modern şi în cea contemporan imixtiunea politicului a dus la o
reaşezare a lucrurilor în func ie de schema istoric a materialismului istoric, dar mai
ales în func ie de derapajul regimului ceauşist spre o schem etnocentrist .

1.2. Recuperarea trecutului şi nega ionismul

Decretarea libert ii de exprimare şi a şanselor egale imediat dup Decembrie
1989 au dus la o dezarmare a istoricilor şi, în general, a oamenilor de cultur care au
sus inut vechiul regim. Aceştia se vedeau expuşi atacurilor care veneau din partea
intelectualilor ce nu aleseser calea compromisului, situa ie care îi va determina s
creeze un arsenal istoriografic defensiv care s -i avantajeze în rela ia cu publicul;
aceasta, mai ales, în contextul în care consumatorul de cultur , educat în spiritul
na ionalism-comunismului, înc mai putea s cad prad demagogiei, nefiind preg tit
pentru o analiz critic a istoriei românilor. Astfel de cercet tori au continuat seria
„dezv luirilor“ de istorie contemporan , teme ce captaser aten ia în ultimul deceniu
de totalitarism, personalitatea predilect dovedindu-se mareşalul Ion Antonescu.
Prezentat într-un tablou tragic şi m re în acelaşi timp, Antonescu a devenit
continuatorul ideologiei na ionaliste, xenofobe, într-un moment în care occidentalii
parafau la Maastricht crearea unei noi comunit i economice şi cvasipolitice
interna ionale: Uniunea European . Era vizibil atitudinea retrograd a unor astfel de
istorici, al c ror lider p rea a fi Gheorghe Buzatu. Aceast problem delicat s-a
dovedit a fi un bun recelator al partizanatelor politice şi al continuit ii dintre perioada
comunist şi cea de tranzi ie, la nivelul practicilor manipulatorii, dar şi al simpatiilor
ideologice. „The personality of Ion Antonescu (…) has served as a propagandistic
weapon, which both the Communist authorities and their successors have directed
against both monarchy and democratic forces in general“2. Chiar Andrei Pippidi
remarca existen a acestui „mariajul imposibil“ care a luat naştere din teama de istorie:

1
Murgescu 2000, p. 41.
2
Vultur 2005, p. 241.
 Considera ii cu referire la na ionalismul lui Raoul Şorban 219

„nostalgicii a dou dictaturi (ai celei de tip fascist şi ai celei de tip comunist – n.a.)
formeaz în prezent o redutabil coali ie“1.
Odat cu reorientarea politic a României spre NATO şi UE chestiunea
antonescian a fost, în aparen , abandonat , singurul sus in tor fervent r mânând
liderul politic Corneliu Vadim Tudor, în al c rui partid va intra şi profesorul clujean
Raoul Şorban. Punctul culminant al disputei dintre istoricii tradi ionalist-comunişti şi
cei europenişti a fost atins în 2002, când premierul N stase, dup o vizit la
Washington, a dispus ca toate monumentele închinate mareşalului Antonescu s fie
demontate. Aceast decizie politic a fost justificat de faptul c Ion Antonescu era
considerat drept coautor al genocidului evreilor din perioada 1939-1945. Incapabili în
a-şi asuma trecutul şi considerându-se culpabiliza i de un Occident „care ne-a p r sit
la Yalta“, „pentru a fi testate pe popula ii evoluate experimentul bolşevic“ (Iosif
Constantin Dr gan), istoricii români au adoptat pozi ii diferite, to i c zând de acord
asupra faptului c „Antonescu apar ine istoriei şi trebuie l sat în seama slujitorilor lui
Clio“, atitudine echivoc , atitudine în care este vizibil latura na ionalist a
discursului istoric comunist.
În ciuda discu iilor iscate pe aceast tem , remarcabil r mâne tendin a românilor
spre figuri autoritare şi, mai ales, în plin er mediatic , manipularea opiniei publice
prin vocea unor persoane avizate, obiective şi „patriotice“. Recrudescen a
etnona ionalismelor dup 1989 este vizibil în discursul istoriografic prin perpetuarea
unor constructe imaginare datând din secolul al XIX-lea, pe baza c rora s-a
sedimentat viziunea tradi ionalist , autarhic , antimodernist : „de la clişeele
na ionalismului romantic al secolului al XIX-lea, de la cele eugeniste ale perioadei
interbelice, pân la cele afirmate de na ionalismul narcisist comunist, care aveau ca
finalitate culpabilizarea Vestului, pentru decalajul socio-economic al Estului“2.

1.3. Cultura conspira iei în opera politic a lui Raoul Şorban

Motto: Conspira ia se referă la un act, teoria conspira iei la o percep ia a
realită ii3.

Opera politic a lui Raoul Şorban se înscrie perfect în mediul cultural al anilor
’90, când societatea româneasc se sim ea asaltat de occidentalism. Este perioada în
care problemele economice şi sociale ale românilor se conjug cu eforturile clasei
politice care provenea din vechiul sistem al puterii. Fantasma na ionalismului se
dovedea fecund , primordial fiind ap rarea integrit ii româneşti în fa a asalturilor
str ine, decât rezolvarea problemelor economice ale României.
Astfel, intr m în era manipul rii politice şi sociale prin intermediul culturii
conspira ioniste postdecembriste, un apanaj al unor mişc ri politice şi culturale cum
au fost (şi unele mai sunt) Partidul România Mare, Partidul Unit ii Na ionale a
Românilor, Vatra Româneasc , liderii acestor mişc ri dând glas crezurilor lor prin
intermediul unor reviste ca România Mare, Europa, Tricolorul, Na iunea.

