Hermann Broch sa născut la 1 noiembrie 1886 la Viena, fiul unei familii industriale evreiești din

industria textilă. Urmând instrucțiunile tatălui, a fost instruit ca inginer textil. În jurul anului 1908 începe să
publice primele sale lucrări literare; În același timp, el scrie de la început atât textele filozofico-științifice, cât și
cele poetice.
Prima sa lucrare majoră, trilogia Somnambulii, apare 1930-1931 și descrie trei personaje principale și
trei perioade cu titlu de exemplu, la sfârșitul erei Wilhelmine. După ocuparea Austriei de către naționaliștii
sociali, Broch vine în martie 1938 din cauza scrierilor sale timp de trei săptămâni de închisoare. Apoi, el fuge în
Anglia numai pentru a emigra în Statele Unite în octombrie 1938; Thomas Mann îi da o viză. În funcție de
grijile banilor constanți și de burse, își petrece cea mai mare parte a ultimei sale vieți în New Haven,
Connecticut. Principalele sale proiecte în Statele Unite sunt Moartea lui Virgil (1945) și diverse studii asupra
psihologiei în masă. Romanul The Guiltless (1950) se referă la succesorul în fascism și rezumă unsprezece
povestiri din anii trecuți împreună. Hermann Broch moare la 30 mai 1951 în New Haven.

Moartea lui Virgil apare în toate aspectele ca fiind cea mai mare lucrare a autorului, nu numai datorită
numeroaselor desene pe care le-a scris neobosit de ani de zile, dar și a reînnoirii minuțioase a narațiunii lirice,
dar și a analizei complicate a morții ca axă a dezvoltarea legăturii interioare de lucru cu cele două circumstanțe
exile va fi anunțată pe 12 februarie 1947b într-o scrisoare către Herbert Zand:,, Cartea nu a fost scrisă ca o carte,
ci ca un jurnal personal, adică a început ca o carte, a fost scris ca un jurnal și, în cele din urmă, sa întors într-o
carte. În timpul jurnalului, am crezut că nu voi mai publica nimic din nou și că voi ajunge într-un lagăr de
concentrare, așa că a fost o explorare privată a experienței morții și a realității morții”.

Moartea lui Vergil este cu siguranță una dintre cele mai exigente încercări de proză ale secolului al XX-
lea. Broch se apropie de o experiență cu care ne confruntăm cu toții: moare. Prin practicarea acestui lucru pe
binecunoscutul poet străvechi, îl face pe Virgil o figură atemporală. În același timp, să fie cu descrierea
Imperiului sub paralele Imparatul Augustus a desenate nazismului: Ambele epoci sunt sortite, chiar dacă liderii
de stat par să continue plin de încredere în sine. Ce rol joacă poezia în astfel de momente? Nimeni, Broch pare
să creadă: Vergilul lui vrea să ardă în ultimele ore lucrarea sa principală, Aeneidul. Fapte de fapte cerute, nu
versuri frumoase, deci realizarea deziluzionistă. Broch a urmărit în lucrarea sa literară intenția de a combina
frumusețea cu analiza.

Romanul, are în centru ideea morţii. In cele patru capitole „Apă-Sosirea”, „Foc- Coborârea”, „Pământ-
Aşteptarea”, „Eter-Întoarcerea acasă”-, este povestită ultima zi din viaţă a poetului latin Virgiliu, mai exact
ultimele 18 ore. Este redată, altfel spus, pregătirea pentru moarte a lui Virgiliu.
În prima parte, drumul lui Virgiliu de la corabie până la palatul lui Augustus din Brundisium apare
înfăţişat ca o traversare a unui iad, un iad al mulţimilor, al gloatei. Poetul este, prin contrast, fiinţa excepţională,
care iese din tipare. De altfel, nici patricienii, nici cezarul nu-l înţelegeau mai mult decât gloata: Viaţa, din
această perspectivă a morţii, e percepută ca un joc crepuscular în care fiinţa se lasă pradă instinctelor. În acest
moment, al morţii apropiate, Virgiliu realizează că adevărata menire a Poetului e aceea de a-i izbăvi pe ceilalţi,
un rol asumat doar de profeţi şi de zei.