Sunteți pe pagina 1din 216

MINISTERUL EDUCAÞIEI, CERCETÃRII ªI TINERETULUI

Prof. univ. dr. Eugen Negrici (coordonator)


Octavian Soviany Dorica Boltaºu Mimi Gramnea
Ana-Maria Chemencedji Mioara Colþea

Limba
ºi literatura românã
manual pentru clasa a XII-a
toate filierele, profilurile ºi specializãrile
Acest manual a fost aprobat prin Ordinul minstrului Educaþiei, Cercetãrii ºi Tineretului nr. 1342/4 din 19.06.2007, în
urma evaluãrii calitative ºi este realizat în conformitate cu programa analiticã aprobatã prin Ordin al ministrului
Educaþiei, Cercetãrii ºi Tineretului nr. 5959 din 22.12.2006.

Manualul este valabil ºi pentru clasa a XIII-a, ciclul superior al liceului, filiera tehnologicã, ruta progresivã de califi-
care profesionalã.

Referenþi ºtiinþifici:
Prof. dr. Gheorghe Lãzãrescu
Prof. gr. I Olimpia Platon

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României


Limba ºi literatura românã: manual pentru clasa a XII-a / Eugen
Negrici (coord.), Octavian Soviany, Dorica Boltaºu,... –
Bucureºti: Editura NICULESCU ABC, 2007
Bibliogr.
ISBN 978-973-08742-9-1

I. Negrici, Eugen (coord.)


II. Soviany, Octavian
III. Boltaºu, Dorica

821.135.1.09(075.35)

© Editura NICULESCU ABC, 2007


Adresa: B-dul Regiei 6D
060204 – Bucureºti, România
Tel: (+40)21-312.97.82
(+40)21-312.97.84
Tel/Fax: (+40)21-312.97.83
Call center: (+40)21-314.88.55
E-mail: club@niculescu.ro
Internet: www.niculescu.ro

Redactor: Georgeta Vîrtic


Procesare computerizatã: Lucian Curteanu

Tipãrit în România

ISBN 978-973-08742-9-1
Deºteaptã-te, române!
versuri: Andrei Mureºanu
muzica: Anton Pann

Deºteaptã-te, române, din somnul cel de moarte,


În care te-adâncirã barbarii de tirani!
Acum ori niciodatã croieºte-þi altã soarte,
La care sã se-nchine ºi cruzii tãi duºmani!

Acum ori niciodatã sã dãm dovezi în lume


Cã-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
ªi cã-n a noastre piepturi pãstrãm cu falã-un nume
Triumfãtor în lupte un nume de Traian!

Priviþi, mãreþe umbre, Mihai, ªtefan, Corvine,


Româna naþiune, ai voºtri strãnepoþi,
Cu braþele armate, cu focul vostru-n vine,
„Viaþã-n libertate ori moarte!“ strigã toþi.

Preoþi, cu crucea-n frunte! cãci oastea e creºtinã,


Deviza-i libertate ºi scopul ei preasfânt,
Murim mai bine-n luptã, cu glorie deplinã,
Decât sã fim sclavi iarãºi în vechiul nost’ pãmânt!
Dragi elevi,

Începe înc` un an de liceu ]i ne bucur`m c` putem fi al`turi de voi în aceast`


frumoas` perioad` din via\a voastr`. Am încercat – ]i sper`m c` am reu]it – s` rea-
liz`m un manual atractiv ]i interactiv pentru orele de limba ]i literatura rom@n` din
clasa a XII-a.
Conceput în conformitate cu programa, manualul ofer` informa\ie ]i este în
acela]i timp un instrument de lucru în clas`.
V` propunem, a]adar, o prezentare a literaturii în contextul cultural rom@nesc ]i
european, urmat` de sugestii ]i tehnici diferite de abordare a textului. Nu ve\i sc`pa
de teme; ele sunt îns` stimulative, diverse, urm`rind deprinderea cu modalit`\ile de
studiu aprofundat al literaturii. Am inserat ]i trimiteri bibliografice, at@t la volume
de istorie, teorie ]i critic` literar`, c@t ]i, în micile antologii, la titluri de beletristic`
din literatura rom@n` ]i din cea universal`.
Dezbaterile ]i studiile de caz, precum ]i lec\iile de limb` ]i comunicare v` ajut`
s` v` însu]i\i cuno]tin\ele necesare utiliz`rii adecvate a limbii rom@ne, s` v`
perfec\iona\i tehnicile argumentative ]i de exprimare oral` ]i scris`, în conformitate
cu normele actuale ale limbii rom@ne.
Am a]ezat, la final, testele de evaluare, cu o structur` complex`, cuprinz@nd
toate nivelurile de studiu al limbii, precum ]i cerin\e de redactare a unor eseuri pe
teme diferite. Urmeaz` tabele recapitulative pentru urm`rirea fenomenului cultural
în evolu\ie ]i dintr-o perspectiv` mai larg`, precum ]i, în ultimele pagini, repere bi-
bliografice generale.
Sper`m c`, la sf@r]it, înainte de Bacalaureat, ve\i fi convin]i, la r@ndul vostru,
c` literatura nu înseamn` nici limbaj ilizibil, nici c@teva c`r\i pr`fuite, nici o simpl`
„materie” care trebuie repede „ingurgitat`” pentru tez` sau pentru un examen care
bate la u]`. Literatura este o lume din care tu po\i s` înve\i despre al\ii, despre fru-
mos, despre tine însu\i ]i despre via\`. Literatura, ca orice form` de art`, de la pic-
tur` ]i fotografie p@n` la muzic` ]i cinema, te formeaz` ca om.
V` dorim mult succes ]i... un an ]colar c@t mai frumos!

Autorii
SUMAR
1. Poezia interbelicã. Repere generale 7
* Limbã ºi comunicare. Prezentarea operei unui autor. Prefaþa 16

2. George Bacovia – între simbolism ºi expresionism 17


Limbã ºi comunicare. Variante literare libere – Norme DOOM 24

3. Tudor Arghezi – estetica urâtului. Psalmistul 26


Limbã ºi comunicare. Figuri de stil ºi procedee de expresivitate 34

4. Lucian Blaga – poet expresionist 37


Limbã ºi comunicare. Punctuaþia ºi justificãrile ei sintactice ºi stilistice 45

5. Ion Barbu – poet ermetic 47


Limbã ºi comunicare. Tehnici de documentare: studiul de caz 57

6. Modernism ºi tradiþionalism. O disputã culturalã 59

7. Studiu de caz: diversitate tematicã ºi de viziune în poezia interbelicã 69

8. Orientãri avangardiste 76

9. * Studiu de caz: fronda în literatura interbelicã 86


Limbã ºi comunicare. Regulile unei polemici civilizate 90

10. Dezbatere: Identitate culturalã în context european 91


Limbã ºi comunicare. Dezbaterea în spaþiul public 97

Teme recapitulative 99

11. Studiu de caz: literatura aservitã ideologiei comuniste 100

12. Proza anilor ’60–’80. În absenþa stãpânilor de Nicolae Breban 111


**Limbã ºi comunicare. Sintaxã. Acordul predicatului cu subiectul 118

13. Marin Preda. Cel mai iubit dintre pãmânteni 121


Limbã ºi comunicare. Tipuri de discurs: publicistic, politic 130

14. Studiu de caz: tipuri de roman în literatura românã sub comunism 132

15. Generaþia rãzboiului. ªtefan Aug. Doinaº 137


*Limbã ºi comunicare. Deixisul, anafora 142
16. Poezia anilor ’60–’70. Nichita Stãnescu 144
Limbã ºi comunicare. Exprimarea corectã ºi nuanþatã:
evitarea anacolutului, a confuziilor paronimice,
a pleonasmului si tautologiei, a cacofoniei; adecvare/inadecvare stilisticã 157

17. Mircea Ivãnescu. Biografismul extrem 159

18. Sub semnul onirismului. Leonid Dimov. Nora Iuga 163

19. Forme ale teatrului modern: Iona de Marin Sorescu 170


Limbã ºi comunicare. Eseul structurat ºi eseul liber 178

20. Curente literare / culturale. Postmodernismul. Generaþia ’80 180


**Limbã ºi comunicare. Limbaje de specialitate 187

21. *Studiu de caz: jurnalul, memoriile dupã 1990.


Jurnalul fericirii de N. Steinhardt 189
Limbã ºi comunicare. Norma literarã. Aspecte evolutive 195

22. *Studiu de caz: forme ale criticii ºi teoriei literare 198


Limbã ºi comunicare. Argumentarea. 204
**Noutãþi în Gramatica Academiei 206

Teste recapitulative 207

Repere cronologice 212

Repere bibliografice 216


POEZIA INTERBELICÃ
REPERE GENERALE
„Conceptualismul clasic, rece [i m`surat, ca [i retorismul romantic, tumultuos,
dar ascultând totu[i de legile logicii, sunt amândou` respinse, \n numele unei
spontaneit`]i (moderne, n.n.) care vrea s` surprind` un flux interior adânc [i
continuu, o pânz` de via]` subteran`. Se \n]elege c` \n felul acesta poezia nu-[i
1
repudiaz` principiile, ci doar \[i schimb` zeii tutelari: \n locul adev`rului obiectiv
ea vrea s`-[i impun` propriul adev`r; \n locul discursului logic ea \[i f`ure[te o
nou` form` de expresie; \n locul unui instrument deja constituit, ea \[i inventea-
z` clip` de clip` limbajul. Ea are acum ambi]ia de a fi nu o copie, nici o oglindire
plat` a realului, ci o replic` original`, fa]` de realitate, proprie fiec`rui creator.”
{tefan Aug. Doina[, Metafor` [i viziune,
\n volumul Lampa lui Diogene

FI}IER TEORETIC
Modernismul
Termenul de modern se defineºte într-o manierã relativã, prin raportare la
tradiþie, la elementele conservatoare. Modernul îºi susþine apartenenþa la câmpul
noutãþii, al inovaþiei, al invenþiei. Prima manifestare a „modernilor” se manifestã
în secolul al XVI-lea, când începe o disputã esteticã din pricinã cã umaniºtii pun
la îndoialã principiul imitaþiei, în favoarea libertãþii creatoare. În secolul al XIX-lea,
ideea de modernitate renaºte în contextul emergenþei romantismului, iar la
sfârºitul secolului al XIX-lea modernismul caracterizeazã o miºcare culturalã
amplã, care include câmpul literar, arhitectura ºi artele.
Noþiunea de modernitate, care denumeºte o epocã întreagã de evoluþie
culturalã, a devenit o mizã importantã în dezbaterile teoretice ale secolului XX.
A dezvoltat douã sensuri: primul se asociazã ideii de progres tehnologic ºi se
referã la condiþiile social-economice inerente mondializãrii ºi dezvoltãrii
informaþiei; cel de-al doilea este folosit pentru producþia literarã ºi artisticã.
Primele semne ale modernitãþii culturale se ivesc în jurul operei lui Charles
Baudelaire (Florile rãului, 1857), dar apogeul este reprezentat în primele
Calea Victoriei, Bucureºti, 1930
decenii ale secolului al XX-lea prin coexistenþa cubismului francez, a expresio-
nismului german ºi a futurismului italian.
Operele moderne se definesc prin câteva trãsãturi: ruptura cu tradiþia; tema
crizei existenþiale ºi a absenþei sensului; accentul pus pe tot ceea ce þine de
prezent ºi respingerea, în general, a trecutului; renunþarea la pretenþia de unitate
de sens ºi de structurã; tema oraºului; imagini ale industrializãrii ºi ale tehno-
logiei. Strategiile diverse ale moderniºtilor includ ironia, parodia, citatul, jocu-
rile de limbaj, autoreflexivitatea.
Apariþia modernismului este strâns legatã de obsesia efemeritãþii, a
schimbãrii necontenite care caracterizeazã viaþa modernã.
Aceastã conºtiinþã a efemeritãþii tuturor lucrurilor acrediteazã ideea
creaþiei distructive, despre care a vorbit pentru prima datã filosoful german
Friedrich Nietzsche, care încerca sã demonstreze cã modernul nu constituie
altceva decât energia vitalã, dorinþa de a trãi ºi de a domina, înotând într-o mare
a dezordinii, a anarhiei, a distrugerii, a alienãrii individuale ºi a disperãrii.
MIC DIC|IONAR DE AUTORI Transpusã în domeniul artistic, ideea creaþiei distructive s-a concre-
tizat prin elaborarea unor noi coduri, limbaje, tehnici ºi procedee, desti-
nate sã surprindã dinamismul unei realitãþi în continuã transformare
David Harvey printr-un efect instantaneu, apelând la o strategie a ºocurilor ºi la o
(n. 1935) tehnicã a discontinuitãþii. În acelaºi timp, comercializarea producþiei
Este antropolog, geo- artistice i-a atras pe creatorii de artã într-o competiþie de piaþã care avea
graf, eseist ºi critic de sã întãreascã procesele de distrugere creativã din domeniul esteticului.
origine englezã, stabilit Astfel arta modernistã devine, dupã expresia gânditorului german Walter
în SUA. Este un cerce- Benjamin, o artã auraticã, în sensul cã „artistul trebuia sã-ºi asume o aurã
tãtor cu o contribuþie importantã la dez- a creativitãþii, a dedicaþiei faþã de artã, de dragul artei, pentru a produce un
voltarea studiilor sociale (Experienþa obiect cultural care urma sã fie original, unic ºi de aici posibil de valorificat
urbanã, 1989, Justiþie, Naturã ºi geo- la un preþ de monopol” (David Harvey).
grafia Diferenþei, 1996) ºi un exeget al Dezvoltarea posibilitãþilor tehnologice a avut de asemenea o mare
postmodernitãþii, în cartea intitulatã influenþã asupra artei ºi literaturii. Acelaºi Walter Benjamin vorbea astfel în
Condiþia postmodernitãþii (1989), unde celebrul sãu eseu Opera de artã în epoca reproducerii mecanice despre fap-
priveºte fenomenul din perspectiva con- tul cã perfecþionarea tehnicii de a reproduce ºi vinde cãrþi ºi imagini pu-
tradicþiilor capitalismului însuºi. blicului larg, asociatã cu inventarea fotografiei ºi apoi a cinematografului
(la care s-au adãugat ulterior radioul ºi televiziunea) a modificat radical con-
diþia artei ºi a artistului. A existat, de asemenea, o parte a modernismului
Walter Benjamin care a vehiculat mitul maºinii, a mitizat tehnologia modernã ºi a considerat
(1892–1940) cã un poem nu reprezintã decât „o maºinãrie alcãtuitã din cuvinte”.
Filosof german, repre- Totodatã, sub impactul evenimentelor politice din prima jumãtate a
zentant, alãturi de Erich secolului al XX-lea (revoluþia bolºevicã din Rusia, ascensiunea fascismului
Fromm, Herbert Marcuse, italian ºi a nazismului german), arta dedicatã politicului a contaminat anu-
Theodor Adorno etc., mite cercuri ºi grupãri moderniste, în strânsã relaþie cu ideea creaþiei dis-
al ªcolii de la Frankfurt, de orientare tructive ºi a edificãrii unei „noi lumi”. Miºcarea suprarealistã are, astfel,
neomarxistã. În eseul sãu Opera de artã declarate simpatii comuniste, futuriºtii italieni sau poetul american Ezra
în epoca reproducerii mecanice vorbeºte Pound sunt fascinaþi de figura lui Mussolini. „Estetizarea politicii prin pro-
despre caracterul „auratic” al artei mo- ducerea unor mituri atât de copleºitoare (…) – scria în aceastã ordine de idei
derne – în sensul cã artistul modern tre- David Harvey – a reprezentat partea tragicã a proiectului modernist”.
buie sã-ºi asume o aurã de creativitate, Toate aceste aspecte fac din modernism un fenomen complex ºi con-
din care rezultã unicitatea operei sale. tradictoriu, destul de anevoie de definit.

Pu]in` filosofie!
Friedrich Nietzsche este un filosof german din a doua jumãtate a se-
colului al XIX-lea, considerat unul dintre întemeietorii gândirii moderne. În
centrul concepþiei sale despre lume se gãseºte „lupta pentru putere” prin
care omul îºi afirmã plenar energia sufleteascã ºi capacitãþile creatoare,
încercând sã realizeze saltul spre supraom. Prima lui scriere importantã este
Naºterea tragediei, în care autorul descoperã în vechea culturã greacã douã
tendinþe esenþiale: apolinicul (plasticã, poezia epicã) legat de cultul for-
melor frumoase, ordine, echilibru ºi armonie ºi dionisiacul (poezia liricã,
muzicã), pus în legãturã cu stãrile de extaz mistic, prin intermediul cãrora
Afl` mai mult
adepþii zeului Dionysos retrãiau patimile acestuia (potrivit unei legende
„Modernitatea reprezintã ceea ce Dionysos-copil a fost sfâºiat de titani ºi reînviat de tatãl sãu, Zeus). O altã
este tranzient, trecãtor, neprevãzut; este scriere reprezentativã a lui Nietzsche este poemul filosofic Aºa grãit-a
o jumãtate a artei, cealaltã fiind eternã ºi Zarathustra, avându-l ca protagonist pe Zarathustra (numele germanizat al
imuabilã.” profetului persan Zoroastru), unde construieºte teoria supraomului, care este
(Charles Baudelaire, întruchiparea voinþei superlative de putere (esenþa cea mai intimã a fiinþei),
Pictorul vieþii moderne) fiind destinat – în viziunea filosofului – sã ia locul omului.
8
Particularit`\ile liricii moderniste MIC DIC|IONAR DE AUTORI

Trãsãturile generale ale poeziei moderne au fost evidenþiate mai ales de Edgar Allan Poe
cãtre teoreticianul german Hugo Friedrich în lucrarea sa Structura liricii (1809–1849)
moderne (1956). Printre acestea se cuvine sã amintim: Mare scriitor romantic
• preocuparea pentru o poezie de cunoaºtere, care vizeazã metafi- american, ale cãrui idei
zicul ºi îºi propune sã fie o „nouã eticã” sau chiar o „nouã religie”; despre poezie sunt ex-
• apelul la funcþia simbolicã a limbajului; puse în eseul Principiul
• principiul disonanþei (nepotrivirii) care se manifestã între conþinut
poetic, unde autorul se detaºeazã de
ºi formã, întreg ºi pãrþile lui sau pãrþile aceluiaºi întreg. El se manifestã de
romantism ºi anticipeazã estetica poeziei
asemenea la nivelul eului poetic, prins între trãiri antagonice, între care nu
existã nici o posibilitate de conciliere; moderne, considerând cã actul poetic este
• fragmentarismul: poemul modernist se constituie din secvenþe fãrã le- o operaþie asemãnãtoare cu rezolvarea
gãturi evidente între ele, între care existã mai degrabã tensiuni decât conso- unei probleme de algebrã. Este autorul
nanþe; unor poeme celebre (Corbul, Ulalume,
• depersonalizarea: Edgar Allan Poe arãta cã sentimentul (cultivat de Anabel Lee). A scris de asemenea
romantici) reprezintã o „intoxicaþie a inimii” ºi este impropriu în travaliul nuvele fantastice, care se caracterizeazã
artistic, care trebuie sã fie o elaborare „la rece”. Sub influenþa lui Poe (pe printr-o atmosferã tenebroasã ºi apãsã-
care l-a tradus în francezã ºi l-a fãcut cunoscut în Europa), Baudelaire con- toare (Prãbuºirea casei Usher, Manu-
sidera, la rândul sãu, cã poetul trebuie sã renunþe la „sensibilitatea inimii”, scris gãsit într-o sticlã, Masca morþii
înlocuind-o printr-o „sensibilitate a imaginaþiei”. Se ajunge astfel la o liricã roºii) ºi a fost creatorul povestirii
depersonalizatã, în care eul poetic tinde sã fie o prezenþã tot mai discretã; poliþiste (Crimele din Rue Morgue,
• dezumanizarea: reprezintã faza accentuatã a depersonalizãrii, se
Misterul Mariei Roget).
manifestã mai ales în modernismul secolului XX. Termenul a fost introdus
de filosoful spaniol José Ortega y Gasset într-un eseu intitulat Dezumaniza-
rea artei. El considerã arta modernã o artã dezumanizatã din care subiectul
Stephane Mallarmé
uman a dispãrut sau e plasat într-o poziþie perifericã, fiind înlocuit de obiec-
te, iar marile teme artistice (dragostea, moartea, timpul) sunt parodiate; (1842–1898)
• estetica urâtului; Reprezentant al aºa-nu-
• principiul fanteziei dictatoriale: poetul modernist nu mai mitei „poezii pure”, a
„redã”/„exprimã”, ci îºi propune sã creeze universuri posibile, care se supun fost adeptul unei lirici
doar propriei sale imaginaþii; de limbaj, care le con-
• indiferenþa la gustul publicului comun (numitã de Hugo Friedrich ferã cuvintelor, dupã ce au fost aduse la
„plãcerea aristocraticã de a displãcea”); starea de „neant”, adicã golite de sensurile
• „noul limbaj” caracterizat prin: lor uzuale, semnificaþii noi ºi neaºteptate.
– ambiguitate; Printre operele sale cele mai reprezenta-
– metaforism (metafore foarte îndrãzneþe, care asociazã termenii tive se numãrã Irodiada, Dupã-amiaza
cei mai îndepãrtaþi); unui faun, ca ºi poemul în prozã Igitur.
– sintaxã elipticã sau contorsionatã;
– preferinþa pentru versul alb.
José Ortega y Gasset
Reprezentan\i (1883–1955)
Celebru filosof ºi eseist
Franþa: G. Apollinaire, Max Jacob, Henri Michaux, Saint-John Perse
spaniol, autorul eseului
Anglia: W.B. Yeats, Dylan Thomas
Italia: G. Ungaretti, E. Montale Dezumanizarea artei,
Spania: Antonio Machado, Juan Ramón Jimenez, Federico Gárcia Lorca în care defineºte arta
Austria: Rainer Maria Rilke secolului XX ca pe o artã „dezumaniza-
Rusia: V. Hlebnikov, V. Maiakovski, B. Pasternak, O. Mandelºtam tã” ale cãrei principale particularitãþi ar
Grecia: K. Kavafis, Gh. Seferis fi: estomparea subiectului uman, ce
SUA: T.S. Eliot, Ezra Pound, William Carlos Williams, Wallace tinde sã fie înlocuit printr-un univers de
Stevens, Sylvia Plath obiecte ºi parodierea marilor teme artis-
America Latinã: J.L. Borges (Argentina), C. Vallejo (Peru), Pablo tice: dragostea, moartea, timpul etc.
Neruda (Chile), Octavio Paz (Mexic)
9
MIC DIC|IONAR DE AUTORI
FI}IER TEORETIC
Sylvia Plath
(1932–1963) Curente moderniste
Poetã americanã care,
dupã sinuciderea ei din Modernismul nu a fost un curent literar, ci o tendinþã, foarte generalã
ºi foarte complexã, în interiorul cãreia s-au configurat mai multe curente
1963, a devenit o ade-
artistice ºi literare. Cele mai importante sunt:
vãratã legendã a litera-
turii de peste Ocean. Versurile sale ex- Expresionismul
primã sensibilitatea acutã, aproape bol- Este un curent modernist care se manifestã în arta ºi literatura euro-
nãvicioasã, a unui suflet inadaptabil. peanã în preajma Primului Rãzboi Mondial, cunoscând o mare dezvoltare
mai ales în þãrile de limbã germanã. Se caracterizeazã prin urmãtoarele
particularitãþi: preferinþa pentru trãirile de o intensitate paroxisticã, exterio-
Vladimir Maiakovski rizate violent; refuzul civilizaþiei urbane ºi industriale; preocuparea pentru
(1893–1930) mit; cultivarea imaginilor contorsionate sau îndelung stilizate; între-
Poet ºi dramaturg, crea- buinþarea contrastelor cromatice violente. Reprezentanþi: Georg Trakl,
torul futurismului rus, Gottfried Benn, Georg Heym, Ernst Stadler, Else Lasker-Schüler (în
pe care îl ilustreazã în poezie), Frank Wedekind (în teatru). În literatura românã expresionismul a
celebrele sale poeme de pãtruns dupã Primul Rãzboi Mondial, fiind cultivat în special la revistele
dragoste Norul cu pantaloni ºi Flautul „Contimporanul” ºi „Gândirea”. A fost ilustrat în poezie de Lucian Blaga,
vertebrelor. Aderã din convingere la Aron Cotruº, B. Fundoianu, iar în teatru de Lucian Blaga ºi Adrian Maniu.
idealurile revoluþiei bolºevice ºi îi dedicã
Poezia purã
un amplu poem lui V.I. Lenin. A scris de Este o formulã poeticã modernistã care îºi are punctul de pornire în li-
asemenea piesele de teatru Misterul buf, rica lui Stephane Mallarmé, ca ºi în ideile estetice ale acestuia despre starea
Baia ºi Ploºniþa. Se sinucide în 1930, de „neant” a cuvântului. Mallarmé, urmat de Paul Valéry, a fost adeptul unei
dupã ce a avut prilejul sã descopere ade- poezii de limbaj, care le conferã cuvintelor, dupã ce au fost desprinse de sen-
vãrata faþã, întunecatã, a comunismului. surile banale, de realitate, de sensurile lor uzuale, semnificaþii noi ºi neaºtep-
tate, mizând pe sugestie ºi pe valorile magic-incantatorii ale cuvântului.
Printre caracteristicile poeziei pure putem aminti: depersonalizarea; re-
Boris Pasternak prezentarea unor forme ideale, virtuale de existenþã; cultivarea muzicalitãþii
(1890–1960) ºi a valenþelor sugestive ale limbajului; obscurizarea. În lirica româneascã
Mare poet ºi prozator interbelicã principalul reprezentant al acestei orientãri a fost Ion Barbu.
rus, laureat al premiului
Nobel pentru Literaturã Imagismul
(1958) pe care este con- A fost un curent poetic teoretizat în SUA la începutul secolului al XX-lea
strâns sã-l refuze, la presiunea autori- de Ezra Pound. Plecând de la modelul poeziei extrem-orientale, Pound este adep-
tul poemului de mici dimensiuni (amintind uneori strãruitor de haiku-urile
tãþilor sovietice. Este autorul unor
japoneze), care graviteazã în jurul unei imagini centrale, foarte puternice,
cunoscute volume de versuri (Sora mea
repudiind lirismul confesiv, discursivitatea ºi tradiþia, instituitã de Walt
– viaþa), dar mai ales al celebrului
Whitman, a liricii americane. Independent de Pound ºi de teoretizãrile sale, a
roman Doctorul Jivago în care prezintã existat o ºcoalã imagistã ºi în Rusia începutului de secol XX, avându-l ca prin-
viaþa societãþii ruseºti din primele de- cipal reprezentant pe marele poet Serghei Esenin. Principala particularitate a
cenii ale secolului al XX-lea, dar ºi una imagismului rus este gustul pentru metaforele noi ºi neobiºnuite, care juxta-
dintre cele mai tulburãtoare poveºti de pun termenii cei mai îndepãrtaþi din punct de vedere semantic.
dragoste din literatura contemporanã.
Modernismul radical (avangardismul)
Începe sã se manifeste în preajma Primului Rãzboi Mondial, caracte-
rizându-se prin respingerea tuturor valorilor tradiþionale în moralã ºi artã,
preocuparea exacerbatã pentru nou, sfidarea orizontului de aºteptare a pu-
blicului, deplasarea interesului de la operã la actul producerii ei, gustul pen-
tru formele dinamice, aflate într-o permanentã metamorfozã. Modernismul
radical s-a concretizat în patru mari curente de avangardã: futurismul,
dadaismul, constructivismul, suprarealismul.
10
Modernismul românesc
A început sã se manifeste mai viguros în perioada dintre cele douã
rãzboaie mondiale, avându-l drept principal teoretician ºi promotor pe
criticul ºi istoricul literar E. Lovinescu.
Concepþia literarã a lui Lovinescu este influenþatã de teoriile socio-
logului francez Gabriel Tarde ºi are la bazã aºa-numita lege a imitaþiei. În
opinia criticului, în fiecare epocã din istoria culturii existã un „spirit al vea-
cului” (saecullum) care se manifestã mai puternic într-o anumitã culturã, ce
va servi drept model pentru toate celelalte.
În prima jumãtate a secolului al XX-lea, acest spirit al veacului se ma-
nifestã cel mai puternic în literatura ºi arta occidentalã, cu care literatura
românã trebuie sã se sincronizeze, ca sã nu rãmânã un fenomen periferic,
plasat sub semnul provincialismului cultural. Deoarece pune accentul pe
ideea de sincronizare, teoria lui Lovinescu a fost numitã sincronism. Pentru
a preîntâmpina acuzaþia cã sincronismul ignorã specificul naþional, criticul
a atras atenþia cã acesta nu se reduce la simpla imitare a unor modele strãine,
ci presupune adaptarea lor la „specificul rasei”. În luãrile sale de cuvânt teo-
retice, noþiunea de modernism nu este însã riguros definitã, are un caracter
foarte general, identificîndu-se cu preocuparea faþã de tot ce e nou („la
modã”) în literaturile occidentale. Arhitecturã din perioada interbelicã
Lovinescu nu a fost doar un teoretician, ci ºi un promotor al mo-
dernismului, prin intermediul revistei „Sburãtorul” (cu apariþie intermiten-
tã), dar mai ales al cenaclului cu acelaºi nume, prin care au trecut aproape
toþi autorii de seamã ai epocii interbelice. În aceastã calitate, criticul i-a
impus pe Liviu Rebreanu, Hortensia Papadat-Bengescu, Camil Petrescu,
Anton Holban, Ion Barbu, arãtându-ºi preferinþa pentru romanul de tip
obiectiv ºi pentru proza de analizã, ca ºi pentru simbolism ºi poezia intelec-
tualistã, dar cu o puternicã încãrcãturã de lirism (acelaºi lirism pe care
Lovinescu îl repudiazã atunci când e vorba de prozã, judecând, de exemplu,
sever operele lui Mihail Sadoveanu).
În paralel cu modernismul „academic” al lui E. Lovinescu, epoca inter-
belicã a cunoscut ºi activitatea unor cercuri avangardiste, grupate iniþial în
jurul poetului Ion Vinea ºi al revistei (conduse de acesta) „Contimporanul”.
Aici este promovat constructivismul, care cunoaºte ºi o formã particularã,
integralismul (teoretizat de Ilarie Voronca), Vinea reuºind sã-ºi apropie o
serie de tineri poeþi nonconformiºti. Ulterior aceºtia se vor despãrþi de
„Contimporanul” (pe care îl numesc în derâdere „cocioaba lui moº Vinea”)
ºi îºi vor crea propriile lor publicaþii („Unu”, „Interval”, „75 HP”).
Spre sfârºitul anilor ’30 începe sã se configureze ºi o puternicã miºcare
suprarealistã, care va supravieþui pânã dupã al Doilea Rãzboi Mondial,
rezistând pânã la acapararea deplinã a puterii politice de cãtre partidul co-
munist. Din rândul ei se vor desprinde câþiva poeþi importanþi: Virgil
Teodorescu, Gellu Naum sau Gherasim Luca (care va deveni ulterior un
foarte apreciat poet de limbã francezã).

Imagine din Bucureºtiul


interbelic

11
Antologie de poezie modernist` universal`…

Existã
de Guillaume Apollinaire
Existã o corabie care mi-a luat cu sine iubita
Existã pe cer ºase cârnaþi ºi când coboarã noaptea ai spune cã-s niºte
viermiºori din care-nmuguresc stelele
Existã un submarin vrãjmaº cãruia-i e ciudã pe dragostea mea
Existã o mie de brãduþi retezaþi în jurul meu de schijele de obuz
Existã un infanterist care trece orbit de gazele-asfixiante
Existã ciopârþirea-n tranºee a tot ce-a fost Nietzsche Goethe ºi Köln
Existã jindul meu dupã-o scrisoare ce-ntârzie
Existã la mine-n portmoneu mai multe poze de-ale dragei mele
Existã cu-o neliniºtitã înfãþiºare prizonieri care trec
Existã o baterie ai cãrei servanþi freamãtã în preajma tunurilor
Existã vagmistrul care soseºte în trap pe drumul Copacului Rãzleþ
Existã cicã un spion care hoinãreºte pândind invizibil ca orizontul în
care fãrã pic de ruºine s-a îmbrãcat ºi cu care se confundã
„La Colombe Poignardée et le jet d’eau”,
[...]
caligramã de Apollinaire
Existã o cãlimarã pe care o scobisem într-o rachetã de 15 cm ºi care
n-a fost aruncatã
Existã ºaua mea s-o batã ploile
Existã fluviile care nu se întorc la izvor
Existã dragostea care mã-nvãluie mângâielnic
Existã un prizonier neamþ care-ºi þine mitraliera în spate
Existã oameni pe lume care n-au fost niciodatã la rãzboi
MIC DIC|IONAR DE AUTORI Existã hinduºi care se uitã cu mirare la câmpiile Occidentului
ªi care cugetã melancolic la cei asupra cãrora se întreabã de-i vor
Guillaume Apollinaire
mai revedea sau nu
(1880–1918)
Cãci a fost împinsã foarte departe în acest rãzboi arta invizibilitãþii
Mare poet francez, ad-
(traducere de Ion Caraion)
versar al simbolismului,
fascinat de misterul ora-
ºului modern ºi influenþat
de tehnica picturii cubiste. Principalele
sale volume sunt Alcooluri ºi Caligrame. O, tu, iubitã…
de Rainer Maria Rilke

Rainer Maria Rilke O, tu, iubitã,


(1874–1921) dinainte pierdutã, niciodatã-ntâlnitã,
Poet austriac, conside- eu nu mai ºtiu care cântec þi-e drag.
rat unul dintre cei mai Nu mai încerc, când viitorul vine,
mari poeþi de limbã ger- sã te gãsesc. Toate marile
manã, a cãrui creaþie se imagini din mine, priveliºtea vãzutã-n zare,
situeazã undeva la graniþa dintre sim- târguri ºi turnuri ºi poduri ºi
bolism ºi expresionism. A cultivat frec- nebãnuitele cotituri de drumuri
vent poezia cu tematicã religioasã. ºi vlaga acelor tãrâmuri
Capodoperele sale sunt Elegiile duineze cutreierate pe vremuri de zei,
ºi Sonetele cãtre Orfeu. toate în mine se-nalþã
spre slava ta, tu, pierdutã mereu.
12
O, tu eºti grãdinile
pe care le-am privit cu atâta
nãdejde. O fereastrã s-a deschis
în casa de þarã: – ºi tu, gânditoare,
aproape c-ai intrat dupã mine. Am gãsit
strãzi pe care tocmai trecuseºi
ºi uneori oglinzile vitrinelor
erau încã-ameþite de tine ºi rãsfrângeau speriate
chipul meu brusc apãrut. Cine ºtie
dacã n-a rãsunat cîntecu-aceleiaºi pãsãri
prin fiecare dintre noi, asearã?
(traducere de Alexandru Philippide)

Cantos (XLIX)
de Ezra Pound
Rene Magritte, „Marea familie”
Pentru cele ºapte lacuri, ºi de niciun om aceste versuri:
ploaie; fluviu pustiu; o cãlãtorie,
foc din nor îngheþat, ploaie deasã-n amurg.
Sub acoperiºul colibei era un felinar.
Trestiile-s grele; plecate;
ªi bambuºii vorbesc de parcã ar plânge.
Lunã de toamnã; coline rãsar în jurul lacurilor
împotriva amurgului.
Seara e ca o cortinã de nori,
o patã deasupra valurilor; ºi de-a lungul
vârfurilor ascuþite ale scorþiºoarei,
o melodie glacialã prin trestii.
Dupã colinã clopotul cãlugãrului
purtat de vânt.
O velã trecu în april; poate revine-n octombrie.
Barca se dizolvã-n argint; încet;
soarele, rug singuratic pe fluviu.
Unde un steag de culoarea vinului ia ostatic amurgul
fumegã-n luminã risipite cãmine. MIC DIC|IONAR DE AUTORI
Apoi zãpada coboarã pe fluviu Ezra Pound
ºi-o lume se acoperã de jad. [...] (1885–1972)
Mare poet american,
Norii se-adunã în jurul deschizãturii geamului. coleg de generaþie ºi
Apã întinsã; gâºtele se aliniazã cu toamna. prieten al lui T.S. Eliot,
Ciori croncãnesc peste felinarele pescarilor. iniþiatorul unor curente
O luminã se miºcã în zare spre nord; poetice novatoare precum imagismul.
unde bãieþandrii ridicã pietrele cãutând raci. Poemele sale (ca de altfel ºi cele ale lui
În 1700 a venit Tsing la aceste leacuri din dealuri. Eliot) abundã în referinþe culturale ºi li-
O luminã se miºcã în zare spre sud. terare, Pound fiind tipul poetului erudit,
Statul creând bogãþii trebuie sã se îndatoreze? care îºi valorificã în propria sa operã ex-
Asta-i o infamie; asta e Geryon. perienþele de lecturã. Cele mai apreciate
Canalul acesta merge tot la Ten Shi ºi mai ambiþioase dintre poemele sale
deºi bãtrânul rege îl sãpase pentru plãcerea lui. alcãtuiesc seria Cantos-urilor.
13
MIC DIC|IONAR DE AUTORI KEI MEN RAN KEI
KIU MAN MAN KEI
Constantinos Kavafis JITSU GETSU KO KWA
(1863–1933) TAN FUKU TAN KAI
Mare poet grec, în a cãrui
operã tema timpului ºi a Soarele rãsare, muncã,
memoriei ocupã un loc soarele-apune; te odihneºti,
esenþial. Valorificã ter- sapi fântâna; bei apã,
menii arhaici folosiþi în opera lui Homer sapi câmpul: mãnânci boabe.
sau în vechile colonii greceºti. Puþin E puterea imperialã? ªi ce-i asta pentru noi?
cunoscut în timpul vieþii, Kavafis s-a
A patra: dimensiunea liniºtii.
bucurat de o mare notorietate postumã,
ªi puterea asupra fiarelor.
fiind considerat astãzi creatorul poeziei
elene moderne.
Ion Vinea (pseudonimul
Manoil Comnenul
lui Ion Iovanaki)
(1895–1964) de Constantinos Kavafis
Important poet modernist, Împãratul Manoil Comnenul
autorul unei poezii inte- într-o melancolicã zi de septembrie, apropiatã
riorizate, de o apãsãtoare îºi simþi moartea. Astrologii curþii
melancolie, care a fost adunatã în volu- (plãtiþi) pãlãvrãgeau cã-l mai aºteaptã
mul Ora fântânilor. A fost un mare ani- ani lungi de viaþã.
mator al miºcãrii avangardiste din epoca Dar pe când ei vorbeau, stãpânitorul
interbelicã ºi a condus revista de avan- îºi aminti de o datinã pioasã,
gardã Contimporanul, unde a promovat dãdu poruncã de la mãnãstire
expresionismul ºi constructivismul. sã i se-aducã straie monahale,
Dan Botta ºi se-mbrãcã, bucuros sã arate
(1907–1958) un chip smerit de preot sau cãlugãr.
Poet, dramaturg, eseist ºi
traducãtor al lui E. A. Poe Fericiþi cei cu credinþã, cei ce sfârºesc,
ºi François Villon. În li- asemenea lui Manoil Comnenul,
rica sa (Eulalii, 1931) a înveºmântaþi în straiele credinþei.
adoptat, pe urmele lui Ion Barbu, formu-
la poeziei pure. A fost fratele mai mare
al lui Emil Botta. …]i româneasc`

Ivoriu O amforã sabinã


de Ion Vinea de Dan Botta
Într-un sfârºit, la marginea orelor moarte O amforã sabinã, de virginalã galbã,
nalt ºi aspru, Turnul a crescut e zona mea: arhaic ºi limpede pãmânt,
zi cu zi, noapte cu noapte, Septentrionul palid ºi Orion, la vânt
întemniþându-mã. senina, liniºtita de vise floare albã.
Glasul strigã-n deºert: Galere duc, e aur, heraldica fereastrã,
unde sunt visele? unde izvoarele? unde eºti, mamã? Egee cu safirul de indolentã searã:
Pumnul zadarnic izbeºte în piatrã. E-Arhipelagul thracic?
Cine e de vinã? cine mã desparte? Ori poate tu, o clarã
Nimeni n-aude. Nimeni nu mã cheamã. Minerva cu ideea în flacãrã albastrã?
E târziu. Turnul sporeºte în noapte.