1
Andrei Pippidi apud Vultur 2005, p. 245.
2
Grancea 2002, p. 367.
3
Pipes 1997, p. 21.
220 Dragoş Constantin SDROBIŞ

Dar ce reprezint conspira ionismul, ca idee politic ? Se pare c , din punct de

vedere sociologic şi psihologic, conspira ionismul îndeplineşte câteva func ii
esen iale. În primul rând, el d un sens tuturor fenomenelor, deopotriv accesibil şi
sofisticat, uşor de în eles de oricine şi totodat ezoteric, simplu şi în acelaşi timp
complicat: „Simplicitatea modelului s u explicativ îi asigur popularitatea şi, deci,
r spândirea, iar dificultatea – prestigiul. Luate împreun ele confer coeren
interpret rii conspira ioniste“1. Tocmai în acest fapt rezid puterea de seduc ie a
conspira ionismului, întrucât reduce toate problemele societ ii la acelaşi principiu
cauzal. Mai mult, conspira ionismul are avantajul de a ra ionaliza tot ce este r u în
societate: s r cia, mizeria, crizele, r zboaiele, şomajul, bolile, drogurile, imoralitatea,
toate acestea ap rând prin lentila acestei viziuni ca produse genuine ale unei
omnipotente conjura ii. Astfel, prin construirea acestei teorii a complotului,
conspira ionismul r spunde presantei nevoi sociale de a da o explica ie nefericirilor
cu care se confrunt , în general, oamenii şi societ ile: „Insuccesul personal sau social
devine mai comprehensibil şi suportabil: când duşmanul este atât de puternic,
victimizarea are o func ie evident de consolare“2.
Dup cum am afirmat şi în deschiderea acestui capitol, conspira ionismul face
parte din seria constructelor imaginare, care se detaşeaz complet de realitate,
func ionând ca o lume paralel , care are propriile principii şi reflexe. Şi ca orice „-
ism“, trebuie s aib şi un colportor, un apostol, un iluminat care s r spândeasc
aceast modalitate perfect – ar putea fi altfel? – de r spândire a noului „crez“.
Interesant este modul în care aceşti oameni se trezesc, încep s perceap lucrurile într-
o astfel de manier . C utarea substraturilor, a mesajului abscons al oric rui eveniment
nu trebuie s se traduc neap rat într-o fidel redare a realit ii. Conspira ioniştii –
printre care şi Raoul Şorban – nu fac altceva decât proiecteze asupra realit ii o
imagine f urit într-un chip autist. El nu este un observator lucid şi obiectiv al
realit ii, ci este mai degrab furios, resentimentar şi protestatar. El nu „vede“
realitatea, dar ne poate determina pe noi s o „vedem“ ca şi el.
Raoul Şorban, ca un veritabil conspira ionist, prin studiile sale politice, reveleaz
cine sunt adev ra ii conspiratori, cei ce lucreaz neîncetat la subminarea
românismului ca atare. Evident, nu poate fi vorba decât de minorit ile na ionale, mai
exact de unguri. De fapt, în contextul discursului cu privire la minoritarii şi str inii
care comploteaz împotriva României, maghiarii au un loc privilegiat. Şi de multe ori,
nu se face o disociere clar între maghiarii din Transilvania şi cei din Ungaria, scopul
fiind clar: pentru a fi peremptorie dorin a tuturor maghiarilor de secesiune a
Transilvaniei.
O lucrare fundamental pentru crezul antimaghiar al profesorului clujean o
reprezint Chestiunea maghiară3. Autorul reia teza imperialismului maghiar, dorind
s exploateze fobiile postrevolu ionare ale românilor cu privire la o ipotetic
dezmembrare na ional . De altfel, acest subterfugiu a fost folosit şi în lupta politic ,
când în 1996, în timpul campaniei electorale PSDR- ul, Ion Iliescu avertiza electoratul
c venirea la putere, în România, a lui Emil Constantinescu va coincide cu cedarea

1
Voicu 2000, pp. 14-15.
2
Voicu 2000, p. 15.
3
Şorban 2007.
 Considera ii cu referire la na ionalismul lui Raoul Şorban 221

Transilvaniei şi cu revenirea la monarhie. Dar s urm rim îndeaproape argumenta ia

profesorului clujean, cel care nu şi-a ascuns niciodat simpatia pentru personalit i
politice precum Gheorghe Funar sau Corneliu Vadim Tudor. Astfel, R. Şorban
afirma: „Spiritul imperialist ungar nu este o ipotez , ci o realitate. Antiromânismul
maghiar nici el nu este o simpl teorie. Programul ungar urm reşte afirmarea integral
a imperialismului s u, ca şi a antiromânismului, motivându-şi ac iunea cu argumente
nobile: în l area în cultur a unor incul i, organizarea unor primitivi într-un stat
generos, competent, ocrotitor şi bine organizat. (...) motiva ia istoric a
revizionismului fiind necesitatea afirm rii dreptului la o just reglementare a vie ii
ungare, în folosul na iunii, prin gestionarea puterii în spa iul Ungariei Mari, f râmi at
energic în 1918, respectiv în 1920“1. Autorul nu exclude nici varianta militar a
expansionismului maghiar, strategie ce era „subordonat posibilului credibil“.
Oricum, în accep ia autorului, era reprobabil dezvoltarea hungarismului printr-o
colonizare economic , politic , tehnic , religioas , în forme extrem de nuan ate, ce
trebuie – nu-i aşa? – s eviden ieze caracterul insidios al acestui popor care vede în
Trianon o mare nelegiuire. Mai mult, conform aceluiaşi, hungarismul îşi întinde
tentaculele şi în plan interna ional – fortificând mitul conspira iei universale, al
„cet ii asediate“ – unde pune bazele unui plan de dezintegrare a României; aceast
din urm tem era, de altfel, recurent în cercurile na ionaliste din perioada
postdecembrist , ce c utau ca prin astfel de teorii s îşi reg seasc şi s îşi
consolideze locul pe eşichierul politic şi cultural al unei societ i emergente. Un
capitol separat îl reprezint , în lucrarea men ionat , Transilvania independentă, în
care este prezentat pe larg planul Ungariei de recreare a regatului medieval, în pericol
nefiind doar România, ci toate statele ce graviteaz în jurul Budapestei. Mai mult,
minoritatea maghiar este perceput ca „o coloan a cincea“ ce se afl sub „ritmizarea
politic a Budapestei“2: „Transilvania independent este numai o solu ionare
concesiv , de moment în viziunea revizionismului maghiar, idee cu care nu se d doar
o lupt împotriva României, dar şi a Iugoslaviei, a Slovaciei, prin provocarea de
tr d ri, revolu ii, prevestiri şi scenarii de amenin are împotriva vecinilor Ungariei; se
înfierbânt ura şi dispre ul împotriva noastr cu o furie f r repaus“3.
Lucrarea se încheie într-o not apocaliptic , victimizant , cititorul aflând, prin
medierea subiectiv a autorului, c în Europa, mai exact în Peninsula Balcanic ,
tr iesc 10 milioane români, ce sunt prad unei politici de dezna ionalizare: „În lume
exist ast zi o nou constela ie pentru minorit ile na ionale. S-au f cut legi, au fost
semnate tratate şi conven ii, s-au formulat îndemnuri şi proteste împotriva unor patimi
violent-na ionaliste, r u sau deloc disimulate. Cei ce sufer ast zi cel mai mult în
Europa din cauza unor fanatisme na ionaliste sunt cei circa 10 milioane de români,
afla i în afara grani elor României, deşi ei nu manifest nici o inten ie ori tendin de a
se desface din rile în care tr iesc, ceea ce, de altfel, ar fi cu neputin “4.
Dar care ar putea fi o defini ie, dac nu exhaustiv – deşi ştim bine c to i conspi-
ra ioniştii cred c ştiu totul – cel pu in explicativ a hungarismului sau a

