LUCRARE DE LICENŢĂ

Ecranizarea romanelor
româneşti cu tematică rurală

Absolvent:
Ghiţă Camelia
 Structura lucrării
 

CONCEPTUL DE ECRANIZARE -definiţii şi concepte,avantajele şi dezavantajele ecranizării

comparativ cu literatura
 
ECRANIZAREA ÎN CINEMATOGRAFIA ROMÂNEASCĂ:
Apariţia şi evoluţia adaptărilor cinematografice în cinematografia românească
Tipuri de adaptări în cinematografia românească

ADAPTAREA ROMANELOR CU TEMATICĂ RURALĂ

Romanul cu tematica rurală, context istoric şi maniera în adaptările romanelor cu tematică rurală
 
ECRANIZAREA ROMANELOR ROMÂNEŞTI CU TEMATICĂ RURALĂ
(STUDIU DE CAZ)
1. BALTAGUL ( 1969, Mircea Muresan, după romanul lui Mihail Sadoveanu)
2. CIULINII BĂRGĂNULUI (1957,  Louis Daquin şi Gheorghe Vitanidis, după romanul lui Panait
Istrati)
3. RĂSCOALA (1965, Mircea Mureşan, după romanul lui Liviu Rebreanu)
4. MOROMEŢII (1987, Stere Gulea, după romanul lui Marin Preda)
5. ION: Blestemul pământului, Blestemul iubirii (1979, Mircea Mureşan, după romanul lui Liviu
Rebreanu)
 
 
l. CONCEPTUL DE ECRANIZARE

I.1. Ecranizarea – definiţii şi concepte

 Un text literar, fie roman, fie nuvelă, poate fi ecranizat de mai multe ori, filmele deosebindu-se între
ele prin mesaje, accente şi abordare. O condiție esențială a adaptării cinematografice este aceea ca
scenariul să respecte intențiile autorului operei inițiale, care să fie exprimate prin mijloacele
specifice cinematografice.

 Astfel unele ecranizări pot fi uneori și mai expresive decât lucrarea literară după care au fost
realizate. „Literatura română în marea ei împlinire, pornind de la creaţia folclorică, de la miturile
versificate: Meşterul Manole, Mioriţa, Dochia şi până la clasicii şi contemporanii noştri: Mihai
Eminescu, Lucian Blaga, Grigore Vieru, Anatol Codru, a surprins imaginea unor realităţi interpretate
filosofic.
Avantajele şi dezavantajele ecranizării comparativ cu literatura

 Mircea Pricăjan consideră că ,,a compara un film cu un roman e pur şi simplu o măsluire la cântar, o
problemă de criterii, de unităţi de măsură. Filmul e un calup narativ care îşi bombardează vizual
spectatorul într-o răsuflare, cartea e un document care se supune ritmului cititorului şi trăieşte din forţa
sugestiei.”
Mircea Pricăjan, Anchetă Familia, Literatura pe ecran(ul minţii), România Culturală, p. 28.

 Cartea şi cinematograful reprezintă potrivit celui mai răspândit model de studiu, medii nu numai cu
caracteristici diferite, ci opuse, unul cald şi altul rece, unul definind Galaxia Gutenberg, altul
aparţinând constelaţiei mass-media a electronicii şi tehnicii transmisiei la mare distanţă.
Ion Cantacuzino, Manuela Gheorghiu, Cinematograful românesc contemporan 1949-1975, Bucureşti,
editura Meridiane, 1976, p. 185.

 Exprimarea conştiinţei de sine a fimului românesc prin intermediul cărţii aduce în discuţie, nu numai o
chestiune de tematică, ci şi distincţii de tipul: national şi universal în cinematograf, literatură şi film,
istoria şi imaginea sa, actualitatea, filmul şi acţiunea socială.
II. Ecranizarea în cinematografia românească
 
Apariția și evoluția adaptărilor cinematografice în cinematografia românească

 Istoricul filmului românesc este strâns legat de Franța. Descoperirile tehnice care au dus la
imprimarea imaginilor în mișcare au stârnit interesul scriitorilor, care au perceput cinematograful
drept șansa de a-și reprezenta opera pe ecran.