14
Tradi\ionalismul
Constituie, alãturi de modernism, una din direcþiile importante care s-au
manifestat în literatura românã dintre cele douã rãzboaie mondiale. El a fost
promovat în primul rând de revista „Gândirea” iar principalul sãu teoreti-
cian este poetul ºi teologul Nichifor Crainic. Printre cei mai importanþi
reprezentanþi ai acestei direcþii se numãrã Ion Pillat, Adrian Maniu, Vasile
Voiculescu, Aron Cotruº, Radu Gyr.
În opinia unor istorici literari (E. Lovinescu) tradiþionalismul interbelic
se situeazã în continuarea direcþiei naþionale promovate la începutul seco-
lului XX de revista „Sãmãnãtorul”, cãreia Crainic i-ar fi adãugat ortodoxia,
consideratã o componentã fundamentalã a spiritualitãþii româneºti. Aceastã
opinie este contestatã de critica mai nouã (Nicolae Manolescu), care consi-
derã cã sãmãnãtorismul nu a fost un curent literar, ci cultural, nu a avut o Arhitecturã tradiþionalã româneascã.
esteticã proprie ºi a respins poezia modernã. În schimb, tradiþionaliºtii inter- Palatul Mogoºoaia
belici sunt buni cunoscãtori ai acesteia, îi preiau ºi îi asimileazã tehnicile ºi
modalitãþile de expresie, ajungând sã elaboreze un „stil” propriu, influenþat de
cel al icoanelor ortodoxe. Astfel încât, în pofida teoreticianului lui, tradiþio-
nalismul n-a fost, în ultimã instanþã, decât o formã particularã de modernism.
Trãsãturile generale ale tradiþionalismului sunt: preocuparea pentru Afl` mai mult
aspectele naþionale; ruralismul, concretizat în cultul satului, privit ca o vatrã
de spiritualitate; cultivarea poeziei cu subiect religios (Vasile Voiculescu, „Ortodoxia noastrã þãrãneascã nu e
Poeme cu îngeri, Ion Pillat, Biserica de altãdatã); poezia pãmântului ºi a atât o religie cu o bisericã chezãºuitoare
roadelor; teme specifice: legãtura omului cu pãmântul, legãtura dintre ge- a credinþei, cât mai ales un fel de cos-
neraþii; asimilarea modalitãþilor de expresie ale poeziei moderne; cultivarea mologie, în care elementele de dogmã
formulelor stilizate, sub influenþa iconografiei ortodoxe. strict ortodoxe se ipostaziazã în realitãþi
concrete.”
Antologie de poezie tradi\ionalist` (Nae Ionescu)

L-am lãsat de-a trecut


de Vasile Voiculescu
L-am cunoscut de cum l-am zãrit:
Trimis înadins de soartã,
Mi-a trecut pe la poartã
ªi nu s-a oprit.
Era cu pãrul ca aurora,
Aripile, cu pene de luminã,
Lânced le târa la picioarele tuturora,
Prin pulbere ºi tinã.
Suia din prãpãstii? Cobora din stânci?
Acoperit de mister,
Cãdeau peste el umbre mari ºi adânci.
Ca peste toþi cei ce vin din cer.
Nu purta sabie, n-avea în mânã crinul,
Rãtãcind pe stradã,
ªi-a aruncat doar ochii la mine-n ogradã,
Unde nãpãdise cucuta ºi pelinul.
Stam pe prispã, halucinat:
M-a vãzut… nu m-a vãzut?
Cã nu mi-am luat aminte…
Era aºa de abãtut.
Cã n-am miºcat, n-am strigat, Bisericã tradiþionalã româneascã
L-am lãsat de-a trecut înainte.
15
*LIMB~ }I COMUNICARE
Prefa\a. Prezentarea operei unui autor

FI}IER TEORETIC
Prefaþa [fr. préface, lat. praefatio] este un text de prezentare a cãrþii ºi
a autorului, cu un caracter explicativ, uneori analitic ºi care precedã opera.
Este un punct de vedere al unui cititor profesionist asupra operei, care
orienteazã lectura publicului, aduce noi sugestii de interpretare dacã e un
clasic, emite judecãþi de valoare mai ales dacã autorul e debutant.
Are rolul de a furniza informaþii despre operã ºi despre autorul aces-
teia, de a explica demersul literar sau ºtiinþific respectiv, de a anunþa ideile
generale, planul lucrãrii, indicaþii bibliografice ºi critice.
Prefeþei îi corespunde postfaþa, de asemenea un text de argumentare ºi
comentare succintã a cãrþii, aºezat de data aceastã la final, cu rol conclusiv.

Exemplu:
Prefaþa lui ªtefan Aug. Doinaº la volumul de Poezii al lui Goerge
Lucru individual Bacovia, publicat la Editura Hyperion, 1992:
1. Care sunt ideile principale din
fragmentul extras din prefa]a lui Discipol al lui Al. Macedonski, în cenaclul cãruia s-a afirmat, Bacovia
{tefan Aug. Doina[? este exponentul cel mai strãlucit al simbolismului românesc, orientare ce
2. Care sunt informa]iile care ]i se par urmãrea – în primele decade ale acelui secol – primenirea cadrelor
cele mai interesante, referitoare la tradiþionale ale poeziei noastre, formarea unei noi sensibilitãþi poetice. (...)
opera lui Bacovia? Bacovia depãºeºte simbolismul printr-o restrângere ºi adâncire
3. Ai dori s` cite[ti volumul de poezii al neobiºnuitã a percepþiei: el nu vede ºi nu aude decât un numãr limitat de
lui Bacovia pe care îl prezint` criticul [i obiecte ºi sunete; dar pe acestea le percepe cu asemenea acuitate ºi le
poetul {tefan Aug. Doina[? Argu-
încarcã cu atare forþã plasticã, încât ele înceteazã a mai fi repere ale unui
menteaz`-]i r`spunsul.
univers obiectiv, pentru a se constitui în materie primã pentru o viziune
originalã asupra lumii în care trãim: o lume halucinantã, de coºmar, di-
mensionatã de câteva miºcãri în joc („în poezia sa, aproape toate obiectele
cad”), asurzitã de câteva cadenþe tânguitoare redusã la câteva repere
esenþiale. Bacovia refuzã înregistrarea continuã a realitãþii: el lasã mari
Exerci]iu de redactare goluri între obiecte (astfel, spaþiul câºtigã o perspectivã ameþitoare) ºi între
Alcãtuieºte o prefaþã a unei cãrþi a notaþii, obþinând surprinzãtoare efecte de lapidaritate. (...) în loc sã uti-
autorului preferat, în care sã cuprinzi lizeze tehnica impresionistã a descompunerii lumii, Bacovia lucreazã cu
urmãtoarele informaþii: tuºe puternice, cu contraste elementare, cu linii schematice, aducându-ne
• date despre autor, formaþia sa cul- aminte de unii expresioniºti germani. Treptat, amurgul, noaptea, toamna,
turalã ºi activitatea literarã; iarna, zãpada, ploaia, vântul, clavirul etc. devin un fel de personaje care
• integrarea operei într-un gen, executã aceleaºi miºcãri, sugerând o lentã ruginire a maºinãriei universale.
specie, curent literar; Potenþarea pânã la metafizic a mahalalei decrepite, a toamnei putrede, a
• ideile centrale al cãrþii; iernii obosite de ninsoare, a amurgului violet, a nopþii ploioase etc., iatã
• propria perspectivã asupra valorii secretul acestei poezii, care, mai sincerã decât toate, se încheagã în
cãrþii respective, asupra elementelor de tablouri de atmosferã, în care culoarea de rând spre sumbru e strigãt al
noutate pe care le aduce; universului, iar universul – compus doar din câteva elemente – e stare a
• sugestii de interpretare, aprecieri eului liric.
personale.

16
GEORGE BACOVIA
ÎNTRE SIMBOLISM ºI EXPRESIONISM
„George Bacovia este cel mai modern poet român din prima jum`tate a aces-
tui secol [i unul din precursorii europeni ai celor mai noi tendin]e din literatura
universal` de azi; absurdul, drama existen]ial`, pustiul istoric al lui Eliot sau
2
amurgul lui Trakl, negrul biologic-larvar al lui Beckett, antimetaforismul expre-
siei sau (…) nonfiguratismul ei – toate aceste elemente se prefigureaz` în stra-
nia [i derutanta oper` a acestui mare poet.”
A.E. Baconsky

Opera ]i contextul cultural


Originar din Bacãu, pe numele sãu adevãrat George Vasiliu (1881–1957), a
debutat în 1899 în revista „Literatorul” a lui Alexandru Macedonski, cu poezia ªi
toate. Apropierea de cenaclul lui Macedonski ºi apoi prietenia dintre cei doi se
explicã ºi prin preferinþa îndreptatã spre poezia francezã contemporanã de orien-
tare modernistã (Baudelaire, Verlaine, Rollinat, Mallarmé, Rimbaud º.a.) ºi
respingerea esteticii romantice. Luându-ºi apoi numele de George Bacovia, poetul
a publicat urmãtoarele volume: Plumb (1916), Scântei galbene (1926), Cu voi
(1930), Comedii în fond (1936), Stanþe burgheze (1946).
Considerat de critica tradiþionalã cel mai important reprezentant al simbo-
lismului românesc, George Bacovia a depãºit în realitate estetica acestui curent. A
asimilat mai întîi anumite modalitãþi ºi tehnici specifice expresionismului, evoluând
apoi, în ultimele sale volume, cãtre o viziune mai apropiatã de experienþele
novatoare din lirica secolului al XX-lea ºi de teatrul absurdului. În afarã de creaþia
sa poeticã adunatã în volumele menþionate mai sus, este de asemenea autorul unora
dintre cele mai reuºite poeme în prozã din literatura românã (Bucãþi de noapte), ca
ºi al încercãrii de roman Dintr-un text comun. George Bacovia

Afl` mai mult


Criticii de seamã ai epocii interbelice (E. Lovinescu, G. Cãlinescu) l-au
receptat pe Bacovia ca pe un autor simbolist ºi l-au definit drept poetul unor
„senzaþii elementare”. În consecinþã ei au apreciat mai ales volumele de început
ale poetului (Plumb, Scântei galbene) în care Bacovia recurgea încã destul de
frecvent la recuzita liricii simboliste. În schimb, volume cum ar fi Comedii în fond
ºi, mai ales, Stanþe burgheze, unde autorul ajunge la o formulã mai apropiatã de
poezia secolului al XX-lea ºi de teatrul absurdului, au fost considerate inferioare
din punct de vedere artistic, poetul fiind caracterizat drept un „talent declinant”
(Vladimir Streinu). Critica postbelicã s-a oprit, dimpotrivã, asupra aspectelor
expresioniste din lirica bacovianã (Ovid S. Crohmãlniceanu); autorul a fost
comparat cu T.S. Eliot (A.E. Baconsky), universul sãu liric fiind asociat cu „þara
pustie” (waste land) invocatã de reputatul poet american. S-au constatat simi-
litudini între viziunea poetului ºi cea a corifeilor absurdului din literatura secolului
al XX-lea (M. Petroveanu, Ion Caraion), lirica bacovianã bucurându-se astfel de
o excelentã receptare postumã.
Universul liric bacovian. Nevroza
Citeºte cu atenþie:

Cuptor În altar Crize


Sunt câþiva morþi în oraº, iubito, Stã fãrã noimã catedrala Tristã, dupã un copac, pe câmp
Chiar pentru asta am venit sã-þi spun; Azi, într-un secol rafinat – Stã luna palidã, pustie –
Pe catafalc, de cãldurã-n oraº, Doar de mai vin sã delireze De vânt se clatinã copacul
Încet, cadavrele se descompun. Amanþi cu suflet ruinat. ªi simt fiori de nebunie.
Cei vii se miºcã ºi ei descompuºi, …ªi delirând, când corul curge O umbrã mormãind pãºeºte…
Cu lutul de cãldurã asudat; Se face gândul mai amar – Iar sânul ei pierdut în mortuara galã –
E miros de cadaver, iubito, Ei vor o noapte de orgie E om… atât, ºi e destul…
ªi azi, chiar sânul tãu e mai lãsat. Pe canapeaua din altar. ªi-acum ne-om gâtui tovarãºi:
Toarnã pe covoare parfume tari, El – om flãmând, eu – om sãtul.
Adu roze pe tine sã le pun;
Sunt câþiva morþi în oraº, iubito,
ªi-ncet, cadavrele se descompun.

Lucru individual

1. Identific` în versurile citate câteva dintre simptomele nevrozei bacoviene:


• fascina]ia cadavericului;
• agresivitatea;
• tenta]ia demonismului.
2. Imaginile de descompunere exprim` la Bacovia:
• oroarea de real;
• con[tiin]a n`ruirii apocaliptice;
• semnele unui dezechilibru interior.
Gustave Moreau, „Moartea lui Sapho” 3. Compar` (într-un micro-eseu de 40–50 de rânduri) nevroza bacovian` cu
(detaliu) spleenul simbolist (care e stare de dezgust existen]ial provocat` de
banalitatea experien]ei vie]ii), având în vedere:
Afl` mai mult a) versurile lui Baudelaire din finalul poemului C`l`toria:
Nevroza bacovianã, analog al O, Moarte, c`pitane b`trân, e vremea, du-ne
spleenului simbolist, stârneºte dorinþa de Din ]ara asta unde ne plictisim, str`ini!
a fi (cum spunea Baudelaire) „oriunde în {i apele [i cerul aici sunt de c`rbune,
afara lumii”, dar existenþa subiectului Dar inimile noastre sunt pline de lumini.
liric se desfãºoarã aici într-un spaþiu
perfect închis, care zãdãrniceºte orice Otrava ta ne-o toarn` drept balsam [i ne las`
tentativã de evaziune. Astfel, figurile S` ne-afund`m în h`ul cel f`r` de ecou!
spaþiului închis (cavoul, odaia, oraºul) se {i dac` va fi iadul sau raiul, nu ne pas`!
Un singur gând ne arde: s` d`m de ceva nou.
asociazã la Bacovia cu tema singurãtãþii,
(traducere de Al. Philippide)
care nu mai este însã, ca la romantici,
rezultatul izolãrii orgolioase, ci este b) urm`toarele aprecieri ale criticului Ion Simu]:
resimþitã ca o damnare, þine de un anumit „Bacovia nu sufer` de spleenul simbolist prin contaminare, ca de o boal`
deficit de vitalitate („Sunt lipsuri în generalizat` a epocii, contractat` artificial; el sufer` de o nevroz` cu totul
sângele meu” – constatã autorul într-un personal` al c`rei sindrom depresiv o individualizeaz` inconfundabil \ntr-un
poem din volumul Stanþe burgheze). stil care este \nsu[i bacovianismul. (...) Suferin]a sa nu e consecin]a unui
Mitul geniului este înlocuit la acest autor mod de a \n]elege lumea, ci felul \n care \n]elege el lumea este consecin]a
cu cel al „poetului blestemat”, specific suferin]ei lui tr`ite zi de zi exasperant [i f`r` [ans`.”
decadentismului.
18
Universul liric bacovian. Spa\iul [nchis
Citeºte cu atenþie:
Nocturnã
Stau… ºi moina cade, apã, glod…
Sã nu mai ºtiu nimic, ar fi un singur mod –
Un bec agonizeazã, existã, nu existã, –
Un alcoolic trece piaþa tristã.

Oraºul doarme ud în umezeala grea. Vasili Kandinsky, „Negru ºi violet”


Prin zidurile astea, poate, doarme ea, –
Case de fier în case de zid, Repere critice
ªi porþile grele se-nchid.
Un clavir îngânã-ncet la un etaj, Citeºte cu atenþie fragmentele de
Umbra mea stã în noroi ca un trist bagaj – mai jos ºi exprimã-þi opinia cu privire
Stropii sar, la ideile cuprinse:
Ninge zoios, a) Nicãieri nu se pune mai tulbu-
La un geam, într-un pahar, rãtor problema „poeziei de atmosferã”
O rozã galbenã se uitã în jos. decât la Bacovia. Cele douã note
stridente ale cocoºului de pe casã în
mijlocul unei nopþi sinistre de toamnã
creeazã cu siguranþã o „atmosferã”, nu
formeazã totuºi o muzicã. Arta poeticã
Lucru individual
a lui Bacovia este tot atât de elemen-
1. Poemul Nocturn` înf`]i[eaz`:
tarã ca ºi cântecul cocoºului metalic;
• un decor citadin; ea se reduce la câteva note de o sumbrã
• un spa]iu închis; simplicitate. Atmosfera iese din limita-
• o lume a agoniei unde fiin]ei umane i se refuz` atât existen]a, cât [i non- rea senzaþiilor, a imaginilor, a expre-
existen]a. siei poetice ºi din reprezentarea lor
Ilustreaz` fiecare dintre aceste posibilit`]i de interpretare printr-un citat monotonã. Obsesia dã chiar impresia
semnificativ. unei intensitãþi ºi profunzimi, la care
2. Ora[ul bacovian reprezint`: spiritele vaste ºi mobile nu ajung.
• un spa]iu al misterului; Poezia se reduce astfel nu numai la un
• o cetate infernal`; nihilism intelectual, ci ºi la unul estetic:
• un mormânt uria[. emoþiunea ei rudimentarã nu are nicio
3. Aceast` viziune este specific`: legãturã cu arta privitã ca un artificiu.
• simbolismului; (E. Lovinescu)
• expresionismului;
• literaturii absurdului. b) Putem vorbi la Bacovia de un
4. Principala particularitate a discursului bacovian este: veritabil antisimbolism. (…) Bacovia
• expresivitatea; este întâiul nostru „antipoet” în sensul
• sugestia; modern: expresivitatea lui excesivã,
• ambiguitatea. disonanþele, primitivismul, coloristica
Argumenteaz`-]i r`spunsul. intensã, amestecul de patetic ºi umor,
5. Identific` \n poezie dou` m`rci lexico-gramaticale distincte prin care se ºicanarea continuã, îl fac sã traverseze,
manifest` prezen]a eului liric. dinspre simbolism spre epoca modernã,
6. Precizeaz` cel pu]in patru termeni din câmpul semantic al acvaticului. cu iuþeala unei comete, câmpurile de
Urm`re[te modul \n care se construie[te imaginea materiei \n disolu]ie. atracþie planetarã ale expresionis-
7. Comenteaz` rolul punctelor de suspensie, pornind de la premisa frag- mului, dadaismului, suprarealismului,
mentarismului specific poeziei moderne. ale literaturii absurdului.
(Nicolae Manolescu)
19
Cromatica bacovian`
Afl` mai mult
Aºa cum el însuºi mãrturisea în Citeºte cu atenþie:
interviul acordat lui I. Valerian, Bacovia
stabileºte corespondenþe între culori ºi
Amurg violet
sentimente, cromatica lui surprinde miº- Amurg de toamnã violet…
cãrile sufletului pe baza principiului sim- Doi plopi, în fund, apar în siluete:
bolist al analogiilor. În timp ce la – Apostoli în odãjdii violete –
adevãraþii simboliºti acest principiu Oraºul tot e violet.
exprima unitatea dintre uman ºi cosmic,
corespondenþele bacoviene circumscriu Amurg de toamnã violet…
o totalitate cu semn negativ, care stã sub Pe drum e-o lume leneºã, cochetã;
semnul nãruirii apocaliptice. În mod frec- Mulþimea toatã pare violetã,
vent, aceastã totalitate este sugeratã prin Oraºul tot e violet.
intermediul figurii de stil numitã hipa-
lagã (i se atribuie unui lucru o însuºire ce Amurg de toamnã violet…
convine vecinului sãu, ca în versul lui Din turn, pe câmp, vãd voievozi cu plete;
Eminescu din Epigonii: „Mureºan scu- Strãbunii trec în pâlcuri violete,
turã lanþul cu-a lui voce ruginitã”). Aºa Oraºul tot e violet.
se întâmplã în poezia Amurg violet, unde
violetul, culoare a morþii, sfârºeºte prin a
se rãspândi pretutindeni, contaminând în Negru
egalã mãsurã cosmicul ºi umanul. Se
ajunge astfel la o viziune apocalipticã, Carbonizate flori, noian de negru…
iar umanitatea bacovianã devine un ames- Sicrie negre, arse, de metal,
tec straniu de morþi ºi de vii. Spre deose- Veºminte funerare de mangal,
bire de violet, o altã culoare funerarã, Negru profund, noian de negru…
negrul, reprezintã la Bacovia simbolul
„morþii în foc”; ea se asociazã cu ima- Vibrau scântei de vis… noian de negru;
ginea scrumului sau a cãrbunelui ce Carbonizat, amorul fumega –
constituie reziduul combustiilor vitale, e Parfum de pene arse, ºi ploua…
viaþa, redusã, în ultimã instanþã, la atomi Negru numai, noian de negru…
de carbon. Culorile calde capãtã în
schimb în lirica bacovianã valorificãri
negative: roºul (culoarea sângelui ºi a Lucru individual
vieþii) devine simbolul materiilor orga-
nice intrate în descompunere, aparþine 1. Identific`, în poezia Amurg violet, patru particularit`]i ale liricii simboliste.
„sângelui mort” ca în poezia Tablou de 2. Comenteaz` în scris, în 8–10 rânduri, semnifica]ia ultimei strofe a primei
iarnã. Galbenul, la rândul sãu, e „culoa- poezii.
rea deznãdejdii”, asociindu-se (aºa cum 3. Selecteaz` din poezia Negru termenii care apar]in câmpului semantic al
se întâmplã în poezia Scântei galbene) cuvântului „ars”.
cu ideea captivitãþii într-un spaþiu ostil ºi
apãsãtor. 4. Ce semnifica]ie dobânde[te, dintr-un asemenea punct de vedere, negrul
bacovian?
5. Identific` patru teme/motive literare specifice simbolismului.
Minidezbatere 6. Comenteaz` oral modalit`]ile de prozodie [i compozi]ie prezente \n cele
Comparã opinia lui E. Lovinescu: dou` poezii.
Emoþiunea ei rudimentarã (a liricii baco- 7. Scrie un eseu de circa dou` pagini despre cromatica bacovian` pornind
viene n.n.) nu are nicio legãturã cu arta de la urm`torul citat:
privitã ca un artificiu cu o altã opinie, apar- „Pictorul întrebuin]eaz` în me[te[ugul s`u culorile: alb, ro[u, violet. Le vezi cu
þinând de data aceasta lui G. Cãlinescu, ochii. Eu am încercat s` le redau cu inteligen]`, prin cuvinte. Fiec`rui
care era de pãrere cã în opera poetului sentiment îi corespunde o culoare. Acum în urm` m-a obsedat galbenul,
tocmai artificiul te izbeºte ºi-i formeazã culoarea dezn`dejdii. (…) Ro[ul e sângele, e via]a zgomotoas`. (…) |n plumb
în definitiv valoarea. Încearcã sã gãseºti v`d culoarea galben`. Compu[ii lui dau precipitat galben. (…) |n urm`, am
douã argumente în favoarea uneia sau ignorat culoarea alb`, culoarea ro[ie. Plumbul ars e galben. Sufletul ars e
alteia dintre aceste douã afirmaþii. galben.” (fragment dintr-un interviu realizat de I. Valerian cu Bacovia în 1929)
20
„Plumb”. Prezentarea textului Afl` mai mult
Poezia Plumb, care deschidea volumul din 1916, ilustreazã perfect Prezenþa plumbului se asociazã în
raportul de continuitate, dar ºi de rupturã, al liricii bacoviene cu simbo- poemul lui Bacovia cu spaþiul închis, cu
lismul. Ca ºi reprezentanþii acestui curent, Bacovia recurge aici la simbol „cavoul”, care zãdãrniceºte orice ten-
tativã de evaziune. O mare temã a poe-
(figurã de stil care constã în sugerarea unei idei prin imaginea unui obiect). ziei simboliste a fost aceea a evaziunii
Unul dintre simbolurile prin excelenþã bacoviene este plumbul. Acesta este din real; lirica bacovianã mãrturiseºte,
un metal greu, asociat în astrologie cu Saturn, planeta stagnãrii ºi a dimpotrivã, despre neputinþa fiinþei
melancoliei, ºi este de remarcat cã poeþii simboliºti s-au autoperceput umane de a evada dintr-o lume care are
adesea în ipostaza unor „saturnieni”, Paul Verlaine intitulându-ºi chiar aspectul unei temniþe ontologice ºi e
primul volum de versuri Poeme saturniene. În imaginarul bacovian, plumbul constituitã din spaþii carcerale concen-
desemneazã o stare maladivã a materiei, o hiper-corporalitate care frâneazã trice, din „case de fier în case de zid”.
orice elan spiritual, asociindu-se frecvent cu reprezentãrile spaþiului închis Analizând topografia spaþiului bacovian,
ºi cu imaginile de cãdere. Cea mai frapantã dintre particularitãþile plumbului comentatorii au arãtat cã acesta e limitat
(chiar ºi atunci când pãstreazã aparen-
(adevãrat „cancer al materiei”) este aceea de „a metastaza”, de a se rãspândi
þele unui spaþiu deschis) de „zare”. Este
pretutindeni: în poezia Plumb el este iniþial o particularitate a spaþiului punctul din care vin (aºa cum se în-
exterior (sicrie de plumb), pentru a contamina în cele din urmã ºi subiectul tâmplã în poezia Tablou de iarnã) ca
uman (amorul devine, el însuºi, „de plumb”). Aceastã „contagiune” ilus- „emisari ai extincþiei” stolurile de corbi;
treazã perfect modul particular în care aplicã Bacovia tehnica simbolistã a dincolo de „zare” se întinde aºadar o îm-
corespondenþelor: în viziunea sa, omul ºi lumea au ca „numitor comun” pãrãþie a morþii, care este însã inac-
plumbul; el este, prin urmare, instrumentul unei totalitãþi cu semn negativ, al cesibilã pentru personajul liric al lui
corporalului în exces, care caracterizeazã deopotrivã umanul ºi cosmicul. Bacovia, deoarece „zarea” se dovedeºte
o limitã cu neputinþã de depãºit. Plecând
de aici, într-un eseu intitulat Bacovia.
Plumb Sfârºitul continuu, poetul Ion Caraion
arãta cã omului bacovian i se refuzã
Dormeau adânc sicriele de plumb deopotrivã atât viaþa, cât ºi moartea,
ªi flori de plumb ºi funerar veºmânt – existenþa sa nefiind decât o agonie fãrã
Stam singur în cavou… ºi era vânt… sfârºit. În poezia Plumb existenþa fiinþei
ªi scârþâiau coroanele de plumb. agonice are drept cadru cavoul, se
desfãºoarã între sicrie ºi coroane de flori.
Dormea întors amorul meu de plumb În felul acesta ea dobândeºte ipostaza
Pe flori de plumb… ºi-am început sã-l strig – unui „îngropat de viu” care pãstreazã
Stam singur lângã mort… ºi era frig… niºte resturi terifiante de vitalitate care se
descarcã în automatisme comportamen-
ªi-i atârnau aripile de plumb. tale ºi gesturi absurde, lipsite de noimã.
Lucru individual
1. Identific` m`rcile lexico-gramaticale ale eului liric.
2. Precizeaz` câmpul semantic al verbelor de persoana I.
3. Poemul este construit pe dou` dimensiuni care interfereaz`: spa]iul
exterior, claustral [i starea psihic` definit` de solitudine [i sentimentul
mor]ii. Urm`re[te sintagmele prin care se exprim` fiecare dintre cele dou`
dimensiuni, precum [i distribu]ia lor \n versuri.
4. Extrage imaginile acustice din text [i precizeaz` semnifica]iile lor.
5. Încearc` s` descoperi semnifica]iile plumbului bacovian, plecând de la
urm`toarele afirma]ii ale poetului din interviul cu I. Valerian:
„Alt` dat` în plumb, pe lâng` impresia colorat`, mai sim]eam alta static`,
de greutate. Plumbul apas` cel mai greu pe om.”
6. Precizeaz` sensurile care i se pot atribui, în contextul dat, cuvântului amor.
7. Identific` în poem o particularitate a expresionismului.
8. Analizeaz` oral poezia din perspectiva nivelului fonetic, urm`rind Edward Munch, „Melancolie”
frecven]a anumitor sunete [i rolul lor stilistic. (detaliu)
21
Afl` mai mult Universul bacovian. Repere interpretative
• Unul dintre elementele esenþiale La nivelul unei analize stilistice elementare se poate observa cã în
ale meteorologiei bacoviene îl constituie Plumb toate propoziþiile care conþin verbe de persoana I singular au subiect
ploaia, care se asociazã (aºa cum arãta inclus, iar pronumele „eu” este absent. În felul acesta, poetul evidenþiazã
G. Cãlinescu) cu percepþia în registru tendinþa omului agonic de a se converti într-o entitate anonimã, cu identitate
paroxistic a senzaþiei de umed, ca în incertã, care pãstreazã doar aparenþa umanului. Viaþa lui interioarã se reduce
poemul Lacustrã. Motivul ploii este la o succesiune de senzaþii elementare (vizuale, auditive ºi termice), iar miº-
solidar cu obsesia morþii, astfel încât cãrile sale nu fac decât sã reproducã miºcãrile mediului. Se poate constata
ploile bacoviene trimit spre motivul apei astfel cã în fiecare dintre cele douã strofe ale poeziei existã câte o imagine
întunecate, despre care vorbea Gaston auditivã foarte puternicã: scârþâitul coroanelor (în prima strofã) cãreia îi
Bachelard. Ea constituie „substanþã a corespunde (strofa a doua) strigãtul dezarticulat al personajului liric, cãruia
morþii”, prezenþa sa sugerând insinuarea poetul îi imprimã, prin întrebuinþarea verbului de aspect „a începe”, un
perfidã ºi permanentã a morþii în caracter durativ. Paralelismul dintre aceste imagini acustice sugereazã de-
intimitatea vitalului, pe care îl erodeazã pendenþa eului de obiectele exterioare la care se raporteazã mimetic, iar
din interior. Adeseori ploaia ia la Bacovia lirica bacovianã trimite, dintr-o asemenea perspectivã, la conceptul de „artã
dimensiunile unui potop, iar universul dezumanizatã”, teoretizat de gânditorul spaniol Jose Ortega y Gasset. În
sãu agonic stã sub ameninþarea „morþii viziunea acestuia, arta secolului XX este una „dezumanizatã”, particu-
prin apã”; prezent ºi în poemele lui larizându-se prin douã caracteristici: omul îºi pierde aici poziþia privilegiatã
Rimbaud, motivul potopului capãtã la ºi tinde sã fie substituit printr-un univers de obiecte, iar marile teme artistice
Bacovia accente particulare; în timp ce (dragostea, moartea etc.) încep sã fie particularizate. Plasatã sub semnul
la poetul francez distrugerea prin potop „dezumanizãrii”, lirica bacovianã depãºeºte ºi din acest punct de vedere sim-
asigurã resurecþia unei lumi îmbãtrânite, bolismul, apropiindu-se de marile experienþe artistice ale secolului al XX-lea.
devitalizate, potopurile bacoviene, lip-
site de sublim, sunt insidioase, macinã „Noul limbaj”
lumea, ca într-o nesfârºitã apocalipsã.
Corespondentul ploii este, în plan Teoreticianul literar Hugo Friedrich a arãtat cã unul din semnele
uman, plânsul; la Bacovia (sublinia un distinctive ale modernismului poetic este „noul limbaj”, care se regãseºte ºi
critic) poezia se întoarce „la stadiul de în poezia lui George Bacovia. Astfel, una dintre particularitãþile discursului
bocet”: ea se naºte dintr-o conºtiinþã poetic modern este ambiguitatea, care se naºte din confuzia voitã între
acutã a „cãderii”, a desacralizãrii (omului sensul propriu ºi sensul figurat al cuvintelor, sau între diversele sensuri ale
ºi a lumii), se leagã de aspiraþia corpului unui termen polisemantic. Aceste sensuri nu se exclud reciproc, ci sunt mai
„în exces” (plasat sub semnul plum- degrabã complementare, ceea ce amplificã tensiunea liricã a discursului.
bului) spre o spiritualitate irevocabil Astfel, poezia Plumb ridicã de la început unele dificultãþi de interpretare:
pierdutã. Ridicat (în spiritul expresio- cititorul are de ales între a da un sens literal sau un sens simbolic (cavoul –
nismului) la dimensiuni cosmice, el metaforã a singurãtãþii, a claustrãrii într-un spaþiu ostil) experienþei pe care
devine „plâns al materiei”. o trasncriu versurile poetului. De asemenea, termenul „amor” („Dormea
întors amorul meu de plumb”) poate primi semnificaþii multiple, desemnând
• Cultivarea muzicalitãþii (prin pro- sentimentul ca atare, iubita moartã sau sufletul mãcinat de germenii
cedeele consacrate: aliteraþia, asonanþa, descompunerii. Efecte artistice majore obþine Bacovia ºi prin intermediul
refrenul, laitmotivul), coexistã cu nota- procedeului numit de Hugo Friedrich „funcþia de nedeterminare a determi-
rea sunetelor dizarmonice, a zgomotelor, nanþilor” (respectiv întrebuinþarea articolului hotãrât în locul celui neho-
care se constituie într-o simfonie onoma- tãrât). În gramaticã, articolul este considerat o categorie a determinãrii, care
topeicã, într-o „anti-muzicã”. Corespon- aratã în ce mãsurã obiectul denumit de un substantiv este cunoscut vorbi-
dentul în plan coloristic al „anti-muzicii” torilor, întrebuinþându-se fie articolul hotãrât (obiect cunoscut), fie cel
este dat de contrastele cromatice vio- nehotãrât (obiect necunoscut). Bacovia începe poezia Plumb cu versul
lente, care sugereazã, ºi ele, ideea de „Dormeau adânc sicriele de plumb” – folosind aºadar articolul hotãrât în
rupturã, de disonanþã, de dizarmonie ºi locul celui nehotãrât. În felul acesta, enunþul de început se raporteazã la un
fac parte din recuzita expresionismului. virtual enunþ anterior (care nu existã), accentuând caracterul discontinuu al
vorbirii bacoviene, care lasã mereu impresia cã e doar un crâmpei dintr-un
discurs interminabil, ce deconcerteazã prin monotonie ºi incoerenþã. Acelaºi

22
efect este obþinut prin întrebuinþarea abuzivã a unor semne de punctuaþie
(puncte de suspensie, virgule) care opereazã rupturi artificiale la nivelul
sintaxei, segmentând textul în secvenþe între care existã mai degrabã
tensiuni decât consonanþe. O caracteristicã importantã a poemului modernist
este depersonalizarea concretizatã în absenþa sentimentului, despre care
încã Poe ºi Baudelaire afirmau cã ar reprezenta un material impropriu pentru
travaliul poetic. Ea se face prezentã ºi la Bacovia, care a fost calificat drept
un „antisentimental” (Gheorghe Grigurcu) ºi în a cãrui liricã locul senti-
mentului este luat de senzaþie. În aceastã ordine de idei trebuie remarcatã
sinecdoca de tipul general pentru particular („stam singur lângã mort”).
Aceasta are conotaþii ironice, cãci contrasteazã cu formula „amorul meu”
(unde sensul substantivului „amorul” ca ºi prezenþa adjectivului posesiv par
sã sugereze existenþa unui rudiment de afectivitate); care însã, la o distanþã
de numai un vers, devine un „mort” oarecare.
Poezia Plumb ilustreazã, prin urmare, câteva dintre aspectele esenþiale Imagine lacustrã
ale liricii moderniste: alãturi de elementele preluate din simbolism, autorul
întrebuinþeazã aici tehnici ce þin de poezia secolului al XX-lea ºi care îl
recomandã ca pe unul dintre cei mai importanþi promotori ai tendinþelor
novatoare din poezia româneascã. Poemul þine de formula liricii de viziune,
cãci, în virtutea „fanteziei dictatoriale”, particularitate fundamentalã a
poeziei moderne, autorul creeazã aici un univers carceral fãrã un
corespondent exact în lumea realã, depãºind lirica mimeticã a secolului al
XIX-lea.