1
Şorban 2007, pp. 61-62.
2
Şorban 2007, p. 281.
3
Şorban 2007, p. 282.
4
Şorban 2007, pp. 292-293.
222 Dragoş Constantin SDROBIŞ

maghiaromaniei, aşa cum o concepe Şorban? Sau, mai adecvat, care ar fi scopurile
acestui curent amenin tor? „Unul din elurile nu numai m rturisite, dar şi intrate într-o
riguroas practic , prezent în raporturile sociale, în structura sistemelor educa ionale,
în elaborarea proiectelor de viitor, activ în toate formele vie ii colective şi private – ca
rezultat şi ca dinamic a unui ideal – a fost şi asimilarea – ori anihilarea –
na ionalită ilor din cuprinsul fostei UNGARII, o ar multina ional , poliglot în
care, de-a lungul unor secole, cei de na ionalitate şi limb ungar erau în minoritate“1.
Deci, hungarismul, dup Şorban, nu este altceva decât un curent politic cuprins de
psihoza recâştig rii puterii şi a grandorii pierdute!
Prezentarea principalelor momente ale convie uirii românilor cu ungurii de-a
lungul istoriei se transform într-un lung expozeu al martirajului românesc, etapele
istorice fiind atent selectate. Accentul cade – cum era şi firesc – pe sfârşitul secolului
al XIX-lea (perioada dualismului austro-ungar) şi pe durata ocupa iei horthyste a
Transilvaniei între 1940-1944. Şorban realizeaz chiar şi o schi a rasismului
maghiar, ce explic atât efectele negative ale politicii maghiare asupra na iunilor
vecine, cât şi necesitatea respingerii oric ror contacte cu acest popor: „Unul din
obstacolele ce st teau în calea realiz rii unei convie uiri fireşti şi constructive în
Austro-Ungaria multina ional şi poliglot era falsa credin , pe cât de curent pe atât
de înr d cinat , dup care anumite popoare ar fi inferioare altora. Ideea ierarhiei
etnice între popoare a fost justificat de o ampl literatur , elaborat de <oameni de
ştiin maghiari>, care au ajuns la concluzia c poporul c ruia îi apar in este superior
celorlalte din jur, dac nu chiar întregii umanit i. (...) În acelaşi timp, politica
hungarismului era conştient de multiplele modalit i prin care cultura şi educa ia pot
influen a nivelul general de civiliza ie al unui popor, motiv pentru care au dat o mare
aten ie instruc iei în limba maghiar , condi ionând pân şi acordarea celor mai
elementare drepturi cet eneşti pe seama românilor de o total contopire a lor în
structurile elementului maghiar“2. Fiind în accep ia autorului o form de rasism,
hungarismul se propag şi la nivel religios; el expune astfel o tem des întâlnit în
spa iul public românesc– contopirea ideii de românism cu cea de ortodoxie (nu
trebuie uitat faptul c Biserica Ortodox Român se consider drept Biserica
na ional a românilor): „În timp ce no iunea de rasism a putut fi universalizat ,
hungarismul îşi p streaz caracterul local, înr d cinat profund în istorie, în institu iile,
în credin ele, ideile şi obiceiurile unui singur popor care şi-a justificat conjunctural
cuceririle de tip colonial în jurul teritoriului locuit de el... (...). Hungarismul a mai fost
– şi mai este – înr d cinat în cele dou religii na ionale, exprimate de biserica
romano-catolic şi protestant , şi prelungit în cultur , educa ie, activit i distractive,
precum şi în c s torii“3.
Domina ia maghiar a Ardealului nu este privit doar prin prisma na ional ,
social , rasial sau politic , ci şi printr-o reprezentare îndr git şi asumat de c tre
socialişti şi apoi de c tre comunişti, care vedeau istoria ca o lung „lupt de clas “,
pân la instaurarea paradisului proletar. Astfel, 1918 devine pentru români o eliberare
din robie, în timp ce pentru maghiari este punctul nevralgic al istoriei contemporane

