Ca o vraj oferindu-ne iluzia de a avea cnd nu avem, de a fi ceea ce nu suntem, de a accede la

acea imposibil existen n care, aidoma zeilor pgni, ne simim muritori i nemuritori n acelai
timp , literatura ne sdete n spirit nonconformismul i revolta [...]. De aceea trebuie s continum
s vism, s citim i s scriem: e cea mai bun cale de a ne alina condiia trectoare, de a opri
scurgerea timpului i de a face imposibilul posibil. (Mario Vargas Llosa)

2010
Premiul Nobel pentru literatura a fost decernat anul acesta de catre juriul suedez marelui
romancier sud-american Mario Vargas Llosa, pentru cartografierea structurilor puterii, pentru
descrierile sale ptrunztoare care vorbesc despre rezistena individului, revolta i eecul su,
adica, intr-un cuvant, pentru intreaga sa opera.
Mario Vargas Llosa va purta cu Gabriel Liiceanu dialogul "Am putea tri fr s evadm n ficiune?",
pe 21 mai 2013, la Facultatea de Litere a Universitii "Babe-Bolyai" din Cluj-Napoca, informeaz
editura Humanitas.
n copilrie, Vargas Llosa ntrzia desprinderea din ficiune. Primele texte scrise de el sunt continuri
ale povetilor citite, care l captiveaz ntr-att, nct ar vrea s nu se mai termine niciodat. Apoi
scriitorul matur, care triete disciplinat literatura, vede evadarea n ficiune ca pe o salvare, n unele
condiii unic. "Am fi mai ri dect suntem fr crile bune pe care le citim, am fi mai conformiti,
mai puin nelinitii i rzvrtii, iar spiritul critic, motor al progresului, nici mcar n-ar exista. Scrisul,
ca i cititul, e o form de protest mpotriva neajunsurilor vieii. Cutnd n ficiune ceea ce ne
lipsete, afirmm - fr a fi nevoie s-o spunem, i nici mcar s-o tim - c viaa, aa cum e ea, n-are
cum s ne astmpere setea de absolut, esena condiiei umane, i c ar trebui s fie mai bun",
spunea Mario Vargas Llosa.
Totodat, duminic, 19 mai, de la ora 19.00, n Sala Mare a Teatrului Naional din Cluj-Napoca va fi
prima ocazie pe care cititorii o vor avea de a fi n preajma scriitorului peruan, la premiera
spectacolului lectur "O mie i una de nopi", regizat de Andreea Iacob. Piesa, n traducerea
Luminiei Voina-Ru, este o adaptare a lui Mario Vargas Llosa dup povetile eherezadei.
"O mie i una de nopi", noua apariie editorial din seria de autor Mario Vargas Llosa, va fi lansat
de Editura Humanitas la trgul de carte Bookfest 2013, care se va desfura ntre 29 mai i 2 iunie
n Complexul Romexpo, Bucureti.
Piesa de teatru este introdus n volum de discursul lui Vargas Llosa de la decernarea premiului
Nobel pentru literatur, n capitolul numit "Elogiu lecturii i ficiunii", i de eseul "Depnnd poveti",
o motivaie a alegerii, din noianul narativ al omenirii, istoriei unei femei care i datoreaz viaa
darului ei de povestitor.
Spectatorul Mario Vargas Llosa este fermecat: "dragostea mea pentru teatru n-a murit niciodat;
la umbra romanelor, ea a dormitat mereu, tentant i nostalgic, mai ales cnd vedeam cte o pies

care m ncnta". La fel ca n copilrie, povestaul continu ficiunea devenind autor, pentru ca, n
prima punere n scen a piesei lui despre eherezada, "O mie i una de nopi", s fie i actor.
"n istoria literaturii nu exist o parabol mai simpl i mai luminoas dect aceea a eherezadei i a
lui ahriar spre a explica rolul povetii n viaa oamenilor", spunea Mario Vargas Llosa. Este
pesemne motivul pentru care laureatul Nobel Mario Vargas Llosa alege s o adapteze pentru scen,
punndu-i n valoare semnificaii pe care nu i le-am fi bnuit. Subtil, atent la nuane, scriitorul
dezvluie cu ajutorul protagonistei c toate povetile sunt de fapt una singur i c toi eroii i
aventurile lor nenumrate au aceleai tainice origini, lumea ficiunii fiind de fapt o lume aidoma lumii
reale, spune editura Humanitas.