Solitudine ]i disolu\ia materiei


Citeºte cu atenþie poezia de mai jos:
Lucru individual
Lacustrã
1. Identific` m`rcile eului liric.
De-atâtea nopþi aud plouând, 2. Motiveaz` absen]a pronumelui „eu”,
Aud materia plângând... simultan cu frecven]a formelor
Sunt singur, ºi mã duce un gând pronominale în acuzativ „m`”
Spre locuinþele lacustre. (aminte[te-]i c` acuzativul e cazul
obiectului).
ªi parcã dorm pe scânduri ude, 3. Precizeaz` câmpurile semantice
În spate mã izbeºte-un val — c`rora le apar]in verbele la persoana I
Tresar prin somn ºi mi se pare singular. Ce aspecte ale eului liric
eviden]iaz` aceste verbe?
Cã n-am tras podul de la mal.
4. Locuin]a lacustr` reprezint` aici:
Un gol istoric se întinde, • o imagine oniric`;
• o halucina]ie;
Pe-aceleaºi vremuri mã gãsesc...
• un simbol.
ªi simt cum de atâta ploaie Argumenteaz`-]i afirma]ia.
Piloþii grei se prãbuºesc.
5. Comenteaz` semnifica]ia versului
„Un gol istoric se întinde”.
De-atâtea nopþi aud plouând,
6. Extrage principalele figuri de stil [i
Tot tresãrind, tot aºteptând...
precizeaz` semnifica]ia lor în con-
Sunt singur, ºi mã duce-un gând textul poetic.
Spre locuinþele lacustre.
7. Ce teme, motive [i procedee spe-
cifice simbolismului apar în textul dat?

23
LIMB~ }I COMUNICARE
Variante literare libere – Norme DOOM

FI}IER TEORETIC
1. Unele adjective neologice sunt admise, conform Noului DOOM,
ediþia a doua, 2005, atât cu alternanþa o (accentuat)/oa, dar ºi fãrã aceasta,
fiind preferatã prima formã din seria: omoloagã/omologã, analoagã/ ana-
logã. Altele însã nu au forme alternante: barocã, echivocã.
2. Unele substantive feminine neologice, nume de ocupaþii în -ogã, nu
admit diftongarea în oa (biologã, pedagogã).

3. Existã substantive feminine sau neutre care admit forme duble de


plural, nediferenþiate semantic, ca variante literare libere, cu preferinþã
pentru una dintre ele (indicatã în Dicþionar), ca în exemplele: acumulatori/
Interior de bibliotecã
acumulatoare, amalgame/amalgamuri, amanete/amaneturi, cãpºuni/
cãpºune, cenotafe/cenotafuri (mormânt simbolic; mormânt unde se aflã
numai capul), cerebele/cerebeluri, hamacuri/hamace, itemi/itemuri/iteme,
nectaruri/nectare, niveluri/nivele; alte substantive de acelaºi gen nu admit
Lucru individual decât o formã: monede, gagici, poieni, chibrituri, seminare.

1. Încercuie[te din lista de mai jos 4. Sunt admise ca variante literare libere urmãtoarele cuvinte: becis-
formele corecte ale cuvintelor. Vei nic/bicisnic, bluejeans/blugi, bodyguard/bodigard, bogdaproste/boda-
avea în vedere faptul c` dou` dintre proste, bolerou/bolero, calamar/calmar, caná/canea (robinet la butoaie),
ele se afl` în varia]ie liber`, conform cartilaj (pl. cartilaje)/cartilagiu (pl. cartilagii), cearºaf/cearceaf, co-
edi]iei a doua a DOOM-ului: feinã/cafeinã, cocktail/cocteil, paºte/paºti (pâine sfinþitã).
• torenþi/torente/torenturi
• robinete/robineþi/robineturi 5. O categorie aparte o constituie variantele accentuale literare (cele
• hamacuri/hamace/hamaci care admit douã accentuãri diferite): acatist/acatist, anost/anost, antic/
• evuri/evi/eve antic, gingaº/gingaº, intim, intim, profesor/profesor, trafic/trafic.
• esofage/esofaguri/esofagi 6. Unele verbe admit douã forme la anumite timpuri verbale, ca
• cerebele/cerebeluri/cerebeli indicativ prezent: eu anticip/anticipez, sã anticipe/sã anticipeze, indicativ
• anteturi/antete/anteþi perfect simplu: eu avui/avusei, tu avuºi/avuseºi, el avu/avuse, noi
avurãm/avuserãm, voi avurãþi/avuserãþi, ei avurã/avuserã, indicativ
2. Indic` num`rul de gre[eli iden- prezent: eu birui/biruiesc, tu birui/biruieºti, indicativ prezent: eu
tificate în textele de mai jos, notând cu cheltui/cheltuiesc, tu cheltui/cheltuieºti, conjunctiv: sã cheltuie/sã cheltu-
A o gre[eal`, cu B dou` gre[eli [i cu C iascã, indicativ prezent: eu chinui/chinuiesc, imperativ: ghici!/ ghiceºte,
nici o gre[eal`:
indicativ prezent: eu huidui/huiduiesc, eu inventez/invent, tu inventezi/in-
a) Întotdeauna, Ana visase sã
venþi, el inventeazã/inventã.
aibã o casã cu hamacuri pe prispã.
b) Continui sã scriu, chiar dacã 7. Existã o serie de variante ortografice, derivate de la nume proprii,
sunt foarte obositã. care þin cont de grafia numelui de la care provin, de tipul: afgan/afghan,
c) Niciunul dintre cei zece elevi kuweitian/kuwaitian, haendelian/ händelian, belarus/bielorus.
premianþi nu a întârziat la serbare.
8. Unele nume proprii latineºti ºi vechi greceºti circulã, în uzul literar
d) Claudiei i-au plãcut argintii
românesc, atât într-o formã adaptatã, cât ºi în forma originarã, etimologicã,
cercei primiþi de ziua ei. ca în exemplele: Aheron/Acheron, Amfítrion/Amphítrion, Apolo/Apollo,
e) Cei doi prieteni trebuiau sã Augúst/Augustus, Bahus/Bacchus, Buda/Budha (indian), Cezar/Caesar.
ajungã ieri dimineaþã la cota 2000,
dar n-au reuºit din cauza vântului. 9. La unele substantive feminine, nume de rudenie terminate în -icã,
precum ºi la substantivul masculin vlãdicã, sunt admise mai multe forme de
genitiv-dativ: mãmicãi/mãmicii/mãmichii, vlãdicã/vlãdicii/vlãdichii.
24
Lucru individual
1. Indic` forma/formele corecte de plural a/ale cuvântului din parantez`:
Ionuþ a cumpãrat douã (modem) pentru firmã.
Bunica a strâns cireºele în cele trei (lighean) vechi.
Ploaia i-a stricat noua pereche de (sanda).
Dupã întorcerea de la spital, i se vedeau (cicatrice) adânci.
Dupã trei ani, un student (a absolvi, ind. prezent) facultatea primind
diplomã de licenþã.
Mamei îi place (a cheltui) mulþi bani pe antichitãþi.
2. Transcrie al`turat forma/formele corect`/e:
rea-credinþã / rea credinþã / reacredinþã..............................
rea-voinþã / rea voinþã / reavoinþã....................................
redactor-ºef / redactor ºef / redactorºef............................
reginanopþii / regina-nopþii / regina nopþii ...............................
scurtcircuit / scurt circuit / scurt-circuit....................................
derby / derbi / derbiu............................................................
surdo mut / surdomut / surdo-mut...........................................
susmenþionat / sus-menþionat / sus menþionat...........................
târâie-brâu / târâiebrâu / târâie brâu............................................
ucigã-l-toaca / ucigã-l toaca / ucigãltoaca..................................
proces-verbal / proces verbal / procesverbal...............................
decofeiniza / decafeiniza / decofeniza.........................................
prim-ministru / primministru / prim ministru................................
mai-mult-ca-perfect / mai mult ca perfect / mai-mult-ca perfect...........
Veche maºinã de scris (detaliu)
latinoamerican / latino-american / latino american.....................
disearã / desearã / de-searã.............................................
3. Rescrie corect, conform noilor reguli din DOOM, fragmentele de mai jos,
preluate din presa on-line:
a) „Criticii literari estimeazã: peste 50 de ani, romanele vor fi scrise on
line, de autor colectiv. Tipãritura pierde teren. Viteza de circulaþie a
informaþiei micºoreazã volumul lecturii, la nivel global. Tehnologia
împinge literatura pe suporturi digitale. Tinerii încep sã abandoneze slova
scrisã pe hârtie. Ce nu e virtual, pare plictisitor. Încotro se îndreaptã litera-
tura? Cum va arãta, peste 10, 20 sau 50 de ani? E bookul ºi inter-netul vor
transforma cartea tipãritã în istorie? Din-punct-de-vedere stilistic ºi tematic, ce
mari metamorfoze s-ar putea produce? Vor cãuta scriitorii feed-backul
imediat, online? Literatura hyper-textualã, textul virtual, creat în principal
din cuvinte linkuri (conexiuni cãtre alte informaþii) îºi va instaura
dominaþia? Vine noua literaturã de pe bloguri?”
b) „Destul de curând (sã fie vreo câteva luni), din diverse motive
utilitare, am descoperit yahoo-messenger. Motivele sunt lesne de bãnuit,
messengerul îþi asigurã o comunicare mult mai directã, mai rapidã, ºi, dacã
vrei, chiar vizualã. De aceea am intrat oarecum greu în atmosferã: mi se
pãrea cã, dacã apari pe messenger, te vãd toþi de pe lista ta ºi... trebuie sã
faci faþã: adicã sã vorbeºti, non-stop, cu cine te abordeazã, ºi nu oricum, ci
spiritual, spontan. Vãzând lista ºi pozele celor de pe ea, prieteni sau
cunoºtinþe, mã simþeam ca ºi cum, eu una, în pijama ºi în dezordinea de la
biroul meu, m-aº fi «livrat» aproape întregii lumi, m-aº fi expus cu toate
imperfecþiunile mele... Depãºindu-mi, greu, toate aceste spaime meta-fizice,
am intrat ºi eu pe messenger, m-am arãtat «available» în toatã ingenuitatea
mea; s-a întâmplat sã nimeresc peste un prieten din State, mult mai citit ºi Laptop
mai filosofic decât mine, pe care nu-l mai vãzusem de la 16 ani...”
25
TUDOR ARGHEZI

3 ESTETICA URÂTULUI.
PSALMISTUL
„Ceea ce îl singularizeaz` ca reprezentant al poeticului antipoeticului este cre-
din]a lui în puterea izb`vitoare a unei pure frumuse]i, n`scut` din tensiunile [i
temperaturile înalte la care sunt supuse cuvintele în procesul creator. Autorul
Cuvintelor potrivite r`mâne în egal` m`sur` [i în acela[i timp un adept al «poe-
ziei pure» [i al poeziei «antipoetice», aceasta din urm` fiind menit` s` distrug`
iner]iile gustului tradi]ional, dar pentru a l`rgi [i în`l]a ideea de poezie. Astfel
încât purulen]a expresiei nu-[i afl` la Arghezi o justificare exclusiv polemic`, ce
alc`tuie[te doar un moment în procesul dialectic al unui mare katharsis verbal,
sau ca s` folosim un termen mai apropiat de experien]a religioas` a poetului,
al mântuirii limbajului, luat în totalitatea lui, prin harul poeziei.”
Matei C`linescu , Conceptul modern de poezie

Opera ]i contextul cultural


Tudor Arghezi (21 mai 1880–14 iulie 1967) s-a nãscut la Bucureºti. Numele
sãu adevãrat este Ion N. Theodorescu, pseudonimul literar provenind, dupã
explicaþia poetului, din Argesis – vechiul nume al Argeºului. Între 1891–1896
urmeazã cursurile Liceului Sf. Sava. În 1896 debuteazã în revista „Liga ortodoxã”,
semnând Ion Theo. În 1899, poetul se retrage la mãnãstirea Cernica. Pânã în 1905
este diacon la mitropolie, apoi pleacã în strãinãtate: la Fribourg, în Elveþia, este
gãzduit la o mãnãstire. Se mutã la Geneva, unde scrie poezii, asistã la cursurile
Universitãþii ºi, ca sã-ºi câºtige existenþa, lucreazã ca bijutier ºi ceasornicar. În
1909, viziteazã Italia. Revenit în România din 1916, publicã versuri, pamflete,
articole polemice în revistele „Facla”, „Viaþa româneascã”, „Teatru”, „Rampa”. În
timpul ocupaþiei germane din Primul Rãzboi Mondial, scrie la „Gazeta Bucu-
reºtilor” ºi la „Scena”, publicaþii progermane, ceea ce a determinat, dupã termina-
rea rãzboiului, acuzarea de colaboraþionism ºi detenþia pentru un an de zile la
Tudor Arghezi penitenciarul Vãcãreºti. În vremea celui de-al Doilea Rãzboi Mondial, scrie un
pamflet intitulat „Baroane”, care lezeazã autoritãþile hitleriste din România ºi, prin
urmare, este închis din nou, de data aceasta la Târgu-Jiu.
A debutat în volum târziu, la 47 de ani, în 1927, cu volumul Cuvinte potrivite.
Au urmat: Flori de mucigai (1931) – care valorificã experienþa detenþiei, Cãrticicã
de searã (1935), Hore (1939), Alte cuvinte potrivite (1940), Una sutã una poeme
(1947), Prisaca – versuri pentru copii, dintre care sigur vã amintiþi Zdreanþã –
(1954), 1907–Peizaje (1955) º.a. A primit Premiul Herder pentru literaturã,
decernat de Universitatea de la Viena. Proza arghezianã cuprinde tablete, pamflete,
poeme în prozã – Icoane de lemn (1929), Poarta neagrã (1930), Cartea cu jucãrii
(1931), Ochii Maicii Domnului (1934), Ce-ai cu mine, vântule? (1937), Lina
(1942) – ºi chiar un roman atipic, fantastic, Cimitirul Buna-Vestire. Articolele sale
vor fi strânse în volumele Lume veche, lume nouã (1958) ºi Tablete de cronicar
(1960). Arghezi îºi va inventa propria specie: „biletul” sau „tableta”, aºa cum alþi
scriitori au mai fãcut-o – Alecsandri, pastelul, sau Caragiale, Momentele ºi schiþele.
Teatrul arghezian (volumul Teatru, 1966) este mai puþin cunoscut, dar nu
lipsit de interes, pentru cã el prefigureazã categorii estetice moderne.
Poet longeviv ºi fecund, Arghezi traverseazã mai multe epoci literare Afl` mai mult
ºi orientãri estetice: de la un „romantism deromantizat” cu influenþe tra-
diþionale, pânã la formele modernismului liric narativ ºi ludic. Baudelaire este, de asemenea, înte-
meietorul „esteticii urâtului”: poeþii mo-
derni vor gãsi noi resurse de expresivitate
Prezentarea textului poeticã în zonele considerate, pânã la ei,
non-poetice. Ca ºi Arghezi, în literatura
Volumul Flori de mucigai transfigureazã materii ca urâtul, grotescul,
românã, Baudelaire este primul poet care
trivialul, macabrul, atrocele, într-un limbaj idiomatic, al „vulgarului”, ce
foloseºte programatic aspecte ale sordi-
recupereazã valenþe nebãnuite de expresivitate.
dului, mizeriei, decadentului, decrepitu-
Deplina libertate de creaþie pe care ºi-o asumã, anecdoticul, poanta
dinii în lirica sa. Fiind, de fapt, poet
finalã (Candori, Ion Ion, La popice), narativitatea, pitorescul, cliºeele
simbolist, Baudelaire a fãcut sã intre în
argotice, grotescul, monstruosul ºi caricatura (Fãtãlãul), fac din Florile de
poezie, alãturi de date ale realului sordid,
mucigai poezia unei umanitãþi de periferie, care ilustreazã lumea dezolantã
ºi stãrile interioare nevrotice, depresive,
ºi contradictorie a închisorii.
deznãdejdea sau impulsuri ale subcon-
Flori de mucigai este poezia care deschide volumul cu acelaºi titlu din
ºtientului. Sintagma „estetica urâtului”
1931. Este, ca ºi Testament, o artã poeticã (ars poetica), unul dintre textele
este un oximoron, o construcþie para-
reprezentative pentru poezia modernistã.
doxalã care alãturã doi termeni aparent
Titlul trimite la volumul poetului francez Charles Baudelaire, Florile
incompatibili: estetic (frumos) ºi urât.
rãului (1857), unul dintre întemeietorii poeziei moderne europene. Este
Vizeazã transfigurarea aspectelor dez-
uºor de observat sintagma mai puþin obiºnuitã, bazatã pe efectul de surprizã,
agreabile în valori estetice, ºtergând ast-
de insolitare a cititorului.
fel graniþele dintre urât ºi frumos în
cadrul artei.
S` explor`m
textul!
Arta poetic` modernist`
Citeºte cu atenþie:
Flori de mucigai „Primul stadiu al omului care se vrea
poet este propria lui cunoaºtere în între-
gime… Poetul devine vizionar printr-o
Le-am scris cu unghia pe tencuialã
îndelungatã, imensã ºi calculatã dereglare
Pe un pãrete de firidã goalã, a tuturor simþurilor. Toate formele de
Pe întuneric, în singurãtate, dragoste, de suferinþã, de nebunie…
Cu puterile neajutate Inefabilã torturã, în care este nevoie de în-
Nici de taurul, nici de leul, nici de vulturul treaga credinþã, de întreaga-i forþã supra-
Care au lucrat împrejurul omeneascã ºi în care devine marele
Lui Luca, lui Marcu ºi lui Ioan. bolnav, marele criminal, marele criminal
Sunt stihuri fãrã an, ºi supremul savant! Pentru cã ajunge la
Stihuri de groapã, necunoscut!... Nu-i nimic dac-o sã crape,
De sete de apã în saltul lui printre lucrurile nemaiauzite
ªi de foame de scrum, ºi indicibile; vor veni dupã el alþi lucrãtori
Stihurile de acum. oribili ºi vor începe a scruta orizonturile
Când mi s-a tocit unghia îngereascã lângã care celãlalt s-a prãbuºit.” (Arthur
Am lãsat-o sã creascã Rimbaud, Scrisoare cãtre Paul Demeny)
ªi nu mi-a crescut – 1. Ce semnificaþie acordã aici Rimbaud
Sau nu o mai am cunoscut. actului poetic?
2. Extrage din text elementele care trimit
Era întuneric. Ploaia bãtea departe, afarã. cãtre mitul „artistului blestemat”.
ªi mã durea mâna ca o ghiarã 3. Ce puncte de convergenþã crezi cã
Neputincioasã sã se strângã existã între viziunea lui Arghezi despre
ªi m-am silit sã scriu cu unghiile de la mâna stângã. poezie ºi ideile expuse de Rimbaud în
fragmentul din scrisoarea cãtre Paul
Demeny?
27
Lucru individual

1. Care sunt secven]ele lirice ale textului?


2. Nume[te câmpul semantic dominant în text. G`se[te termenii care se
asociaz`.
3. Explic` repeti]ia cuvântului „stihuri”. Indic` registrul stilistic din care face
parte [i motiveaz` preferin]a poetului pentru folosirea lui.
4. Indic` cel pu]in dou` motive literare care s` sus]in` tema poeziei. Preci-
zeaz-o!
5. Din primul vers, arta scrierii apare ca un efort, un chin; poezia nu mai este
un rod al inspira]iei (al Muzei!), ca pentru romantici, ci rezultatul trudei
poetului, un greu dar frumos „me[te[ug”. Comenteaz`, din acest punct de
Casa memorialã Tudor Arghezi vedere, metafora zidului din incipitul poeziei.
6. G`se[te, în urm`toarele cinci versuri, argumente care eviden]iaz` absen-
]a revela]iei în actul crea]iei.
Repere critice 7. Comenteaz` prezen]a animalelor emblematice ale evangheli[tilor, ]inând
cont de mitul romantic al scrierii inspirate (de Muz`, Divinitate etc.).
Citeºte cu atenþie fragmentele de 8. Indic` doi termeni ai deixisului temporal [i spa]ial. Care este rolul lor în
mai jos ºi comenteazã, cu argumente text?
pertinente, valabilitatea opiniilor expri- 9. Comenteaz` rolul stilistic al imperfectului prin raportare la perfectul
mate: compus.
„E vorba, la Arghezi, nu de o subli- 10. În ce tip de lirism se încadreaz` textul? Argumenteaz`.
niere a urâtului pentru a face sã strãlu-
11. G`se[te sinonime contextuale pentru cuvintele a scrie, p`rete, întuneric,
ceascã mai tare frumuseþea (în spiritul
stihuri.
antitezelor romantice), nici de o culti-
vare a urâtului, blasfematorie la adresa 12. Comenteaz` prezen]a/absen]a elementelor de compozi]ie [i prozodie:
oricãrui ideal de frumuseþe (ca la pre- ritm, rim`, m`sur`, structurare strofic`.
cursorii sau la promotorii avangardei), 13. Scrie un eseu argumentativ în care s` demonstrezi apartenen]a textului
ci de o conversiune a urâtului ºi repulsi- la specia art` poetic`, pornind de la afirma]ia lui Tudor Arghezi: „Nici un
vului la o frumuseþe tainicã ºi indicibilã me[te[ug nu este mai frumos [i mai bogat, mai dureros [i mai ginga[
totodat` ca me[te[ugul blestemat [i fericit al cuvintelor.”
ca graþia, folosind în acest sens propri-
ile sale resurse, neºtiute, de purificare.” 14. Ce tr`s`tur` a poeziei moderne indicat` de Hugo Friedrich este prezen-
t` în textul dat? Ai în vedere urm`toarele variante:
Matei Cãlinescu, a) „transcenden]a goal`”;
Conceptul modern de poezie. b) „romantism deromantizat”;
De la romantism la avangardã c) „ depersonalizare”;
d) „dezumanizare”.
„Nu se petrece o transfigurare Argumenteaz`-]i r`spunsul.
esteticã a lor: bubele, mucigaiurile, no- 15. Comenteaz` opozi]ia mâna stâng`/mâna dreapt`.
roiul rãmân bube, mucigaiuri ºi noroi.
16. Comenteaz` \n 10–15 rânduri patru versuri ale poeziei, având în vedere
Sordidul dominã în spaþiul Florilor de
rela]ia dintre ideea poetic` [i mijloacele de realizare artistic`.
mucigai. (...) Ieºirea din aceastã casã, a
morþilor în viaþã, este un miracol mereu 17. Ce figur` de stil este prezent` în titlu? Care este semnifica]ia ei?
amânat. Ca ºi transcenderea care în uni- 18. Care sunt resorturile expresivit`]ii în textul arghezian? Alege din urm`-
versul imaginar al poetului este o impo- toarele variante:
sibilitate, tot astfel e iluzorie, pentru a) termeni din registre stilistice diferite;
b) al`turarea [ocant` [i paradoxal` a unor termeni;
aceastã umanitate damnatã, ieºirea din
c) preferin]a pentru imagini din universul carceral;
spaþiul-carcerã. Imagine esenþialã a con-
d) insolitul viziunii lirice.
diþiei umane în viziunea arghezianã.”
19. Alege dou` figuri de stil diferite [i comenteaz` efectul lor stilistic.
Nicolae Balotã,
Opera lui Tudor Arghezi 20. Urm`re[te stabilirea unor simetrii la nivelul textului. Precizeaz` rolul lor.

28
Tematica religioas`. Psalmistul Afl` mai mult
Tudor Arghezi a scris ºaisprezece psalmi, dintre care nouã apar în În cultura românã, literatura reli-
volumul Cuvinte potrivite. Raportat la literatura universalã, Tudor Arghezi gioasã fusese cultivatã de reprezentanþii
poate fi alãturat altor poeþi europeni moderni, de la sfârºitul secolului al curentului ortodoxist de la revista „Gân-
XIX-lea ºi începutul secolului al XX-lea, care manifestaserã tendinþe spre direa” (1921): Nichifor Crainic, V. Voi-
meditaþia religioasã. Inspiraþia misticã poate fi comparatã cu cea a lui Paul culescu, Adrian Maniu – într-un efort de
Claudel, autorul celor Cinci mari ode (1910) ºi al Pantofului de mãtase a conferi adâncime filosoficã spe-
(1930) sau cu cea a lui Francis Jammes, autorul Georgicelor creºtine (1912). cificului naþional. ªi tot literatura ro-
Primul psalm [„Aº putea vecia cu tovãrãºie”] este unul al sfidãrii divini- mânã oferise modelul mitropolitului
tãþii, al „poziþiei în pofida” (Nicolae Balotã). În superbia sa, omul preferã în- Dosoftei, cel care „cu osârdie mare” rea-
fruntarea morþii în absenþa sau în uitarea instanþei divine: „Vreau sã pier în lizase Psaltirea pre versuri tocmitã încã
beznã ºi în putregai / Neîncercat de slavã, crâncen ºi scârbit / ªi sã nu se ºtie din 1673. Bun cunoscãtor al Psalmilor
cã mã dezmierdai / ªi cã-n mine însuþi tu vei fi trãit.” biblici, Arghezi ne oferã o variantã care
Psalmul al doilea [„Sunt vinovat cã am râvnit”] reprezintã ipostaza nu este doar o transpunere modernã a
„Marelui Pãcãtos” care îºi impune libertatea de a se revolta, de a se opune acestora.
pentru a-ºi desfãºura, de fapt, identitatea de fiinþã umanã: „Sunt vinovat cã Ca formulã, psalmii aparþin liricii
am râvnit / Mereu numai la bun oprit (…) / Ispitele uºoare ºi blajine / N-au subiective, fiind monologuri „ale
fost ºi nu sunt pentru mine / În blidul meu, ca ºi în cugetare / Deprins-am celui-care-glãsuieºte-în-pustiu” (Nicolae
gustul otrãvit ºi tare”. Dar marea ispitã a psalmistului este aceea de a se Balotã), Vox clamantis in deserto. Expri-
revolta, de a provoca ºi de a nega chiar divinitatea: „Pãcatul meu adevãrat / mã, cu o extremã intensitate, o crizã a
E mult mai greu ºi neiertat / Cercasem eu, cu arcul meu, / Sã te dobor pe conºtiinþei religioase a omului ºi, în ace-
tine, Dumnezeu! / Tâlhar de ceruri, îmi fãcui solia / Sã-þi jefuiesc cu vulturii laºi timp, o crizã a identitãþii ontice.
tãria”. În acest psalm, „sunt vinovat” nu exprimã cãinþa, remuºcarea, ci doar
recunoaºterea unei condiþii umane ºi gestul provocator al unei conºtiinþe de
fãpturã creatã care se revoltã îndrãzneþ împotriva Creatorului. Ultimele ver-
suri: „Dar eu, râvnind în tainã la bunurile toate / Þi-am auzit cuvântul zicând
cã nu se poate” vorbesc despre interdicþie. Atunci când se aude cuvântul lui
Dumnezeu în psalmii arghezieni, acesta este negaþie: „acolo unde înceteazã
cuvântul omului în revoltã, începe cuvântul lui Dumnezeu care e opreliºte”
(Nicolae Balotã).
În cel de-al patrulea psalm [„Ruga mea e fãrã cuvinte”], confruntarea dintre
fãptura creatã ºi Divinitate ia forma unei „confruntãri cu Dumnezeu-Cuvântul”.
Este una dintre cele mai frumoase poezii-rugãciune scrise vreodatã. Vorbeº-
te despre imposibilitatea de a comunica cu Dumnezeu-Tatãl ºi despre per-
manenta încercare a fãpturii umane de a cuprinde cu mintea prezenþa divinã,
din cercul prea strâmt al lumii noastre. Ruga „fãrã cuvinte” ºi cântul „fãrã
glas” sunt expresii ale unui dialog imposibil, crispat cu Cel-de-sus. Nãzu-
inþa de comunicare este stãvilitã de la început, iar omul nu poate decât sã
invoce cu toatã puterea fiinþei sale: „Nici rugãciunea nu mi-e, poate,
rugãciune, / Nici omul meu nu-i, poate, omenesc, / Ard cãtre tine-ncet, ca
un tãciune, / Te caut mut, te-nchipui, te gândesc.” Metafora predicativã
exprimã o stare anume, greu de definit, un fel de aºteptare speriatã a unui
suflet în care mai domneºte încã speranþa: „Sunt, Doamne, prejmuit ca o
grãdinã, / În care paºte-un mânz.”
Psalmul al cincilea [„Nu-þi cer un lucru prea cu neputinþã”] reia tema
lipsei de comunicare între cei doi ºi motivul unui Dumnezeu care nu se aratã
(Deus absconditus), care ºi-a pãrãsit creatura: „De când s-a întocmit Sfânta
Scripturã / Tu n-ai mai pus picioru-n bãtãturã / ªi anii mor ºi veacurile pier
/ Aici, sub tine, dedesubt, subt cer.”
„Te drãmuiesc în zgomot ºi tãcere / ªi te pândesc în timp, ca pe vânat,
/ Sã vãd: eºti ºoimul meu cel cãutat? / Sã te ucid? Sau sã-ngenunchi a cere?” Psalm, manuscris medieval

29
MIC DIC|IONAR DE AUTORI – sunt primele versuri din psalmul al ºaselea, în care psalmistul apare ca un
„vânãtor de transcendent” (Nicolae Balotã), iar sufletul sãu penduleazã între
hulã ºi laudã, între pietate ºi blasfemie. Confruntarea se face numai din
Paul Claudel dorinþa imperioasã de a lega o comunicare, de a atinge, în sensul propriu,
(1868–1955) tactil, sacrul, de a avea în sfârºit dovada existenþei lui Dumnezeu: „Singuri
Poet, dramaturg acum, în marea ta poveste, / Rãmân cu tine sã mã mai mãsor / Fãrã sã vreau
ºi eseist francez, sã ies biruitor / Vreau sã te pipãi ºi sã urlu: „Este!”
diplomat, mem- Celelalte – opt – poezii intitulate psalm continuã interogaþia dramaticã
bru al Academiei adresatã divinitãþii, adãugând alte imagini ºi motive poetice, cum ar fi
Franceze. Prove- imaginea celui ce rãtãceºte fãrã speranþã („Pribeag în ºes, pe munte ºi pe
nit dintr-o familie ape”) ºi a fãpturii umane „fiinþã spre moarte”. Din nou, e prezentã nevoia de
catolicã, nu îºi mai pune problema a stabili o legãturã palpabilã, aproape organicã, cu sacrul: „Ca sã te-ating,
credinþei pânã la vârsta de 18 ani, când, târ⺠pe rãdãcinã”. Poezia religioasã a lui Arghezi exprimã în fond o dramã
pe 25 decembrie 1886, de Crãciun, are o a fiinþei umane: drama psalmistului este aceea a incongruenþei dintre
revelaþie în catedrala Nôtre-Dame din existenþã ºi cunoaºtere.
Paris. Lirica sa este puternic infuzatã de
un puternic sentiment religios, aºa cum
transpare din numeroasele sale volume, Prezentarea textului
printre care Cinq grandes Odes (Cinci Psalmul al treilea [„Tare sunt singur, Doamne, ºi pieziº] este unul al
mari ode, 1910). însingurãrii, al pãrãsirii (amintind de lamento-ul biblic „Eli, Eli, lama
sabahtami?!” – „Doamne, de ce m-ai pãrãsit?”). Metafora copacului
„pribeag uitat în câmpie / Cu fruct amar ºi cu frunziº / Þepos ºi aspru-n
îndârjire vie” construieºte o emoþionantã imagine a izgonirii, a copacului
Francis blestemat, a omului alungat ºi pãrãsit. Rodul „amar” vorbeºte despre un
Jammes timp al secetei, al infertilitãþii, aºa cum existã în poezia arghezianã ca un
(1868–1938) contrapunct al imaginilor legate de belºug ºi fertilitate.
Poet francez, au-
tor al unui lirism [Tare sunt singur, Doamne, ºi pieziº!]
care aduce, dupã
simbolism, o notã
Copac pribeag uitat în câmpie,
de prospeþime Cu fruct amar ºi cu frunziº
aparte. Convertit la catolicism, creeazã o Þepos ºi aspru-n îndârjire vie.
poezie de inspiraþie religioasã, misticã.
Printre cele mai cunoscute volume ale Tânjesc ca pasãrea ciripitoare
sale se aflã: Paisprezece rugãciuni (1898), Sã se opreascã-n drum,
Naºterea poetului (1897), De la îngerul Sã cânte-n mine ºi sã zboare
zorilor pânã la îngerul serii (1897). Prin umbra mea de fum.

Aºtept crâmpeie mici de gingãºie,


Cântece mici de vrãbii ºi lãstun
Sã mi se dea ºi mie,
Ca pomilor de rod cu gustul bun.

Repere critice Nu am nectare roze de dulceaþã,


Nici chiar aroma primei agurizi,
Arghezi este considerat, pe rând, ªi prins adânc între vecii ºi ceaþã,
fie „cel mai mare poet român al cre- Nu-mi stau pe coajã moile omizi.
dinþei, numai Dosoftei mitropolitul pu- Nalt candelabru, strajã de hotare,
Stelele vin ºi se aprind pe rând
tând fi rânduit în apropierea sa” (Mircea
În ramurile-ntinse pe altare –
Scarlat), fie „fundamental nereligios”
ªi te slujesc; dar, Doamne, pânã când?
(Nicolae Manolescu).
De-a fi-nflorit numai cu focuri sfinte
30
ªi de-a rodi metale doar, pãtruns
De grele porunci ºi-nvãþãminte,
Poate cã, Doamne, mi-este de ajuns.

În rostul meu tu m-ai lãsat uitãrii


ªi mã muncesc din rãdãcini ºi sânger.
Trimite, Doamne, semnul depãrtãrii,
Din când în când, câte un pui de înger,

Sã batã alb din aripã la lunã,


Sã-mi dea din nou povaþa ta mai bunã. Michelangelo, „Creaþia” (detaliu)

Lucru individual
Compozi]ie [i imaginar poetic
1. Observ` [i comenteaz` structura poemului, având în vedere formula liric` [i m`rcile lexico-gramaticale ale eului liric.
2. Care este modul de expunere folosit \n poezie?
3. Hugo Friedrich consider` ca atitudine uman` specific` liricii moderne „cre[tinismul în ruin`”. Care crezi c` este starea
psalmistului în textul dat? }ine cont de urm`toarele sugestii:
a) starea agonic`, sentimentul neputin]ei în fa]a lui Dumnezeu;
b) dorin]a de realizare a unui dialog, care sfâr[e[te în monolog;
c) con[tiin]a propriei damn`ri.
4. Versul ini]ial „Tare sunt singur, Doamne, [i piezi[!” constituie o formulare lapidar` a temei. Care este aceasta?
5. G`se[te în versul de mai sus un termen care sus]ine tema textului.
6. Repro[ul psalmistului modern este întâlnit [i în lamenta]ia biblic`. Cite[te fragmentul de mai jos din Psalmul 41 al lui
David [i g`se[te analogii între el [i textul arghezian în func]ie de:
a) raportul dintre om [i Dumnezeu (emi]`tor [i receptor);
b) prezen]a enun]urilor interogative;
c) mijloacele artistice de construc]ie a textelor;
d) statutul diferit al celor dou`, ]inând cont de apartenen]a la textul literar/non-literar.
Însetat-a sufletul meu spre Dumnezeu cel tare, cel viu. Când voi veni [i m` voi ar`ta fe]ei lui Dumnezeu?
F`cutu-s-au lacr`mile mele pâine ziua [i noaptea, când mi se zicea mie, în toate zilele: unde este Dumnezeul t`u?
Acestea mi-am adus aminte [i-am v`rsat spre mine sufletul meu c` voi trece în locul cortului celui minunat, pân` la casa lui
Dumnezeu.
În glasul bucuriei [i al m`rturisirei sunetului ce pr`znuie[te.
Pentru ce e[ti mâhnit sufletul meu? {i pentru ce m` turburi? (...)
Zice-voi lui Dumnezeu: sprijin`torul meu e[ti.
Pentru ce m-ai uitat? {i pentru ce mâhnindu-m` umblu, când m` nec`je[te vr`jma[ul?
7. Monologul eului liric este în contradic]ie cu preceptul biblic „Crede [i nu cerceta”. Formuleaz` un posibil crez arghezian,
pornind de la acest text.
8. Care crede]i c` este metafora central` a textului? În ce const` ineditul acesteia? Ve]i ]ine cont [i de ideea c` \n dic]ionarul
de simboluri, copacul este un centru al lumii, axis mundi.
9. Metafora pomului neroditor se reg`se[te [i în textele cre[tine. Cite[te fragmentul de mai jos [i stabile[te diferen]ele de
semnifica]ie ale acestei metafore, prin raportare la psalmul arghezian:
Eu sunt, Doamne, pomul cel neroditor, care nicio road` de poc`in]` nu aduc. {i m` tem de t`iere, [i de focul cel nestins m`
înfrico[ez. Pentru aceea m` rog }ie: mai înainte de nevoia aceea, întoarce-m` [i m` mântuie[te. Ca valurile vremii s-au
sculat asupra mea f`r`delegile mele, ca o corabie în luciu, eu însumi m` învifor`sc de multe gre[eale; [i la limanul cel lin prin
poc`in]`, îndrepteaz`-m`, Doamne [i m` miluie[te.
10. Epitetele „fruct amar” [i „frunzi[ ]epos [i aspru” asociaz` termeni din sfera semantic` a vegetalului [i a umanului. Care este
semnifica]ia acestor al`tur`ri?