1
Şorban 1990, p. 17.
2
Şorban 1990, p. 29.
3
Şorban 1990, p. 41.
 Considera ii cu referire la na ionalismul lui Raoul Şorban 223

care a dat naştere atitudinii vindicative: „1918 – pre ul independen ei şi al

suveranit ii a fost foarte ridicat, întrucât Ungaria nu şi-a pierdut numai rolul
interna ional de mare putere (...), dar a mai pierdut şi cea mai mare parte a popula iei
sale nemaghiare, prin efortul c reia – un efort epuizant şi multisecular – a fost cl dit
îns şi ara ungureasc , cu institu iile, aşez mintele, oraşele, cultura şi capitala ei“1.
Aceast lucrare din care am încercat s extragem ideile principale, edificatoare pentru
concep ia şorbanian , g zduieşte şi un articol ap rut în prim vara anului 1989, lucrare
cu un puternic caracter şovin, antimaghiar. Textul, înscriindu-se în tipul de discurs al
epocii, apeleaz la mitul „cet ii asediate“, urm rind s intensifice gradul de vigilen
al cet enilor români, care trebuie s r spund prompt şi ferm oric rei provoc ri a
maghiarilor. Având un caracter teleologic, articolul se înscrie în familia textelor
conspira ioniste, întrucât nu urm reşte s eviden ieze anumite aspecte ale unei
realit i distorsionate, dar se transform într-un mesaj de lupt , eviden iindu-se for a
mobilizatoare, refortificatoare în fa a amenin rii externe: „La cap tul acestor note
menite s ofere l muriri privind folosirea unui termen ce d expresie naturii şi
obiectivelor unei îndelungate tradi ii politice, având rolul unui instrument al
domina iei pe plan na ional şi interna ional, nu trebuie s se uite c hungarismul, ca
expresie a imperialismului şovinist maghiar – cum s-a v zut – a îmbr cat – şi va mai
îmbr ca – diverse haine. În cei patru ani de ocupa ie, românii au suferit şi chiar au
sângerat din cauza unei înr ite şi vechi duşm nii. Deşi horthysmul a fost lovit de
moarte, tendin ele imperialiste ultraşoviniste ale hungarismului, prin care se încearc
subjugarea unor neamuri şi ri – ca şi compromiterea lor – nu au disp rut înc .
Hungarismul încearc înc s atace state şi popoare care doresc s tr iasc în
libertate, în independen şi prosperitate“2.
Lucrarea din care tocmai am citat, Fantasma Imperiului Maghiar şi Casa
Europei, a fost publicat imediat dup evenimentele de la Târgu-Mureş (orchestrate
de c tre fosta Securitate, ca modalitate de legitimare a succesorului – Serviciul
Român de Informa ii), evenimente v zute ca o form de manifestare a „spiritului
hungarismului agresiv“. Considerând c ara noastr se afl în plin proces de
destabilizare, în Ungaria – ne asigur autorul – a fost pus la cale o ac iune de
anvergur pentru dezintegrarea României: „Reînvierea fantasmei Imperiului Maghiar,
colorat cu un viu dispre fa de cehi, slovaci, dar mai ales fa de români, reprezint
o reîntoarcere la nenorocirile dinainte de 1914, an în care popoarele s-au decis s
pun cap t robiei maghiare“3. Aceast lucrare apeleaz la diferite modalit i de

1
Şorban 1990, p. 50.
2
Şorban 1990, pp. 65-66. Articolul apare ini ial într-o revist bucureştean din martie 1989, când
Ceauşescu mai credea c marasmul economic şi social al societ ii româneşti mai poate fi compensat de
apelul la un discurs istoric na ionalist. Istoria festivist impus de Ceauşescu în anii ’80 se va
transforma în scurt timp în istorie de parastas, oamenii devenind tot mai pu in receptivi la un astfel de
discurs. Evident c acest articol al lui Şorban face parte din categoria limbajului de lemn, realitatea
fiind creat din cuvinte, şi nu din fapte. Cum s-ar zice, în zodia totalitarismului comunist oamenii înce-
peau s cread cuvintelor, şi nu ochilor. Manipularea se realiza doar prin simpla repetare a unor clişee,
ce începeau s aib for de convingere. Aceasta poate fi o cheie de interpretare a nostalgiei comunis-
mului în România: nedorind s vad realitatea, oamenii se las prad curentelor conspira ioniste, care
încearc s explice dec derea unei Românii, care nu fusese de fapt niciodat în creştere.
3
Şorban 1990, p. 65.
224 Dragoş Constantin SDROBIŞ

manipulare a opiniei publice româneşti, cum ar fi prezentarea unor opinii ce apar in