Pe de alt parte, luni, 20 mai, de la ora 11.00, n Aula Magna a Universitii "Babe-Bolyai" va avea
loc ceremonia de decernare a titlului de Doctor Honoris Causa al Universitii "Babe-Bolyai".
Laudatio va fi conceput i susinut de profesorul Corin Braga, decanul Facultii de Litere i
directorul Centrului de Cercetare a Imaginarului de la Universitatea "Babe-Bolyai" din Cluj-Napoca.
Editura Humanitas mai spune c cel mai nou roman al lui Vargas Llosa, "El hroe discreto", este n
pregtire. Noul roman al lui Mario Vargas Llosa va aprea n Romnia la Editura Humanitas n
traducerea lui Marin Mlaicu-Hondrari, care a fost i primul lui cititor, direct din manuscrisul n
spaniol. "El hroe discreto" este n acest moment n stadiul de manuscris, dar publicarea lui este
pregtit n toat lumea. Argumentul de lectur al traductorului i pariul pe aceast carte sunt mai
mult dect convingtoare, spune Humanitas.
"Un roman de mare for, cu accente de melodram impregnat de umor, ale crui episoade se
deruleaz ntr-un Peru al zilelor noastre, unde Piura i Lima, oraele predilecte ale lui Vargas Llosa,
nu sunt spaii fizice, ci teritorii ficionale populate cu personaje ivite din imaginaia rodnic a
scriitorului. Cu El hroe discreto, romancierul revine la temele lui obsedante: iubirea, libertatea,
politica. Povestea are doi protagoniti, cu dou viei oarecum paralele, care se ncrucieaz ntr-o
bun zi, pe neateptate. Felcito Yanaqu i Ismael Carrera, doi brbai crora viitorul nu pare a le
pregti surprize, ajung ntr-un moment de cumpn al existenei: unul se trezete supus unui antaj
cruia se hotrte s nu-i dea curs, cellalt se pomenete prins n vrtejul unei bizare probleme de
familie. Ambii eroi sunt, fiecare n felul su, rzvrtii discrei mpotriva sorii ce le pare pecetluit,
sfidnd conveniile claselor sociale din care fac parte. Dei nu sunt nici rebeli, nici justiiari n toat
puterea cuvntului, au ns fora de a-i depi condiia, de a respinge ideile de-a gata, normele de
via i idealurile celorlali. Un roman marca Mario Vargas Llosa, scris impecabil, alert, ludic,
inteligent, comparabil cu marile romane care i-au adus scriitorului faima binemeritat i premiul
Nobel pentru literatur", spune Marin Mlaicu-Hondrari.

Mario Vargas Llosa s-a nscut n 1936 la Arequipa (Peru) i a copilrit n Bolivia mpreun cu mama i bunicii
materni, nchipuindu-i c tatl lui e mort i c fusese un erou. n realitate, la cinci luni dup cstorie i prsise
soia nsrcinat i avea s-i revad fiul abia zece ani mai trziu, cnd Mario s-a ntors n Peru. ntre 1950 i 1952
urmeaz cursurile unei coli militare din Lima - experiena descris n primul romn, "Oraul i cinii" (1963).
n 1955 se cstorete cu o mtu, provocnd mare scandal n familie, i divoreaz de ea n 1964, pentru ca, un an
mai trziu, s se cstoreasc cu verioara lui, Patricia. ntre timp, lucrase n Frana ca profesor de spaniol i
ziarist. Dup o tineree n care se apropiase de comunism, ia distan fa de Fidel Castro, ba chiar l acuz pe
Gabriel Garcia Marquez, odinioar prieten, de servilism. Cltorete, pred la universiti din America i Europa,
devine scriitor celebru prin fora epic, luciditatea i ironia sa.