 În România, primul spectacol de cinematografie a avut în 27 mai 1896, la cinci luni distanță
după reprezentația din Paris a cinematografului Lumiere (28 decembrie 1985). După succesul din
Paris, frații Lumiere, au început să își trimită oamenii în Europa, prezentând aceleași proiecții.

 Apariția are loc în București, pe Calea Victoriei, în clădirea ziarului de limbă franceză,
L'Indépendance Roumaine. Pe 4 iunie, în ziar este comentată „senzația” apariției care avea să
încânte Bucureștiul. Oamenii care au asistat la primul eveniment, au fost surprinși și emoționați de
proiecția „Intrarea trenului în gara La Ciotat”, considerând atât de aproape de realitate momentul,
încât s-au speriat.
I.2. Tipuri de adaptări în cinematografia românească

Criteriul spațial – citadin versus rural

• Ecranizările romanelor cu tematică rurală transpun realitatea zugravită de marii scriitori, motiv
pentru care principalele capodopere cinematografice rămân cele inspirate de operele care au în
prim plan viața de la țară.
• Opera de căpătâi a lui Ion Creangă, „Amintiri din copilarie” cuprinde aspecte esențiale ale
realității satului românesc într-un mod natural, fiind unul din primul roman românesc cu
tematică rurală.
• Această primă variantă de lungmetraj este pusă în scenă de Elisabeta Bostan, cea care avea să se
dedice intens exploatării foreței lirice și epice a operei literare. Considerată una dintre cele mai
dificile ecranizări adaptate din literatura clasică, filmul a rămas o referinţă în domeniul
ecranizărilor.
• Tematica rurală a avut în literatura, și implicit, în cinematografia română o însemnătate aparte.

Filmul istoric
• Filmul istoric se limitează la subgenurile filmului de război şi la filmul de aventuri pe fundal
istoric, fiind un gen care creează nuanţe inedite. Primul film istoric românesc a fost Tudor,
ecranizat în 1963, care deţine încă recordul încasărilor pe piaţa cinematografică autohtonă.
 lll. ADAPTAREA ROMANELOR CU
TEMATICĂ RURALĂ
. Romanul cu tematica rurală
 Literatura pe teme rurale dupa al doilea razboi mondial este foarte puternica. In primul rand se remarca
prezenta lui Marin Preda. „Intalnirea din pamanturi”, cartea lui din 1948, este un punct de referinta.
Apoi, „Moromeţii” din 1965 şi volumul II din 1967 sunt carti de capatai, fundamentale.

Context istoric şi maniera în adaptările romanelor cu tematică rurală

 Filmul românesc s-a diversificat în deceniul al şaptelea, astfel că la sfârşitul lui, în anul 1970, în timpul
premierei Reconsituirii de Lucian Pintilie, producţia cinematografică s-a extins de la Mircea Drăgan la
Sergiu Huzum.
 Câţiva ani mai târziu, Mircea Mureşan prezenta în premieră o nouă ecranizare importantă, şi anume
Baltagul, o transpunere a romanului cu acelaşi titlu de Mihail Sadoveanu, un film care încerca să fie
după cum au subliniat mai mulţi comentatori, atât expresie fidelă a cărţii, cât şi viziune personală a
regizorului.
 Printre romanele româneşti cu tematică rurală care au avut parte de ecranizări de excepţie, amintim:
Ciulinii Bărăganului de Panait Istrati, Moromeţii de Marin Preda, Ion – Blestemul pământului,
Blestemul iubirii de Liviu Rebreanu ş.a.
 lV. ECRANIZAREA ROMANELOR
ROMÂNEŞTI CU TEMATICĂ RURALĂ
(STUDIU DE CAZ )
Baltagul
1969, Mircea Mureșan după romanul lui Mihail Sadoveanu

 Proza lui Sadoveanu este adusă pe ecran, din nou în 1978, atunci când Constantin Vaeni ecranizează 2
opere sub numele Vacanță tragică și Nada florilor. Cu Sofia Vicoveanca și Dragoș Pâslaru în rolurile
principale, vede lumina ecranului și nuvela Ochi de urs, în 1982 (în regia lui Stere Gulea). Obţine un
premiu pentru cel mai bun actor la Festivalul internaţional al filmului de la Santarem.