31
Lucru individual
Exerseaz`-]i creativitatea!
1. Citeºte ºi alþi psalmi arghezieni ºi 11. Comenteaz` în scris, în 5–10 rânduri, metafora „umbra mea de fum”,
scrie un eseu despre relaþia om-divi- pornind de la urm`toarele sugestii:
nitate, pornind de la urmãtorul citat: • desemneaz` o ipostaz` a credinciosului ascet;
• indic` neclaritatea sentimentelor eului liric;
Suferinþa Psalmistului, patosul sãu
• exprim` componenta spiritual`, care este [i ea supus` trecerii.
nu aparþine registrului – larg – al dure-
rilor umane. E suferinþã radicalã, nemo- 12. „Metafora copacului blestemat, sterp, care tânje[te dup` semnele
tivatã prin nimic mundan a omului lezat binecuvânt`rii cuprinde întreg complexul izgonirii”. (Nicolae Balot`).
G`se[te în prima secven]` patru elemente care se asociaz` „pomilor cu rod”.
în „rãdãcinile” sale, descoperind un gol
de neumplut în „rostul sãu”. E o sufe- 13. Sugestia paradisului se realizeaz` prin imagini artistice variate. Caut` în
rinþã onticã, a fiinþei. text exemple pentru fiecare dintre acestea. Observ` c` spre deosebire de
Nicolae Balotã, acestea, „copacul pribeag” este descris exclusiv prin imagini vizuale. Cum
Opera lui Tudor Arghezi comentezi acest lucru?
14. Opozi]ia dintre „copacul pribeag” [i „pomii de rod” este vizibil` [i la
2. Ultima secvenþã conþine ruga
nivelul singular/plural. Discut` aceast` situa]ie, ]inând cont [i de sugestiile
psalmistului: „Trimite, Doamne, semnul de mai jos:
depãrtãrii, / Din când în când, câte un pui • singularul desemneaz` orgoliul nem`surat al poetului, care se raporteaz`
de înger”. Ce simbolizeazã îngerul? Co- la Divinitate;
menteazã în 25–30 de rânduri, þinând • pluralul indic` lumea comun`, cu preocup`ri p`mânte[ti;
cont ºi de afirmaþia lui Andrei Pleºu: • distinc]ia singular/plural sugereaz` inadaptarea poetului într-o lume
[Îngerii] sunt punctul cel mai înalt superficial`, incapabil` s`-l în]eleag`.
al lumii create în mãsura în care imitã 15. A doua secven]` poetic` (urm`toarele zece versuri) con]ine revolta eului
calitatea de a fi fãrã corp a lui Dumne- liric modificând tonalitatea ini]ial`, de lamenta]ie. G`se[te în text forme ale
zeu. Rezumând: atributul dumnezeiesc al exprim`rii acesteia.
purei existenþe se reflectã – în planul
16. Versul „Nalt candelabru, straj` de hotare” completeaz` imaginea
creaþiei – în regnul mineral. Atributul copacului din secven]a ini]ial`. Comenteaz` semnifica]ia „candelabrului”,
vieþii – în regnul vegetal. Atributul vieþii ]inând cont de verticalitatea sa, forma de sus]inere a focului originar,
animate – în regnul animal. Atributul leg`tura pe care o stabile[te între cer [i p`mânt. Ce elemente noi se adaug`
vieþii spirituale – în regnul uman. în descrierea psalmistului?
Atributul vieþii spirituale necorporale – 17. Versurile „De-a fi-nflorit numai cu focuri sfinte / {i de-a rodi metale doar,
în regnul angelic. Cu aceasta schema p`truns / De grele porunci [i-nv`]`minte” indic` o deturnare a umanului de
lumii create este epuizatã. Atributul la firescul s`u. În ce const` aceasta? Exemplific`.
suprem al lui Dumnezeu, acela de a fi
18. Ce sentimente reies din versul „Poate c`, Doamne, mi-este de ajuns” :
necreat e prin definiþie de neimitat în
a) de frustare; b) de mul]umire; c) de melancolie; d) de repro[.
planul lumii create. Îngerii sunt ultima
(cea mai înaltã) expresie a acestei lumi.
Dincolo de ei nu mai existã decât abisul
inanalizabil dintre statutul creatural ºi
metafizica increatului, adicã dintre lume Nivelurile textului
ºi Dumnezeu.
1. Descoperã o inovaþie formalã la nivelul rimei. Exemplificã prin douã
Andrei Pleºu, Despre îngeri
elemente.
2. Care este efectul expresiv al folosirii distihului final?
Portofoliul elevului 3. Urmãreºte câmpul semantic al vegetalului ºi comenteazã asocierea
acestuia cu epitete din sfera semanticã a umanului.
Investigaþia
4. Comenteazã efectul stilistic al resemantizãrii termenilor religioºi.
Tãcerea lui Deus Abscondidus,
ruga fãrã rãspuns constituie sursele me- 5. Comenteazã efectul stilistic al alternanþei folosirii verbelor la
lancoliei în textul dat. Citeºte ºi alþi indicativ/conjunctiv prezent.
psalmi arghezieni ºi transcrie imagini ale 6. Care este efectul schimbãrii categoriei gramaticale a adverbului
solitudinii psalmistului. „pieziº”?

32
7. Ce registre stilistice existã în text? Exemplificã ºi exprimã-þi opinia
Exerseaz`-]i creativitatea!
în legãturã cu opþiunea poetului pentru acestea.
8. Urmãreºte construcþia epitetelor în poezia arghezianã. Grupeazã-le Scrie un eseu liber... în care sã
dupã urmãtoarele categorii: cromatic, simplu, multiplu, personificator, evidenþiezi concepþia autorului despre
metaforic. poezie, pornind de la unul din urmãtoarele
citate:
a) Am cãutat cuvinte virginale, cu-
Epitet Epitet Epitet Epitet Epitet Epitet
cromatic simplu multiplu personificator metaforic stilistic vinte puturoase, cuvinte cu râie: le-am
excitat aroma, le-am avivat rãnile cu
sticlã pisatã ºi le-am infectat pe unele
complet. (Tudor Arghezi)
b) E miraculos cuvântul pentru cã la
fiecare obiect din naturã ºi din închipuire
9. Argumenteazã într-un eseu de cel puþin douã pagini modernitatea corespunde un cuvânt. Vocabularul e
psalmului dat, având în vedere: harta prescurtatã ºi esenþialã a naturii, ºi
a) construcþia discursului liric; omul poate crea din cuvinte, din simbo-
b) solitudinea ontologicã a psalmistului; luri, toatã natura din nou, creatã din
c) amestecul registrelor stilistice; materiale în spaþiu, ºi o poate schimba.
d) expresivitatea procedeelor artistice. (Tudor Arghezi, „Scrisoare cu tibiºirul”,
tabletã, 1924)
c) Toatã viaþa am avut idealul sã fac
MIC DIC|IONAR DE TERMENI LITERARI o fabricã de jucãrii ºi, lipsindu-mi
instalaþiile, m-am jucat cu ceva mai ieftin
Psalm provine din gr. Psalmos, „odã sacrã, cântec liric apologetic ºi mai gratuit în lumea civilizatã, cu
adresat divinitãþii”. Psalmii sunt cântece de slavã aduse lui Dumnezeu, iar materialul vagabond al cuvintelor date.
originea lor se regãseºte în Biblie, în Psalmii regelui David, de o desãvârºitã (Tudor Arghezi, „Scrisoare unei fetiþe”,
frumuseþe ºi de o impresionantã profunzime a rugãciunii ºi a trãirii mistice. rãspuns lui Ion Barbu, 1927)
Se intonau cu acompaniament de harpã: regele David a compus 150 de
psalmi (împreunã, ele constituie una dintre cãrþile Vechiului Testament).

Afl` mai mult


„Pentru Arghezi, deci, transfigurarea esteticã e o continuare ºi o
împlinire. Dar, pe lângã acest proces ºi conjugat cu el, remarcãm altul,
esenþial în aceastã poeticã: revelarea. Prin transparenþa mizeriei umane, a
reziduurilor suferinþei acumulate, ca ºi a rãului multiplicat, apare, se
reveleazã un har. Prin transfigurarea sensibilului se reveleazã spiritualul.
Între cuvintele «tribului» (ca sã folosim tremenul lui Mallarmé) ºi cele ale
poetului, ruptura nu s-a consumat, deºi s-a sãvârºit o transfigurare. Dar
aceasta nu numai datoritã faptului cã verbul poetic apare printr-o alcãtuire
conºtientã o «potrivire». Nici criteriul formal al unei dispositio a cuvântului
– cum spuneau vechii poeticieni ºi retoricieni nu explicã saltul din cotidian
în poetic. Pentru ca sã dea rod, cuvântul originar a trebuit sã primeascã o
transparenþã totalã ºi sã se «schimbe la faþã». Devenind transparent, s-a
putut transfigura prin graþia poeticã ce a coborât în el. Devenind transparent,
a putut revela graþia care a coborât în el. Poetul este cel ce ia verbul (ca
verb), îi conferã o totalã transparenþã ºi îl aduce în stare sã reveleze graþia
poeticã. Dupã transfigurare, cuvântul rãmâne funciar acelaºi, fiind în acelaºi
timp cu totul altul.”
Nicolae Balotã, Arte poetice ale secolului XX. Evanghelia dupã Marcu,
Ipostaze româneºti ºi strãine manuscris medieval

33
LIMB~ }I COMUNICARE
Figuri de stil ]i procedee de expresivitate

FI}IER TEORETIC

Enumeraþia [ fr. énumération, lat. enumeratio – enumerare] – 1. Ca


termen retoric, desemneazã o recapitulare a principalelor argumente înainte
de încheierea discursului cu scopul de a convinge auditoriul. 2. Ca figurã de
stil, constã în prezentarea succesivã a unor argumente, fapte, însuºiri
privitoare la o temã sau la un subiect, utilizatã atât în prozã, cât ºi în poezia
liricã. Este consideratã ºi una dintre figurile insistenþei.
Exemplu: Iar în patru pãrþi a lumii
Vede ºiruri munþii mari,
Atlasul, Caucazul, Taurul ºi Balcanii seculari;
M. C. Escher, „Mâini desenând”
Vede Eufratul ºi Tigris, Nilul, Dunãrea bãtrânã,
Umbra arborelui falnic peste toate e stãpânã.
(Mihai Eminescu, Scrisoarea III)
ATEN}IE!
Contextul are un rol decisiv în ana- Repetiþia [ fr. repétion, lat. repetitio] – Figurã de stil care constã în
liza figurilor de stil ºi în dezambigui- repetarea unui cuvânt, a unui grup de cuvinte, sau a aceleiaºi relaþii grama-
zarea sensurilor. În operele poetice ticale de douã sau de mai multe ori, pentru a întãri o idee sau o impresie.
moderne, unde intervin dificultãþi dato- Exemplu: Tremur, tremur, tremur...
ritã suprapunerii mai multor figuri ºi Orice ironie
procedee, stabilirea semnificaþiilor se Vã rãmâne vouã –
realizeazã numai în contextul poetic Noaptea e târzie,
lãrgit, al poeziei ºi apoi al întregii creaþii Tremur, tremur, tremur
a autorului respectiv. (George Bacovia, Rar)

Refren [ fr. refrain, cf. lat. refringere – a rupe] – procedeu stilistic ce


desemneazã cuvântul, sintagma, versul sau versurile care se repetã la
anumite intervale pentru a sublinia o stare, o idee, pentru a spori expresi-
vitatea ºi muzicalitatea unei opere.
Exemplu: În oraºu-n care plouã de trei ori pe sãptãmânã
Orãºenii, pe trotuare, (…)
În oraºu-n care plouã de trei ori pe sãptãmânã
Nu rãsunã pe trotuare (…)
În oraºu-n care plouã de trei ori pe sãptãmânã
Un bãtrân ºi o bãtrânã –
Douã jucãrii stricate –
Merg þinându-se de mânã...
(Ion Minulescu, Acuarelã)

Inversiunea [ fr. inversion, lat. inversio] – figurã de stil care constã în


schimbarea topicii obiºnuite a enunþului pentru a accentua un anumit
cuvânt, o idee, o însuºire.
Exemplu: Dulcele, ce începu
cântecul l-auzi ºi tu?
Capelã. Ornamente sculpturale (detaliu) (Lucian Blaga)

34
Elipsa [fr. ellipse, cf. gr. elleipsis, „lipsã”] – procedeu al eliminãrii
unei pãrþi a discursului, care se subînþelege uºor din context, fãrã sã fi fost
Aminte[te-]i !
exprimatã în prealabil. Elipsa eliminã ceea ce este neesenþial, reþinând În clasa a XI-a ai studiat tipologia metafo-
exprimarea concisã a ideii. relor. Una dintre ele îi apar]inea lui Lucian
Exemplu: Fã cunoºtinþã cu fata, n-o lua numai pe auzite, pentru cã nu Blaga (metafore revelatorii [i metafore
se mãnâncã tot ce zboarã ºi se-ntâmplã de departe trandafir ºi de-aproape plasticizante), alta lui Hugo Friedrich (me-
tafore apozitive, predicative, genitivale).
borº cu ºtir. (Costache Negruzzi)
Anafora [gr. Anaphorá din ana ºi phorein, „a transporta”] – figurã de
stil care constã în repetarea aceluiaºi cuvânt/aceloraºi cuvinte la începutul a
cel puþin douã versuri sau strofe.
Exemplu: Tot ce-n þãrile vecine e zmintit ºi stârpiturã,
Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de naturã
Tot ce e perfid ºi lacom, tot Fanarul, toþi iloþii,
Toþi se scurserã aicea ºi formeazã patrioþii.
(Mihai Eminescu, Scrisoarea III)
Exerseaz`-]i creativitatea!
Oximoronul [gr. oxys, „înþepãtor, picant” ºi moros, „prostãnac, nãuc”]
Pornind de la versurile de mai jos,
– figurã de stil ce constã în asocierea în aceeaºi sintagmã a doi termeni ce
scrie un text cu caracter de artã poeticã.
exprimã noþiuni contradictorii.
Crezi cã formula creatoare poate fi apli-
Exemplu: „suferinþã tu, dureros de dulce”, „bulgãri fluizi” (Mihai
catã literaturii române actuale? Argu-
Eminescu)
menteazã-þi rãspunsul.
Metafora [gr. metaphora, „transport, transfer”] – figurã de stil (trop)
a) Vrui, cititorule, sã-þi fac un dar,
care constã în denumirea unui obiect, lucru, acþiune, printr-un altul, pe baza
O carte pentru buzunar,
unei analogii. Metafora este, de fapt, o comparaþie din care lipseºte elemen-
O carte micã, o cãrticicã.(...)
tul de legãturã (ca, precum, asemenea etc.); prin urmare, se produce o
Farmece aº fi voit sã fac
echivalare, o identitate între cei doi termeni alãturaþi, cel comparat T1 ºi cel
ªi printr-o ureche de ac
comparativ T2.
Sã strecor pe un fir de aþã
Exemplu: „Cartea mea-i, fiule, o treaptã” (Tudor Arghezi, Testament)
Micºorata, subþiata ºi nepipãita viaþã
Pânã-n mâna cititorului, a dumitale.
(Tudor Arghezi, Cuvânt)
Lucru individual
1. Identific` figurile de stil din strofele de mai jos [i precizeaz` rolul lor b) Purtãm fãrã lacrimi
stilistic: o boalã în strune
ºi mergem de-a pururi
a) Þi-e sufletul ca marea, în crunta ei putere. spre soare-apune.
Se zbat corãbii negre, furtuni ºi morþi crãieºti,
În miturile groase dorm umbre ºi mistere, Rãni ducem – izvoare –
Ca-n fundurile lumii ascunse prin poveºti. deschise subt hainã.
Sporim nesfârºirea
Þi-e sufletul ca brazda, ca grâul, ºi renaºte, c-un cântec, c-o tainã.
Plugarul ºi sudoarea de sânge, boul, plugul, (Lucian Blaga, Cântãreþi bolnavi)
Nãdejdea arãturii bogate cãtre Paºte,
ªi ploaia-nvioratã ºi nouã ºi belºugul. c) Poetul e asemeni monarhului furtunii
(Tudor Arghezi, Þi-e sufletul...) Ce viziteazã norii râzându-ºi de arcaºi –
Proscris pe sol, în prada prigoanei
b) Vreau sã-mi ridic privirea ºi vreau sã-i mângâi ochii... ºi-a minciunii,
Privirea întârzie pe panglicile rochii. De aripile-i vaste se-mpiedicã în paºi.
Vreau degetul uºure ºi-l iau, sã i-l dezmierd... (Charles Baudelaire, Albatrosul,
Orice vroiesc rãmâne îndeplinit pe sfert. traducere Panait Cerna)

35
Dar ce nu pot pricepe ea pricepu, de plânge?
Apusul îºi întoarce cirezile prin sânge.
O! mã ridic, pe suflet s-o strâng ºi s-o sãrut –
Dar braþele, din umeri, le simt cã mi-au cãzut.

ªi de-am venit ca-n timpuri, a fost ca, înc-o datã,


S-aplec la sãrutare o frunte vinovatã,
Sã-nvingem iar㺠vremea dintr-o-ntãrire nouã
ªi sã-nviem adâncul izvoarelor de rouã.

ªi cum scoboarã noaptea, al'datã aºteptatã,


Îmi pare veche luna – ºi steaua ce se-aratã,
Ca un pãrete de-arme, cu care-aº fi vânat.
ªi fãrã glas, cu luna, ºi noi ne-am ridicat.
(Tudor Arghezi, Toamna)

2. Comenteaz` semnifica]iile imaginilor nocturne în textul arghezian de la


exerci]iul anterior („pare veche luna”), prin raportare la metafora lunii în
poezia romantic`, pornind de la fragmentul urm`tor din Scrisoarea I de
Mihai Eminescu:

Când cu gene ostenite sara suflu-n lumânare,


Doar ceasornicul urmeazã lung-a timpului cãrare,
Cãci perdelele-ntr-o parte când le dai, ºi în odaie
Mozaic. Ornament interior de bisericã Luna varsã peste toate voluptoasa ei vãpaie,
Ea din noaptea amintirii o vecie-ntreagã scoate
Portofoliul elevului De dureri, pe care însã le simþim ca-n vis pe toate.

Proiect Lunã tu, stãpân-a mãrii, pe a lumii boltã luneci


Urmãreºte evoluþia metaforei în ªi gândirilor dând viaþã, suferinþele întuneci;
minimum trei texte poetice aparþinând Mii pustiuri scânteiazã sub lumina ta fecioarã,
lui Mihai Eminescu, respectiv Tudor ªi câþi codri-ascund în umbrã strãlucire de izvoarã!
Arghezi (la alegere: Floare albastrã,
Luceafãrul, Scrisoarea I, respectiv Flori
de mucigai, Testament, Psalm [Tare 3. Completeaz` enun]urile de mai jos cu o posibil` semnifica]ie a versurilor
sunt singur, Doamne, ºi pieziº]) prin argheziene, denumind [i figura de stil prin care se realizeaz` acestea:
raportare la imaginarul poetic specific, la
curentele literare în care se încadreazã „Slova de foc ºi slova fãuritã / Împãrechiate-n carte se mãritã”
cei doi autori, dar ºi la epoca literarã din desemneazã ...............
care face parte fiecare. Discutã urmãtoa- „Din bube, mucegaiuri ºi noroi / Iscat-am frumuseþi ºi preþuri noi.” se
rele elemente: referã la ...............
• semnificaþia contextualã; „Eºti ca un gând, ºi eºti ºi nici nu eºti, / Între putinþã ºi-ntre amintire”
• preferinþa pentru termeni concreþi sugereazã ...............
sau abstracþi;
• diferenþa de viziune poeticã;
• gradul de dificultate a receptãrii;
• tipologia metaforei;
Exerseaz`-]i creativitatea!
• preferinþa personalã pentru un
poet sau altul. Scrie un text de 10–15 rânduri cu caracter de manifest literar
Ataºeazã fiºele de observaþie la por- modernist, în care sã foloseºti cuvintele „carte”, „pixeli”, „ochi”, „a
tofoliul final. transfigura”, „hazard”, „meºteºug”.

36
LUCIAN BLAGA
POET EXPRESIONIST
„Universul real nu-i poate ap`rea poetului decât în destr`mare, cu fântâni care
se scurg în p`mânt, cu arhanghelii doborâ]i de greutatea aripilor, cu p`ianjeni
umplând apa vie. O boal` f`r` obraz a p`truns în lume: omul, piatra sunt bol-
4
nave, pomul se stinge, piatra se sfarm`. Pentru poet, via]a, na[terea, începutul
sunt de fapt un sfâr[it (...)”
Nicolae Manolescu, Metamorfozele poeziei

Opera ]i contextul cultural


Poet, dramaturg si filosof, Lucian Blaga (1895–1961) s-a nãscut în satul
Lancrãm (jud. Alba), fiu de preot, al nouãlea copil al familiei. ªcoala primarã o
face la gimnaziul german din Sebeº-Alba, iar în 1914 terminã Liceul „Andrei
ªaguna” din Braºov. Urmeazã: Facultatea de Teologie din Sibiu (1914–1917) –
unde se înscrie pentru a evita înrolarea în armata austro-ungarã – ºi Facultatea de
Filosofie a Universitãþii din Viena (1920), obþinând ºi titlul de doctor.
În 1910, îi apar primele poezii în revista „Tribuna” din Arad, iar în 1919,
Sextil Puºcariu îi publicã Poemele luminii, mai întâi în revistele „Glasul Buco-
vinei” ºi „Lamura”, apoi în volum. Dupã terminarea studiilor, se stabileºte la Cluj,
unde intrã în cercul revistei „Gândirea”– revistã de orientare tradiþionalist-orto-
doxã, unde rãmâne pânã în 1942. Din 1926, îºi petrece mai mult timp în strãinãtate,
unde a funcþionat ca ataºat cultural, consilier de legaþie, ambasador.
În acest timp, îºi continuã activitatea literarã ºi ºtiinþificã, publicând volume de
versuri, texte dramatice, lucrãri, marile sale trilogii filosofice, texte memorialistice.
În 1936, este ales membru al Academiei Române. Între 1939 ºi 1959, este pro-
fesor la Catedra de filosofia culturii a Universitãþii din Cluj, apoi cercetãtor la
Institutul de Istorie si Filosofie din Cluj ºi la Secþia de Istorie ºi Folclor a Acade-
miei. Între 1943 ºi 1944, scoate revista „Saeculum”. Dupã 1948, nu mai are drep-
Lucian Blaga
tul sã publice, deºi continuã sã scrie. Din 1962, la un an de la moartea poetului,
opera lui Blaga reintrã în circuitul public.
Inauguratã cu Poemele luminii (1919), opera lui Lucian Blaga mai cuprinde ºi
alte volume de versuri: Paºii profetului (1921), În marea trecere (1924), Laudã
somnului (1929), La cumpãna apelor (1933), La curþile dorului (1938),
Nebãnuitele trepte (1943), precum ºi texte dramatice: Zamolxe (subintitulat mister
pãgân) ºi Meºterul Manole (1927) – piese ce valorificã mituri româneºti, cãrora
autorul le conferã noi sensuri; apoi Tulburarea apelor (1923), Daria, Învierea,
Fapta (1925), Cruciada copiilor (1930), lucrãri eseistice: Filosofia stilului (1924);
Feþele unui veac (1924), Daimonion. De asemenea, trebuie sã reþinem marile sale
trilogii de filosofie: Trilogia cunoaºterii (1943), Trilogia culturii (1944), Trilogia
valorilor (1946). Alte lucrãri sunt: Pietre pentru templul meu – aforisme (1919),
romanul Luntrea lui Caron ºi Hronicul ºi cântecul vârstelor – lucrãri memorialis-
tice, publicate postum.
Opera postumã a lui Blaga echivaleazã cantitativ opera lui antumã. Poemele
nepublicate în timpul vieþii, grupate de autor în patru cicluri: Vârsta de fier,
Corãbii cu cenuºã, Cântecul focului, Ce aude unicornul, evidenþiazã evoluþia
liricii sale dinspre elanurile vitaliste expresioniste spre „tristeþea metafizicã” ºi
apoi spre echilibrul clasic.
FI}IER TEORETIC

Expresionismul – termenul provine din francezã, expressionisme, în


germ. Expressionismus, ºi reprezintã o miºcare de facturã modernistã,
manifestatã în arta ºi literatura lumii germanice, între 1911–1925, anii crizei
provocate de Primul Rãzboi Mondial. Crezul estetic al acestui curent este
intensitatea expresiei. Iniþial, el se manifestã în picturã, avându-i ca pre-
cursori pe Munch (creatorul celebrului: „Strigãt”), Ensor ºi Van Gogh.
Printre principiile estetice ale expresionismului plastic, se aflã: simplitatea
desenului, culorile insolite, foarte expresive, tuºa groasã, violentã, personaje
deformate, groteºti. Aceste imperative artistice îºi gãsesc exprimarea în
tablourile lui Kokoschka, Permeke, Dubuffet, Pollock, Kandinski.
În literaturã, expresionismul este adesea considerat o revoltã împotriva
realismului sau a naturalismului, o cãutare a unei realitãþi psihologice sau
spirituale, iar nu o înregistrare a unor evenimente exterioare surprinse în
secvenþa lor logicã.

Edvard Munch, „Strigãtul” Caracteristici:


• spiritul creator nu mai rãmâne pasiv în faþa obiectului, înregistrând
totul cu fidelitate ºi obiectivitate, ci vine sã dea lucrului expresia nouã
Afl` mai mult
cu un acut patos al subiectivitãþii;
În Feþele unui veac, Blaga defineºte • raportarea la absolut;
astfel expresionismul: „De câte ori un • tensiunea vizionarã;
lucru este astfel redat încât puterea, • intensitate violentã a trãirii;
tensiunea sa interioarã îl întrece, îl • transcendere fantast-tragicã a realitãþii;
transcendeazã, trãdând relaþii cu • conºtiinþã apocalipticã;
cosmicul, cu absolutul, cu iluminatul, • limbajul vehement ºi spontan;
avem de-a face cu un produs artistic • interiorizarea ºi spiritualizarea peisajului.
expresionist“.
Expresioniºtii exprimã strigãtul sfâºietor al fiinþei speriate de iminenþa
catastrofei universale, generate de impasul conºtiinþei metafizice.
Gottfried Benn, Georg Trakl, Georg Heym, Thedor Däubler, Paul Zech
sunt nume sonore ale poeziei expresioniste germane. În roman, termenul
este legat de operele lui Franz Kafka sau James Joyce (vezi tehnica fluxului
conºtiinþei, stream of consciousness). În teatru, August Strindberg este con-
siderat un precursor al miºcãrii expresioniste, dintre care se remarcã:
Reinhard Sorge, Georg Kaiser, Ernest Barlach sau Bertold Brecht. Opera lor
este caracterizatã de o bizarã distorsionare a realului.
Numeroase opere literare româneºti au intrat în atingere cu expresio-
nismul. Astfel, majoritatea poeziilor sau pieselor de teatru ale lui Lucian
Blaga pot fi afiliate acestui curent.
Din disocierile pe care le face Ov.S. Crohmãlniceanu, în studiul sãu
Literatura românã ºi expresionismul (1971), rezultã cã elemente de viziune
expresionistã sunt de gãsit deopotrivã la unii colaboratori de la Gândirea
(pe lângã Blaga, la V. Voiculescu, Adrian Maniu sau la A. Cotruº), la unii
colaboratori ai Contimporanului (în poezia lui B. Fundoianu, în proza lui
Ion Vinea, F. Aderca), la unii oameni de teatru, ca G.M. Zamfirescu ºi
G. Ciprian ºi – sub forma unor incidenþe – la o serie întreagã de poeþi, de la
Tudor Arghezi la Alexandru Philippide.
Sculpturã expresionistã de Ernst Barlach