"Literatura i politica se exclud reciproc", scrie Mario Vargas Llosa. "Scriitorul lucreaz n singurtate, are nevoie de
total independen. Politicianul e total dependent, trebuie s fac tot felul de concesii, exact lucrul pe care scriitorul
nu-l poate face".
Scriitorul este tradus n limba romn din 1970, iar editura Humanitas a inaugurat, n 2005, o serie de autor Llosa,
care are, n prezent, peste 20 de titluri. Printre cele mai cunoscute cri ale lui Mario Vargas Llosa se numr: "Oraul
i cinii", "Conversaie la catedral", "Casa Verde", "Pantaleon i vizitatoarele", "Mtua Julia i condeierul",
"Rzboiul sfritului lumii", "Istoria lui Mayta", "Cine l-a ucis pe Palomino Molero?", "Povestaul", "Elogiu mamei
vitrege", "Lituma n Anzi", "Petele n ap", "Caietele lui Don Rigoberto","Paradisul de dup col", "Rtcirile fetei
nesbuite" etc.
Scriitorul a avut parte de faim internaional de la primul su roman, "Oraul i cinii", publicat la nceputul
anilor '60. Volumul a fost tradus imediat n 20 de limbi, pentru ca apoi s fie ecranizat. Este momentul n care a
nceput cariera literar spectaculoas a scriitorului peruan care, trei decenii mai trziu, avea s candideze la
preedinia rii sale natale, Peru, pierznd ns n faa lui Alberto Fujimori.
Scriitorul Mario Vargas Llosa a vizitat de dou ori Romnia, n 2005, cnd a fost invitat special al Festivalului
"Zile i Nopi de Literatur" de la Neptun, i n 1995, cnd a venit la Bucureti pentru a-i lansa volumul "Petele n
ap". Dup prima sa vizit n Romnia, celebrul scriitor a scris un articol ntr-un ziar din Spania despre vizita sa, n
care vorbea, printre altele, despre intelectualii romni ieii din comunism.
Din 1993, Mario Vargas Llosa are cetenie spaniol, obinut la trei ani dup nfrngerea n alegerile prezideniale
din ara sa natal, Peru. Llosa este cstorit n prezent cu Patricia Llosa.
*

n faa Academiei Suedeze, Mario Vargas Llosa i-a trecut n revist modelele
literare, s-a nclinat n faa soiei sale, i-a pomenit pe Cioran i Ionesco i i-a
reafirmat crezul liberal.
n discursul de acceptare a Premiului Nobel, inut sptmna trecut n faa Academiei Suedeze,

Mario Vargas Llosa, 74 de ani, a vorbit despre misiunea subversiv a literaturii, reiterndu-i
opinia potrivit creia momentul n care oamenii au nceput s inventeze i s spun poveti a fost
crucial pentru destinul civilizaiei.
"Ficiunea este mai mult dect un divertisment, mai mult dect un exerciiu intelectual care ne
ascute sensibilitatea i ne trezete simul critic. Este o necesitate absolut pe care civilizaia o are
ca s existe n continuare. Din peter pn la zgrie-nori, de la bt pn la armele de
distrugere n mas (...), ficiunile literaturii au multiplicat experienele umane, mpiedicndune, brbai i femei, s ne prbuim n letargie, egocentrism i resemnare", a spus scriitorul.
Cuvntul su, care a durat aproximativ o or i a fost intitulat "Elogiul lecturii i al ficiunii", s-a
oprit asupra a numeroase teme ale lumii moderne, a coninut evocri ale copilriei i ale familiei
lui materne i a jalonat ntregul su parcurs intelectual, de la debutul scriitoricesc pn la
implicarea politic de la sfritul anilor '80.
Romancierul peruan a inut i s traseze grania dintre naionalism i patriotism, s-a referit la
simpatiile sale marxiste din tineree, la pericolul reprezentat de terorism, la traumele provocate
de dictaturi, la lipsa de emancipare a amerindienilor i i-a exprimat gratitudinea fa de Frana
i Spania, ri unde a trit muli ani dup plecarea din America Latin.