unui curent minoritar în Ungaria – na ionalismul maghiar orchestrat de c tre László
Tökes – ca şi atitudine general a ungurilor. Mai mult, aceast intoxicare va sta la
baza alter rii rela iilor etnice din România postcomunist , ce îşi reg sea seva în
etalarea protocronist a na ionalismului vadimist. În acest spirit, apropierea de
Occident este prezentat ca o form de dezintegrare a României, care risc astfel s
piard Ardealul: „Culorile politice pe care le-a schimbat statul ungar între timp n-au
schimbat în nici un fel con inutul doctrinei hungarismului, care-şi arat esen a chiar şi
atunci când ea îmbrac hainele teoretice ale Casei Europei“1.
Lucrarea se încheie cu o Addenda a lucr rilor revizioniste maghiare ap rute în
Ungaria între 1988-1989, bibliografie descris ca fiind „prolific , menit a ne face s
credem c se urm reşte scindarea României“. Mesajul e clar – un îndemn la lupt , un
îndemn adresat românilor, „pentru a nu pierde nimic din ce a câştigat poporul român
în munca sa de milenii cu fidelitate fa de valorile abnega iei, ale vitejiei şi onoarei“2.
O ultim lucrare care eviden iaz crezul politic al lui Raoul Şorban este cea
realizat de c tre Constantin Musta , fiind de fapt o serie de interviuri cu caracter
panegiric, prin care se urm reşte o evaluare, în sens pozitiv, a na ionalismului
ardelenesc postdecembrist, necesar în contextul „amenin rii maghiare“. De fapt,
autorul închin aceast carte „tuturor celor care, asemeni prof. univ. dr. Raoul Şorban,
nu pot r mâne indiferen i în fa a furtunilor care amenin Neamul Românesc!“ În
Avertismentul acesteia, este prezentat pe scurt Raoul Şorban, om care a asistat şi a
participat la evenimentele secolului al XX-lea, un „secol al extremelor“(Eric
Hobsbawm). Problematica ce este atins aici este cea a antisemitismului, o tem
predilect a conspira ioniştilor români, puseu ce vine s întregeasc ideologia
na ionaliştilor români. Atacurile antievreieşti sunt complementare celor iganofobe,
minorit ile na ionale realizând un atac concertat împotriva ideii de românism şi de
stat na ional unitar. Concret, masoneria, conceput ca un corp monolitic ce adun în
jurul s u toate minorit ile na ionale din România, are drept scop distrugerea
tradi iilor na ionale şi, implicit, a credin ei creştine. Constantin Musta ne asigur c
aceast carte este „povestea trist a Ardealului, care i-a marcat via a. Drama
oamenilor chinui i de neoameni“3.
Tema recurent a interviurilor cuprinse în acest volum r mâne, frapant, actul
„Diktatului de la Viena“, considerat a fi cel mai tragic eveniment din istoria na ional
a românilor. În fapt, acesta este un pretext pentru lansarea unei palete largi de
atitudini antimaghiare la începutul anilor ’90, perioad în care cercurile
ultrana ionaliste româneşti între ineau fobia cesion rii Ardealului c tre Ungaria. Ne
este prezentat scenariul: „Ungurii urm resc dezmembrarea rii în trei faze. Prima ar
fi deplasarea intereselor româneşti spre est. Nu întâmpl tor se discut cum se discut
despre Basarabia. (...) A doua prin crearea de zone autonome (...) A treia faz ar fi
întemeierea a patru forma iuni statale în Transilvania dup criterii etnice: secuiasc ,
maghiar , româneasc şi german , sub protectorat maghiar pentru a fi ulterior
integrate deplin Ungariei. (...) De la prieteni maghiari de bun -credin am aflat c în

1
Şorban 1990, p. 65.
2
Şorban 1990, p. 65.
3
Musta 2002, pp. 5-6.
 Considera ii cu referire la na ionalismul lui Raoul Şorban 225

Ungaria au fost înfiin ate tabere de instruc ie pentru terorişti, unde sunt instrui i tineri
români“ care vor urma s recurg la agresiuni împotriva maghiarilor din Transilvania,
deghiza i în poli işti sau solda i români. Toate aceste agresiuni vor constitui pretextul
legal pentru interven ia în favoarea minorit ii maghiare paşnice, ce va fi smuls
astfel din sânul asupritor al statului român1. Care este, dup aceiaşi surs , ideologia
care pune în mişcare aceast lupt revizionist a ungurilor? Evident, hungarismul:
„Hungarismul îi situeaz pe unguri în vârful unei presupuse piramide, germanii mai
jos, iar celelalte popoare, între care şi românii, pe treapta cea mai de jos. Hungarismul
aşeaz frontiere între unguri şi na ionalit i. Ceea ce îl deosebeşte de rasism este
universalitatea. În timp ce hungarismul ac ioneaz pe un teritoriu local, rasismul are
acoperire interna ional “2.
Dar s revenim la tema care ne intereseaz din aceast lucrare, care, aşa cum am
ar tat mai sus, este antisemitismul, ascuns sub haina neg rii Holocaustului. Iar aici,
cred, este momentul pentru câteva preciz ri preliminare. Asumarea trecutului
reprezint condi ia esen ial a vindec rii, a exorciz rii unui trecut abominabil. Totuşi,
antisemitismul a r mas prezent, în rile ex-comuniste întâlnindu-se fenomenul
neg rii Holocaustului, genocid atribuit în totalitate germanilor sau – dup caz –
na iunilor vecine cu care leg turile nu au fost pozitive. În perioada comunist ,
participarea României la solu ia finală a fost ascuns sau omis . Istoricii epocii
afirmau c „evreii nu au cunoscut oroarea lag relor de exterminare, nici pe teritoriul
rii, nici prin deportare pe meleaguri str ine“, o popula ie masiv (350 000 de evrei)
fiind salvat „de la o pieire în aparen ineluctabil , gra ie omeniei, ospitalit ii şi
toleran ei româneşti“3. În perioada comunist , se considera c Holocaustul a fi fost
pus în practic doar în nord-vestul Ardealului, în spa iul aflat sub ocupa ie horthyst .
Ceauşescu declara c „în timpul ocupa iei horthyste şi naziste, 170 de mii de cet eni
(sic!) din nordul Transilvaniei au fost trimişi la munc for at în Germania, în lag re
de concentrare şi c mai mult de 100 de mii din aceştia au murit“4. Unii istorici
sus ineau chiar c teroarea horthyst a fost îndreptat exclusiv împotriva românilor
din Transilvania revenit Ungariei prin Dictatul de la Viena5. Dorindu-se imacularea
trecutului a fost ignorat legisla ia antisemit din perioada 1937-1944, num rul
victimelor evreieşti fiind redus la absurd, cu scopul insidios de a reliefa imaginea lui
Antonescu de erou antisovietic, lupt tor pentru reîntregirea României Mari.
Reabilitarea lui Antonescu, început în ultimii ani ai regimului Ceauşescu, avea
avantajul „de a propune un mântuitor drept şi sever ridicat din mijlocul poporului,
virtuos şi incoruptibil“. Mai mult, era incorect s vorbim de Holocaust, fiindc , gra ie
lui Antonescu, evreii din România nu au fost trimişi la Auschwitz6.
Dup 1989 curentul neg rii genocidului evreiesc, ca şi unealt a prezerv rii
imaginii „bunului român“, s-a materializat prin solicitarea unui tratament special
pentru România; în schimb, se incrimina tratamentul evreilor din Ungaria,