 Apărut în 1930, romanul Baltagul a fascinat comentatorii și criticii prin modul de transpunere în proză a
binecunoscutei balade Miorița. Ceea e cu adevărat remarcabil e însă modul de construcție a personajelor și
observația lor. Realismul depășește astfel aspectul mitic, prin prisma personajelor (și actorilor, ulterior)
într-un parcurs marcant din cauza lăcomiei, iar nu a miturilor.

 Un roman ca Baltagul nu poate avea doar o ecranizare corectă, interesantă și urmărită. O ilustrare
memorabilă a lumii lui Sadoveanu ar fi avut o traducere discretă a imaginilor și sunetelor, fidelă nuanțelor
și tonului accepțiunii străvechi a ideii de omenie și dreptate. Carențele de structură dramaturgică trădează
și scot în lumină o lipsă de fon. Accentul pus pe spectacol, și universul pitoresc îndepărtează opera
cinematografică de filonul tragic caracteristic romanului.

 Dincolo de șovăieli, Baltagul este un film atent lucrat, remarcabil prin calitățile profesionale ale realizării,
ce are mai presus de toate un merit cultural incontenstabil.
 Ciulinii Bărăganului
(1958, Louis Daquin după romanul lui Panait Istrati)
 Regizorul francez Louis Daquin filmează în România, în urmă cu 58 de ani Ciulinii Bărăganului, adaptarea
cinematografică după romanul cu același nume al lui Panait Istrati. Coproducție româno-franceză, sub numele
scenariștilor Louis Daquin, Alexandru Struţeanu şi Antoine Tudal, Ciulinii Bărganului, vede lumina ecranului
în luna februarie a anului 1958, treizeci de ani mai târziu de la apariția romanuli omonim.
 Remarcabilă prin realismul său traditional, opera Ciulinii Bărăganului aduce în prim plan cunoașterea unui
univers (uman și cosmic deopotrivă), explorând o temă de inspirație rurală marcantă prin evoluția ciclică a
elementelor.

 În ansamblu, filmul nu urmărește fidel cartea, dialogurile și acțiunea modificând viziunea lui Panait Istrati.
Imaginile descriptive cu goana după ciulini, câmpia, jocul de lumini și umbre preiau însă într-un mod profund
realitatea romanului, dând viață universului imaginat de autor.
 Dacă în roman, autorul nu stăruie prea mult asupra secvenței pierderii calului și căruței, în film este amplificat
momentul și chiar modificat. Astfel, după pierderea calului, cei doi pornesc mai departe, trăgând cu deznădejde
căruța, în vreme ce calul rămâne pe pământul Bărăganului, în spatele lor. Momentul este tratat diferit, căci, în
viziunea lui Istrati, cei doi înnoptează lângă calul mort și căruța destrămată.

 Ceea ce reușește filmul să facă, ca și în alte dăți, este să dea viață unei lumi imaginate acum 100 de ani și să
reconstituie, pentru spectatorul străin de astfel de lucruri, viața Bărăganului. E vorba aici de o sămânță care
există în fiecare om ce a muncit și a prețuit munca propriilor mâni sau care a cunoscut fața țăranului român.
 Răscola
(1965, Mircea Mureșan după romanul lui Liviu Rebreanu)
 .
 Opera lui Rebreanu despre revolta țăranilor a fost un proiect început de acesta încă din tinerețe (primele
însemnări datând din 1908). Liviu Rebreanu lucrează la opera Răscoala vreme de 20 de ani, timp în care
abandonează și reia de multe ori tratarea dezastrului din 1907.