38
S` explor`m BIBLIOTECA EXPRESIONISTÃ
textul!
Gottfried Benn
(1886–1956)
Mare poet expresionist
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii german, autor al volu-
mului Morgue. Este de
asemenea autorul unor
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii importante texte teo-
ºi nu ucid retice despre poezia modernã, ca ºi al
cu mintea tainele ce le-ntâlnesc romanului Poetul ºi lumea.
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte. Georg Heym
Lumina altora (1887–1912)
sugrumã vraja nepãtrunsului ascuns Expresionist german,
în adâncimi de întuneric, poet al oraºului mo-
dar eu, dern, care capãtã în
eu cu lumina mea sporesc a lumii tainã – versurile sale aspectul
ºi-ntocmai cum cu razele ei albe luna unei „cetãþi infernale”, al singurãtãþii ºi
nu micºoreazã, ci tremurãtoare disperãrii.
mãreºte ºi mai tare taina nopþii, Else Lasker-Schuller
aºa îmbogãþesc ºi eu întunecata zare (1869–1945)
cu largi fiori de sfânt mister, Cea mai tulburãtoare
ºi tot ce-i nenþeles prezenþã femininã a li-
se schimbã-n nenþelesuri ºi mai mari teraturii expresioniste,
sub ochii mei – supranumitã „muza din
cãci eu iubesc Berlin”. Este una din-
ºi flori ºi ochi ºi buze ºi morminte. tre cele mai mari poete ale iubirii din li-
teratura secolului al XX-lea.
Frank Wedekind
Prezentarea textului (1864–1918)
Poezia ce deschide volumul de debut al poetului – Poemele luminii Important dramaturg
(1919) – este o poezie-program (manifest poetic), o „ars poetica” modernã expresionist, influenþat
în care autorul îºi exprimã propriile convingeri despre arta literarã ºi de Nietzsche, Ibsen ºi
aspectele esenþiale ale acesteia, despre rolul scriitorului ºi rostul creaþiei Strindberg. În piesele
sale, viziunea lui asupra lumii. sale (Trezirea primã-
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii este o meditaþie liricã asupra verii, Spiritul pãmântului, Cutia Pandorei),
cunoaºterii marilor taine ale Universului ºi ilustreazã conceptele filosofice se dovedeºte un contestatar al societãþii
ulterior definite în volumul Cunoaºterea lucifericã (1933) din Trilogia burgheze ºi al tabuurilor sexuale din
cunoaºterii: cunoaºtere lucifericã ºi cunoaºtere paradisiacã. aceastã societate.
Dupã Blaga, existã douã tipuri de cunoaºtere: paradisiacã – logicã, B. Fundoianu
analiticã, raþionalã, ce reduce numeric misterele, dar este insuficientã pen- (Benjamin Fondane)
tru a sonda infinitul, ºi lucifericã – cea poeticã, revelatorie – ce urmãreºte (1898–1944)
deschiderea ºi potenþarea misterelor. Poetul opteazã pentru cunoaºterea Poet ºi eseist de limbã
lucifericã, pentru trãirea în „orizontul misterului” a cãrui descifrare se rea- românã ºi francezã, al
lizeazã prin revelaþie. El este un purtãtor de luminã – un „sophos”care, prin cãrui volum Priveliºti
puterea iubirii ºi prin creaþie, are acces la „Fiinþã”. Blaga institute un cult al este marcat de o puter-
misterului ºi face apel la un factor transcendent personificat, Marele nicã influenþã expresionistã. Ca autor de
Anonim, prin care încearcã explicarea alcãtuirii lumii ºi limitarea limbã francezã, a scris un remarcabil eseu
cunoaºterii umane prin cenzura impusã de acesta. Poemele însele nu despre opera lui Arthur Rimbaud. A murit
destramã misterul, ci produc, la rândul lor, mister. într-un lagãr de exterminare nazist.
39
Nivelurile textului Lucru individual
Realizeazã o analizã pe niveluri a 1. Titlul poeziei este un enun] „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”.
poeziei. Ai în vedere: Preciza]i valen]ele lui gramaticale [i explica]i valoarea stilistic` a
• la nivel fonetic: eufonia versurilor, componentelor sale.
predominanþa vocalicã, pauzele 2. Blaga vorbe[te de dou` categorii de metafore: metafora plasticizant`,
capabil` s` numeasc` obiectul f`r` s`-i îmbog`]easc` con]inutul semantic,
marcate de versurile inegale, dis-
[i metafora revelatorie, care nu se confund` cu figura retoric`, ci încearc` s`
puse în funcþie de fluxul trãirii, ele- reveleze un mister esen]ial. Misterul este revelabil numai metaforic. Orice
mentele prozodice (vers alb) etc. crea]ie este, în concep]ia blagian`, o „metafor`”, acest termen desemnând,
• la nivel lexico-semantic: elemente pentru filosof, nu o simpl` figur` de stil, ci totalitatea modalit`]ilor prin
lexicale din diferite câmpuri se- care, într-o oper` întreag` [i chiar într-un domeniu al spiritului, se întoc-
mantice (al misterului, al cosmicu- me[te o viziune a existen]ei. „Corola de minuni a lumii” este o metafor` din
lui, al senzorialitãþii etc.), termeni aceast` ultim` categorie. Ce semnifica]ii îi acorda]i? Discuta]i urm`toarele
abstracþi, sensurile conative ale sugestii:
cuvintelor (rolul metaforelor-sim- • lumea este o crea]ie încânt`toare, la fel ca frumuse]ea unei flori;
bol) etc. • imaginea perfec]iunii Crea]iei, prin ideea de cerc;
• emblem` a Totului;
• la nivel morfo-sintactic: semnifi-
• m`sur` a binelui, frumosului [i perfec]iunii lumii;
caþia repetãrii pronumelui „eu” de • misterul universal etc.
mai multe ori în poezie, valoarea 3. Incipitul reia titlul poeziei integrat într-un enun] îmbog`]it de alte
verbelor la timpul prezent indi- metafore simbol: „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii/[i nu ucid/cu
cativ (prezentul gnomic), seriile mintea tainele, ce le întâlnesc/în calea mea/în flori, în ochi, pe buze ori
verbale antonimice, opoziþii sintac- morminte.” Care sunt acestea [i ce semnifica]ii le acorda]i?
tice, enumeraþiile, rolul conjuncþi- 4. Indic` m`rcile lexico-gramaticale ale prezen]ei eului liric. Comenteaz`
ilor ºi prepoziþiilor etc. afirma]ia lui Mircea Scarlat: vocea eului poetic e mai degrab` un simbol al
• la nivel stilistic: expresivitatea lim- condi]iei umane, expresia unui eu universal, auctorial (…), decât semnul
unei confesiuni personale (Istoria poezei române[ti vol. III)
bajului raportatã la figurile de stil,
5. Stabile[te cele patru secven]e lirice ale textului [i ideile poetice corespun-
imagini artistice etc. z`toare.
6. Care este rolul conjunc]iei adversative „dar” în structura de ansamblu a
poeziei?
7. Poezia este construit` pe o opozi]ie. Precizeaz-o.
8. Extrage din text verbele a[ezându-le pe cele care desemneaz` persoana I
[i pe cele care desemneaz` persoana a III-a, de asemenea pe cele
afirmative [i negative. Analizeaz` valoarea lor stilistic`. Ce semnifica]ie are
folosirea indicativului?
Portofoliul elevului 9. Identific` elementele lexicale corespunz`toare câmpurilor semantice din
care fac parte (al tainei sau misterului, al cosmosului, al senzorialit`]ii).
În opinia criticului Eugen Lovinescu: 10. Care sunt în text simbolurile cunoa[terii luciferice [i care ale cunoa[terii
„Poetul e unul dintre cei mai originali paradisiace?
11. Ce presupune actul de iubire al poetului, de protejare a misterelor? Are
creatori de imagini ai literaturii noastre,
el doar o func]ie sentimental` sau devine [i un instrument de sondare a
imagini neprevãzute, cizelate”, prin in- infinitului, de cunoa[tere a lumii? Argumenteaz`-]i r`spunsul.
termediul cãrora exprimã „cugetãri plas- 12. Care este semnifica]ia relu`rii [irului de metafore în finalul textului, de
ticizante” (Istoria literaturii române data aceasta ordonate prin coordonare copulativ`?
contemporane). Unul dintre procedeele 13. Versifica]ia blagian` nu se supune schemelor prozodice clasice. Stabi-
frecvent folosite în realizarea acestora le[te tr`s`turile prozodice ale textului, care dau acestuia caracterul modern.
este comparaþia. Ea cuprinde de obicei 14. Argumenteaz` în 15–20 de rânduri tr`s`turile de art` poetic` ale
doi termeni: unul abstract, prin care se poeziei, având în vedere citatul: „Apelul obligatoriu, inevitabil, la formele
fixeazã o impresie, o constatare sau sen- universului real nu face imposibil` condi]ia de demiurg a artistului: el este
un demiurg, [i anume unul care creeaz` din materia lumii, asimilat`, anco-
zaþie, ºi unul concret, material. Identificã
rat` cu nelini[tile [i aspira]iile lui [i f`cut` s` le exprime, devenit` propria sa
asemenea comparaþii în alte poezii din
substan]`. Iar opera este «un cosmoid, o semi-lume», nu o rezumare a celei
volumul „Poemele luminii”. reale, un microcosmos, este rezultatul unui act demiurgic (...) «...este o pl`smuire
revelatorie a spiritului uman [i ca atare face concuren]` macrocosmosului,
tinzând s` i se substituie»” (George Gan` – Opera literar` a lui Lucian Blaga)
40
Particularit`\i ale liricii poetului. Etape de crea\ie Exerseaz`-]i creativitatea!
Trãsãturile definitorii ale liricii lui Lucian Blaga pot fi considerate Citeºte ºi alte texte din ciclul
urmãtoarele: vibraþia la sentimentul cosmic, fiorul metafizic ºi existenþa Poemele lumii ºi realizeazã un eseu de
unui plan filosofic secundar (sistemul de gândire al filosofului îºi pune minimum douã pagini, în care sã urmã-
amprenta asupra liricii sale, aºa cum limbajul metaforic e de regãsit în filo- reºti cum se construieºte relaþia indivi-
sofia poetului). Se remarcã la Blaga mai multe etape de creaþie ce corespund dului cu universul. Vei avea în vedere
unei traiectorii existenþiale: ascensiune – cãdere – echilibru. problema cunoaºterii.
I. Într-o primã fazã, poezia lui se apropie de expresionism.
Volumele Poemele luminii (1919) ºi Paºii profetului (1921) stau sub
semnul luminii, devenite metafora esenþialã a naºterii universului. Dacã în
Scrisoarea I Eminescu considera Universul creat din întunericul originar,
primordial, Blaga pune în centrul cosmogenezei lumina, cu natura ei miste-
rioasã (ondulatorie/corpuscularã). Lumina este celebratã ca „stihie primor-
dialã, generatoare cosmicã de viaþã” (Ovid. S. Crohmãlniceanu – Literatura
românã între cele douã rãzboaie mondiale); în aceeaºi mãsurã, cãderea în
nefiinþã este o trecere în luminã: „ªi þãrna-þi-o tragi peste ochi / ca o gravã
/ pleoapã. / Mumele sfinte – luminile mii, / mume sub glii / îþi iau în primire
cuvintele” – Epitaf, din volumul Nebãnuitele trepte). Lumina reprezintã
însã ºi actul cunoaºterii umane. Dintre cele douã tipuri de cunoaºtere: pa-
radisiacã – logicã, analiticã, abstractã, ºi lucifericã – intuitivã, participa-
tivã, simpateticã, Blaga opteazã pentru cea din urmã, nãscãtoare ea însãºi de
mister prin actul poetic al creaþiei. Misterul sau taina constituie esenþa spre
care se îndreaptã poetul. Volumul se caracterizeazã printr-un vitalism spe-
cific expresionist, prin elan dionisiac, voinþã de cuprindere, de contopire ºi
asimilare a universului întreg, într-o aspiraþie de depãºire a limitelor
proprii: „O, vreau sã joc cum niciodatã n-am jucat / Sã nu se simtã Dum-
nezeu / în mine / un rob în temniþã – încãtuºat” (Joc).
În Paºii profetului, expansiunii vitale a eului i se substituie treptat inte-
riorizarea reflexivã. Poetul descoperã relaþiile tainice din jurul sãu ºi le Ernst Ludwig Kirchner (1880–1938),
înregistreazã tulburat. Lumea lui Blaga stã sub semnul zeului germinaþiei – „Femei pe stradã”
Pan, lirica lui scoate astfel la ivealã un prim element specific: panismul
(„este starea de toropealã oarbã, edenicã, e expresia indiferenþei senine a
firii” – Ovid. S. Crohmãlniceanu, op.cit.). Eul liric cunoaºte dezmãrginirea, MIC DIC|IONAR MITOLOGIC
gustã beþia pierderii în infinit, trãieºte beatitudinea cosmicã, inconºtienþa ei
fericitã: „Eu zac în umbra unor maci, / fãrã dorinþi, fãrã mustrãri, fãrã cãinþi / Pan – (gr. „tot, deplin”) zeu pastoral, în
ºi fãrã-ndemnuri, numai trup / ºi numai lut.” (În lan). mitologia greacã, înfãþiºat ca un mon-
II. Începând cu volumul În marea trecere (1921) ºi continuând cu stru jovial ºi simpatic, cu cap ome-
Lauda somnului (1929), apare al doilea element specific al liricii blagiene: nesc, cu coarne ºi barbã de þap, trup
tristeþea metafizicã, generatã de conflictul tragic ce sfâºie sufletul omenesc uman acoperit cu pãr des, coadã ºi
blestemat sã nu poatã trãi la nesfârºit în nepãsarea fericirii. Întreaga fire picioare de þap, cu copite. Protector al
pare a fi mãcinatã astfel de o boalã secretã, natura se înstrãineazã de om. turmelor ºi al ciobanilor, face parte
Viaþa înseamnã alunecarea inexorabilã spre moarte, Marea trecere („pre- din cortegiul lui Dionysos, locuind cu
tutindeni e o tristeþe. E o negare. E un sfârºit”). predilecþie în pãduri.
Expresionismul este prezent prin viziunile de coºmar ale cetãþilor mis- Dionisiac – (un tip de atitudine în artã ºi
tuite, ale cataclismelor spre care se îndreaptã lumea sub demonia civiliza- în culturã, la Schelling ºi Nietzsche)
þiei moderne (v. Paradis în destrãmare). pasionat, zbuciumat, teluric, expri-
În Lauda somnului se naºte dorul de revenire la începuturi, la tiparele mând impulsurile iraþionale ale vieþii,
originare ale vieþii. Prin somn, poetul reintrã în noaptea primordialã, ances- în opoziþie cu apollinic (echilibrat,
tralã, în care îºi retrãieºte existenþele trecute (un fel de inconºtient colectiv): senin)
„sângele meu ca un val / se trage din mine / înapoi în pãrinþi”(Somn).
41
III. La cumpãna apelor (1933) ºi La curþile dorului (1938) sunt evocãri
ale satului românesc în care miracolul mai este încã posibil. Panismul bla-
gian se identificã acum cu stilul de viaþã al satului arhaic românesc. Dar
poetul încearcã aceeaºi senzaþie de frustrare: o maladie secretã mistuie încet
fiinþele ºi lucrurile. Apare tragismul existenþei. Viaþa nu poate fi definitã
decât în raport cu moartea („Purtãm fãrã lacrimi / o boalã în strune / ºi mer-
gem de-a pururi / spre soare apune”– Cântãreþi bolnavi). Blaga mitizeazã
satul românesc ce se integreazã într-un destin cosmic, reabiliteazã magicul.
În La curþile dorului sunt reluate motivele anterioare. Nostalgiile plaiului
natal sunt proiectate într-un plan mistic: „Lângã fântânile darului harului /
pâlpâie boalele, þipã lãstunii. / Plin este satul de-aromele zeului / ca un cuib
de mirosul sãlbãticiunii.” (Satul minunilor).
IV. Volumul Nebãnuitele trepte (1943) se înscrie, ca ºi postumele sale,
sub semnul anonimatului, mitului ºi cântecului. Deºi obsesia morþii este
încã sentimentul central, poetul reuºeºte sã rãmânã solidar cu viaþa care îi
oferã argumente întremãtoare: „ªi azi , dintr-o datã, neaºteptat, acest rãsãrit. /
Ce cântec nemãsurat! / Ca unui orb vindecat / lumea-n luminã mi s-a lãrgit.”
Emil Nolde (1867–1956), (Schimbarea zodiei).
„Rãstignirea” În Mirabila sãmânþã – poezie ce deschide volumul postumelor – viaþa
nu mai apare ca o dureroasã trecere în noapte. Blaga laudã forþa zãmislitoare
a Fiinþei care se reînnoieºte continuu. El depãºeºte astfel impasul viziunii
expresioniste, ajungând la echilibrul clasic ºi regãsind unitatea dintâi.

S` explor`m
textul!

*Paradis în destrãmare

Portarul înaripat mai þine întins


un cotor de spadã fãrã de flãcãri.
Nu se luptã cu nimeni,
MIC DIC|IONAR BIBLIC
dar se simte învins.
Îngeri – fiinþe supranaturale, din mitolo- Pretutindeni pe pajiºti ºi pe ogor
gia iudeo-creºtinã, ce stabilesc legã- serafimi cu pãrul nins
tura între divinitate ºi om. Sunt fie de înseteazã dupã adevãr,
naturã pur spiritualã, fie mediatori dar apele din fântâni
vizibili, cu trupuri eterate, ce vestesc refuzã gãleþile lor.
prezenþa lui Dumnezeu. Arând fãrã îndemn
cu pluguri de lemn,
Serafimi – înger de rang superior, situat arhangheli se plâng
ierarhic între arhangheli ºi heruvimi, de greutatea aripelor.
care înconjoarã scaunul lui Dumnezeu. Trece printre sori vecini
Arhangheli – cãpetenie a cetelor îngereºti. porumbelul sfântului duh,
cu pliscul stinge cele din urmã lumini.
Duhul Sfânt – este a treia persoanã a Noaptea îngerii goi
Trinitãþii Divine reprezentatã fie ca un zgribulind se culcã în fân:
porumbel, fie sub forma limbilor de vai mie, vai þie,
foc. El reprezintã pentru creºtini legã- pãianjeni mulþi au umplut apa vie,
tura cu sacrul, ºansa mântuirii ºi odatã vor putrezi ºi îngerii sub glie,
eternitãþii lor ºi poate simboliza purita- þãrâna va seca poveºtile
tea, nevinovãþia, speranþa sau iubirea. din trupul trist.
42
Prezentarea textului Lucru pe echipe
Poezia a fost publicatã mai întâi în revista „Gândirea”, nr. 3, din aprilie Alc`tui]i trei echipe: echipa pro, echipa
1926, iar mai apoi în volumul Lauda somnului (1929). Ea corespunde celei contra [i juriul. Organiza]i o mic` dez-
batere pornind de la afirma]ia lui Lucian
de-a doua perioade de creaþie a poetului, caracterizatã – prin ceea ce el însuºi
Blaga:
numeºte prin titlul unei poezii din acest volum –, „tristeþe metafizicã”. Eul „Cu cât l`murim printr-un fenomen ori
liric se simte fragmentat, înstrãinat ºi izolat de universul cãruia îi aparþine. printr-o lege mai multe enigme, cu atât
Spre deosebire de primele douã volume în care eul tindea spre o contopire devin ele însele mai enigmatice: a[ vorbi
cu universul, acum eul acesta înregistreazã o „boalã fãrã nume”, care tulburã în privin]a aceasta foarte bucuros despre
ºi ameninþã ordinea primarã a cosmosului. Eul stihial este substituit de eul un principiu al conserv`rii enigmelor”
interogativ (Ion Pop – Lucian Blaga – universul liric), problematizator, care (Pietre pentru templul meu).
trãieºte conºtiinþa pãcatului, a culpei, pentru cã are sentimentul cã el însuºi
este sursa rãului, a dezrãdãcinãrii de toposul mitic, spre care va aspira în
viitoarele volume. Pentru acest eu interogativ universul nu mai este o uni-
tate, o „corolã de minuni a lumii”, ci un „paradis în destrãmare”, o lume care
intrã în declin deoarece i-au murit miturile. Poetul trãieºte drama omului
modern care ºi-a anulat condiþia edenicã ºi trãieºte sentimentul solitudinii Exerseaz`-]i creativitatea!
cosmice, al necomunicãrii cu fondul vital absolut al universului. 1. Expresionismul lui Blaga se evi-
denþiazã mai cu seamã prin sentimentul
Lucru individual
metafizic, relaþia permanentã cu cosmi-
1. Stabile[te tema poeziei în rela]ie cu titlul acesteia.
cul, vizionarism, frenezie dionisiacã, dar
2. Motivul de la care pleac` poetul în realizarea acestei poezii este cel biblic, ºi prin profetism apocaliptic, cultul mitu-
al alung`rii din Paradis (Facerea – Geneza): „...[i izgonind pe Adam, l-a a[ezat lui, al arhaicului, raportare la formele
în preajma raiului celui din Eden [i a pus heruvimi [i sabie de flac`r` originare ale lumii. Realizaþi un eseu în
vâlvâitoare, s` p`zeasc` drumul spre pomul vie]ii”. Dup` cum se observ`, care sã argumentaþi apartenenþa poeziei
Blaga extinde aceast` viziune asupra spa]iului edenic însu[i, în interiorul c`- lui Blaga la expresionism.
ruia chiar f`pturile prin excelen]` spirituale cunosc o stare de „c`dere”. Preci-
za]i elementele ce compun acest Paradis straniu [i însemnele dec`derii sale.
2. Redacteazã un eseu în care sã
3. Analizeaz` versurile sub raport stilistic, dar [i al semnifica]iei: „serafimi cu prezinþi semnificaþia luminii în cele douã
p`rul nins / înseteaz` dup` adev`r, / dar apele din fântâni / refuz` g`le]ile lor.” poezii blagiene, având în vedere poliva-
4. Comenteaz` metafora arhanghelilor care „se plâng de greutatea lenþa acestui simbol în creaþia liricã a poe-
aripelor”. tului: aceea de conºtiinþã, de creativitate,
5. Care este valoarea simbolic` a motivului apei vii din text, în corela]ie cu de revelare a misterelor, de comunicare a
motivul din basmele populare. Dar al p`ianjenilor?
6. În poezie se remarc` motivul unui univers r`sturnat, al descinderii într-o
mesajelor artistice, de iubire spirituali-
lume subp`mântean` odat` cu moartea spiritului [i a trupului, cu divinit`]ile zatã, dar ºi de simbol al coborârii în
ei specifice r`sturnate ierarhic. Nu întâmpl`tor, Marin Mincu vorbea despre moarte, pierdere a harului, retaragere a
o destr`mare progresiv` a fiin]ei, de o „dec`dere a ei în trepte descendente, divinitãþii din lume.
ce se pot urm`ri în grada]ia descendent` a simbolurilor poeziei: portarul
înaripat, serafimii, arhanghelii, porumbelul, îngeri goi, p`ianjeni, ]`rân`,
trup.” (Prefa]` la Lucian Blaga. Texte comentate). Consult` în acest sens
dic]ionarul biblic al`turat [i arat` în ce fel se realizeaz` aceast` descindere.
7. Paradisul imaginat de poet se desacralizeaz` prin aducerea lui în coordo- Repere critice
natele spa]iului profan, surprins prin elementele unei geografii rustice,
recognoscibile în peisajul tradi]ional românesc. Enumer` aceste elemente. Citeºte cu atenþie fragmentul de mai
8. Cine este tu-ul c`ruia i se adreseaz` poetul? Discut` luând în considerare ur- jos ºi comenteazã, cu argumente perti-
m`toarele sugestii: perechea adamic`, un tu generic, cititorul, lumea întreag` nente, valabilitatea opiniei exprimate:
etc. „Sete de luminã – fugã de luminã,
9. Ce divinitate este absent` din acest univers în care sacrul se degradeaz`?
10. În Structura liricii moderne, Hugo Friedrich prezint` noua poezie prin
sete de tãcere – aspiraþie la cuvânt, ten-
categorii negative, printre care enumer` [i transcenden]a goal`, marcat` în dinþe ambivalente ce constituie ma-
filosofie de afirma]ia lui Nietzsche: „Dumnezeu a murit!”. Ea devine pentru reele, fluxul ºi refluxul acestui univers
omul modern semnul unei crize ce tr`ie[te dezr`d`cinarea [i alienarea prin poetic.”
îndep`rtarea de sacru, prin îndep`rtarea de mit, de „poveste”. Comenteaz` (Nicolae Balotã,
poezia ca pe o alegorie a condi]iei omului modern. Lucian Blaga, poet orfic)

43
Repere critice Receptarea critic` a operei poetice a lui Lucian Blaga
Exprimaþi-vã argumentat pãrerea pro Debutul poetului a stat sub semnul unei receptãri deosebit de favorabi-
sau contra privitor la urmãtoarele opinii le. Apariþia volumului Poemele luminii, în 1919, este consemnatã de cãtre
critice referitoare la opera lui Blaga: lumea literarã ca un succes fulminant. Cele aproximativ douãzeci de cronici
a) „Poezia lui nu izvorãºte atât din ºi recenzii nu-l contestã, ci îl consacrã, aducându-i în anul urmãtor Premiul
emoþie profundã, ci din regiunea senza- Academiei ºi o reeditare a cãrþii. Nicolae Iorga scrie un articol de întâmpi-
þiei sau din domeniul cerebralitãþii; am nare foarte entuziast, în care salutã în noul poet „un dar providenþial venit
numi-o impresionism, dacã prin faptul din Ardealul de curând alipit la trupul þãrii”. În acelaºi spirit scriu despre el,
depãºirii obiectivului nu i s-ar cuveni mai acum, Ion Agârbiceanu, Ovid Densusianu, Ion Vinea etc.
degrabã titulatura de expresionism. Din Nu de acelaºi entuziasm se bucurã volumul Paºii profetului, care apare
contactul liber al simþurilor cu natura, în 1921 odatã cu piesa de teatru Zamolxe. Se pare cã formula expresionistã
gãsim în poezia lui Lucian Blaga nu a poetului intrã în conflict cu gustul dominant în epocã, de facturã tradiþio-
numai o impresie de prospeþime, ci ºi un nalist-sãmãnãtoristã, spirit în care fusese receptat anterior. Reacþii negative
fel de bucurie de a trãi, un optimism ºi vin chiar din partea vechilor susþinãtori. Iorga afirmã cã poetul profetizeazã
chiar un fel de frenezie aparentã, nietz- „lucruri fãrã sens”, iar Mihail Dragomirescu gãseºte cã Blaga poate fi jude-
scheanã, cu rãsuflarea scurtã, limitatã la cat ca „ideolog ºi literat, nu ca poet”.
senzaþie sau sprijinitã pe consideraþii pur Despre În marea trecere, apãrut în 1926, se publicã doar câteva recenzii,
intelectuale. Expresionism poetic iar alte- unele pozitive, scrise de susþinãtorii direcþiei înnoitoare moderniste, critici
ori o cugetare plasticizatã, uºor de trans- tineri ºi de valoare care se legitimeazã în perioada imediat urmãtoare. Astfel
pus într-o schemã foarte simplã: fixarea Mihai Ralea vede în lirica sa un „rãsunet intelectual al unor influenþe mo-
unei impresii sau a unei constatãri de derne”, iar Eugen Lovinescu îl considerã pe Blaga un „poet imagist cu
ordin intelectual prin procedeul compara- numeroase surprize”.
þiei cu un alt termen din lumea materialã Dupã 1926 pânã în 1944, chiar dacã autorul va trãi o vreme departe de
– iatã mecanica poeziei lui Lucian Blaga.” þarã, textele lui se vor afla permanent în atenþia criticii. Atacurile nu vor lipsi,
(Eugen Lovinescu, Istoria literaturii ro- dar vor domina laudele. Revistele îi vor publica textele, îi vor face recenzii,
mâne contemporane) dedicându-i spaþii ample în cuprinsul lor. Un exemplu memorabil în acest
b) „Ca orice mare poet, Blaga trãieº- sens este numãrul omagial al revistei „Gândirea” din decembrie 1934, cu
te înãuntrul universului pe care-l creeazã câteva luni înainte ca poetul sã împlineascã patruzeci de ani. Autorului con-
el însuºi, într-un proces continuu, din ele- sacrat (publicase încã douã volume de versuri ºi piese de teatru, care fuse-
mentele celui real selectate ºi transfigu- serã reprezentate), îi sunt dedicate articole consistente ce aduc contribuþii
rate în sensul propriu sensibilitãþii lui la importante în exegeza operei sale.
ontologic. Universul lui poetic nu este Primirea în Academie (1936), ediþia de Poezii (1940) de la Fundaþiile
produsul imaginaþiei în mãsura cople- Regale (unde publicau doar autori cu renume) confirmã o receptare pozitivã
ºitoare în care este universul unui mare a creaþiei sale poetice, filosofice ºi dramatice. Tot acum apar ºi primele
romantic ca Eminescu. (...) Sensibil ca ºi studii critice de mari proporþii: Lucian Blaga, energie româneascã de Vasile
Eminescu la miºcarea vieþii cosmice, Bãncilã, Poezia lui Lucian Blaga ºi gândirea miticã de Constantin Fântâneru.
Blaga nu se poate abandona contemplãrii G. Cãlinescu îi rezervã un loc aparte în Istoria literaturii române de la origini
ºi refacerii ei în colosale desfãºurãri ima- pânã în prezent, aºa cum o va face ºi Eugen Lovinescu în a sa Istoria litera-
ginare, el e preocupat (nu neapãrat în chip turii române contemporane.
conºtient) de semnificaþia ontologicã a Cu toate acestea, începând cu 1940, apar atacuri susþinute din partea
formelor naturii ºi aduce totul în raport teologilor ºi filosofilor, însoþite de atitudini denigratoare, care se vor inten-
cu sine (nu ca individ, ci ca specie).” sifica în perioada comunistã ºi-l vor scoate pe Blaga de pe scena literarã. Va
(George Ganã, Opera literarã a lui Lucian fi repus în drepturi abia dupã moarte. Anii '70–'80 se caracterizeazã printr-o
Blaga) intensã activitate criticã ºi editorialã de recuperare a operei poetice ºi dra-
c) „Elementul structurant al poeticii matice a autorului, mai puþin a celei filosofice, grevat de amendamentele de
blagiene este taina: impusã artistului de ordin ideologic. Abia în 1990, opera lui Blaga este recuperatã integral în
ambiþia accederii cãtre obârºii, ea ediþia Opere.
motiveazã cultivarea misterului ºi per- În anii '60, exercitã o influenþã asupra tinerilor poeþi în cãutare de mo-
ceperea drept mister a umilului percepti- dele ºi devine un precursor pentru unii din poeþii generaþiei '70. Dupã '89,
bil.(...) Pentru autor, taina a fost dintru el nu mai reprezintã un model activ, creaþia lui nu mai e compatibilã cu exi-
început criteriu al poeticului.” (Mircea genþele poeticii actuale, aflându-se în prezent într-un con de umbrã.
Scarlat, Istoria poeziei româneºti)
44
LIMB~ }I COMUNICARE
Punctua\ia ]i justific`rile ei sintactice ]i stilistice

FI}IER TEORETIC
Semnele de punctuaþie sunt niºte forme grafice convenþionale care
marcheazã segmentarea textului în unitãþi sintactice. În afara acestei funcþii,
ele dobândesc în texte, mai ales în cele literare, valoare stilisticã.

Punctele de suspensie [...] pot îndeplini mai multe roluri:


a) marcheazã întreruperea intenþionatã / neintenþionatã a vorbirii. James Ensor, „Intriga”
Exemplu: „Ce de peripeþiuni!... Ies pe fereastrã ºi pornesc pe dibuite pe
schele! Mã þiu biniºor de zid ºi ajung în capãtul binalii... Destinul mã per-
secutã implacabil... Schelele se-nfundã; nici o scarã... Cocoana perfidã mã Lucru individual
indusese în eroare... Vreau sã mã-ntorc ºi d-odatã auz pe inimici venind în
faþa mea pe schele. O iau înapoi fãrã sã ºtiu unde merg; mã împiedic de un 1. Scrie, în 15–20 de rânduri [i 8–10
replici, continuarea dialogului dintre
butoi cu þiment... O inspiraþiune... – eu ca poet am totdeauna inspiraþiuni! –
doi prieteni, pe tema toleran]ei, în
m-ascunz în butoi!” (I. L. Caragiale, O noapte furtunoasã) care s` folose[ti punctele de sus-
b) indicã lipsa verbului la mod predicativ, suplinind linia de pauzã sau pensie, semnul exclam`rii, linia de
virgula. pauz` [i semnul întreb`rii. Men]io-
Exemplu: „mititelul... al dumneavoastrã?” (I. L. Caragiale, Dl Goe...) neaz` valoarea stilistic` pe care o
dobândesc acestea în context.
c) pot marca o vorbire incoerentã.
Exemplu: — Andrei, tu chiar crezi cã tole-
„Tipãtescu: (terminând de citit o frazã din jurnal) «... Ruºine pentru ranþa poate rezolva o situaþie conflictualã
oraºul nostru sã tremure în faþa unui om!... Ruºine pentru guvernul vitreg, indiferent de circumstanþe?
care dã unul din cele mai frumoase judeþe ale României pradã în ghearele — Ilinca, ce pot sã-þi spun?! Fiecare
unui vampir!...» (indignat.) Eu vampir, 'ai?... Caraghioz! situaþie trebuie analizatã atent. Dar nu e
Pristanda: (asemenea) Curat caraghioz!... Pardon, sã iertaþi, coane vorba doar de circumstanþe, ci în primul
Fãnicã, cã întreb: bampir... ce-i aia, bampir? rând de oamenii implicaþi...
Tipãtescu: Unul... unul care suge sângele poporului... Eu sug sângele 2. Comenteaz` oral rolul stilistic al
poporului!... liniei de pauz` [i al punctelor de
Pristanda: Dumneata sugi sângele poporului!... Aoleu!” suspensie în situa]iile de mai jos:
(I.L. Caragiale, O scrisoare pierdutã)
a) Toamna rupe afiºe ºi flori,
d) marcheazã omisiunile care nu aparþin autorului, în acest caz reco- E mai trist departe-n prãpãstii –
mandându-se folosirea lor între paranteze drepte sau rotunde. Sã faceþi foc pe zi de mai multe ori;
Exemplu: „Mi-era teamã sã nu mã întrebe de ce plângeam... Dar mi se O, trebuie sã fie trist departe-n
pãru straniu, din punctul lui de vedere, cã nu mã întreabã totuºi [...] noi prãpãstii...
eram însã cam la cincizeci de paºi din drum.” Fulgi de zãpadã rãtãcitori...
(Camil Petrescu, Patul lui Procust) (G. Bacovia, Frig)
Din punct de vedere stilistic, punctele de suspensie marcheazã pauzã b) Lucruri mici,
psihologicã, transmit o stare de indecizie sau de emoþie a vorbitorului. Pot lucruri mari,
semnifica tãcerea, pauza, lipsa, indecizia, absenþa sau lasã, prin întreruperea lucruri sãlbatice – omorâþi-mi inima!
enunþului, posibilitatea unei interpretãri noi care sã aparþinã cititorului. (Lucian Blaga, Din cer a venit
un cântec de lebãdã)
Linia de pauzã [ – ] se utilizeazã în interiorul propoziþiei sau al frazei
c) Am crescut? Suntem oameni maturi?
pentru a delimita cuvintele, construcþiile incidente sau apoziþiile explicative.
Câte mii de nuanþe putrezesc
Exemplu: „– Te aºtept oricât vrei, citesc ceva – ºi brusc, ca ºi când ar
o culoare...
fi cãlcat strâmb – sau poate trebuie sã vie cineva...” (Camil Petrescu, Patul
(Ana Blandiana, Am crescut?)
lui Procust)
45
Uneori marcheazã lipsa predicatului sau a verbului copulativ.
Exemplu: O ceasuri verticale, frunþi târzii!
Cer simplu, timpul. Dimensiunea, douã;
Iar sufletul impur, în calorii,
ªi ochiul, unghi ºi lumea-aceasta – nouã.
(Ion Barbu, Mod)
Stilistic, linia de pauzã contribuie, prin delimitarea unor fragmente de
enunþul întreg, la dinamizarea discursului dar ºi la fragmenterea lui sau, în
cazul unor precizãri suplimentare, la sporirea semnificaþiilor ºi a trimiterilor.
Semnul întrebãrii [? ] marcheazã intonaþia enunþurilor interogative.
Exemplu: „– Nu e nimic pe lume, nu pot face nimic ca sã mã poþi iubi
M.C. Escher, „Lebede” (fragment) puþin? E cu adevãrat imposibil?” (Camil Petrescu, Patul lui Procust)
Este un semn de punctuaþie distinctiv pentru interogaþia retoricã.
Exemplu: Lumina ce-o simt
nãvãlindu-mi în piept când te vãd,
oare nu e un strop din lumina
creatã în ziua dintâi,
din lumina aceea-nsetatã adânc de viaþã?
(Lucian Blaga, Lumina)
Lucru individual Semnul exclamãrii [!] marcheazã grafic intonaþia enunþurilor excla-
mative sau imperative.
Analizeaz` din punct de vedere stilistic Exemplu: Nimicul zãcea-n agonie
rolul semnelor de punctua]ie din când singur plutea-ntuneric ºi dat-a
fragmentul de mai jos: un semn Nepãtrunsul:
„— Hei, hei! zise Spânul în sine, „Sã fie luminã!”
tremurând de ciudã: nu te-am ºtiut eu (Lucian Blaga, Lumina)
cã-mi eºti de aceºtia, cã de mult îþi Se utilizeazã ºi în interiorul enunþurilor, dupã interjecþii ºi dupã voca-
fãceam felul!... Dar trãind ºi nemurind, tive exclamative.
te-oi sluji eu, mãi badeo!... Paloºul ista Exemplu: „— Hei, hei! zise Spânul în sine, tremurând de ciudã: nu
are sã-þi ºtie de ºtire... Ei, vedeþi, moºule te-am ºtiut eu cã-mi eºti de aceºtia, cã de mult îþi fãceam felul!... Dar trãind
ºi cinstiþi meseni, cum hrãneºti pe dra- ºi nemurind, te-oi sluji eu, mãi badeo!...” (Ion Creangã, Povestea lui
cul, fãrã sã ºtii cu cine ai de-a face? Dacã Harap-Alb)
nu-s ºi eu un puiºor de om în felul meu,
Uneori semnul exclamãrii ºi cel al întrebãrii pot apãrea simultan,
dar tot m-a tras Harap-Alb pe sfoarã!
indicând o intonaþie specialã, în care strãbate o atitudine confuzã a vor-
Bine-a zis cine-a zis: «Cã unde-i cetatea bitorului: uimire, neînþelegere, surprizã, neîncredere etc.
mai tare, acolo bate dracul rãzboi mai Stilistic, folosirea împreunã a celor douã semne de punctuaþie con-
puternic».” tribuie la sporirea expresivitãþii textului ºi mãreºte încãrcãtura afectivã a
(Ion Creangã, mesajului, prin sugerarea unor stãri ºi atitudini complexe, imprecise,
Povestea lui Harap-Alb) nuanþate ale vorbitorului.

M.C. Escher, „Zi ºi noapte”

46
ION BARBU
POET ERMETIC
„Cititorul care str`bate paginile volumului Joc secund nu trebuie s` uite niciodat`
c` se g`se[te în fa]a unui poet matematician. Chiar o simpl` inventariere a
vocabularului s`u arat` cât datoreaz` Ion Barbu astronomiei, mecanicei [i
geometriei. Nu vom întocmi acest inventar. Cititorul îl poate face singur. Mai util
5
este s` ne oprim o clip` asupra calit`]ii viziunii manifestate în aceste pagini, cres-
cute din spiritul matematic, într-un fel care trebuie l`murit. Vom spune deci c`
intui]ia matematic` nu cuprinde obiecte concrete, ci o lume de esen]e ideale pe
care spiritul le g`se[te printre posibilit`]ile sale, f`r` sprijinul nici unei experien]e
(…) Ele sunt ni[te realit`]i pur spirituale, oferite simplei intui]ii intelectuale.”
Tudor Vianu, Ion Barbu

Opera ]i contextul cultural


Poet ºi matematician, pe numele sãu adevãrat Dan Barbilian, Ion Barbu
(1895–1961) s-a nãscut la Câmpulung-Muscel, unde urmeazã ºi clasele primare.
Liceul îl face la Bucureºti, la „Gh. Lazãr” ºi la „Mihai Viteazul”, unde este remar-
cat de matematicianul Gh. Þiþeica. Tot ca elev, îl întâlneºte la Giurgiu (oraºul sãu
„de adopþie”), unde îºi petrece vacanþele, pe Tudor Vianu, primul care va face
exegeza operei sale.
Din 1914 este student la Facultatea de Matematicã din Bucureºti. În 1925
pleacã în Germania cu o bursã de studii. κi ia doctoratul însã în þarã, în 1929, ºi
devine asistentul profesorului Þiþeica. Activitatea ºtiinþificã în domeniul matema-
tic este remarcabilã ºi din 1930 este predominantã.
Întâlnirea cu Eugen Lovinescu va fi capitalã pentru destinul sãu poetic.
Debuteazã în „Sburãtorul”, nr. 34/1919, cu poezii prefaþate de o notiþã elogioasã a
criticului, intitulatã Un poet nou.
În 1921 îi apare placheta Dupã melci, ilustratã greºit ca o carte pentru copii,
fapt pentru care este retrasã din librãrii.
Ion Barbu
În 1930 publicã volumul de versuri Joc secund, ce cuprinde versuri riguros
selectate de poet dintre cele apãrute pânã atunci în reviste. Renunþã apoi la creaþia
literarã, dedicându-se în întregime matematicii.
Ion Barbu a fost unul dintre reprezentanþii iluºtri ai poeziei româneºti inter-
belice, a cãrui creaþie stã (în faza deplinei sale maturitãþi artistice – ciclurile
Uvedenrode ºi Joc secund) sub semnul „poeziei pure” ºi al ermetismului.

Concep\ia despre poezie


Citeºte cu atenþie urmãtoarele mãrturisiri ale lui Ion Barbu:
a) „Mã stimez mai mult ca practicant al matematicilor ºi prea puþin ca poet ºi
numai atât cît poezia aminteºte de geometrie. Oricât s-ar pãrea de contradictorii
aceºti doi termeni la prima vedere, existã undeva în domeniul înalt al geometriei
un loc luminos unde se întâlneºte cu poezia. Ca ºi în geometrie înþeleg prin poezie
o anumitã simbolisticã pentru reprezentarea formelor posibile de existenþã.” (Ion
Barbu, Poezie ºi geometrie).
• Precizeazã care sunt, în viziunea lui Ion Barbu, punctele de convergenþã din-
tre poezie ºi geometrie.
• Raporteazã concepþia poetului la estetica modernismului.
MIC DIC|IONAR DE AUTORI b) „Personal mã consider un reprezentant al programului de la
Erlangen, al acelei miºcãri de idei care, în ceea ce priveºte întinderea
Carl Friedrich Gauss cunoºtinþelor ºi rãsturnarea punctelor de vedere, poate fi asemuit
(1777–1855) Discursului metodei sau reformei înseºi. Specializãrii strâmte ori tehnicitãþii
Renumit savant ger- opace, de dinainte de Erlangen, se substituie un eclectism luminat. El
man, matematician, fi- continuã adîncirea fiecãrei teorii în parte, fãrã sã piardã din vedere
zician ºi astronom, omogenitatea ºi unitatea întregului. Astfel cercetarea matematicã primeºte o
considerat unul din organizare ºi orientare învecinate cu aceea a funcþiunii poetice, care
cele mai mari genii apropiind prin metaforã elemente disjuncte desfãºoarã structura identicã a
matematice ale tuturor timpurilor. În universului sensibil.” (Ion Barbu, Programul de la Erlangen).
acest domeniu, principalele sale con- • Ce aducea nou, în opinia lui Ion Barbu, Programul de la Erlangen, în
tribuþii sunt legate de teoria numerelor, gândirea ºtiinþificã a epocii?
analiza matematicã, geometria diferen- • Prin ce elemente se situeazã acest program în vecinãtatea funcþiei
þialã ºi statisticã. poetice?
• Care ar fi, dintr-o asemenea perspectivã, funcþionalitatea metaforei?
• Raporteazã comparativ aserþiunile lui Ion Barbu despre rolul metafo-
rei la semnificaþia poeziei Timbru, consideratã una din principalele sale arte
{tia]i c`... ? poetice: Cimpoiul veºted luncii, sau fluierul în drum / Durerea divizatã o
sunã-ncet, mai tare… / Dar piatra-n rugãciune, a humei despuiare, / ªi
Programul de la Erlangen este un text unda logoditã sub cer cor spune – cum? // Ar trebui un cântec încãpãtor,
programatic, elaborat în 1872 de c`tre
precum / Foºnirea mãtãsoasã a mãrilor cu sare; / Ori lauda grãdinii cu
matematicianul german Felix Klein, care
propune o sistematizare a geometriei. Prin
îngeri, când rãsare / Din coasta bãrbãteascã al Evei trunchi de fum.
acesta se introduce un nou fundament \n
studiul geometriei, cu ajutorul unui grup de Ermetismul
tranform`ri care fac invariabile proprie- c) „Am pomenit de ermetismul teoremelor lui Gauss. El derivã dintr-o
t`]ile geometrice ale figurilor. anumitã concepþie a artei teoremei, pe care Gauss o vedea ca un text august,
ca o inscripþie al cãrei laconism e însãºi garanþia durabilitãþii ei. Redactarea
îi lua timp considerabil, prin munca de eliminare a prisosurilor, de captare
a ideilor la izvorul cel mai direct.”
• În ce ar consta „arta teoremei”, în viziunea lui Gauss?
• Ce finalitate are, dintr-o asemenea perspectivã, „munca de eliminare
a prisosurilor”?
• Precizeazã mijloacele prin care poetul Ion Barbu încearcã sã atingã,
în poezia Din ceas, dedus... laconismul limbajului matematic.
• Comenteazã (5–10 rânduri) semnificaþia „cântecului ascuns” la care
se referã autorul în versurile citate.