1
Musta 2002, pp. 176-177.
2
Musta 2002, p. 28.
3
Covaci 1978, pp. 19-20, 119.
4
N. Ceauşescu apud Braham 2002, p. 70.
5
F tu 1986.
6
Pippidi 2002, p. 156.
226 Dragoş Constantin SDROBIŞ

culpabilizarea vecinilor dovedindu-se un subterfugiu abil al inocent rii regimului

antonescian. În acest context, realist este urm toarea concluzie: „Originalitatea
României fa de alte ri în care a avut loc Holocaustul st în faptul c politica de
exterminare a evreilor a fost, pân în 1942, ceea ce era în orice stat care era aliatul
Germaniei naziste, dar c , în ultima parte a r zboiului, ea s-a atenuat, permi ând
supravie uirea unei jum t i din comunitatea evreiasc “1.
Ce s-a întâmplat dup 1989? Imposibilitatea recunoaşterii culpei colective a
românilor a dat naştere fenomenului neg rii Holocaustului în numeroase maniere,
principalii colportori ai acestui nega ionism românesc fiind liderul na ionalist
Corneliu Vadim Tudor şi Radu Theodoru – membri ai partidului România Mare –
care nu se sfiiesc a declara c acest fenomen nu a existat, ba mai mult, cei vinova i de
eventuale crime fiind chiar victimele: evreii.
Raoul Şorban se înscrie, conform taxonomiei realizat de c tre Michael Shafir, în
categoria „nega ioniştilor deflectivi“. „Negarea deflectiv “ reprezint procesul de
imaculare a rolului propriului popor la solu ia finală, a dovedirii neangaj rii, în cazul
de fa , a regimului antonescian, în politica de purificare rasial ini iat de cel de al
Treilea Reich. „Negarea deflectiv este o form specific a sindromului general al
externalizării vinovă iei. În cele mai multe cazuri externalizarea vinov iei este
direc ionat spre aşa-zisul inamic istoric, fie el intern (minorit ile na ionale
percepute ca amenin toare) sau extern“2. Negarea deflectiv nu neag integral
Holocaustul, dar transfer culpabilitatea asupra altor na iuni sau minimalizeaz rolul
na iunii proprii, reducând-o la manifest ri singulare, nesemnificative şi nespecifice
atitudinii românilor fa de str ini. Conform aser iunilor acestor nega ionişti,
problema evreiasc nu ar fi existat în România, oricum nu a atins cotele înregistrate în
celelalte ri aliate Axei! Mai mult, profesorul clujean eviden iaz diferen ele
ideologice dintre Antonescu şi Hitler, constat existen a „independen ei României în
cadrul Axei“ şi remarc valorile tradi ionale dup care se ghida mareşalul în
articularea politicii interne (autoritarism, militarism, respectul pentru Biseric şi
familie) şi externe (lupta împotriva comunismului pentru recrearea României Mari).
În cadrul acestei argumenta ii, vinov ia este aruncat asupra evreilor sau pus pe
seama perifericilor. Rareori, autorul arunc vina asupra alia ilor germani; în schimb,
ungurii şi sovieticii sunt responsabili pentru exterminarea comunit ilor evreieşti din
Ardeal şi din Basarabia.
Prin atitudinea nega ionist fa de problema Holocaustului, Şorban nu face
altceva decât s g seasc un nou pretext pentru alimentarea antimaghiarismului s u.
Atacurile împotriva ungurilor urm resc s poten eze dou teme esen iale ale
discursului politic na ionalist postdecembrist, colportat de c tre PRM şi PUNR –
Vatra Româneasc : transilvanofobia – teama de a rapt a ungurilor şi, complementar,
caracterul subuman al unul popor îndeobşte asimilat cu no iunea de criminal. Astfel,
Şorban refuz s accepte ideea de crime horthyste, deoarece „aceast no iune a fost
inventat pentru a-i absolvi pe unguri de crimele din timpul celui de al doilea r zboi
mondial. Horthy, urcat în Pantheonul maghiarimii, nu poate fi izolat de sistem. De

1
Pippidi 2002, p. 154.
2
Shafir 2002, p. 49.
 Considera ii cu referire la na ionalismul lui Raoul Şorban 227

structura social-politic a Ungariei. Crime f cute pentru a împlini un vis nebunesc:

refacerea Coroanei Sfântului Ştefan!“. Mesajul antimaghiar este îmbr cat şi în haina
rasismului, întrucât „şi azi, ungurimea continu s cread în superioritatea rasei sale,
în dreptul şi predestina ia de a st pâni alte popoare!“1. „A fost Holocaust în România?
Nu, Holocaust a fost în Ungaria!“2 conchide Şorban. Chiar şi Constantin Musta , la
modul panegiric, men ioneaz , în preambulul c r ii, crezul nega ionist al profesorului
clujean: „Dac a fost Holocaust în România? Exclus! România i-a salvat pe evrei.
Ungaria a trimis la moarte 618.000 în dou luni. (...) Iar pe profesorul Raoul Şorban,
ca o normal şi omeneasc recunoaştere, pe el, neevreul, l-au invitat evreii la Yad
Vashem s -i atribuie titlul Drept între popoare. (...) Titluri atribuite, de fapt, unei
întregi re ele româneşti ale omeniei, care a func ionat cu tacita aprobare a lui Ion
Antonescu“3. Chiar şi în cadrul discursului prilejuit de primirea medaliei şi a diplomei
de Drept între Popoare în data de 7 aprilie 1987, Raoul Şorban face aceeaşi trimitere
la culpa maghiarilor pentru aceast crim odioas , imaculând rolul românilor în
Holocaust: „România s-a dovedit a fi nu numai mai pu in speriat de riturile violen ei
hitleriste decât alte ri aflate sub ocupa ia armatelor germane, dar şi marile mase ale
poporului român nu erau ostile evreilor (...). Datorit acestor împrejur ri, de-a lungul
grani elor, din zona Bihorului, a Clujului şi pân la Braşov, cu sprijinul activ al
popula iei româneşti, au putut trece din Ungaria în România mii de evrei în perioada
martie-august 1944. De altfel, este un lucru bine cunoscut c România a fost singura
ar care în timpul r zboiului a oferit – tot mai ferm – siguran , documente de
identitate şi posibilitatea de a tranzita spre Turcia şi Palestina atât evreilor refugia i
din Ungaria, cât şi celor din Polonia, Iugoslavia şi Germania“4.
În sprijinirea afirma iilor nega ioniste cu privire la Holocaustul din România,
Raoul Şorban aduce în sprijin lucrarea România în timpul celui de al doilea război
mondial, scris de Sabin Manuil şi Wilhelm Filderman (ed. Funda ia Cultural Iaşi),
lucrare ap rut în cadrul colec iei Romanian Civilization Studies. De fapt, aceast
serie de c r i, editate de Centrul de Istorie şi Civiliza ie European (înfiin at prin
desprinderea ilegal de Institutul de Istorie „A.D. Xenopol“ din Iaşi) nu sunt altceva
decât rodul operei unui veritabil campion al nega ionismului din România, Gheorghe
Buzatu. Putând fi inclus şi în categoria neg rii integrale a Holocaustului şi
eviden iindu-se printr-o prodigioas oper de reabilitare a mareşalului Antonescu,
Buzatu rareori abordeaz frontal problema evreiasc pe durata celui de al doilea
r zboi mondial, cel pu in în publicistic . Într-o comunicare prezentat la Ierusalim la
Congresul Interna ional de Studiere a Holocaustului, istoricul român consider
evocarea lui Antonescu în postcomunism nu o reabilitare, ci o restituire a
personalit ii mareşalului, a c rui imagine a fost prezentat trunchiat în perioada
totalitarismului comunist. Negând orice implicare a lui Antonescu în exterminarea
evreilor pe teritoriul României de atunci, istoricul Gheorghe Buzatu consider c
atitudinea legionarilor fa de evrei în intervalul 1940-1941 reprezint „excese, o
anomalie istoric , frânat chiar de Antonescu“, aureolat în calitatea sa de

1
Musta 2002, p. 21.
2
Musta 2002, p. 25.
3
Musta 2002, p. 5.
4
Riza 1995, p. 210.
228 Dragoş Constantin SDROBIŞ

„inconfundabil lupt tor contra comunismului“1. Iar aici, remarc m o nou opinie
incert asupra antisemitismului legionar a lui Raoul Şorban, considerând c avem de a
face cu un fapt istoric concret, dezvoltat într-o anumit conjunctur în care „o bun
parte a economiei româneşti era în mâinile evreilor“. O teoretizare a antisemitismului
economic, care nu ar fi tot una cu cel rasial, iar ast zi, ne asigur , c acest lucru nu
mai este valabil, deoarece economia nu se mai afl în mâinile evreilor. Dar autorul
accept tacit ideea antisemitismului fără evrei, fenomen frecvent în Europa Central ,
justificat printr-o afirma ie a filozofului francez Albert Camus: „Pentru ca s existe
antisemitism, nu este nevoie de evrei, este nevoie de antisemi i“. De ce? Acest
antisemitism nu este unul penetrant, fiind vorba de o fic iune, de o reificare şi
refortificare a mitului „ apului isp şitor“, care ast zi gliseaz de la ura fa de evrei
spre iganofobie, „pentru c iganii fac comer “. Surprinde în acest interviu2, tonul
pacifist, estompat al convingerilor autorilor, explicabil, credem noi, prin prisma
faptului c avem de a face cu un articol ce apare într-un cotidian na ional, unde astfel
de manifest ri au mult mai multe şanse de a fi repugnate3.
Puseurile nega ioniste ale lui Raoul Şorban, unele cu accente puternic antisemite,
reprezint tot o form de exprimare plenar a antimaghiarismului s u. Spre exemplu,
readucând în discu ie problema hungarismului, profesorul clujean nu accept ideea de
crime horthyste, „horthysmul fiind o inven ie comunist pentru a nu se vorbi la tot
pasul de faptul c ungurii au ucis, ungurii au deportat“4. Or, intervievatul ne
reaminteşte care au fost elurile ungurilor în timpul celui de al doilea r zboi mondial,
când, aceeaşi ideologie a hungarismului îi „situa pe unguri în vârful unei presupuse
piramide, germanii mai jos, iar celelalte popoare, între care şi românii, pe treapta cea
mai de jos. Hungarismul aşeza frontiere între unguri şi na ionalit i. Ceea ce îl
deosebeşte de rasism este universalitatea. În timp ce hungarismul ac ioneaz pe un
teritoriu local, rasismul are acoperire interna ional “5. Temerile se prelungesc pân în
prezent, condamnând alian a realizat între unguri şi evrei, care are o nou int în
perioada de tranzi ie, economicul: „...prin filiera evreilor maghiari se pun la cale noi
episoade ale revizionismului maghiar. (...) Campania antiromâneasc , slujind
hungarismul, este dirijat şi sus inut din banii Budapestei. (...) Sute de fabrici sunt
dirijate spre faliment şi cump rate de unguri. MAI ALES DE EI“6! Ce crede Raoul
Şorban despre lucr rile cu caracter antiromânesc ce apar în Ungaria, c rora le place s
spun de fapt c apar la Budapesta, vrând într-o manier subliminal s induc , s
inoculeze tacit ideea c aceste atitudini sunt sprijinite de c tre guvernul maghiar?
Recunoaşte c sunt reprezentative pentru o minoritate, dar una „activ , care dispune
de pârghiile necesare, care s pun în func iune anumite procese, care duc la
rezultatele dorite“7.