Vorbind despre atmosfera cultural a Parisului anilor '60, Mario Vargas Llosa i-a pomenit i pe
scriitorii francezi de origine romn Eugne Ionesco i Emil Cioran: "Am trit acolo cnd
Sartre i Camus erau n via i scriau, n anii lui Ionesco, Beckett, Bataille i Cioran, inveniei
teatrului lui Brecht i filmelor lui Ingmar Bergman () i discursurilor, frumoase realizri
literare, lui Andr Malraux i, poate cel mai mare spectacol teatral din Europa acelor vremuri,
conferinelor de pres i fulgerrilor olimpice ale generalului De Gaulle".
MAETRII LUI LLOSA
Inspiraii literare i modele politice
"Flaubert m-a nvat c talentul nseamn disciplin neabtut i o mare rbdare. Faulkner, c
forma - scrisul i structura - nal sau mpovreaz subiectele.
Martorell, Dickens, Balzac, Tolstoi, Conrad, Thomas Mann, c volumul i ambiia sunt tot la fel
de importante ntr-un roman pe ct sunt abilitatea stilistic i strategia narativ.
Sartre, c un cuvnt este un act i c un roman, o pies de teatru sau un eseu, angajate n
actualitate i n cele mai bune opiuni ale ei, pot schimba cursul istoriei. Camus i Orwell, c o
literatur dezbrat de moral este inuman, i Malraux, c eroismul i epicul sunt tot att de
posibile n prezent pe ct erau n vremea argonauilor, a Odiseei i a Iliadei".
(...) "n tineree, asemenea multor scriitori din generaia mea, am fost marxist i am crezut c

socialismul era remediul mpotriva exploatrii i a injustiiilor sociale care deveneau din ce n ce
mai severe n ara mea, n America Latin i n restul lumii a treia.
Deziluzia mea fa de statism i colectivism i tranziia mea spre democratul i liberalul care sunt
- care ncerc s fiu - a fost lung i dificl (...) i s-a datorat unor gnditori ca Raymond Aron,
Jean-Franois Revel, Isaiah Berlin i Karl Popper, crora le datorez reevaluarea culturii
democratice i a so cietilor deschise.
Aceti maetri au fost un exemplu de luciditate i curaj ntr-o vreme cnd intelighenia din Vest,
din frivolitate sau oportunism, prea s fi sucombat n faa vrjii socialismului sovietic ori, mai
ru, a sabatului sngeros al revoluiei culturale chineze".
PATRIOTISM VERSUS NAIONALISM
"Patria nu nseamn steaguri i imnuri"
"Detest orice form de naionalism, de ideologie (...) provincial, cu vederi scurte i exclusive,
care reduce orizontul intelectual i ascunde n sinea lui prejudeci etnice i rasiste, ntruct
transform ntr-o valoare suprem, n privilegiu mortal i ontologic mprejurarea fortuit a
locului de natere. (...)
Patria nu nseamn steaguri, imnuri ori discursuri apodictice despre eroi emblematici, ci o mn
de locuri i oameni care populeaz amintirile noastre, dndu-le patina melancoliei, senzaia
plcut c, indiferent unde ne-am afla, avem o cas unde ne putem ntoarce. ()
Peru este pentru mine colul dintre strzile Diego Ferr i Coln, n cartierul Miraflores al
Limei - pe care l numeam Cartierul Fericit - unde am schimbat pantalonii scuri cu cei lungi, am
fumat prima igar, am nvat s dansez, s m ndrgostesc i s-mi deschid inima n faa
fetelor.
Este redacia prfuit i agitat a cotidianului Cronica unde, la numai aisprezece ani, am
fcut primii pai n ziaristic, o meserie care, mpreun cu literatura, mi-a ocupat aproape toat
viaa i mi-a permis, ca i crile, s triesc mai mult, s cunosc mai bine lumea i s intru n
contact cu oameni din toate locurile i de toate felurile, oameni extraordinari, buni, ri i
execrabili".
DESPRE SOIE
Patricia face totul i face totul bine
n discursul de acceptare a Premiului Nobel, Vargas Llosa nu a uitat-o pe cea de-a doua soie a

lui, Patricia, verioara primar alturi de care triete de aproape cincizeci de ani.