Poetul-aed
d) „În poezia mea ceea ce ar putea sã parã modernism nu este decât o
înnodare cu cel mai îndepãrtat trecut al poeziei: oda pindaricã. Neputând sã
apar înaintea concetãþenilor mei, ca poeþii de altãdatã, cu lira în mânã ºi
florile pe cap, mi-am poleit versul cu cât mai multe sonoritãþi. Pe lângã
unitatea spiritualã adaug ºi una foneticã.”
• În opinia lui Ion Barbu recuzita tradiþionalã a poetului pindaric
reprezintã:
- un element care îl distinge de oamenii comuni;
- o modalitate care subliniazã (lira) unitatea dintre poezie ºi muzicã;
- o formã de estetism;
Argumenteazã-þi opinia.
• Comenteazã (10–15 rânduri) semnificaþia propoziþiei Pe lângã uni-
M.C. Escher, „Relativitate” tatea spiritualã adaug ºi una foneticã.

48
Repere interpretative
Concepþia despre poezie a lui Ion Barbu a fost influenþatã de formaþia
sa de matematician. El considera, în luãrile lui de cuvânt teoretice, cã poezia
ºi geometria reprezintã douã domenii învecinate, deoarece atât una, cât ºi
cealaltã îºi propun sã reprezinte forme virtuale, posibile de existenþã.
Aºadar, din perspectiva lui Barbu, poetul nu mai „redã dupã naturã”, nici nu
mai „exprimã” o stare interioarã, ci elaboreazã universuri posibile, care nu
se mai subordoneazã decît propriei sale imaginaþii. O asemenea concepþie
trimite cu gândul spre principiul „fanteziei dictatoriale”, considerat de Hugo
Friedrich una din principalele particularitãþi ale modernismului. Ea l-a
condus pe autor spre formula „poeziei pure”, ilustrate în context european
de Stephane Mallarmé ºi Paul Valéry.
Pe urmele primilor reprezentanþi ai modernismului (Baudelaire,
Rimbaud, Mallarmé), Barbu concepe poezia ca pe un act magic, destinat sã
refacã unitatea dintre fenomene, dintre uman ºi cosmic în numele ideii de
totalitate, care l-a preocupat ºi pe Lucian Blaga (v. poezia Eu nu strivesc
corola de minuni a lumii). De aceea, el învesteºte metafora (oarecum în
spiritul principiului baudelairian al corespondenþelor ºi analogiilor) cu
funcþia de a apropia „elemente disjuncte”, ajungând astfel sã reveleze
„structura identicã a universului sensibil”. Spre deosebire de Blaga, pentru
care orice creaþie culturalã reprezenta o „metaforã”, ce dezvãluie într-o
formã incompletã ºi aproximativã, misterul insondabil al existenþei, la
Barbu metafora reprezintã mai degrabã un analog al corespondenþelor
baudelairiene, destinatã fiind sã surprindã unitatea ascunsã a fenomenelor.
Rezultatul acestui mod de a înþelege poezia este „cântecul încãpãtor”, in- M.C. Escher, „Belvedere”
vocat în poezia Timbru, care reprezintã o rostire de sine a fiinþei, în dimen-
siunile sale de totalitate.
Dimensiunile magice pe care le capãtã în viziunea lui Ion Barbu actul
poetic presupun un limbaj care sã se apropie de universalitatea, rigoarea ºi
laconismul limbajului matematic, poemul dobândind, în felul acesta, ceva
din caracterul de „text august” al teoremei. În consecinþã, lirica barbianã
evolueazã în faza ei de maturitate spre ermetism, plasându-se sub semnul
„cântecului ascuns” despre care se vorbeºte în poezia Din ceas, dedus… De
aceea, ermetismul lui Ion Barbu este ºi rezultatul unui efort al poetului de a
elimina (dupã modelul pe care i-l oferea opera matematicã a lui Gauss)
„prisosurile”, ajungând la concizia formulelor matematice. Dar, departe de
a constitui doar un experiment de limbaj (aºa cum se întâmplã la epigonii
din ºcoala lui Barbu), lirica ermeticã a poetului se doreºte esenþialmente una
de cunoaºtere, „de captare a ideilor la sursa cea mai directã”. În aceastã
ordine de idei rãmâne semnificativã distincþia pe care o opera criticul Marin
Mincu între „obscuritate” ºi „ermetism”. Cea dintâi constituie o caracte-
risticã a liricii moderne în general, legându-se de ambiguitatea esenþialã a
limbajului poetic, care deschide posibilitãþi multiple de interpretare, în timp
ce ermetismul se întemeiazã pe un limbaj simbolic ºi exprimã „o ordine a
universului ºtiutã numai de iniþiaþi”.
Ideea cã poezia se adreseazã unui public de iniþiaþi ºi îºi propune sã
iniþieze prin intermediul simbolurilor l-a condus pe Ion Barbu la o viziune
elitistã, specificã modernismului, ce se caracterizeazã prin indiferenþã sau
chiar ostilitate în raport cu gustul comun, prin „plãcerea aristocraticã de a
displãcea”. În consecinþã, ermetismul barbian constituie ºi o modalitate prin R. Buckley, „Reflecþie”
care poezia îºi circumscrie propriul sãu teritoriu, inaccesibil profanilor, iar
49
MIC DIC|IONAR poetul se ipostaziazã în „aedul” care exprimã – sub forma unei revelaþii –
DE TERMENI LITERARI ordinea ascunsã a universului. Este de remarcat, însã, în aceastã ordine de
idei, faptul cã în viziunea lui Barbu (care vine pe linia liricii „de sugestie” a
Parnasianism – curent literar apãrut la lui Mallarmé), cuvântul nu este apt sã exprime, doar prin propriile sale
mijlocul secolului al XIX-lea, ca o resurse, unitatea ocultã a universului, astfel încât el trebuie sã se asocieze cu
reacþie împotriva romantismului. Par- „muzica”, ajungându-se astfel la cultivarea sonoritãþilor magic-evocatoare,
nasienii îºi propuneau sã cultive o care exprimã, de data aceasta pur muzical, corespondenþele dintre fenomene.
poezie descriptivã, „rece”, care miza
pe imagini vizuale, picturale ºi
sculpturale. Subiectele erau cel mai Etapele liricii barbiene
adesea împrumutate din istoria anticã Istoricii literari au distins în creaþia lui Barbu trei perioade: una aparent
ºi mitologie ºi erau preferate poeziile parnasianã, în care particularitãþile poeziei parnasiene coexistã cu cele ale
în formã fixã (sonetul). Reprezen- expresionismului, alta baladescã ºi orientalã (ciclul Isarlâk) ºi, în sfârºit, faza
tanþi: Th. Gautier, Leconte de Lisle, ermeticã în care poetul ajunge la formula mallarmeanã a „poeziei pure”.
J.-M. de Hérédia. În lirica româneascã
elemente parnasiene întâlnim mai cu 1) Faza aparent parnasianã
seamã într-o parte a poeziei lui
Al. Macedonski (Ospãþul lui Pentaur, S` explor`m
textul!
Avatar, Lewki).

Citeºte cu atenþie:

Umanizare
Castelul tãu de gheaþã l-am cunoscut, Gândire;
Sub tristele-i arcade mult timp am rãtãcit,
De noi rãsfrângeri dornic, dar nicio oglindire
În tristele cristale ce-ascunzi nu mi-a vorbit;
Am pãrãsit în urmã grandoarea ta polarã
ªi-am mers, ºi-am mers spre caldul pãmânt de miazãzi,
ªi sub un pâlc de arbori stufoºi, în fapt de searã,
Lucru individual Cãrarea mea, surprinsã de umbrã, se opri.

1. Extrage din text elementele care Sub acel pâlc de arbori sãlbateci, în amurg
exprim` opozi]ia gândire – via]`. Mi-ai apãrut – sub chipuri necunoscute mie
Aceast` opozi]ie sugereaz`: Cum nu erai acolo, în frigurosul burg,
a) ambivalen]a fiin]ei umane;
Tu muzicã a formei în zbor, Euritmie!
b) „nevroza” omului modern;
c) contradic]ia dintre voca]ia mate-
matic` [i voca]ia poetic` a lui Dan Sub înfrãþiþii arbori, sub ochiul meu uimit,
Barbilian – Ion Barbu. Te-ai resorbit în sunet, în linie, culoare,
2. Ce semnifica]ie ar putea avea, din Te-ai revãrsat în lucruri, cum în eternul mit
perspectiva acestei opozi]ii, „forma în Se revãrsa divinul în luturi pieritoare.
zbor”, „euritmia” pe care o invoc` O, cum întregu-mi suflet al meu ar fi voit
poetul aici? Cu cercul undei tale prelungi sã se dilate
3. Precizeaz`, în acest context, va- Sã spintece vãzduhul ºi – larg ºi înmiit –
loarea expresiv` a verbelor de Sã simtã cã vibreazã în lumi nenumãrate…
mi[care.
4. Exist`, în acest poem al lui Ion ªi-n acel fapt de searã, uitându-mã spre Nord,
Barbu, elemente de art` poetic`? La ceasul când penumbra la orizont descreºte,
Precizeaz`-le. Iar seara întârzie un somnolent acord,
Mi s-a pãrut cã domul de gheaþã se topeºte.

50
Afl` mai mult
Aceastã etapã a liricii barbiene a fost consideratã de Tudor Vianu
aparent parnasianã deoarece, alãturi de particularitãþile specifice acestui
curent (predilecþia pentru imaginile vizuale, subiecte preluate din istorie sau
mitologie, cultivarea formelor fixe), ea conþine aspecte de facturã romanticã
(discursivitatea) ºi chiar expresionistã (preferinþa pentru stãrile paroxistice,
exteriorizate violent, celebrarea marilor energii cosmice, ca în Lava,
Copacul sau Banchizele). Adeseori poetul invocã în aceste creaþii de în-
ceput Grecia anticã: aceasta nu este însã Grecia seninã, ci Grecia dionisiacã
despre care a vorbit Friedrich Nietzsche, resimþind (spune Tudor Vianu)
durerea vieþii cu toatã puterea sufletului ei tânãr ºi cãutând sã se elibereze
de ea prin cultul orgiastic consacrat lui Dionysos, zeul beþiei ºi al naturii.
Astfel încât majoritatea poemelor care aparþin acestei faze exprimã un
vitalism debordant, particularizându-se printr-o viziune panteistã care
aminteºte de primele volume ale lui Lucian Blaga (Poemele luminii, dar mai
ales Paºii profetului). Una dintre marile teme ale liricii barbiene este, de pe
acum, aceea a raportului dintre gândire ºi viaþã (Umanizare), poetul fiind
preocupat de refacerea unitãþii interioare a subiectului uman, posibilã prin
reconectarea gândirii la sursele elementare ale vitalului, prin sinteza dintre
planul intelectual ºi cel afectiv. O asemenea sintezã este posibilã prin
poezie, definitã de Barbu ca „euritmie”, ca expresie muzicalã a dinamis-
mului cosmic care reuneºte miºcarea ºi forma sau (în termenii consacraþi de
Nietzsche) apolinicul ºi dionisiacul, ea fiind dionisiacã prin conþinut
(exprimã aspiraþia comuniunii cu cosmicul) ºi apolinicã prin formã (vizeazã
perfecþiunea formalã).

2) Faza baladescã ºi orientalã


Interior de moschee
S` explor`m
textul!

Lucru individual
Citeºte cu atenþie:
1. Precizeaz`, din perspectiva viziunii
despre lume a omului balcanic, ce
Isarlâk semnifica]ie are plasarea cet`]ii
Pentru o mai dreaptã cinstire Isarlâk „la mijloc de R`u [i Bun”.
a lumii lui Anton Pann
2. Identific` versurile în care apare
La vreo Dunãre turceascã motivul „lumii ca podoab`”.
Pe ºes veºted, cu tutun,
3. |ncearc` s` descoperi semnifica]ia
La mijloc de Rãu ºi Bun. jocului de cuvinte din versurile Vinde-n
Pân la cer frângându-ºi treapta, leas` de copoi / C`]ei iu]i de usturoi.
Trebuie sã înfloreascã,
4. Poemul Isarlâk apar]ine:
Alba, a) liricii mimetice;
Dreapta b) liricii de viziune.
Isarlâk! Argumenteaz`-]i alegerea, ]inând
cont [i de afirma]ia lui Ion Barbu:
Ruptã din coastã de soare! „În]eleg prin poezie o anumit` sim-
Cu glas galeº, de unsoare, bolistic` pentru reprezentarea forme-
Ce te-ajunge-aºa de lin, lor posibile de existen]`.”
Când un sfânt de muezin 5. Comenteaz` (10–15 rânduri) sem-
Fâlfâie, înalt, o rugã nifica]ia ultimelor patru versuri.
Pe fuior, la ziua-n fugã…
51
*
Afl` mai mult
– Isarlâk, inima mea,
Reprezentatã mai ales prin poemele Datã-n alb, ca o raia
incluse în ciclul Isarlâk, aceastã fazã Într-o zi cu var ºi ciumã,
marcheazã reorientarea liricii lui Ion
Barbu spre formula poemului de facturã Cuib de piatrã ºi legumã,
baladescã, ce se desfãºoarã în jurul unui Raiul meu, rãmâi aºa!
nucleu narativ. Acum poetul evocã o
cetate orientalã imaginarã, Isarlâk, Fii un târg temut, ilar
tutelatã de geniul lui Nastratin Hogea, un ªi balcan-peninsular…
fel de Pãcalã balcanic care s-a bucurat de
o mare notorietate în literatura românã, La fundul mãrii de aer
datoritã anecdotelor versificate ale lui Toarce gâtul, ca un caier,
Anton Pann. În opinia lui Tudor Vianu, În patrusprezece furci,
în acest ciclu Ion Barbu îºi asumã La raiale:
sarcina reabilitãrii balcanismului.
rar, la turci!
Poetul mãrturisea la rândul sãu,
într-un interviu acordat lui Felix Aderca Beatã, într-un singur vin:
faptul cã, dupã Grecia dionisiacã, in- Hazul Hogii Nastratin.
vocatã în poemele sale de început, în *
ciclul balcanic a încercat sã surprindã o
nouã ipostazã a Greciei, „simplã ipotezã Colo, cu doniþi în spate,
moralã, din care derivã o normã de Asinii de la cetate,
civilizaþe ºi creaþie. Credeam a fi recu- Gâzii, printre fete mari,
noscut în pitorescul ºi umorul balcanic o Simigii ºi gogoºari,
ultimã Grecie. (…) Aceste preocupãri Guri cascã când Nastratin
coincid cu apariþia Temei fundamentale La jar alb topeºte in,
– solemnã, neaºteptatã, vizitând pentru
prima datã versurile mele ºi marcându-le: Vinde-n leasã de copoi
Somnul ºi Moartea”. Cãþei iuþi de usturoi,
Aceste mãrturisiri ale lui Ion Barbu
evidenþiazã perfect „dubla faþã” a Joacã ºi-n cazane sunã
Isarlâkului: una diurnã, care stã sub Când cadâna curge-n lunã.
semnul actului gratuit ºi al jocului (care
este prezentã în poeme ca Isarlâk sau In *
memoriam), alta „nocturnã”, gravã, mar- Deschideþi-vã, porþi mari!
catã de prezenþa magicului ºi a fantas- Marfã-aduc, pe doi mãgari,
ticului terifiant (Nastratin Hogea la Ca sã vând acelor case
Isarlâk, Domniºoara Hus). Jocul se Pulberi, de pe lunã scoase
leagã în acest context de motivul „lumii
ªi-alte poleieli frumoase;
ca podoabã” ºi se constituie ca o ati-
tudine esteticã, legatã de voluptatea de a Pietre ca apa de grele,
percepe existenþa ca pe un spectacol Ce fireturi, ce inele,
pitoresc ºi plin de culoare. El se impune Opinci pentru hagealâc,
ca „normã de creaþie”, cãpãtând (aºa Deschide-te, Isarlâk!
cum arãta Tudor Vianu) mai multe
accepþii. Mai întâi jocul barbian îºi Sã-þi fiu printre foi un mugur,
propune sã întrebuinþeze cuvântul doar S-aud multe, sã mã bucur,
pentru forma sau sonoritatea lui, ajun- La rãstipuri, când Kemal,
gându-se astfel, în spiritul modernis- Pe Bosfor, la celalt mal,
mului, la ruperea unitãþii dintre formã ºi Din zecime în zecime,
conþinut.
Taie-n Asia grecime;
Când noi, a Turchiei floare,
Într-o slavã stãtãtoare
Dãm cu sâc
Din Isarlâk!
52
Afl` mai mult
În spiritul modernismului, jocul se asociazã în lirica lui Ion Barbu cu
principiul fanteziei dictatoriale. Aºa cum sublinia Tudor Vianu, citându-l pe
Marcel Raymond, el trebuie pus în relaþie cu tendinþa modernilor de a
discredita universul pozitiv ºi cu pornirea de a se elibera de real, inventând
o lume în totalitate imaginarã, ca aceea a Isarlâkului.
Propensiunea spre ludic coexistã însã în aceastã fazã a liricii barbiene cu
poemele elaborate într-o cheie gravã, care transcriu halucinante experienþe
nocturne, valorificând tema somnului ºi a morþii. Astfel Nastratin Hogea la
Isarlâk reia motivul romantic al vasului-fantomã ºi îl transformã pe eroul
din snoavele lui Anton Pann, într-un personaj tragic, într-o „fantomã
sângerândã a conºtiinþei umane care gãseºte în propria ei sfâºiere alimentul
sãu moral”. (Tudor Vianu). Acum Nastratin dobândeºte ipostaza unui
purtãtor al credinþelor pe care se întemeiazã lumea balcanicã, e un emisar
tenebros al sacrului, un profet al „Dumnezeului mort” despre care a vorbit Arhitecturã balcanicã (Turcia)
Nietzsche. În aceastã ordine de idei, gestul autodevorator poate fi interpretat
ca un refuz al sacrului de a comunica cu profanul. În timp ce acesta din urmã
nu-ºi poate autentifica existenþa decât prin raportare la sacru (ºi acesta pare
a fi sensul invitaþiei la ospãþ pe care i-o adreseazã lui Nastratin – prin glasul
paºei – mulþimea pestriþã a Isarlâkului), cel dintâi e perfect autonom, perfect
transcendent în raport cu profanul ºi suficient sieºi. Astfel încât cetatea lui
Ion Barbu, cãreia i se refuzã participarea la sacru ºi odatã cu aceasta
existenþa în adevãratul înþeles al cuvântului, rãmâne doar o formã virtualã
de existenþã, sau (aºa cum poetul însuºi spunea) o „simplã ipotezã moralã”.

3) Faza ermeticã
S` explor`m
textul!

Lucru individual
Din ceas, dedus…
1. Identific`, în textul dat, termenii
Din ceas, dedus, adâncul acestei calme creste, care apar]in câmpului lexical al
Intratã, prin oglindã, în mântuit azur, cuvântului oglind`.
Tãind pe înecarea cirezilor agreste, 2. Precizeaz` semnifica]ia pe care o
În grupurile apei, un joc secund mai pur. dobânde[te în imaginarul barbian
schema (imaginea dinamizat`) a
Nadir latent! Poetul ridicã însumarea oglindirii.
De harfe resfirate ce-n zbor invers le pierzi 3. |ncearc` s` descoperi semnifica]ia
ªi cântec istoveºte: ascuns, cum numai marea, sintagmei joc secund prin care Ion
Barbu definea poezia.
Meduzele când plimbã sub clopotele verzi.

Exerseaz`-]i creativitatea!
Afl` mai mult
Realizeazã un eseu de minimum o
În faza ei de maturitate, lirica lui Ion Barbu evolueazã spre formula paginã în care sã argumentezi cã poemul
„poezie purã”, care se plaseazã sub semnul ermetismului. Dupã propriile Din ceas, dedus... reprezintã o artã poe-
mãrturisiri ale poetului, ea este legatã de o nouã ipostazã a Greciei: Grecia ticã modernistã. Vei folosi urmãtoarele
alexandrinã, în care au fost elaborate câteva din marile învãþãturi sintagme: poezie ermeticã, obscuritate,
spiritualiste ale Antichitãþii: neoplatonismul ºi diversele doctrine gnostice. fantezie dictatorialã, real, creaþie, sem-
Astfel, referindu-se la aceastã fazã a creaþiei barbiene, Tudor Vianu arãta ca nificaþie.
ea se caracterizeazã prin douã particularitãþi: mitul oglinzii ºi spiritualismul.
53
Repere critice Deosebit de frecventã în imaginarul poeziei lui Barbu, oglinda are rolul de
a decorporaliza obiectele materiale, tranformându-le în propriile lor
O interpretare nu foarte diferitã a virtualitãþi ºi devenind astfel un simbol al poeziei, al filei inscripþionate sau
poemului propunea ºi G. Cãlinescu în al textului. Poezia se defineºte, în acest context, ca „joc secund”.
Istoria literaturii române de la origini Comentând poezia Din ceas, dedus…, în care poetul ajunge la aceastã
pânã în prezent: „Poezia (adâncul aces- definiþie a actului poetic, Vianu subliniazã cã termenul „joc” se referã la o
tei calme creste) este o ieºire (dedus) „combinaþie a fanteziei, liberã de orice tendinþã practicã”, în timp ce
din contingent (din ceas) în gratuitate sintagma „joc secund” trimite cu gândul spre „acea superioarã zonã a
(mântuit azur), joc secund, ca imaginea esenþelor ideale. Cum însã ideea în puritatea ei nu este reprezentabilã, nu
cirezii rãsfrântã în apã. E un nadir constituie imagine, poetul o figureazã prin aparenþa cea mai purã de
latent, o oglindire a zenitului în apã, o contingenþele materiei, prin curatele rãsfrângeri ale lumii în oglindã. Prin
sublimare a vieþii prin retorsiune”. oglindã lumea intrã în „mântuit azur”. Iar dacã lumea experienþei se înalþã
în piramidã pânã la zenit, rãsfrângerea acesteia alcãtuieºte nadirul ei. Din
acest element neîntinat îºi extrage poetul materia inspiraþiei sale. Poezia este
pentru el negaþia lumii, sublimarea ei în idee, un joc desfãºurat pe plan
izolat de viaþã, un „joc secund”.
Ermetismul barbian a constituit însã ºi un experiment de limbaj. În
spiritul modernismului, care ignorã în mod voit puterea de înþelegere ºi
gusturile cititorului comun, poetul le conferã cuvintelor o întrebuinþare
specialã, îºi elaboreazã un „limbaj de unicã folosinþã” care îºi pierde funcþia
socialã, iar tipul verbal al Jocului secund este solilocviul interior. El se
particularizeazã prin câteva caracteristici: caracterul eliptic (abundã
enunþurile eliptice de predicat); crearea de cuvinte noi prin: transformarea
unor substantive proprii în substantive comune (sund = strâmtoare, loc
îngust de trecere, de la Sund, numele unei strâmtori care leagã Marea
Nordului de Marea Balticã) sau derivare (înzeuat, de la zeu = divinizat),
reactualizarea unor sensuri învechite (investire = îmbrãcare), abundenþa
J. R. Morhaim, „Deconstrucþie” termenilor abstracþi, alãturarea unor termeni foarte îndepãrtaþi din punct de
vedere semantic.
Pu]in` filosofie!
Problema cunoaºterii þine de esenþa
spiritualismului barbian care e de origine
S` explor`m
neoplatonicã; el este derivat din con- textul!
cepþia potrivit cãreia lumea este o
emanaþie a divinitãþii, iar omul – o fiinþã
decãzutã, captivã în materialitatea cor-
pului, de care se poate elibera însã prin
cunoaºtere (gnozã). La Barbu (poemul Riga Crypto ºi lapona Enigel
Ritmuri pentru nunþile necesare) aceastã baladã
cunoaºtere presupune trei trepte sau
„cercuri”, tutelate fiecare de o planetã:
cercul lui Venus (cunoaºterea senzorialã
care se realizeazã plenar în actul erotic); — Menestrel trist, mai aburit — Nuntaº fruntaº!
cercul lui Mercur (cunoaºterea intelec- Ca vinul vechi ciocnit la nuntã, Ospãþul tãu limba mi-a fript-o,
tualã) ºi cercul Soarelui (cunoaºterea De cuscrul-mare dãruit Dar cântecul tot zice-l-aº,
misticã în care se realizeazã totalizarea Cu pungi, panglici, gãteli cu funtã, Cu Enigel ºi riga Crypto.
contrariilor, a aspectelor venusiene ºi
mercuriene). În consecinþã „modul de Mult îndãrãtnic menestrel, — Zi-l, menestrel!
existenþã pe care ni-l propune poezia Un cântec larg tot mai încearcã, Cu foc l-ai zis acum o varã;
ermeticã a lui Ion Barbu este viaþa în Zi-mi de lapona Enigel Azi zi-mi-l stins, încetinel,
spirit.” (Tudor Vianu). ªi Crypto, regele-ciupearcã! La spartul nunþii, în cãmarã.
54
* — Enigel, Enigel, Frumos vorbi ºi subþirel
Des cercetat de pãdureþi Trece noaptea, ies lumine, Lapona dreaptã, Enigel,
În pat de râu ºi-n humã unsã, Dacã pleci sã culegi, Dar timpul vezi, nu adãsta,
Împãrãþea peste bureþi Începi, rogu-te, cu mine. Iar soarele acuma sta
Crai Crypto, inimã ascunsã, Zvârlit în sus, ca un inel.
— Te-aº culege, rigã blând…
La vecinic tron, de rouã parcã! Zorile încep sã joace, — Plângi, preacuminte Enigel!
Dar printre ei bârfeau bureþii ªi eºti umed ºi plãpând, Lui Crypto, regele-ciupearcã,
De-o vrãjitoare mânãtarcã, Teamã mi-e, te frângi curând, Lumina iute cum sã-i placã?
De la fântâna tinereþii. Lasã. — Aºteaptã de te coace. El se desface uºurel
— Sã mã coc, Enigel, De Enigel
ªi rãi ghioci ºi toporaºi
Mult aº vrea, dar vezi, de soare, De partea umbrei moi, sã treacã…
Din gropi ieºeau sã-l ocãrascã,
Sterp îl fãceau, ºi nãrãvaº, Visuri sute, de mãcel,
Mã despart. E roºu, mare, Dar soarele, aprins inel,
Cã nu voia sã înfloreascã.
Pete are fel de fel; Se oglindi adânc în el;
Lasã-l, uitã-l, Enigel, De ºapte ori, fãrã sfialã,
În þãri de gheaþã urgisitã. Se oglindi în pielea-i chealã.
Pe-acelaºi timp trãia cu el, În somn fraged ºi rãcoare.
Laponã micã, liniºtitã, ªi sucul dulce înãcreºte,
— Rigã Crypto, rigã Crypto,
Cu piei, pre nume Enigel. Ascunsa-i inimã plesneºte;
Ca o lamã de blestem
De la iernat, la pãºunat, Vorba-n inimã-ai înfipt-o! Spre zece vii peceþi de semn,
În noul an sã-ºi ducã renii Eu de umbrã mult mã tem, Venin ºi roºu untdelemn
Prin aer ud, tot mai la sud, Mustesc din funduri de blestem;
Cã dacã-n iarnã sunt fãcutã,
El poposi pe muºchiul crud
ªi ursul alb mi-e vãrul drept, Cã-i greu mult soare sã îndure
La Crypto, mirele poienii.
Din umbra deasã, desfãcutã, Ciupearcã crudã de pãdure,
Pe trei covoare de rãcoare Mã-nchin la soarele-nþelept. Cã sufletul nu e fântânã
Lin adormi, torcând verdeaþã, Decât la om, fiarã bãtrânã,
La lãmpi de gheaþã, sub zãpezi,
Când lângã sân, un rigã spân Iar la fãpturã mai firavã
Tot polul meu un vis viseazã.
Cu eunucul lui bãtrân Pahar e gândul, cu otravã –
Greu taler scump, cu margini verzi,
Veni s-o-mbie cu dulceaþã: De aur, visu-i cerceteazã.
Ca la nebunul rigã Crypto,
— Enigel, Enigel, Mã-nchin la soarele-nþelept, Ce focul inima i-a fript-o,
Þi-am adus dulceaþã, iacã. Cã sufletu-i fântânã-n piept, De a rãmas sã rãtãceascã
Uite fragi, þie dragi; ªi roata albã mi-e stãpânã, Cu altã faþã, mai crãiascã:
Ia-i ºi toarnã-i în puiacã. Ce zace-n sufletul-fântânã.
Cu Laurul-Balaurul,
— Rigã spân, de la sân, La soare, roata se mãreºte; Sã toarne-n lume aurul,
Mulþumesc dumitale. La umbrã, numai carnea creºte Sã-l toace, gol la drum sã iasã
Eu mã duc sã culeg ªi somn e carnea, se dezumflã, Cu mãsãlariþa-mireasã,
Fragii fragezi mai la vale. Dar vânt ºi umbrã iar o umflã… Sã-i þie de împãrãteasã.

Lucru individual
1. Motiveaz` apartenen]a poemului la formula „lirismului obiectiv”.
2. Nume[te procedeul compozi]ional întrebuin]at de Ion Barbu în elaborarea acestui poem.
3. Precizeaz` tipurile de cunoa[tere spre care aspir` cei doi protagoni[ti ai poemului.
4. Indic` patru particularit`]i ale limbajului poetic barbian prezente în textul dat.
5. Scoate dou` figuri de stil diferite [i precizeaz` valoarea lor expresiv`.
6. Comenteaz` (25–30 de rânduri) urm`toarea afirma]ie a criticului Aurelian Goci în leg`tur` cu poemul lui Ion Barbu: „Ceea
ce era astralul (nu divinul) în Luceaf`rul lui Eminescu devine în aceast` balad` umanul, utopia [i aspira]ia speciilor inferioare”.

55
Repere interpretative
Poemul Riga Crypto ºi lapona Enigel face parte din ciclul Uvedenrode
ºi ilustreazã, sub aparenþa unei legende despre originea ciupercilor otrãvi-
toare, ermetismul barbian, care îºi propune sã iniþieze prin intermediul sim-
bolurilor. El este singura poezie a lui Ion Barbu subintitulatã „baladã”; aceasta
a fost o specie intens cultivatã în epoca romantismului, cãreia însã poetul îi
conferã o dimensiune ermeticã, vehiculând simboluri care se integreazã
într-un scenariu cu caracter iniþiatic. De altfel, într-unul din interviurile sale,
referindu-se la sensurile posibile ale acestui poem, autorul mãrturisea cã a in-
tenþionat sã configureze aici un „sens rãsturnat” al Luceafãrului lui Eminescu,
apelând la o temã romanticã: iubirea dintre douã fiinþe care aparþin unor
planuri de existenþã ºi regnuri distincte. Spre deosebire însã de Eminescu, la
MIC DIC|IONAR Barbu bãrbatul este cel care aparþine unui orizont de existenþã inferior,
DE TERMENI CULTURALI aspirând sã se împlineascã spiritual prin unirea cu o fiinþã superioarã.
Neoplatonism – doctrinã filosoficã ela- Aºadar iniþierea capãtã aici semnificaþii erotice, îºi propune sã avertizeze în
boratã la Alexandria în sec III d.Hr. legãturã cu primejdiile unei fascinaþii amoroase care ignorã ordinea
de Plotin ºi discopolii acestuia, care cosmicã, dobândind aspectul rebeliunii metafizice, prezent ºi la Eminescu.
au încercat sã punã de acord plato- În consecinþã, poetul va apela la tehnica naraþiunii „cu ramã”, proiectând
nismul cu învãþãturile mistice orien- povestea regelui Crypto pe fundalul unei nunþi ºi atribuind-o unui menestrel
tale. În viziunea lui Plotin, tot ce (cântãreþ medieval), ceea ce accentueazã atmosfera de legendã romanticã.
existã, inclusiv sufletul omenesc, re- Aceastã poveste se deschide cu portretul lui Crypto, regele ciupercilor al
prezintã o emanaþie a Divinitãþii, iar cãrui nume provine dintr-un cuvânt grecesc care înseamnã „ascuns”,
menirea filosofiei este aceea de a „tãinuit”. El este în poemul lui Barbu simbolul stãrii de increat, o formã
indica mijloacele prin care spiritul virtualã de existenþã, care reuºeºte sã se sustragã devenirii, este veºnic, dar
uman, captiv în materialitatea univer- condamnat la sterilitate („Sterp îl fãceau ºi nãrãvaº / Cã nu voia sã
sului fizic, se poate reîntoarce în înfloreascã”). Existenþa lui Crypto este plasatã sub semnul cercului lui
Dumnezeu, ajungând la comuniunea Mercur, adicã al intelectului pur ale cãrui principale particularitaþi sunt
deplinã cu principiul divin. Dintr-o închiderea în sine, autosuficienþa, „lipsa de Eros”. Ca ºi fata de împãrat din
asemenea perspectivã, neoplatonismul Luceafãrul, el va încerca sã-ºi depãºeascã condiþia, fiind fascinat de
are puternice accente mistice, înfãþi- planurile de existenþã superioare figurate prin Enigel. Aceasta este o fiicã a
ºându-se ca o „cale de mântuire”. Nordului extrem, o laponã care suferã atracþia solaritãþii (ce figureazã în
Gnosticism – învãþãturã filosofico-reli- imagistica barbianã cunoaºterea misticã) ºi îºi cautã împlinirea prin
gioasã, la baza cãreia stã termenul de comuniunea cu principiul solar, cu divinitatea. Ca ºi Hyperion, Crypto
„gnozã” (cunoaºtere) ºi care consi- încearcã s-o atragã pe Enigel în „lumea lui” ispitind-o cu „somnul fraged”
derã cã lumea este imperfectã, deoa- (adicã imobilismul) increatului, care se situeazã în imediata vecinãtate a
rece creaþia însãºi stã sub semnul morþii, confundându-se cu starea de dinainte de naºtere. Lapona refuzã însã
unui „pãcat originar”, fiind opera chemarea regelui-ciupercã, avertizându-l cã e „necopt”, nu poate fi „cules”
unui demiurg „rãu”, diferit de Dum- pentru cã n-a atins încã starea de „fruct” deoarece s-a situat în afara
nezeu. Ea se realizeazã prin inter- devenirii (care înseamnã – ca ºi iniþierea – moarte ºi renaºtere) fiind, în
mediul unor „emanaþii divine” numite ultimã instanþã, un „neiniþiat”. Chemarea de iubire adresatã lui Enigel e prin
eoni, care sunt guvernatorii lumilor urmare o sfidare involuntarã adusã ordinii cosmice, o formã de hybris, care
spirituale a cãror totalitate alcãtuieºte atrage dupã sine, ca în scenariul tragediei antice, reacþiunea punitivã, pe-
pleroma. Eonii nu sunt fiinþe perfecte deapsa: expunându-se imprudent razelor soarelui, care sunt pentru el nocive
– perfecþiunea îi aparþine numai lui deoarece n-a parcurs toate cercurile cunoaºterii (îi lipseºte cunoaºterea
Dumnezeu – ºi pot suferi atracþia eroticã tutelatã de Venus) Crypto va fi transformat într-o ciupercã otrã-
unor lumi (planuri de existenþã) in- vitoare. El devine acum protagonistul unei nunþi groteºti, având ca
ferioare. În ceea ce îl priveºte, omul partenerã: mãselariþa (plantã malignã, care aparþine aceluiaºi plan inferior
este o fiinþã dualã, în care este pre- de existenþã), lãsându-i-se astfel posibilitatea de a trece, fie ºi sub o formã
zentã natura luminoasã a lui Dum- burlescã, prin cercul cunoaºterii venusiene. Poemul Riga Crypto ºi lapona
nezeu, dar ºi natura coruptã a lumii Enigel ilustreazã în felul acesta ermetismul lui Ion Barbu. Poate fi con-
materiale, de care se poate elibera pe siderat un text iniþiatic, de pãtrundere a secretelor naturii, exprimã (sau
calea cunoaºterii. simuleazã cã exprimã) o învãþãturã ascunsã.
56
MIC DIC|IONAR
Exerseaz`-]i creativitatea! DE TERMENI LITERARI
1. Scrie un eseu în care sã argumentezi apartenenþa lui Ion Barbu la
Balcanism – ansamblu de particularitãþi
poetica modernismului, referindu-te la cel puþin douã poeme din etape
specifice culturilor ºi literaturilor
diferite ale creaþiei sale. Vei avea în vedere:
sud-est-europene. Ca urmare a nece-
– caracteristicile modernismului (minimum patru caracteristici);
sitãþii de a se adapta la condiþiile unei
– elemente de compoziþie ºi structurã ale poemelor;
istorii ostile ºi zbuciumate, mai ales
– teme ºi motive specifice liricii barbiene;
odatã cu instaurarea dominaþiei oto-
– relaþia dintre ideile poetice exprimate ºi mijloacele stilistice utilizate.
mane în spaþiul sud-est-european,
2. Comparã într-un microeseu (20–30 de rânduri) viziunea lui Barbu
omul balcanic se defineºte esenþial-
asupra cunoaºterii cu cea a lui Lucian Blaga (Eu nu strivesc corola de minuni
mente ca o fiinþa dedublatã ºi duplici-
a lumii).
tarã, ca un homo duplex, al cãrui portret
3. Elaboreazã un eseu (3–4 pagini) despre etapele liricii barbiene,
ar cuprinde (aºa cum arãta istoricul
pornind de la urmãtoarele aprecieri critice: „Poetul Jocului secund (...)
literar Mircea Muthu) urmãtoarele
afirmã sub trei identitãþi (…) trei structuri poetice deosebite, lucru
trãsãturi: scepticism, adaptabilitate ab-
extraordinar într-un câmp liric de mare saturaþie expresivã, în care chiar
solutã, hazul de necaz, toleranþã, ver-
individualizarea conturatã a unui singur chip artistic se face foarte dificil.”
satilitate, stãri sufleteºti contrastante
(Aurelian Goci).
care se instaureazã concomitent, spirit
4. Realizeazã un eseu liber despre atmosfera balcanicã a etapei baladeºti
tranzacþional, amoralitate. Una dintre
ºi orientale, utilizând dicþionarul de termeni literari alãturat.
dimensiunile caracteristice artei ºi
literaturii balcanice este pitorescul.
Acesta constituie o categorie esteticã,
însumând câteva particularitãþi defi-
nitorii. Astfel, pitoresc este: ceea ce
LIMB~ }I COMUNICARE place ochiului; ceea ce e singular, ne-
obiºnuit; ceea ce agreseazã privirea. În
context balcanic, pitorescul capãtã as-
Tehnici de documentare: studiul de caz pecte specifice, asociindu-se cu mo-
tivul „lumii-podoabã”. În acelaºi
timp, în Rãsãrit „misterul divinitãþii e
FI}IER TEORETIC închipuit ca un ce ascuns”, astfel cã
„Dumnezeu îºi impune pitorescul ca
Studiul de caz poate fi definit ca o metodã riguroasã de cercetare, mod de a se arãta. Pitorescul e deci
desfãºuratã pe o anumitã perioadã de timp, care foloseºte mai multe pro- revelaþie”. Din punct de vedere literar
cese, cum ar fi documentarea, analiza, selectarea, sinteza informaþiilor etc. pitorescul se realizeazã prin câteva
Ea poate fi realizatã atât individual, cât ºi pe grupe. tehnici specifice:
Vom exemplifica aceastã metodã prin studiul de caz: Poezia în perioa- • elipsa (care duce – arãta Mircea
da interbelicã. Muthu la absorbþia adâncimii, a per-
spectivei în bidimensional, prin ab-
Etapele cercetãrii: senþa verbelor cu ajutorul cãrora se
realizeazã efectul de perspectivã);
1. Stabilirea ipotezei / temei – constã în identificarea ideii generale • excesul detaliilor descriptive (care
asupra cãreia se concentreazã procesul de investigaþie. poate suplini într-un text narativ ab-
În cazul nostru, tema este: Poezia în perioada interbelicã. senþa epicului);
• excesul de culoare;
2. Direcþia de documentare – constã în stabilirea unei bibliografii, care • teatralizarea textului narativ, care se
sã ajute elevul în cercetare. Aceasta poate fi datã de profesor, dar elevul are va desfãºura dupã regulile punerii în
libertatea sã caute ºi sã gãseascã ºi alte materiale: ziare, reviste din epoca scenã dramatice.
respectivã, albume, materiale video, audio etc. El poate solicita sfatul pro-
fesorului asupra corectitudinii alegerii acelor materiale. Profesorul este, de
altfel, un coordonator pe tot parcursul investigaþiei.
57
De asemenea, elevul primeºte informaþii despre contextul istoric, eco-
nomic, politic ºi literar al epocii, care sã-l ajute sã înþeleagã varietatea de
tendinþe ºi curente.
Iatã mai jos ºi câteva titluri utile pentru temã, adicã indicaþii biblio-
grafice:
• Friedrich Hugo, Structura liricii moderne;
• Crohmãlniceanu, Ovid S., Literatura românã între cele douã
rãzboaie mondiale;
• Crãciun, Gheorghe, Aisbergul poeziei moderne;
• Manolescu, Nicolae, Metamorfozele poeziei;
• Scarlat, Mircea, Istoria poeziei româneºti (vol. II);
• Volume de poezii aparþinând poeþilor Lucian Blaga, Tudor Arghezi,
George Bacovia, Ion Barbu, Vasile Voiculescu.