 Filmul preia secvențe semnificative din romanul lui Rebreanu, fiind o frescă a lumii rurale românești de
început de secol XX. Nemulțumirea țăranilor este urmărită în creșterea treptată, atingând apogeul în primăvara
lui 1907, când răscoala izbucnește.
 Tulburător în film este momentul în care regimental de soldați este obligat să tragă în țărani. Se remarcă pe
alocuri o dificultate în manevrarea de către regizor a mulțimii de oameni. În comparție cu opera literară, filmul
aduce în față mai puține elemente naturaliste. Se remarcă astfel o oarecare decență, redată fără excese de
cruzime și suferință.
 Modificată de scenarist și mutată din interiorul conacului (cum se întâmplă în carte) în câmpul de arătură,
scena violului devine, în film mai spectaculoasă și mai lungă. Urmărirea și dezbrăcarea Nadinei se întâmplă
afară, scena fiind fetișizată și devenind astfel un sop în sine. Lipsită de substanță și de adevărul literar (în care
halatul fetei se agață de clanță), scena este exagerată prin fuga tinerei goale pe câmpul pustiu. O astfel de
realitate nu e crezută nici de povestitori, ci e mai degrabă un exemplu negativ despre neputința gândirii de a
surprinde dinamicul.
 Din perspectiva lui Rebreanu, scena este mai degrabă un act intermediar celor ce aveau să urmeze: jandarmii ce
vor fi dezarmați și alungați, distrugerea caselor boierului și ale arendașilor.
 ION: Blestemul pământului, Blestemul iubirii
(1979, Mircea Mureşan, după romanul lui Liviu Rebreanu

 Destinul romanului românesc modern își descoperă prin Rebreanu, arhitectul reprezentativ, conștiința lui cea
mai profundă. Potrivit criticului Zaharia Sângeorzan, Ion definește în mod fundamental toată istoria genului și
mai ales posibilitățile de construcție, de reorganizare a unei experiențe morale și sociale la un nivel superior de
existență. Romanul primește o durată națională care se confundă, cu una universală.

 Atât în roman, cât şi în film, evenimentul naşterii este plasat în mijlocul unei naturi solemne, în timp ce Ion şi
tatăl său se aflau la seceriş. Scena este este simbolică, ţipătul copilului semnificând glasul celui dintai om al
planetei. George Călinescu caracterizează romanul, în urma acestei scene, ca fiind „opera unui poet epic care
cânta cu solemnitate condiţiile generale ale vieţii, naşterea, nunta, moartea”.

 Momentul este reprezentativ, „Ana trăind durerile facerii într-o scenă lucrată în aceeaşi pasta vascoasa, cu
aceleasi tuse groase, apasand mereu pe reactia fiziologica dura”.
 Mircea Mureşan prezintă naşterea copilului ca fiind înfiorător pentru pe cei doi bărbaţi, Ion şi tatăl sau,
prezenţi la scenă, întocmai ca şi autorul Liviu Rebreanu.
 Scena naşterii este dramatizată de către narator prin natură, timp şi personajele prezente la acţiune, însă
regizorul Mircea Mureşan îi oferă o conotaţie semnificativă, având chiar un punct culminant în ecranizarea sa.
Elementele cinematografice au aici un rol foarte important, contribuind la amplificarea momentului.
 MOROMEŢII
(1987, Stere Gulea, după romanul lui Marin Preda)
 Romanul „Moromeţii” (vol.I, 1955) prezintă acţiunea din cadrul unei familii de ţărani, autorul Marin Preda,
punându-şi amprenta asupra creaţiei sale într-un mod semnificativ printr-un amestec de admiraţie şi nostalgie a
copilăriei sale, precum şi prin sa viaţa sentimentală.

 Filmul reconstituie meticulos povestea din roman, introducând elemente şi din alte cărţi ale lui Preda, dar şi
replici sau situaţii care nu există în carte, dar care sunt fireşti şi se potrivesc. Regăsim în film întoarcerea
familiei, cu care debutează romanul, de la câmp, sâmbătă seara, după o zi istovitoare; „divanul” din Poiana lui
Iocan; serbarea şcolară de sfârşit de an la care este premiat Niculae, mezinul familiei; secerişul; conflictul
dintre Bălosu şi Birică la seceriş; tăierea salcâmului din fundul curţii Moromeţilor; eschiva lui Moromete din
calea agentului venit după foncire; fuga la Bucureşti a băieţilor din prima căsătorie a lui Moromete ş.a.m.d.