"Peru este Patricia, verioara mea cu nasul crn i voin de nenfrnt, cu care am fost norocos s
m nsor acum 45 de ani i care nc suport maniile, nevrozele i exploziile temperamentale
care m ajut s scriu. Fr ea, viaa mea s-ar fi anulat demult ntr-un vrtej haotic, iar Alvaro,
Gonzalo, Morgana i cei ase nepoei care ne prelungesc i ne lumineaz existena nu s-ar fi
nscut.
Ea face totul i face totul bine. Ea rezolv probleme, administreaz bani, instaureaz ordine n
haos, i ine pe jurnaliti i pe ali intrui la distan, mi protejeaz timpul, hotrte ntlniri i
cltorii, mpacheteaz i despacheteaz valize i e att de generoas nct i atunci cnd crede
c m pune la punct, m rspltete cu cel mai de pre compliment: Mario, singurul lucru la
care te pricepi este scrisul". Momentul n care a vorbit despre soia sa a adus singurele lacrimi
n ochii lui Mario Vargas Llosa, scriitorul oprindu-se de cteva ori din lectura discursului pentru
a-i depi emoiile i a-i controla glasul. THE NOBEL FOUNDATION 2010
*

Dincolo de toate nenorocirile pe care le-a adus 2010 si ma gandesc in primul rand la criza
economica care a distrus fragilul echilibru al lumii in care traim, acest an poate fi comparat, macar in
plan literar, asemenea unei cutii a Pandorei pentru ca a reprezentat si speranta ca in Lumea
Literelor valoarea este recunoscuta in cele din urma si recompensata cu cea mai inalta distinctie
Premiul Nobel pentru Literatura. De aceea, se poate spune, ca Mario Vargas Llosa a fost si nu...
prea a fost o surpriza, deoarece el fusese nominalizat (si nu o singura data...) pe acea lista
neoficiala a celor favoriti sa castige acest premiu.
Cert este insa ca a fost o surpriza chiar si pentru cel in cauza, acela care probabil obosit de atatea
nominalizari isi pierduse in cele din urma speranta; cel mai bun argument in acest sens este chiar
declaratia sa si contextul anuntarii sale ca a castigat; pentru frumusetea si.. absurdul situatiei,
demna de un scenariu de film, merita sa fie citata integral din mai multe surse: Cand i s-a spus ca a
luat Nobelul, a crezut prima data ca un dusman literar ii face o farsa. Scriitorul a facut o declartie si
pentru postul de radio peruan RPP, unde a povestit in ce circumstante a aflat ca i-a fost atribuit
Premiul Nobel pentru literatura. Ma trezisem si lucram de la ora cinci dimineata, iar telefonul a
sunat (...) Patricia (sotia scriitorului - n.r.) a aparut si mi-a spus: A sunat un domn care vorbea in
engleza, iar convorbirea s-a intrerupt, a relatat Vargas Llosa. Domnul care sunase era de fapt
secretarul general al Academiei Nobel, a mai spus el pentru radioul peruan. La inceput, am crezut
ca era o farsa. Lui Alberto Moravia i s-a facut gluma asta perversa. Un dusman l-a sunat, dar de fapt
nu primise premiul, a adaugat romancierul. 1 Din alta sursa, aflata la conferinta de presa de dupa
decernarea premiului, aflam continuarea:
Vocea l-a asigurat ca el este actualul castigator al Premiului Nobel pentru Literatura si apoi
conversatia s-a terminat. Llosa ezita. Au fost momente ciudate o euforie controlata, surprindere,
emotie si scepticism. Telefonul a sunat din nou si aceeasi voce l-a anuntat ca anuntul va fi facut
oficial in cateva minute, de aceea ar trebui sa se pregateasca. Vargas Llosa nu era sigur daca
trebuie sa sune pe cineva sau sa astepte anuntul oficial, pentru a avea certitudinea. El
rememoreaza acum, asezat intr-un scaun albastru, in sala de conferinte a Academiei Suedeze din
Stockholm, acele cateva minute in care s-a simtit luat de o avalansa. Nu mai putea gandi nimic: De

la acea convorbire si pana astazi nu am avut timp sa ma mai gandesc la nimic. Viata mea a devenit
dintr-o data foarte agitata si speranta mea este ca in cateva zile, totul va reveni la normal. Acesta
prea e insa un lucru improbabil