3. Elemente cheie ce trebuie urmãrite în investigaþie – etapa aceasta


indicã elementele asupra cãrora trebuie sã ne oprim în investigaþie.
Elevul trebuie sã observe, pe baza textelor alese, elementele specifice
fiecãrui poet (imaginar poetic, curent literar, teme recurente, relaþia idee
M.C. Escher, „Cascadã”
poeticã–mijloace de expresivitate, rolul elementelor formale în susþinerea
ideii poetice, indicarea elementelor comune între textele mai multor poeþi
etc.). El poate þine cont ºi de aderarea la un grup literar sau frecventarea
unui cenaclu.

4. Metode de lucru ºi prezentare a rezultatelor – constã în munca de


cercetare: adunarea materialului, analizarea acestuia ºi redactarea unei sin-
teze.
Elevul îºi redacteazã fiºe cu observaþiile fãcute, þinând cont de criteri-
ile de mai sus, dupã care le include pe acestea în lucrarea finalã, sinteza.

5. Concluzii – reprezintã etapa în care se emit concluzii legate de temã,


se pot indica de cãtre profesor sau ceilalþi elevi ºi alte materiale documen-
tare, se poate realiza un tabel care sã surprindã curentele/tendinþele ce se
regãsesc pe acelaºi perimetru cultural în perioada interbelicã.

6. Evaluarea finalã – profesorul evalueazã munca de cercetare a ele-


vului, lucrarea finalã rezultatã din aceasta, precum ºi felul în care a comu-
nicat cu ceilalþi colegi de grupã, dacã studiul de caz s-a realizat astfel.

Lucru pe grupe
1. Alcãtuiþi grupe de trei-patru elevi, alegeþi câte o trãsãturã a poeziei
moderne pe care s-o ilustraþi cu versuri/fragmente de text din poezia
româneascã ºi din poezia europeanã. La final, puteþi alcãtui un dicþionar de
idei literare/concepte operaþionale moderniste.

Estetica urâtului Estetica urâtului


în poezia european` în poezia româneasc`
{i cerul privea hoitul superb cum se desfat` În beciul cu mor]i, Ion e frumos
Îmbobocind asemeni unei flori ... Întins gol pe piatr`, c-un fraged surâs.
Sim]ind c` te în`bu[i, ai [ov`it deodat`
(Tudor Arghezi, Ion Ion)
Din pricina puternicei duhori.
M.C. Escher, „Ochi” (Charles Baudelaire, Un hoit)

58
MODERNISM
ªI TRADIÞIONALISM
O DISPUTÃ CULTURALÃ 6
|ntre Orient [i Occident, \ntre \ncrederea ne]`rmurit` \n tradi]ie [i aspira]ia
c`tre modernitate, c`tre nou [i actual, la marginea estic` a Europei, dar mereu
cu privirea spre Vest, ne-am situat \ntotdeauna \ntre dou` lumi, \ntr-un interval
fecund al civiliza]iilor [i culturilor. Pe de o parte valorile ortodoxiei r`s`ritene, de
cealalt` parte latinitatea central [i vest-european`, dar [i universul special al
Balcanilor alc`tuiesc o identitate complex` [i paradoxal`. Tradi]ia nu exclude
deci valorile modernit`]ii, iar aceasta din urm` se hr`ne[te de fapt din solul pro-
fund al celei dintâi [i al etnicului. {i nu \ncet`m s` ne \ntreb`m: cine suntem cu
adev`rat?

FI}IER TEORETIC
Tradi\ionalismul
Termenul îºi are originea în cuvântul „tradiþie”, care se referã la obiceiuri,
datini, credinþe, mijloace de expresie ce se transmit de la o generaþie la alta,
datoritã unui ataºament profund pentru tot ceea ce înseamnã valorile arhaice ale
spiritualitãþii.
Tradiþionalismul este o miºcare ce cuprinde orientãrile culturale, literare ºi
social-politice din prima jumãtate a secolului al XX-lea care se opun miºcãrii
novatoare reprezentatã de modernism. Cele douã miºcãri funcþioneazã în antitezã,
tensiunea dintre ele generând dinamica oricãrui moment al istoriei ideilor ºi al
valorilor umanitãþii.
Tradiþionalismul derivã în literatura românã, într-o oarecare mãsurã, din Constantin Brâncuºi,
romantismul paºoptist, care exaltã valorile naþionale, ºi din ideile naþionaliste ale „Masa Tãcerii”, Târgu-Jiu
lui Eminescu, ce idealizase trecutul neamului, formele statale patriarhale ºi consi-
derase þãrãnimea singura clasã pozitivã a societãþii româneºti.
El se caracterizeazã printr-o viziune idilicã asupra satului românesc ºi asupra
istoriei, prin preþuirea folclorului, interesul faþã de problematica þãranului ºi faþã de
specificul naþional, accentul pus pe etic, etnic ºi social, de multe ori, în defavoarea
esteticului, opoziþia faþã de instituþiile moderne, faþã de inovaþiile culturale, consi-
derarea mediului citadin ca fiind periculos pentru puritatea sufletelor.
În primele decenii ale secolului, ideile tradiþionaliste se regãsesc în cadrul
miºcãrii sãmãnãtoriste iniþiate de „Sãmãnãtorul”, revistã înfiinþatã de Al. Vlahuþã
ºi G. Coºbuc la 2 decembrie 1901, în Bucureºti, ºi al cãrei articol-program,
Primele vorbe, reactualizeazã direcþiile „Daciei literare”.
Grupat în jurul lui Nicolae Iorga, devenit mentorul miºcãrii, sãmãnãtorismul
capãtã accente ostile la adresa modernismului (refuzul poeziei simboliste, refuzul
civilizaþiei urbane etc.). El se opune influenþelor strãine, considerate primejdioase
pentru cultura noastrã ºi propune o literaturã care sã lumineze poporul ºi sã susþinã
ideea intrãrii în universalitate prin naþionalism.
Tot de facturã tradiþionalistã este ºi miºcarea social-politicã poporanistã iniþi-
atã de revista „Viaþa româneascã”, apãrutã la Iaºi în 1906, al cãrei ideolog este
MIC DIC|IONAR DE AUTORI Constantin Stere, iar din 1920, Garabet Ibrãileanu. Atitudinea din prima
perioadã, caracterizatã printr-o simpatie accentuatã pentru þãranul asuprit,
Nichifor Crainic
va fi temperatã în a doua fazã de apariþie a revistei, dominatã de critica so-
(1889–1972)
cialã ºi de pledoaria pentru rãspândirea culturii în rândul maselor populare.
Poet, teolog, filosof,
editor, doctrinar (cre- În perioada interbelicã, tradiþionalismul s-a conturat îndeosebi în jurul
ator al curentului gân- revistei „Gândirea”, apãrutã la Cluj în 1921, sub direcþia lui Cezar Petrescu
dirist), pe adevãratul ºi D.I. Cucu. Din 1922, revista se va tipãri la Bucureºti, iar din 1926 va fi
sãu nume Ion Dobre, sub conducerea lui Nichifor Crainic ºi îºi va înceta activitatea în 1944. În
a studiat teologia la numerele sale vor publica scriitori de marcã ai literaturii române (Lucian
Bucureºti ºi a obþinut doctoratul în teolo- Blaga, Tudor Arghezi, Adrian Maniu, Ion Pillat, Vasile Voiculescu, Tudor
gie la Viena. Vianu, Mateiu Caragiale, Gib I. Mihãescu, Mircea Eliade etc.), oferind o
Crainic a debutat ca poet înaintea imagine bogatã asupra fenomenului literar românesc.
Primului Rãzboi Mondial, cu o poezie de Eclecticã la început, menþinând o linie moderat tradiþionalistã, prin
facturã tradiþionalistã cu accente tot mai Nichifor Crainic ea îºi formuleazã doctrina gândiristã, la care nu aderã însã
puternic ortodoxiste. Ca scriitor ºi teolog toþi colaboratorii. Printr-o serie de articole-eseu, dintre care cel mai impor-
a condus revista „Flamura” ºi a fost di-
tant este „Sensul tradiþiei” (1929), directorul revistei fixeazã noile direcþii
rectorul ºi mentorul uneia dintre cele mai
concentrate în câteva concepte, precum: autohtonism ºi ortodoxism, ºi
importante reviste literare din perioada
interbelicã, „Gândirea”, fiind creatorul relanseazã polemica dintre tradiþionaliºti ºi moderniºti.
curentului gândirist axat pe autohtonism,
ortodoxism ºi naþionalism militant. S` explor`m
În „Gândirea” au apãrut numeroase textul!
articole ºi eseuri programatice. Crainic a
scris mai multe articole etnocentriste în
care a elogiat regimul dictatorial din „În linii generale, setea de a ºti se referã la ceea ce se cheamã cultura
Italia al lui Benito Mussolini. A elaborat consumatoare sau, mai precis, consumaþie culturalã. E o atitudine diferitã de
apoi, în 1938, teoria „statului etnocratic” atitudinea noastrã. Tradiþionalismul voieºte o culturã creatoare de valori
în lucrarea „Ortodoxie si etnocraþie”. De autohtone, o creaþie culturalã proprie. Aceasta nu exclude consumaþia cul-
asemenea, a colaborat la publicaþii con- turalã, ci o implicã, acordându-i însemnãtatea, subordonatã, pe care o are în
trolate de legionari, de pildã la revistele realitate. Expresie a poporului, creaþia culturalã e în funcþie de popor: ale
Sfarmã-Piatrã ºi Buna Vestire. Nichifor sale dintru ale sale. Menirea de a crea ceea ce alþii n-au creat ºi stã numai în
Crainic a rãmas una din figurile politice natura respectivului popor de a crea. (...)
culturale contestate, fiind considerat ºi Dacã menirea poporului românesc este aceea de a crea o culturã dupã
un ideolog al extremei drepte din chipul ºi asemãnarea lui, afirmaþia aceasta implicã ºi soluþia unei orientãri.
România. Astfel se explicã ºi veneraþia Cine preconizeazã orientarea spre Occident rosteºte un nonsens. Orientarea
de care s-a bucurat din partea legiona-
cuprinde în sine cuvântul Orient ºi înseamnã îndreptarea spre Orient, dupã
rilor (aderenþii „Gãrzii de Fier”).
Profesor la Facultatea de Teologie Orient. Altarele se aºazã spre Orient, icoanele cãminului se aºazã pe
din Chiºinãu ºi la Seminarul Teologic din peretele dinspre Orient. Zicala spune pretutindeni cã lumina vine de la
Bucureºti, laureat al Premiului Naþional Rãsãrit. ªi cum noi ne aflãm geografic în Orient ºi cum, prin religia orto-
de Poezie (1930), ales membru titular al doxã, deþinem adevãrul luminii rãsãritene, orientarea noastrã nu poate fi
Academiei Române (1940), Nichifor Crainic decât spre Orient, adicã spre noi înºine, spre ceea ce suntem prin moºtenirea
ocupã ºi funcþii de stat: secretar general de care ne-am învrednicit. Moºtenim un pãmânt rãsãritean, moºtenim
la Ministerul Cultelor, ministru al Propa- pãrinþi creºtini – soarta noastrã se cuprinde în aceste date geo-antropolo-
gandei Naþionale, în perioada dictaturii gice. O culturã proprie nu se poate dezvolta organic decât în aceste condiþii
militare a lui Ion Antonescu. ale pãmântului ºi ale duhului nostru. Occidentalizarea înseamnã negarea
Este închis pentru acþiuni politice, orientalismului nostru, nihilismul europenizant înseamnã negarea posibi-
atât în România interbelicã, cât ºi în litãþilor noastre creatoare. (...)
perioada comunistã. Va fi eliberat din Ce însemneazã tradiþie? (...)
închisoare în 1962.
În raport cu istoria româneascã tradiþia noastrã eternã îºi are sediul în
Nichifor Crainic acceptã sã cola-
boreze la ziarul de propagandã comu- popor ºi în expresia multiplã care e cultura popularã ca produs etnic. Ea stã
nistã „Glasul patriei”, ziar ce avea într-un anume fel de a poetiza, într-un anume fel de a plasticiza, într-un
menirea de a influenþa românii din exil. anume fel de a cânta, într-un anume fel de a filosofa, într-o anume atitudine
faþã de naturã ºi faþã de Dumnezeu. (...)
60
Pe linia acestei directive autohtone «Gândirea» moºteneºte «Sãmã- Lucru individual
nãtorul». (...)
Literatura sãmãnãtoristã a înfãþiºat un om al pãmântului, un om al 1. Preciza]i ideile aduse în discu]ie în
instinctului teluric, fiindcã doctrina care o însufleþea era fascinatã de un acest fragment al articolului scris de
Nichifor Crainic.
ideal politic determinat. Afarã de aceasta, realizarea autohtonismului
sãmãnãtorist e unilateralã întrucât s-a manifestat numai în ordinea literarã. 2. Ce motiva]ii aduce autorul pentru
Noi voim sã-i dãm amploare prin nãzuinþa de a îmbrãþiºa toate ramurile cre- a sus]ine necesitatea orient`rii cul-
turii române spre Orient?
atoare ale «spiritului» românesc.(...)
Peste pãmântul pe care am învãþat sã-l iubim din „Sãmãnãtorul”, noi 3. Cum comenta]i propunerea ca
arta român` s` stea sub semnul
vedem arcuindu-se coviltirul de azur al Bisericii ortodoxe. Noi vedem sub-
religiei, al ortodoxismului ce ar con-
stanþa acestei Biserici amestecatã pretutindeni cu substanþa etnicã. Pentru stitui specificul poporului nostru?
noi ºi pentru cei care vor veni dupã noi, sensul istoriei noastre ºi al vieþii ºi
al artei populare rãmâne pecetluit dacã nu þinem seamã de factorul creºtin.
El e tradiþia eternã a Spiritului care, în ordinea omeneascã, se suprapune
tradiþiei autohtone.”
(Nichifor Crainic – Sensul tradiþiei)

FI}IER TEORETIC
Mult mai temperatã ºi lipsitã de dogmatism este direcþia pe care o
propune Lucian Blaga. El încearcã orientarea literaturii spre originile noas-
tre nelatine, spre fondul nostru ancestral, prin recuperarea tezaurului spiri-
tual traco-dac, ce ar reprezenta componenta vitalistã, iraþionalã, „barbarã” a
spiritualitãþii noastre. Se va naºte prin aceasta o direcþie în literatura inter-
belicã de valorificare a miturilor arhaice, a ritualurilor strãvechi încãrcate de
substanþã magicã (v. Vasile Voiculescu, Mihail Sadoveanu etc.).

S` explor`m
textul!

Stradã din Sighiºoara


„Se exagereazã. ªi nu înþelegem de ce. Acest orgoliu al latinitãþii noas-
tre e moºtenirea unor vremuri când a trebuit sã suferim râsul batjocoritor al
vecinilor, care cu orice preþ, ne voiau subjugaþi. Azi e lipsit de bun-simþ.
Vorbim despre spiritul culturii noastre; vrem sã fim numai atât: latini –
limpezi, raþionali, cumpãtaþi, iubitori de formã, clasici, – dar vrând-nevrând
suntem mai mult. Însemnatul procent de sânge slav ºi trac, ce clocoteºte în
fiinþa noastrã, constituie pretextul unei probleme, care ar trebui pusã cu mai
multã îndraznealã. Tinereþea ne îndeamnã sã turburãm idealul lesnicios al
celor mulþi îngâmfaþi, aruncându-le în suflete o îndoialã. Sã ni se ierte
tinereþea. Se va zice cã spunem mituri. Ei bine, numiþi-le basme. Avem însã
convingerea cã adevãrul trebuie sã fie expresiv – ºi cã miturile sunt prin
urmare mai adevãrate decât realitatea. (…)
E o revoltã a fondului nostru nelatin. Nu e lucru nou: suntem morminte
vii ale strãmoºilor. Între ei sunt de aceia pe care îi ocrotim ºi-i îmbrãþiºãm
cu toatã cãldura, din motive istorice ºi politice; dar avem ºi strãmoºi pe cari
îi tratãm ca pe niºte copii vitregi ai noºtri. Atitudine lipsitã de înþelepciune,
deoarece cu cât îi þinem mai mult în frâul întunericului, cu atât rãscoala lor
va fi mai asprã, mai tumultoasã – putând sã devinã fatalã «privilegiaþilor»
de astãzi. Istoria noastrã se proiecteazã mai mult în viitor decât în trecut. E Poartã maramureºeanã
bine sã ne dãm seama de puterile potenþiale care ne zac în suflete – vulcani
61
Lucru individual în fundul mãrilor. De ce sã ne mãrginim numai la un ideal cultural latin, care
nu e croit în asemãnare desãvârºitã cu firea noastrã mult mai bogatã. Sã ne
1. Articolul lui Blaga este o pledoarie siluim propria naturã – un aluat în care se dospesc atâtea virtualitãþi? Sã ne
pentru orientarea c`tre fondul traco- ucidem corsetându-ne într-o formulã de claritate latinã, când cuprindem în
dac al poporului nostru [i c`tre mo[-
plus atâtea alte posibilitãþi de dezvoltare? Întrebarea va neliniºti multe
tenirea slav`. Este el, în aceea[i m`-
inimi. Din partea noastrã, ne bucurã când auzim câte un chiot ridicat din
sur`, orientat spre sau contra lati-
nit`]ii noastre? Argumenteaz` acel subconºtient barbar, care nu place deloc unora. Aºa cum o înþelegem
r`spunsul. noi – într-adevãr nu ne-ar strica puþinã barbarie. (…)
2. Cum motiveaz` autorul necesi- Cei ce aparþin trecutului cu pozitivismul lor sec sau neastâmpãrat vor
tatea recunoa[terii [i asum`rii aces- mormãi în barba lor apostolicã: e un romantic. Ca sã nu le las nicio îndoialã,
tor componente ale originii noastre? mãrturisesc: un romantic? – într-un singur înþeles, da. ªi anume întrucât am
3. Exprim`-]i opinia despre ideile for- convingerea cã adevãrul trebuie sã fie expresiv ºi cã miturile sunt prin
mulate de Lucian Blaga. Constituie urmare mai adevãrate decât realitatea.” (Lucian Blaga – Revolta fondului
ele o problem` autentic`? nostru nelatin – „Gândirea”, I, 1921, nr. 10)

FI}IER TEORETIC

Modern, modernism, modernitate


Existã trei termeni înrudiþi dar care nu trebuie confundaþi: moderni-
tate, care desemneazã epoca culturalã, modernismul – curentul literar ºi
artistic dezvoltat în modernitate, ºi adjectivul modern, cu o arie mai largã
de utilizare, însemnând tot ceea ce este actual, contemporan, nou.
Modern (adj. ce derivã din modernus, provenit ºi el din modo: recent,
de curând etc.) – desemneazã tot ce este actual, nou, contemporan, original.
Ca urmare, termenul include în miezul sãu germenul instabilitãþii, efemeru-
lui, caducitãþii ºi se situeazã în antitezã cu tot ce este învechit, depãºit, pe-
rimat, dar ºi clasic, antic, tradiþional. Modernul îºi precizeazã periodic
conþinutul ºi este în relaþie cu un spirit al veacului ce se reînnoieºte con-
tinuu, urmãrind transcenderea propriului moment istoric. Orice operã nouã
se vrea modernã.
Modernismul – termen mult mai recent, derivat din adjectivul mo-
dern, defineºte teoria ºi practica modernului. A fost utilizat pentru a denumi
o miºcare literarã pentru prima datã în America Latinã (1890), de cãtre scri-
itorul Rubén Darío.
Modernismul este un curent cultural ce se manifestã la sfârºitul secolu-
lui al XIX-lea pânã în anii ’60 ai secolului XX. Se desemneazã ca antonim
al tradiþionalismului, manifestându-se ca un fenomen de rupturã, diferenþã
faþã de vechile formule estetice ºi însumeazã toate curentele post-romantice:
simbolism, expresionism, imagism, dadaism, suprarealism, futurism, neo-
modernism etc., toate „feþele modernitãþii”, cum spune teoreticianul Matei
Cãlinescu.

Modernitatea – desemneazã cadrul temporal în care se manifestã


modernul, precum ºi calitatea de a fi modern (modernist). Iar aceastã cali-
tate presupune în mod obiectiv descrierea unor proprietãþi, precizarea unor
atribute. Constituie o categorie liberã etern deschisã evoluþiei ºi transfor-
mãrilor. În timp ce, în sens invers, prin receptare ºi recuperare de precursori
ºi elemente esenþial moderne, devenim contemporani cu o sferã tot mai
Arhitecturã modernã (stil cubist), Praga largã de moderni avant la lettre.
62
E. Lovinescu ]i modernismul românesc MIC DIC|IONAR DE AUTORI
Începuturile ideologiei moderniste la noi se datoreazã criticului Eugen Lovinescu
E. Lovinescu, conducãtor al cenaclului „Sburãtorul” ºi al revistei cu acelaºi (1881–1943)
titlu. În Istoria literaturii române contemporane (1926–1929), criticul Critic literar ºi pro-
trateazã direcþiile de modernizare ale literaturii române ºi „sincronizarea” ei zator. Studiile licea-
cu literatura europeanã. le le face la Iaºi, iar
Lovinescu numeºte modernã – în acord cu accepþia generalã a ter- facultatea la Bucu-
menului – orice formã recentã a spiritului novator al creaþiei estetice. reºti, licenþiat în fi-
Modernismul reprezintã, deci, un factor de progres în vederea sincronizãrii lologie clasicã în
cu marea literaturã europeanã contemporanã. Iar aceastã sincronizare se 1903. Obþine titlul de doctor în litere la
face pe baza „împrumutului” ºi „imitaþiei”, în concordanþã cu un anume Paris, unde se aflã între 1906–1909 pen-
„spirit al veacului”, care determinã o configuraþie similarã a manifestãrilor tru pregãtirea doctoratului.
spiritului, indiferent de þara în care acestea se manifestã. Evoluþia culturii nu Debuteazã publicistic în suplimen-
are loc numai pe baza unor forme de culturã moºtenite, ci mai ales împru- tul literar al Adevãrului (1903), cu un
articol despre studiile sale clasice. Din
mutând forme noi, care îºi dezvoltã ele însele fondul autohton, valoric.
aceastã perioadã începe colaborarea sa la
Astfel, Lovinescu îi dã o replicã lui Titu Maiorescu, criticul de la Junimea,
diferite reviste literare. Scrie o serie de
care combãtuse tendinþa culturii române de a dezvolta „forme fãrã fond”.
articole despre scriitori sãmãnãtoriºti ºi
În vederea modernizãrii literaturii române, Eugen Lovinescu traseazã
poporaniºti (Octavian Goga, ªt.O. Iosif,
câteva direcþii noi pe care sã se înscrie operele literare: evoluþia prozei de la
Alexandru Brãtescu-Voineºti, Ion Agâr-
liric la epic ºi a poeziei de la epic la liric, tematica operelor literare sã fie
biceanu etc.), toate acestea constituind
inspiratã din viaþa citadinã ºi nu din cea ruralã, crearea romanului obiectiv
subiectele reunite în cele douã volume
ºi a romanului de analizã psihologicã, intelectualizarea prozei ºi a poeziei,
de debut Paºi pe nisip..., apãrute în
crearea intelectualului, ca personaj al operei epice.
1906. Tot acum, preocupat fiind de
De asemenea, el afirmã autonomia esteticului, luptând împotriva con-
miºcarea literarã de la Sãmãnãtorul, se
fuziei etnic-estetic.
prefigureazã confruntãrile cu marii doc-
trinari Nicolae Iorga ºi Garabet Ibrãi-
S` explor`m leanu. Criticul combate dogmatismul
textul!
sãmãnãtorist, idilismul literaturii despre
þãrani, sentimentalismul excesiv, confu-
zia etic-estetic.
„Acþiunea sãmãnãtoristã nu face, aºadar, decât sã întãreascã, teoretic ºi Patroneazã – pânã la sfârºitul vieþii
agresiv, o situaþie de fapt: de aici ºi succesul, dar ºi insuficienþa poziþiei ei – cenaclul Sburãtorul ºi este director al
faþã de evoluþia normalã a literaturii române; ºi cum sincronizarea constituie revistei literare Sburãtorul (1919–1922;
unul din punctele de plecare ale acestei Istorii a literaturii române contem- 1926–1927).
porane, se cuvine sã o precizãm chiar de la început. Prin natura structurii Publicã monografii dedicate lui Gr.
sociale a poporului nostru, literatura românã esteticã a fost, în bunã parte, o Alexandrescu (1910), C. Negruzzi (1913)
derivaþie a spiritului literaturii populare; prin originea ruralã a multor scri- ºi Gh. Asachi (1921).
itori, era ºi firesc ca acest spirit sã se menþinã pânã astãzi. Cum, sub influ- Din 1932 începe seria Memoriilor,
enþa implacabilã a sincronismului contemporan, transformãrile ultimului lucrând în acelaºi timp la romanul Bizu ºi
veac au fost neasemãnat mai mari decât transformãrile de dinainte, literatu- la o biografie eminescianã romanþatã
ra nu putea sã nu þinã seama de ele; binevenit la începuturile literaturii noas- (Mite, Bãlãuca), iar în ultimii ani se
tre, pe care a ajutat-o ºi la creaþiunea esteticã dar, mai ales, la fixarea unei dedicã studiului operei lui Titu Maiorescu.
limbi nesigure încã, curentul poporan nu mai poate fi unicul punct de Marile sale lucrãri sunt: Istoria ci-
reazem al unei literaturi evoluate ºi intrate în interdependenþa literaturilor vilizaþiei române moderne (1924–1925);
europene. Interdependenþã nu înseamnã însã ºi internaþionalizare: prin fap- Istoria literaturii române contemporane
tul elaboraþiei ei de o sensibilitate determinatã în parte de ereditate ºi de (I-VI, 1926–1929); Critice, ediþie defini-
atmosfera moralã a mediului ºi într-un material verbal de o rezonanþã tivã (1925–1929); Memorii (I-III, 1932);
sufleteascã specificã, orice literaturã nu poate fi decât naþionalã. «O litera- T. Maiorescu (I-II, 1940), T. Maiorescu
turã, scria totuºi d-l Iorga la 1905, trebuie sã afirme sufletul unui popor în ºi contemporanii lui (I-II, 1943–1944);
forme care corespund culturii timpului» – adicã tocmai ceea ce n-a fãcut lite- T. Maiorescu ºi posteritatea lui criticã
ratura sãmãnãtoristã: în loc de a lucra la sincronizarea literaturii cu spiritul (1943).
timpului ºi cu faza de evoluþie a culturii noastre, d-l Iorga a revalorificat
63
Lucru individual vechea ideologie a contactului permanent al literaturii noastre cu spiritul
popular ºi a întârziat, astfel, procesul firesc al evoluþiei literaturii române de
1. Cum motiveaz` Eugen Lovinescu la spiritul popular spre diferenþiere, proces încheiat, de pildã în Franþa, de
faptul c` literatura român` a fost, în peste patru veacuri. Cum însã valoarea artei nu stã în puritatea caracterului
bun` parte, o deriva]ie a spiritului li- ei etnic, ci în alte condiþiuni estetice, ideologia literarã a sãmãnãtorismului
teraturii populare? Cum apreciezi nu poate fi privitã decât ca nesincronicã. (...)
aceast` afirma]ie?
Indiferent de realizãri, este, aºadar un merit al simbolismului ºi, în
2. De ce consider` criticul c` s`m`- genere, al modernismului de a fi disociat nu numai eticul de estetic, ceea ce
n`torismul a frânat sincronizarea li- fãcuse cu mult înainte Maiorescu, dar de a fi disociat cu desãvârºire ºi
teraturii române cu cea occidental`?
etnicul de estetic, care la Maiorescu se aflau încã într-o simbiozã devenitã
3. Explic` termenii de interdepen- la poporanism ºi sãmãnãtorism un principiu agresiv de valorificare; în epoca
den]` [i interna]ionalizare, în ac- de dezvoltare în care ne aflãm, oricât de puþin numeros ar fi, tipul estetic a
cep]ia dat` de critic.
ajuns o specie capabilã de a percepe valorile estetice în sine. (Istoria lite-
4. Corespunde afirma]ia lui Nicolae raturii române contemporane, vol. I)
Iorga, citat` de Lovinescu, ideilor
sus]inute de criticul modernismului?
Argumenteaz`-]i opinia. Afl` mai mult
„Intrând în miezul controversii, vom întâlni însã adevãrata ºi cea mai
MIC DIC|IONAR DE AUTORI gravã neînþelegere dintre tradiþionaliºti ºi moderniºti. Fiindcã, mai ales cei
dintâi, pun chestiunea pe curentul literar ºi nu pe valorile creatoare, discuþi-
Pompiliu Constantinescu
unea lunecã pe o pantã în care criteriul estetic se ruineazã; tradiþionalism a
(1901–1946)
început sã însemneze, la noi, întrebuinþarea, ca sursã de inspiraþie, a unui
A urmat cursurile liceelor „Gh. Lazãr”
singur fel de material artistic. Dar, fiindcã utilizarea acestui fel de material
ºi „Mihai Viteazul”, precum ºi Seminarul
nu conferã nicio valoare esteticã, prin simpla lui punere în circulaþie, atunci
pedagogic din Bucureºti, iar apoi cursu-
atitudinea grupului se transformã într-o cruciadã gregarã, ce apãrã o formulã
rile Facultãþii de Filosofie ºi Litere din fãrã viabilitate, devenitã fetiºul unor nechemaþi. Ideologia sãmãnãtoristã –
Bucureºti, publicând la Revista Funda- pãstrând o atitudine în care tradiþionalismul se confundã cu o formulã
þiilor Regale, Kalende, Miºcarea literarã, mecanicã, iar curentul literar cu insinuarea unor nonvalori ce respectã cu
Sburãtorul, Viaþa literarã ºi Vremea. Se sfinþenie un material de inspiraþie strict limitat – îºi continuã existenþa,
stinge din viaþã la 9 mai 1946, în plinã printr-un anahronism estetic. De aceea, d. Iorga vorbeºte, cu o lãrgime de
putere creatoare. spirit inexplicabilã, de versurile d-lui Al. Scepkin ºi nu de ale d-lui Blaga;
Opera sa criticã cuprinde: Miºcarea se declarã încântat de proza d-lui Sandu Teleajen ºi a fulgerat împotriva
literarã (1927), Opere ºi autori (1928), romanului Ion al d-lui Liviu Rebreanu; de aceea tradiþionaliºtii proferã cele
Critice (1933), Figuri literare (1938), mai calde elogii d-lor Dongorozi ºi Lascarov-Moldoveanu ºi contestã tem-
Tudor Arghezi (1940) ºi ediþii realizate peramentul de scriitor al d-lui F. Aderca. (...)
postum: Eseuri critice (1947), Scrieri alese S-a construit astfel o mentalitate ostilã tradiþionalismului. Moderniºtii –
(1957), Scrieri, vol. I–IV (1967–1972), simboliºtii, expresioniºtii – ameninþaþi în promovarea unui material de inspi-
Studii ºi cronici literare (1974), Poeþi raþie inedit ºi în cãutarea de expresii noi, suspecteazã tradiþionalismul de
români moderni (1974), Caleidoscop ocrotitor al nonvalorilor literare; e o eroare, desigur, în forma ei absolutã, ºi o
(1974), Romanul românesc interbelic dovadã mai mult cã ne gãsim încã în faza de îndrumare literarã, când
(1977). curentele se constituiesc prin exclusivismul unei optici înguste.”
Pompiliu Constantinescu, Tradiþionalism sau modernism?
Lucru pe echipe
Având în vedere citatele prezentate
Lucru individual
în manual, precum [i alte surse de 1. Care sunt acuzele aduse în epoc` tradi]ionalismului?
care v` pute]i folosi (reviste literare,
2. Identific` \n fragmentul de mai sus sintagmele ce pun în opozi]ie
antologii, documentare, situri pe
tradi]ionalismul [i modernismul.
internet etc.), realiza]i o dezbatere
privitoare la disputa cultural` dintre 3. Care este acuza pe care autorul articolului o aduce modernismului?
tradi]ionali[ti [i moderni[ti, în pe- 4. În ce const` adev`rata [i cea mai grav` neîn]elegere dintre tradi]io-
rioada interbelic`. Alc`tui]i grupe nali[ti [i moderni[ti în viziunea criticului Pompiliu Constantinescu?
pro [i contra modernism, respectiv 5. Comenta]i sintagma exclusivismul unei optici înguste [i extrapola]i sem-
tradi]ionalism. nifica]iile ei [i la alte epoci literare.
64
Ion Pillat Repere critice
\ntre tradi]ionalism [i modernism
Citeºte cu atenþie fragmentele de
Opera ]i contextul cultural mai jos ºi comenteazã valabilitatea
opiniilor exprimate:
Poet ºi eseist, descendent dintr-o veche familie de boieri (nepotul „În lirica atât de problematizantã ºi
cunoscutului om politic liberal I.C. Brãtianu), Ion Pillat (1891–1945) a agita(n)tã a veacului nostru, Ion Pillat
copilãrit în þinutul Argeºului ºi pe Prut, unde era moºia pãrinþilor sãi, colþuri aduce lectorului o liniºte cucernicã,
de þarã ce se vor fixa în memoria sa afectivã ºi imortaliza în creaþia sa poe- odihnitoare.”
ticã aureolate de amintire. κi face studiile primare ºi liceale în particular, iar Mircea Scarlat,
ultima clasã a cursului inferior la „Sf. Sava” din Bucureºti. În 1905, se înscrie Istoria poeziei româneºti
la Liceul „Henri IV” din Paris ºi îºi ia bacalaureatul în matematicã ºi filo-
sofie. Student la Sorbona, devine licenþiat în litere (1913) ºi în drept (1914). „Tradiþionalismul nu e convertirea
Scrie versuri încã din 1905, iar la 20 de ani, pe vremea studenþiei, Titu semãnãtorismului: tradiþionalismul e un
Maiorescu îi publicã douã poezii în revista „Convorbiri literare”. Dupã stil, o formulã inventatã de poeþii mo-
1914, frecventeazã cu pasiune cenaclul lui Macedonski, „Literatorul”, fiind derni ieºiþi adesea din ºcoala simbo-
influenþat de poezia simbolist-parnasianã. Suportã finanþarea volumelor lismului.”
Flori sacre de Al. Macedonski ºi Plumb al lui Bacovia. Nicolae Manolescu,
Desfãºoarã o amplã activitate cultural-publicisticã: între 1915 ºi 1916, Metamorfozele poeziei
conduce revista „Flacãra” împreunã cu Adrian Maniu ºi Horia Furtunã; între
1922 ºi 1924, editeazã, împreunã cu Tudor Arghezi, „Cugetul românesc”
(1922); participã ºi la redactarea revistei „Gândirea”, faþã de care aratã un
tot mai mare ataºament. În 1936, primeºte Premiul Naþional pentru
Literaturã ºi este ales membru corespondent al Academiei Române.
Debuteazã editorial cu volumul Visãri pagâne (1912), urmat de
Eternitãþi de o clipã (1914) ºi Amãgiri (1917), versuri de facturã simbolist-
parnasianã.
Prin volumul Grãdina dintre ziduri, în 1919, îºi schimbã orientarea li-
terarã, având revelaþia liricii de inspiraþie autohtonã. Expresia cea mai înaltã a
creaþiei sale poetice o aduce volumul Pe Argeº în sus (1923), de facturã
tradiþionalistã, dar în strânsã relaþie cu sensibilitatea contemporanã. Volumele
ulterioare, Satul meu (1924), Biserica de altãdatã (1926), încearcã sã refacã
o „hartã liricã” a satului arhaic românesc. Nu cade însã victimã exclusivis-
mului tradiþionalist, pãstreazã o curiozitate vie pentru cele mai variate expe-
rienþe lirice moderne.
Creaþia lui cunoaºte, într-o ultimã fazã, o etapã clasicizantã caracterizatã
printr-o „poezie purã”, în care forma atinge perfecþiunea. În aceastã cate-
gorie se înscriu volumele: Caietul verde (1932), Scutul Minervei (1933),
Pasãrea de lut (1934), Poeme într-un vers (1935), Þãrm pierdut (1937),
Umbra timpului (1940), Împlinire (1942), Cumpãna dreaptã – în manuscris.
Ion Pillat este ºi un important traducãtor din lirica universalã, mai cu
seamã din cea a secolului al XX-lea. A tradus din poezia francezã, englezã,
spaniolã, germanã.