1
Buzatu 1994, p. 26.
2
Interviu realizat de Constantin Gheorghe, publicat în Jurnalul Na ional din 22 martie 1996.
3
Musta 2002, pp. 157-160.
4
Musta 2002, p. 161.
5
Musta 2002, p. 28.
6
Musta 2002, p. 17.
7
Musta 2002, p. 188.
 Considera ii cu referire la na ionalismul lui Raoul Şorban 229

Un subiect interesant, care merit aten ia noastr , îl reprezint afinit ile politice
ale lui Raoul Şorban, afinit i care au rolul de a explica afinitatea sa pentru curentul
protocronist al perioadei comuniste. Printre personalit ile pe care le admir se
num r Adrian P unescu1, Corneliu Vadim Tudor, dar evit s catalogheze ziarele ce
sunt patronate de c tre acesta din urm : România Mare, Europa, Na iunea. Dac
r spunsul direct este evitat, mesajul s u se limiteaz doar la atacuri la persoan :
„Dac v referi i strict la aceste ziare şi implicit la oameni, îi scuti i pe agen ii direc i
şi pe otr vitorii vicleni folosi i de partidul comunist: Andrei Pleşu, Octavian Paler,
Ana Blandiana, Nicolae Manolescu“2. Totuşi, chestionat direct despre s pt mânalul
România Mare, Şorban accentueaz o singur idee: „acest ziar ridic problema
Transilvaniei“3.
Cum putem s interpret m acest expozeu na ionalist, antimaghiar al lui Raoul
Şorban? O cheie de interpretare a atitudinilor sale r mâne, f r îndoial ,
conspira ionismul, ce îşi trage seva chiar din setul de valori politice ale
comunismului, sistem politic ce se ancora în ideea luptei de clas şi în cea a
omogeniz rii societ ii, a proletariatului Partidului Unic. De fapt, comuniştii, în
momentul în care ideologia lor renun la dezideratul universalit ii, al revolu iei
mondiale tro kiste, se apleac asupra unei noi idei – stalinismul. Staliniştii vor fi
obseda i de ideea deconspir rii agen ilor inamici din interior, pentru o mai rapid
instaurare a apoteozei istorice – societatea oamenilor egali. Experien a cultural
dobândit sub comunism este destul de compatibil cu filosofia conspira ionist –
„Comunismul a reprezentat, din acest punct de vedere, o veritabil cultur a
conspira iei, care a creat, la rândul ei, reflexe şi deprinderi intelectuale“4 –
omniprezen a conspira iei fiind cea care men inea elanul revolu ionar stenic.
Conspira ionismul, şi deci şi cel şorbanian, nu face altceva decât s ra ionalizeze
o înfrângere – cea real fiind c derea regimului comunist, cea imaginar (pe care el o
vrea „v zut “ de c tre ceilal i) fiind pericolul maghiar conjugat cu francmasoneria
iudaic . Dar acest mod de percepere a realit ii nu face decât s ridice zvonul la grad
de certitudine, de a vedea inten ii ascunse în ochii fiec rui semen. Mai mult, o astfel
de propagand conspira ionist nu se va rezuma doar la o simpl contemplare,
detaşat , a realit ii. Ea va urm ri s creeze un curent de opinie negativ, îndreptat
împotriva „ocultelor“. Scopul ac iunii politice scontate este în mod evident opus
democra iei: „Proiectul politic antidemocratic, deşi în general latent, chiar tulbure,
formeaz totuşi veritabila miz a oric rui conspira ionism“5. Iat de ce putem
conchide c Şorban nu a fost un spirit democratic, ci o stafie a trecutului.

1
Musta 2002, p.5 „Îl iubeşte pe Adrian P unescu“
2
Musta 2002, p. 189.
3
Musta 2002, p. 190.
4
Voicu 2000, p. 229.
5
Voicu 2000, p. 234.
230 Dragoş Constantin SDROBIŞ

BIBLOGRAFIE/BIBLIOGRAPHY

Braham 2002 Randolph L. Braham, Na ionaliştii români şi Holocaustul:

încercarea de a cosmetiza trecutul, în SP, 2002
Buzatu 1994 Gh. Buzatu, Mareşalul Antonescu şi problema evreiască, în RIM,
Bucureşti, 1994, nr. 6
Covaci 1978 N. Covaci, N. Kare ki, Zile însângerate la Iaşi iunie 1941,
Bucureşti, 1978
F tu 1986 Mihai F tu, Mircea Muşat, Horthyst-Fascist Terror in North-
Western Romania: September 1940-October 1944, Bucureşti,
1986
Grancea 2002 Mihaela Grancea, Adrian Ciobanu, Criza identitară românească.
Discurs istoriografic şi stereotipuri etnoculturale, în IA, 2002, nr.
3
Murgescu 2000 Bogdan Murgescu, A fi istoric în anul 2000, Bucureşti, 2000
Musta 2002 Constantin Musta , Dialoguri cu Raoul Şorban, Cluj-Napoca,
2002
Pipes 1997 Daniel Pipes, Conspiracy, New York, 1997
Pippidi 2002 Andrei Pippidi, Antisemitismul în România după 1989 (fapte şi
interpretări), în Despre Holocaust şi Comunism, Iaşi, 2002
Riza 1995 Adrian Riza, Re elele omeniei, Bucureşti, 1995
Shafir 2002 Michael Shafir, Între negare şi trivializare prin compara ie.
Negarea Holocaustului în ările post-comuniste din Europa
Centrală şi de Est, Iaşi, 2002
Şorban 1990 Raoul Şorban, Fantasma Imperiului Ungar şi Casa Europei
(maghiaromania în doctrina ungarismului), Bucureşti, 1990
Şorban 2007 Raoul Şorban, Chestiunea maghiară, Cluj Napoca, 2007
Voicu 2000 George Voicu, Zeii cei răi. Cultura conspira iei în România
postcomunistă, Iaşi, 2000
Vultur 2005 Smaranda Vultur, New Topics, New Tendencies and New
Generations of Historians in Romanian Historiography, în
Rewriting History – Historiography in Southeast Europe after
Socialism, coord. Ulf Brunnbauer, Munster, Lit Verlag, 2005
Zub 1998 Alexandru Zub, Discurs istoric şi tranzi ie, Iaşi, 1998