Mai exista la acea conferinta de presa cel putin o scena emotionanta, de la final, care merita si ea
amintita: Cand a fost intrebat carui scriitor i-ar fi acordat el Premiul Nobel, Vargas Llosa a raspuns
fara ezitare ca ar dori sa-l reinvie pe Borges ca sa il poata acorda acestuia; iar daca ar trebui sa il
acorde unui romancier, castigatorul ar trebui sa fie Gustave Flaubert. Flaubert era acela care avea
credinta ca si acela care nu avea un har literar, prin disciplina, rabdare si perseverenta putea gasi
calea de a deveni un bun scriitor. Flaubert a trait obsedat de perfectiune si a dedicat viata sa
rescrierii, chiar mai mult decat scrierii. Pentru mine, acesta a insemnat o enorma sursa de
inspiratie Nu stiu altii cum sunt, vorba clasicului nostru, dar pe mine unul m-a tulburat aceasta
retraire, chiar daca prin ochii si subiectivitatea altuia, a emotiei, anxietatii si bucuriei unui asemenea
moment unic care nu poate fi trait pe viu decat de happy few.
Discursul sau, de la ceremonia acordarii Premiului Nobel, cauta raspuns si la alte intrebari eterne, la
care au incercat sa dea un raspuns definitiv cei mai multi dintre scriitori: DE CE SCRIE...? Ca si
scrisul, cititul este un protest impotriva insuficientelor vietii. Cand cautam in fictiune ceea ce lipseste
in viata, spunem, fara sa fie nevoie sa o spunem sau sa o stim, ca viata, asa cum e ea, nu ne
satisface setea de absolut fundamentul conditiei umane si ca ar trebui sa fie mai buna. Inventam
fictiuni pentru ca sa traim cumva multele vieti pe care ne-ar placea sa le ducem desi abia daca avem
una la dispozitie.
CARE ESTE EFECTUL OPERELOR SALE...? Chiar daca intentioneaza sau nu, sunt constienti sau
nu, atunci cand inventeaza povesti, scriitorii raspandesc nemultumire, demonstrand ca lumea este
prost facuta si ca viata fantaziei este mai bogata decat cea din rutina noastra zilnica. Acest adevar,
daca prinde radacini in sensibilitatea si constiintele lor, ii face pe cetateni mai greu de manipulat, mai
putin dispusi sa accepte minciunile inchizitorilor si temnicerilor care ar vrea sa-i convinga ca in
spatele gratiilor pot duce vieti mai sigure si mai bune.
Portretul sau ar trebui completat si cu putina biografie si istorie literara: S-a nascut la 28 martie 1936
in Peru, licenta in Litere la Lima si doctorat la Madrid. A debutat la 23 de ani cu volumul de povestiri
Los jefes (Sefii), o colectie de sase povestiri, dar succesul literar vine dupa publicarea romanelor
sale: Orasul si cainii (1963), Casa verde (1966), Conversatie la Catedrala (1969), Pantaleon si
vizitatoarele (1973), Matusa Julia si condeierul (1977), Razboiul sfarsitului lumii (1981), Istoria lui
Mayta (1984), Cine l-a ucis pe Palomono Molero? (1986), Povestasul (1987), Elogiul mamei vitrege
(1988), Lituma in Anzi (1993), Caietele lui Don Rigoberto (1997), Ratacirile fetei nesabuite (2006),
iar ultimul, aparut dupa primirea Premiului Nobel, in toamna lui 2010 Visul celtului. Despre acesta
din urma, nepublicat inca de vreo editura de la noi, tot ce stiu este doar ca a devenit rapid un best
seller vandut, in mai putin de o luna de la lansare, in peste 500 de mii de exemplare in Spania si
America Latina. Iata insa si o opinie competenta, a cuiva care l-a citit sau macar lecturat: Roman de
ampla respiratie, Visul celtului ar putea fi citit strict ca un document istoric, daca autorul nu s-ar numi
Mario Vargas Llosa. Ce inseamna insa semnatura talentatului peruan in acest caz? Personaje
memorabile, dialoguri bine construite, imagini plastice, fie ca e vorba de tinutul sobru din Eire, de
asezarile de pe malul fluviului Congo ori de vegetatia luxurianta din Putumayo, stil inconfundabil,
tensiune gradata, poveste mustind de intamplari neasteptate, intr-un cuvant, istorie filtrata prin
sufletul unui mare creator.