 Confruntarea finală din film prezintă aspecte similare cu cea din roman. Ilie Moromete speră până în ultima
clipă că-şi poate recâştiga fiii porniţi pe o cale greşită. Răbdarea acestuia în această confruntare, îi face, în cele
din urmă, pe Paraschiv şi pe Nilă să-şi piardă cumpătul. În romanul lui Marin Preda, tatăl nu reacţionează
împotriva fiilor mai mari, ci dimpotrivă, îşi bate nevasta, loveşte obrazul fetei care protestează, şi îi cere lui
Niculae un foc, moment neprezentat de Stere Gulea în film, Niculae privind dintr-un colţ scena dramatică.

 Deşi în roman scena bătăii este prezentă în detaliu, autorul punând accent pe evenimentele petrecute în timpul
acesteia, este totuşi mult mai puţin dramatică decât cea din film. Regizorul a reuşit să dea o notă tragică prin
intermediul personajelor, efectelor sonore, luminii, filmării în alb-negru, tonalităţii replicilor. Această notă
dramatică se păstrează până în finalul filmului.
 V. CONCLUZII

 Obiectivul principal al acestei lucrări a fost prezentarea modului în care au fost ecranizate romanele cu tematică rurală
şi îndeosebi o paralelă între modul de prezentare a unor scene semnificative, ce se regăsesc atât în carte, cât şi în film.
 În acest sens, am încercat să pun în evidenţă faptul că ecranizarea reprezintă un procedeu prin care o operă literară
este prelucrată într-un scenariu care permite transpunerea sa în film.
 Astfel, pe timpul cercetării, am reuşit să evidenţiez beneficiile ecranizărilor, în comparaţie cu cele ale romanelor.
 Din cele analizate, a rezultat că ecranizările ne ajută să ne formăm o imagine amplă asupra fiecărui personaj şi să
reţinem detalii definitorii despre acesta într-o perioadă de timp mai scurtă comparativ cu lecturarea unei cărţi, fiind
utile pentru întipărirea mai bună în memorie a șirului cronologic al evenimentelor. Portretele personajelor sunt
înfățișate mai bine, precum și aspectele epocii sau decorurile.
 De asemenea, de cele mai multe ori, regizorul intervine cu propria viziune asupra lumii şi adăugă noi conflicte, sau le
amplifică pe cele existente, şi anumite evenimente importante din cauza limitei de timp și a condițiilor de filmare.
 În acest sens, modul de prezentare a unei scene semnficative, a unei acţiuni sau punct culminant în viziunea autorului
şi implicit, în viziunea regizorului, le-am evidenţiat prin intermediul studiului de caz pe cinci romane cu tematică
rurală care au avut parte de ecranizări de excepţie.
 În conluczie, romanele Răscoala şi Ion de Liviu Rebreanu, Moromeţii de Marin Preda, Ciulinii Bărăganului de Panait
Istrati şi Baltagul de Mihail Sadoveanu, au fost ecranizate respectând cu stricteţe scenariul după care a fost scris şi
romanul, însă filmele prezintă un ritm de mișcare și o manieră de manifestare a personajelor mai vie, mai autentică.
Ele se remarcă prin excese temperamentale, tonalitate, fizionomie, emoţii, stări interioare, acest lucru fiind întărit de
partitura muzicală, luminozitate, efecte sonore, ambianţă, peisaje şi alte efecte vizuale şi auditive.
 Deşi în roman scena bătăii este prezentă în detaliu, autorul punând accent pe evenimentele petrecute în timpul
acesteia, este totuşi mult mai puţin dramatică decât cea din film. Regizorul a reuşit să dea o notă tragică prin
intermediul personajelor, efectelor sonore, luminii, filmării în alb-negru, tonalităţii replicilor. Această notă dramatică
se păstrează până în finalul filmului.