Din toata lista romanelor sale, cele mai valoroase raman, cred ca dincolo de o inevitabila
subiectivitate, Conversatie la Catedrala si Razboiul sfarsitului lumii. Inainte de orice, trebuie
mentionat si un mic amanunt, un avertisment mai ales pentru cei care au citit proza de tip sudamericana: Llosa scrie ALTFEL decat Borges, Marquez sau Paulo Coelho si anume un roman istoric
sau politic mai dur, mai putin fantastic, deci si mai putin spectaculos decat ceilalti trei magicieni sudamericani ai cuvintelor. De aceea, trebuie sa marturisesc ca, la o prima lectura nu prea mi-a placut,
am fost chiar dezamagit si abia relectura m-a apropiat de text si maniera sa diferita de a scrie. Nu-i
mai putin adevarat ca romanul sau s-a bucurat de succes in Romania, mai ales in perioada
regimului comunist, datorita unui context social-politic oarecum similar. Deosebirea esentiala de alte
romane de acest gen, inclusiv mai putine din literatura romana, este ca ale sale se pot citi si

pastreaza o valoare literara si astazi, dincolo de aceasta latura politica Dar iata cum incepe, fara
alte inutile comentarii, romanul Conversatie la catedrala: Din pragul Cronicii, Santiago priveste
bulevardul Tacna fara pic de afectiune: automobile, cladiri inegale si decolorate, schelete de anuntuti
luminoase palpaind in ceata, amiaza cenusie. Cand se alesese praful de Peru? Un stol de baietandri
se strecoara printre masinile oprite la semaforul de pe Wilson, trambitand titlurile ziarelor de dupaamiaza
Cel mai tulburator roman al sau ramane Razboiul sfarsitului lumii, in care acel fara pic de afectiune
de care amintea insusi naratorul celuilalt roman alterneaza cu un prea plin de afectiune, cu un exces
de lirism. Tehnica narativa ramane aceeasi, a cercului magic care se mareste treptat, incluzand tot
mai multe intamplari si personaje, acestea fiind introduse treptat in scena si avand o biografie care le
justifica statutul de PERSONAJ. Confruntarea dintre Bine si Rau este una simbolica, ea fiind mai
mult decat una dintre cei credinciosi si soldati, iar victoria obtinuta prin forta armelor este una
partiala si care se transforma intr-o infrangere totala in fata fortei credintei; imaginea este una
teribila: Nu le dadura timp soldatilor sa-si revina din uluirea de a vedea deodata, in plin camp,
multimea vociferanta a barbatilor si femeilor care se napusteau asupra lor de parca n-ar fi fost deja
invinsiYagunzii erau deja peste ei, printre ei, inapoia lor, inaintea lor, impuscandu- i, injunghiindu-i,
lovindu-i cu pietre si cuie, muscandu-i, smulgandu-le pustile, cartusierele, parul, ochii si mai ales
blestemandu-i cu cele mai ciudate cuvinte auzite vreodata. Intai unii, apoi altii, alesera fuga,
neintelegand nimic, innebuniti de navala aceea brusca, smintita, parca neomeneasca (...) Dar logica
alesilor Bunului Isus nu era pamanteasca. Razboiul purtat de ei era doar la prima privire cel al lumii
exterioare, cel al uniformelor impotriva zdrentelor, cel al noii Brazilii impotriva Braziliei traditionale.
Toti Yagunzii stiau ca sunt doar marionetele unui razboi profund, atemporal, vesnic, cel al binelui
importiva raului, purtat de la inceputul lumii.
Asa cum se poate observa si din randurile de mai sus, Llosa devine, in sfarsit, mai sud-american,
mai apropiat de traditia romanului hispanic si de canonul impus de Borges sau Marques. Cartea
mea favorita si una esentiala pentru intelegerea modelelor sale literare, dar si a raspunsului la
vechea intrebare DE CE SE SCRIE, chiar daca nu este la fel de cunoscuta, ramane Adevarul
minciunilor (1990). Aceasta este o culegere care reuneste textele sale de critica literara, de fapt o
istorie subiectiva a romanului, a acelor carti blestemate cum le numeste el insusi, care l-au marcat,
care i-au schimbat viata, modul de a gandi si de a scrie. Cateva paradoxuri: uita de contemporanii
sai hispanici, isi declara admiratia pentru Thomas Mann, dar nu pentru Muntele vrajit, asa cum neam fi asteptat, ci pentru o carte aproape interzisa de morala si uitata precum Moartea la Venetia;
recunoaste in treacat ca a mostenit mania flaubertiana a documentarii, ca a vizitat Dublinul doar
din admiratie pentru opera lui Joyce, dar si ca impresiile calatorului nu coincid cu ceea ce-si imagina
cititorul Llosa. S-ar mai putea adauga cel putin unul esential: uita de Sartre, dar nu si de Camus,
iar titlul spune totul despre despartirea de cel care i-a marcat inceputurile literare: Strainul trebuie sa
moara, iar textul arata evolutia de la tanarul cititor admirativ la scriitorul matur, constient de propria
valoare, care trece dincolo de orice model literar care i-ar putea pune in pericol libertatea si
originalitatea romanesca. Verdictul sau este unul necrutator, chiar daca in aparenta pare sa fie un
compliment: Desi e foarte vizibila influenta lui Kafka si cu toate ca romanul filosofic sau cerebral,
care era la moda in perioada existentialista, a cazut in dizgratie, Strainul se mai citeste si se mai
comenteaza si astazi, o epoca foarte diferita de aceea in care isi scria cartea Camus.
Fara vreo urma de misoginism literar, isi exprima admiratia pentru Virginia Woolf si cele trei mari
romane ale sale Doamna Dallway, Spre far si Valurile care aveau sa revolutioneze arta narativa
a epocii. Mai mult decat atat, o situeaza alaturi de ceilalti doi ctitori ai romanului modern: Meritul ei
nu este mai mic decat cel al lui Proust sau Joyce, ea completand si imbogatind scrisul celor doi cu o
nuanta particulara: cea a sensibilitatii feminine.
Decisive pentru formarea sa ca rafinat cititor, dar mai ales ca scriitor au fost si lecturile din Faulkner,
capodoperele sale preferate fiind Absalom, Absalom! si Sanctuar; datorita lor, Faulkner a devenit cel
mai convingator creator de fictiuni din epoca noastra11, altfel spus cel mai important romancier al
secolului XX; completarile editiei din 2005 nu aduc nimic nou cu adevarat esential. In loc de
concluzie, s-ar mai putea adauga ca, din moment ce textul a inceput cu un motto, poate ca cel mai
nimerit final ar fi un alt motto care raspunde si la intrebarea de ce se scrie, de la inceputul unui alt

roman de-al sau intitulat Matusa Julia si condeierul si apartinand unui poet mexican, Salvador
Elizondo Alcalde despre SCRIS vazut ca unica modalitate esentiala de A TRAI: Scriu. Scriu ca
scriu. In gand ma vad scriind ca scriu si mai pot sa ma vad vazandu-ma ca scriu. Imi mai aduc
aminte de mine scriind si de asemenea, vazandu-ma ca scriam. Si ma vad amintindu-mi ca ma vad
scriind si ma amintesc vazandu-ma ca-mi amintesc ca scriam si scriu vazandu-ma scriind ca miamintesc ca m-am vazut scriind ca ma vedeam scriind ca-mi aminteam ca m-am vazut scriind ca
scriam si ca scriam ca scriu ca scriam
*