„Aci sosi pe vremuri”. Prezentarea textului


Poezia face parte din volumul Pe Argeº în sus (1923), expresie a
tradiþionalismului liric românesc interbelic ºi cuprinde poeme pe tema ele-
giacã a trecerii inexorabile a timpului. Evocãrile sunt puternic sensibilizate
de o vibraþie sufleteascã adâncã. Peisajele sunt pretexte pentru meditaþie în-
cununate de aura amintirii ºi se înscriu în categoria „pastelului psihologic”. Coloana infinitului, Târgu-Jiu
65
Repere critice Consideratã de criticul George Cãlinescu capodopera lui Ion Pillat,
Aci sosi pe vremuri este un pastel psihologic, spiritual, pretext de reflecþie
„Poezia d-lui Pillat e transpune- asupra destinului uman.
rea poeziei lui Alecsandri, prin tot
progresul de sensibilitate ºi prin toate S` explor`m
prefacerile limbii, pe care le-au putut textul!
înfãptui cincizeci de ani de evoluþie:
aceeaºi seninãtate pãtrunsã, însã, ºi de
un sentiment elegiac, ce-i creºte emo- Aci sosi pe vremuri
tivitatea ºi, deci, lirismul, ºi aceeaºi
La casa amintirii cu-obloane ºi pridvor,
simplitate de limbã ºi mijloace de
Pãianjeni zãbrelirã ºi poartã ºi zãvor.
materializare poeticã. Ar fi o intere-
santã comparaþie de fãcut (...), nu pen- Iar hornul nu mai trage alene din ciubuc
tru diferenþieri de fond (...), ci pentru De când luptarã-n codru ºi poteri ºi haiduc.
evoluþia formei; printr-o astfel de com-
În drumul lor spre zare îmbãtrânirã plopii,
paraþie s-ar putea preciza, prin pilde,
Aci sosi pe vremuri bunica-mi Calyopi.
progresul realizat nu numai de limbã,
ci ºi de expresie poeticã, prin inte- Nerãbdãtor bunicul pândise de la scarã
lectualizarea ºi rafinarea imaginii.” Berlina legãnatã prin lanuri de secarã.
Eugen Lovinescu, Pe-atunci nu erau trenuri ca azi, ºi din berlinã
Istoria literaturii contemporane Sãri, subþire-o fatã în largã crinolinã.
„Evocãrile din volumul Pe Argeº Privind cu ea sub lunã câmpia ca un lac,
în sus sunt puternic sensibilizate de o Bunicul meu desigur i-a recitat „Le lac”.
vibraþie sufleteascã adâncã. Lirismul Iar când deasupra casei ca umbre berze cad,
rãmâne discret, dar infuzeazã intim Îi spuse „Sburãtorul” de-un tânãr Eliad.
toate tablourile. Intervin acum o cãldurã,
o apropiere, o duioºie ºi o veneraþie, Ea-l ascultã tãcutã, cu ochi de peruzea...
care privilegeazã peisajul, situându-l ªi totul ce romantic ca-n basme se urzea.
într-o zonã de afecþiune distinctã. (...) ªi cum ºedeau... departe, un clopot a sunat,
Pillat îºi cântã patria nu ca pe o abstrac- De nuntã sau de moarte, în turnul vechi din sat.
þiune, fie ea ºi de ordin moral superior,
pentru poet, pãmântul natal e colþul de Dar ei, în clipa asta simþeau cã-o sã rãmânã...
lume unde a crescut, unde-i dorm Demult e mort bunicul, bunica e bãtrânã...
îngropaþi bunicii, unde natura ºi Ce straniu lucru: vremea! Deodatã pe perete
lucrurile sunt impregnate de amintiri Te vezi aievea numai în ºtersele portrete.
dragi. Elementele unui asemenea uni-
vers par celebrate fãrã ostentaþie, cu o Te recunoºti în ele, dar nu ºi-n faþa ta,
devoþiune instinctivã, seninã, uºor mâh- Cãci trupul tãu te uitã, dar tu nu-l poþi uita...
nitã doar de scurgerea vremii ºi de scur- Ca ieri sosi bunica... ºi vii acuma tu;
timea existenþei omeneºti. (...) Fuga tim- Pe urmele berlinei trãsura ta stãtu.
pului capãtã un reper existenþial foarte
propriu ºi cât se poate de concret; în Acelaºi drum te-aduse prin lanul de secarã.
egalã mãsurã, ea e trãitã sub semnul Ca dânsa tragi, în dreptul pridvorului, la scarã.
tradiþiei, deci ca o dimensiune sufle- Subþire, calci nisipul pe care ea sãri.
teascã generalã reprezentativã pentru o Cu berzele într-însul amurgul se opri...
întreagã comunitate umanã (...).”
ªi m-ai gãsit, zâmbindu-mi, cã prea naiv eram
Ov.S. Crohmãlniceanu,
Când þi-am ºoptit poeme de bunul Francis Jammes.
Literatura românã între cele
douã rãzboaie mondiale Iar când în noapte câmpul fu lac întins sub lunã
ªi-am spus „Balada lunei” de Horia Furtunã,

66
M-ai ascultat pe gânduri, cu ochi de ametist, MIC DIC|IONAR
ªi þi-am pãrut romantic ºi poate simbolist. DE TERMENI LITERARI
ªi cum ºedeam... departe, un clopot a sunat
– Acelaºi clopot poate – în turnul vechi din sat... Parnasianismul – direcþie literarã afir-
matã în Franþa în a doua jumãtate a
De nuntã sau de moarte, în turnul vechi din sat. secolului al XIX-lea, care ºi-a luat
denumirea de la revista Le Parnasse
contemporain. Se caracterizeazã prin
Lucru individual rafinament ºi erudiþie. Poezia par-
1. Titlul este alc`tuit dintr-o propozi]ie ce sugereaz` repere temporale [i nasianã este preponderent descriptivã,
spa]iale nedefinite, prin intermediul adverbului de loc aci [i a locu]iunii picturalã, staticã. Tonul este imper-
adverbiale de timp pe vremuri – ce includ în con]inutul lor semantic o sonal, forma extrem de cizelatã. La
informa]ie deictic` (de proximitate în raport cu vorbitorul sau cu noi, un maestru al acestui gen este
momentul vorbirii). În felul acesta se realizeaz` o apropiere pân` la
Macedonski, ce aduce din Franþa,
identificare a timpului prezent cu timpul trecut, dând perspectiva unui
timp continuu care m`soar` distan]a dintre dou` tr`iri similare. odatã cu simbolismul, ºi noutatea
Identific` în text [i alte astfel de repere spa]io-temporale. liricii parnasiene.
2. Alc`tuit` din 19 distihuri (strofe alc`tuite din dou` versuri) [i un vers
singular în final, poezia are o structur` simetric`. Identific` secven]ele
textului liric în func]ie de ideile poetice prezente [i stabile[te pe ce se
fundamenteaz` aceast` simetrie.
3. Care este toposul neschimbat al poeziei, ap`rut în titlu în forma inde-
terminat` aci, despre care V. Fanache afirm`: ... aci joac` de mai multe
ori rolul de martor al timpului uman, niciodat` acela[i, el e spa]iul
oglind` al recurentelor ini]ieri în misterul nun]ii [i al mor]ii. {i totu[i, în
ultim` analiz` aci nu se afl` nici el în afara trecerii [i, chiar dac` durata
lui descrie un cerc incomparabil mai mare ca al fiin]ei umane, aci atest`
un «ad`post» perisabil, dependent de ritmul «sosirilor» [i al «plec`rilor»
omului.?
4. Comenteaz` semnifica]ia metaforei „casa amintirii”, având în vedere
urm`toarele sugestii:
• un spa]iu din trecut;
• un loc inaccesibil în prezent datorit` degrad`rii sale;
• leg`tura statornic` între trecut [i prezent; MIC DIC|IONAR CULTURAL
• refugiu unde se împlinesc reveriile [i dorin]ele cele mai intime;
• loc al perechii sacre, unde dintotdeauna sosesc cuplurile de îndr`gos- Calyopi – de la Caliope, muza poeziei
ti]i pentru ini]ierea în taina nun]ii; epice ºi a elocinþei în mitologia
• un spa]iu virtual, mitic, suspendat în durat`, depozitar al tuturor greacã.
amintirilor.
Francis Jammes (1968–1936) – poet
5. Identitatea ritualic` a lui atunci cu acum provine din repetabilitatea simbolist francez, în a cãrui operã
unor gesturi [i a unor ceremonialuri ale existen]ei. Comenteaz` constan-
tele [i variabilele celor dou` pove[ti de iubire, a bunicilor [i a nepotului. apare spaþiul rural.
„Le lac” – titlul unei poezii de poetul
6. Idila celor dou` cupluri de îndr`gosti]i, din epoci diferite, st` sub
acela[i semn, al romantismului. Cum explici acest lucru? francez Alphonse de Lamartine,
7. Trecerea la a doua secven]` poetic` este asociat` cu o reflec]ie în
tradus la noi în perioada paºoptistã.
care poetul descoper` cu stupoare contradic]ia dintre trupul imperfect, „Sburãtorul” – poezia Zburãtorul
impregnat de semnele vremii, [i sufletul neerodat de timp, deoarece scrisã de Ion Heliade Rãdulescu
apar]ine realit`]ii eterne a lumii. Precizeaz` versurile [i comenteaz`-le în (1802–1872).
rela]ie cu tema central` a poeziei. Horia Furtunã (1886–1952) – poet sim-
8. Cartea devine, în ritualul erotic, mijlocitoare a dragostei. Poezia este bolist de valoare minorã, prieten cu
o suprem` dovad` a sublim`rii erosului în spirit: În fond, nimic altceva Ion Pillat.
în aceast` patrie devenit` a poeziei decât aceast` suav` ini]iere, prin lite- Berlinã – trãsurã mare, închisã, cu douã
ratur`, în universul casnic: emo]ia cap`t` un limbaj aparte, prin
reflectarea ei în sfera literar`; sentimentele intr` în acelea[i tipare ale
banchete aºezate faþã în faþã, fabricatã
versurilor, rostite precum textele sacre. (Cornel Ungureanu – Contextul la Berlin, foarte la modã la jumãtatea
operei). Comenteaz` semnifica]ia aluziilor livre[ti în contextul poeziei. secolului al XIX-lea.
67
Exerseaz`-]i creativitatea! Lucru individual
1. Pornind de la citatul: „Aci sosi pe 9. Jocul de planuri pe care este construit textul se fundamenteaz` pe
vremuri este ºi o interesantã artã poeticã, subtila schimbare a timpurilor verbale dinspre trecut spre prezent, de la
ea tãlmãcind un mod de a concepe mai mult ca perfectul – folosit ca distan]are ferm` de momentul vorbirii,
poezia, ca reîmprospãtare (repovestire, la imperfect – ca timp al evoc`rii [i al duratei, sau perfectul simplu – ce
«reînscenare») a mitului înregistrat pe «un- apropie timpul evocat de poetul-martor, pân` la prezentul cu valoare
atemporal` ce eternizeaz` clipa în amintire. Exemplific` aceste valori
dele sufletului»”, aparþinând lui Cristian stilistice ale timpurilor verbale.
Livescu (Introducere în opera lui Ion
10. În aceea[i m`sur` se poate vorbi de un joc de roluri sesizat prin alter-
Pillat), realizeazã un eseu în care sã nan]a categoriei persoanei, ce face trecerea de la o liric` obiectiv` la
identifici elementele implicite de artã una subiectiv`. Persoana a III-a este folosit` în derularea pove[tii pre-
poeticã din poezia lui Ion Pillat. decesorilor, persoana a II-a singular, în rela]ia cu un interlocutor, iar per-
2. Citeºte ºi alte poezii aparþinând soana I, cu referire la eul liric. Identific` aceste rela]ii intra- [i extratex-
volumului Pe Argeº în sus ºi realizeazã tuale [i comenteaz`-le.
un eseu pornind de la mãrturisirea poe- 11. Selecteaz` versul-cheie al poeziei, motivându-]i alegerea. Comen-
tului: „Toatã poezia mea poate fi redusã, teaz` semnifica]ia acestuia.
în ultimã analizã, la viziunea pãmântu- 12. Chiar dac` str`b`tut` de triste]ea trecerii ireversibile a timpului, ce
lui, care rãmâne acelaºi, la presimþirea face fiin]a uman` perisabil` [i efemer`, poezia lui Ion Pillat p`streaz`
timpului, care fuge mereu.” o viziune senin-melancolic` asupra vie]ii, etern` prin repetabilitatea
ciclurilor ei. Cele dou` povestiri, evocate ca experien]e personale, se
3. Redacteazã o compunere referi- ridic` la gradul de generalitate, cuplurile î[i pierd individualitatea.
toare la preferinþele literare, muzicale, Comenteaz` observa]ia lui G. C`linescu referitoare la semnifica]ia
cinematografice, artistice în general, din poeziei Aci sosi pe vremuri care e: o gra]ioas`, mi[c`toare [i indivizibil`
timpul nostru, ºi felul în care influen- paralel` între dou` veacuri, înscenare care încânt` ochii [i în acela[i
þeazã ele viaþa tinerilor de azi. timp simbolizare a uniformit`]ii în devenire.
13. Un rol important în conturarea viziunii senin-melancolice a poeziei o
are muzicalitatea textului. „În atmosfera de patriarhalitate, în leg`-
narea molcom` a distihurilor pline de mireasma lanurilor de secar` e o
melancolie dulce, o împ`care înfiorat`.” (Dumitru Micu). Prezint`
mijloacele de realizare a acesteia (prozodie, eufonii, alitera]ii, structura
preponderent vocalic` a cuvintelor, arii semantice etc.).

Repere de interpretare
Ion Pillat aparþine generaþiei de poeþi care modernizeazã tradiþionalis-
mul, folosindu-se de elementele simboliste, ce caracterizeazã prima lui
etapã de creaþie, precum ºi de cele neoclasicizante, ce devin dominante în
ultima parte a operei sale. În formele prozodice tradiþionale, el va revãrsa o
trãire modernã.
Caracteristicile liricii sale sunt urmãtoarele:
• tonul elegiac al discursului liric rezultat din tema centralã a operei
Portofoliul elevului sale – trecerea ireversibilã a timpului;
• intelectualizarea imaginii poetice, interiorizarea reflexivã;
Proiect • preferinþa pentru universul rural ca topos al imaginarului sãu poetic;
Realizeazã un portofoliu cu tema • nostalgia patriarhalitãþii, a vieþii nealterate de tarele civilizaþiei indus-
Moda timpului nostru, cuprinzând ma- triale, fixatã într-o aurã de eternitate;
teriale din domenii variate ce ilustreazã • preferinþa pentru specia pastelului (peisajul devine însã un pretext de
timpul în care trãieºti ºi preocupãrile meditaþie asupra efemeritãþii existenþei umane ºi a statorniciei naturii);
tale, ºi altul cu tema Moda timpului lor, • cultul strãmoºilor (asumarea experienþelor antecesorilor);
cuprinzând materiale din epoca pãrin- • lirism de tip clasic, armonios prin muzicalitate ºi senin ca viziune;
þilor tãi. • emoþie de facturã livrescã;
• cultivarea formelor clasice etc.
68
STUDIU DE CAZ
DIVERSITATE TEMATICÃ ºI DE
VIZIUNE ÎN POEZIA INTERBELICÃ
„Conflictul dintre real [i imaginar constituie, poate, îns`[i istoria inepuizabil` a
7
spiritului poetic: e vorba de un fel de r`zboi ve[nic, pentru c` tenta]iei realului i
s-a opus mereu, [i înc` i se va opune, tenta]ia imaginarului. Sentimentul de
demiurg al poetului are necontenit nevoie de certitudinea c` poate oricând
inventa, crea ex nihilo propriul s`u univers.”
{tefan Aug. Doina[, Poe]i români

FI}IER TEORETIC
Dezvoltarea culturii în ansamblul ei în perioada interbelicã se datoreazã ºi
evoluþiei economice, politice ºi mai cu seamã nivelului mentalitãþilor României
dupã Marea Unire din 1918. ªi poezia, ca ºi romanul ºi teatrul ºi alte domenii artis-
tice, a cunoscut în aceastã epocã un moment privilegiat în evoluþia sa. Editarea
unei cãrþi se putea transforma într-un adevãrat eveniment. Apariþiile editoriale,
care au atras atenþia, au fost în primul rând volumele lui Tudor Arghezi – Cuvinte
potrivite, 1927, Flori de mucigai, 1931, precum ºi Joc secund de Ion Barbu.
Aceasta datoritã inovaþiei la nivel tematic, lexical ºi stilistic. Arghezi impune
estetica urâtului, în descendenþa lui Baudelaire, iar Barbu introduce la noi lirismul
pur ºi poezia ermeticã. Bacovia, cu o prezenþã discretã în epocã, a însemnat pen-
tru literatura românã, deschiderea, prin simbolism, cãtre modernism ºi sin-
cronizarea cu literatura europeanã. Volumul din 1916, Plumb, a avut la apariþie, în
timpul rãzboiului, un impact redus, importanþa fiind apoi reconsideratã. O altã Ia]i. Seminarul Veniamin
voce liricã a epocii, care atrage atenþia publicului ºi a criticii încã de la primul sãu [n perioada interbelic`
volum, Poemele luminii, 1919, este Lucian Blaga, creatorul unei lirici construite
pornind de la propriul sistem filosofic. Poezia sa traverseazã mai multe formule ºi
tendinþe estetice, ca tradiþionalismul ºi expresionismul.
Epoca a fost marcatã ºi de efervescenþa culturalã: funcþionau mai multe cena-
cluri ºi reviste literare, fiecare susþinând scriitori ºi tendinþe. Cele mai importante au
fost: „Viaþa româneascã” ºi „Gândirea” – pentru curentele de orientare tradiþiona-
listã, în jurul cãrora s-au afirmat poeþi ca Ion Pillat ºi V. Voiculescu; „Sburãtorul” –
cenaclu ºi revistã conduse de Eugen Lovinescu, promotorul modernismului la noi
ºi susþinãtorul unor creatori ca Ion Barbu, Ion Minulescu, Camil Petrescu º.a.
Sincronizarea poeziei româneºti cu cea europeanã s-a produs cu adevãrat prin
miºcãrile avangardei (suprarealism, futurism, dadaism), ale cãror manifeste au
apãrut în revistele „Punct”, „Integral”, „Contimporanul”, „unu”, „75HP” etc.
Dintre scriitorii români avangardiºti ai epocii amintim: Ion Vinea, Saºa Panã,
Ilarie Voronca, Tristan Tzara, ªtefan Roll, Geo Bogza, Gherasim Luca, Gellu
Naum, D. Trost etc.
Perioada interbelicã se caracterizeazã deci printr-o varietate de tendinþe ºi
curente, care exprimã de fapt cãutarea de sine a poeziei.
Antologie de poezie româneasc` interbelic`

George Bacovia
Decor Nervi de primãvarã
Copacii albi, copacii negri Primãvarã...
Stau goi în parcul solitar O picturã parfumatã cu vibrãri de violet.
Decor de doliu funerar... În vitrine, versuri de un nou poet,
Copacii albi, copacii negri. În oraº, suspinã un vals de fanfarã.

În parc regretele plâng iar... O lungã primãvarã de visuri ºi pãreri...

Cu pene albe, pene negre O lungã desertare zvoneºte împrejur,


O pasãre cu glas amar E clar ºi numai soare.
Strãbate parcul secular... La geamul unei fabrici o palã lucrãtoare
Cu pene albe, pene negre... Aruncã o privire în zarea de azur.

În parc fantomele apar... O nouã primãvarã pe vechile dureri...

ªi frunze albe, frunze negre; Apar din nou tãranii pe hãul de câmpie,
Copacii albi, copacii negri; În infinit pãmântul se simte tresãltând:
ªi pene albe, pene negre, Vor fi acum de toate cum este oriºicând,
Decor de doliu funerar... Dar iar rãmâne totul o lungã teorie.

În parc ninsoarea cade rar... O, când va fi un cântec de alte primãveri?!...


(din vol. Plumb, 1916) (din vol. Plumb, 1916)

Exerseaz`-]i creativitatea!
Scrie un eseu argumentativ de 2–3 pagini în care sã
ilustrezi caracteristicile limbajului într-una din poeziile
simboliste de mai sus (expresivitate, ambiguitate, su-
gestie, sinestezie). Vei þine cont de:
• indicarea a douã argumente în favoarea încadrãrii
textului în curentul simbolist;
• precizarea a douã trãsãturi ale limbajului artistic,
cu ilustare pe text;
• relevarea rolului expresiv a douã dintre urmã-
toarele niveluri: fonetic, lexico-semantic, morfo-sintac-
tic, ortografic ºi de punctuaþie, stilistic;
• evidenþierea caracteristicilor artistice care conferã
expresivitate ºi originalitate.

Arhitecturã în anii ‘30,


Bucureºti
70
Tudor Arghezi
Testament Blesteme
Nu-þi voi lãsa drept bunuri, dupã moarte, Prin undele holdei ºi câmpi de cucutã,
Decât un nume adunat pe o carte, Fugarii-au ajuns în pustie
În seara rãzvrãtitã care vine La ceasul când luna-n zabranice, mutã,
De la strãbunii mei pânã la tine, Intrã ca un taur cu cornu-n stihie,
Prin rapi ºi gropi adânci, ªi gândul meu gândul acestora-l ºtie:
Suite de bãtrânii mei pe brânci, În împãrãþie de beznã ºi lut sã se facã
ªi care, tânãr, sã le urci te-aºteaptã. Grãdina bogatã ºi-ograda sãracã.
Cartea mea-i, fiule, o treaptã. Cetatea sã cadã-n nãmol,
Pãzitã de spini ºi de gol.
Aºeaz-o cu credinþã cãpãtâi.
Usca-s-ar izvoarele toate ºi marea,
Ea e hrisovul vostru cel dintâi,
ªi stinge-s-ar soarele ca lumânarea.
Al robilor cu sãricile, pline
Topeascã-se zarea ca scrumul.
De osemintele vãrsate-n mine.
Funingini, cenuºã, s-acopere drumul,
Ca sã schimbãm, acum, întâia oarã, Sã nu mai dea ploaie, ºi vântul
Sapa-n condei ºi brazda-n calimarã, Sã zacã-mbrâncit cu pãmântul.
Bãtrânii au adunat, printre plavani, Subolii ºi viermii sã treacã pribegi
Sudoarea muncii sutelor de ani. Prin stârvuri de glorii întregi.
Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite Sã fete în purpurã ºorecii sute.
Eu am ivit cuvinte potrivite Gânganii ºi molii necunoscute
ªi leagãne urmaºilor stãpâni. Sã-ºi facã-n tezaur cuibare,
ªi, frãmântate mii de sãptãmâni, Sãtule de aur ºi mãrgãritare.
Le-am prefecut în versuri ºi-n icoane,
Pe strunele de la viori ºi ghitare
Fãcui din zdrenþe muguri ºi coroane.
Sã-ntinzã pãianjeni corzi necântãtoare.
Veninul strâns l-am preschimbat în miere,
Lãsând întreagã dulcea lui putere Întâi, însã, viaþa, bolind de duratã,
Am luat ocara, ºi torcând uºure Sã nu înceteze deodatã,
Am pus-o când sã-mbie, când sã-njure. ªi chinul sã-nceapã cu-ncetul.
Am luat cenuºa morþilor din vatrã Sã usture aerul greu, ca oþelul.
ªi am fãcut-o Dumnezeu de piatrã, Sã ºchioapete ziua ca luntrea dogitã,
Hotar înalt, cu douã lumi pe poale, Sã-ntârzie ora în timp sã se-nghitã,
Pãzând în piscul datoriei tale. ªi, nemãrginitã, secundã
Sã-ºi treacã prin suflet, gigantica, undã:
Durerea noastra surdã ºi amarã
Pe sârma tãioasa-a veciei, în scame
O grãmãdii pe-o singurã vioarã,
ªi rumegãturã sã vi se destrame.
Pe care ascultând-o a jucat
Gâtlejul, fierbinte de sete,
Stãpânul, ca un þap înjunghiat.
Sã cate scuipat sã se-mbete,
Din bube, mucegaiuri ºi noroi
ªi limba umflatã-ntre buze
Iscat-am frumuseþi ºi preþuri noi.
Sã lingã lumina ºi ea sã refuze,
Biciul rãbdat se-ntoarce în cuvinte
ªi izbãveºte-ncet pedepsitor ªi-n vreme ce apã din ºesuri se strânge,
Odrasla vie-a crimei tuturor. Sã soarbã-n mocirla copitelor sânge.
E-ndreptãþirea ramurei obscure ªi strugurii viei storºi cu muºcãturã
Ieºitã la luminã din pãdure Sã lase în gurã copturã.
ªi dând în vârf, ca un ciorchin de negi Coboarã-se cerul, furtuni de alice
Rodul durerii de vecii întregi. În câmp sã v-alunge cu stelele-n bice.
Despice-se piatra în colþi mici de cremeni,
Întinsã leneºã pe canapea,
Vârtej urmãrindu-i pe semeni.
Domniþa suferã în cartea mea.
Odihna cerându-i, pãmântul sã-nþepe
Slovã de foc ºi slovã fãuritã
Ivindu-se ºerpii când somnul începe. (...)
Împãrechiate-n carte se mãritã,
(fragment, din vol. Cuvinte potrivite, 1927)
Ca fierul cald îmbrãþiºat în cleºte.
Robul a scris-o, Domnul o citeºte,
Fãr-a cunoaºte cã-n adâncul ei
Zace mânia bunilor mei.
(din vol. Cuvinte potrivite, 1927)
71
Lucru individual
1. Recite[te poezia „Testament” [i stabile[te-i tema.
2. Indic` sensul denotativ [i sensul conotativ al cuvântului-titlu.
3. G`se[te patru cuvinte din sfera semantic` a scrisului.
4. Transcrie dou` m`rci lexico-gramaticale prin care se eviden]iaz` eul liric.
5. Comenteaz` cele dou` metafore ale actului creator prezente în ultima
strof`: „Slova de foc [i slova f`urit`/Împ`rechiate-n carte se m`rit`.”
6. Argumenteaz` într-un eseu de dou`–trei pagini c` textul este o art` poetic`
modern`.
7. Extrage din poeziile argheziene de mai sus minimum cinci cuvinte care
crezi c` nu ar putea s` figureze într-o poezie romantic`. Noteaz`-le în
tabelul de mai jos, în func]ie de registrul stilistic din care fac parte:

arhaic regional argotic popular familiar

8. Care este efectul stilistic al utiliz`rii acestora în textul liric? Cu ce poet din
lirica european` poate fi asociat din acest punct de vedere?
Bulevardul Brãtianu, Bucureºti

Lucian Blaga
Lumina Biografie
Lumina ce-o simt Unde ºi când m-am ivit în luminã nu ºtiu,
nãvãlindu-mi în piept când te vãd, din umbrã mã ispitesc singur sã cred
oare nu e un strop din lumina cã lumea e o cântare.
creatã în ziua dintâi, Strãin zâmbind, vrãjit suind,
din lumina aceea-nsetatã adânc de viaþã? în mijlocul ei mã-mplinesc cu mirare.
Câteodatã spun vorbe cari nu mã cuprind,
Nimicul zãcea-n agonie câteodatã iubesc lucruri cari nu-mi rãspund.
când singur plutea-ntuneric ºi dat-a De vânturi ºi isprãvi visate îmi sunt
un semn Nepãtrunsul: ochii plini,
„Sã fie luminã!” de umblat umblu ca fiecare:
când vinovat pe coperiºele iadului,
O mare când fãrã pãcat pe muntele cu crini.
ºi-un vifor nebun de luminã Închis în cercul aceleiaºi vetre
facutu-s-a-n clipa: fac schimb de taine cu strãmoºii,
o sete era de pãcate, de-aventuri, de doruri, de patimi, norodul spãlat de ape subt pietre.
o sete de lume ºi soare. Seara se-ntâmplã mulcom s-ascult
în mine cum se tot revarsã
Dar unde-a pierit orbitoarea poveºtile sângelui uitat de mult.
luminã de-atunci – cine ºtie? Binecuvânt pânea ºi luna.
Ziua trãiesc împrãºtiat cu furtuna.
Lumina ce-o simt nãvãlindu-mi
în piept când te vãd – minunato, Cu cuvinte stinse în gurã
e poate ca ultimul strop am cântat ºi mai cânt marea trecere,
din lumina creatã în ziua dintâi. somnul lumii, îngerii de cearã.
(din vol. Poemele luminii, 1919) De pe-un umãr pe altul
tãcând îmi trec steaua ca o povarã.
(din vol. Lauda somnului, 1929)

72
Cântãreþi bolnavi Lucru individual
1. Interpreteaz` metafora luminii în poezia Lumina de Lucian Blaga.
Purtãm fãrã lacrimi 2. Comenteaz` tabloul cosmogonic prezent în strofele a doua [i a treia.
o boalã în strune Compar` apoi imaginea blagian` cu viziunea eminescian` din Scrisoarea I:
ºi mergem de-a pururi Pe când luna str`luce[te peste-a tomurilor bracuri,
spre soare-apune. Într-o clip`-l poart` gândul înd`r`t cu mii de veacuri,
La-nceput, pe când fiin]` nu era, nici nefiin]`,
Ni-e sufletul spadã Pe când totul era lips` de via]` [i voin]`,
de foc stinsã-n teacã. Când nu s-ascundea nimica, de[i tot era ascuns...
Ah, iarãºi ºi iarãºi Când p`truns de sine însu[i odihnea cel nep`truns.
cuvintele seacã. Fu pr`pastie? genune? Fu noian întins de ap`?
N-a fost lume priceput` [i nici minte s-o priceap`,
Vânt veºnic rãsunã C`ci era un întuneric ca o mare f`r-o raz`,
prin ceþini de zadã. Dar nici de v`zut nu fuse [i nici ochi care s-o vaz`.
Purces-am în lume Umbra celor nef`cute nu-ncepuse-a se desface,
pe punþi de baladã. {i în sine împ`cat` st`pânea eterna pace!...
Dar deodat-un punct se mi[c`... cel întâi [i singur. Iat`-l
Strãbatem amurguri Cum din chaos face mum`, iar` el devine Tat`l!...
cu crini albi în gurã. Punctu-acela de mi[care, mult mai slab ca boaba spumii,
Închidem în noi un E st`pânul f`r` margini peste marginile lumii...
sfârºit sub armurã. De-atunci negura etern` se desface în f`[ii,
De atunci r`sare lumea, lun`, soare [i stihii...
Purtãm fãrã lacrimi
o boalã în strune 3. Argumenteaz` c` textul Biografie este o art` poetic` modern` [i com-
ºi mergem de-a pururi par-o cu Testament de Tudor Arghezi, având în vedere:
spre soare-apune. • concep]ia asupra crea]iei [i statutul creatorului în cele dou` opere;
• justificarea cuvântului–titlu [i rela]ia acestuia cu textul;
Rãni ducem – izvoare – • mijloace de realizare artistic` specifice;
deschise subt hainã. • comentarea diferen]elor de viziune ce rezult` din op]iunea, pe de o
Sporim nesfârºirea parte, pentru monologul liric adresat fiului [i solitudinea imaginii creatoru-
c-un cântec, c-o tainã. lui, de cealalt` parte.
4. Comenteaz` imaginea bolii în arta poetic` Cânt`re]i bolnavi.
(din vol. La cumpãna apelor, 1933)

Ion Barbu
Increat Mod
Cu Treptele supui vãditei gale Te smulgi cu zugrãviþii, scris în zid
Sfânt jocul în speranþã, de pe sund, La gama turlelor acelor locuri,
Treci pietrele apunerii egale Întreci oraºul pietrei, limpezit
Supt vãile respinse, ce nu sunt. De roua harului arzând pe blocuri,

Þi-e inima la vârste viitoare O ceasuri verticale, frunþi târzii!


Ca ºarpele pe muzici înnodat, Cer simplu, timpul. Dimensiunea, douã;
Rotit de douã ori la mãrul-soare, Iar sufletul impur, în calorii,
În minutare-aprins – ºi încrestat. ªi ochiul, unghi ºi lumea-aceasta – nouã.
(din vol. Joc secund, 1930)
– Înaltã-n vânt te frângi, sã mã aºtern
O, iarba mea din toate mai frumoasã.
Noroasã pata-aceasta de infern!
Dar ceasul – sus; trec valea rãcoroasã.
(din vol. Joc secund, 1930)

73
Lucru individual
1. Din ce etape ale crea]iei barbiene face parte fiecare dintre poeziile
de mai sus? Argumenteaz`-]i r`spunsul.
2. Indic` cel pu]in dou` elemente ale imaginarului poetic barbian cu
aplica]ie pe unul dintre textele de mai sus.
3. G`se[te dou` structuri care indic` apropierea dintre poezie [i
geometrie.
4. Argumenteaz` c` poezia „Mod” este o art` poetic`. }ine cont de:
• câmpul semantic dominant în primele dou` strofe;
• apartenen]a la lirica ermetic`;
• metaforele specifice imaginarului barbian;
• alte procedee de realizare artistic` precum: asintaxismul, dislocarea
Cercul Militar din Bucureºti topic`, inversiunea, abstractizarea limabjului.
în perioada interbelicã

Vasile Voiculescu Ion Pillat


Sunt culmi înfricoºate Odaia bunicului

Sunt culmi înfricoºate în sufletele noastre, Nu s-a clintit nimica ºi recunosc iatacul
Dar nimeni nu le suie ºi nimeni nu le-atinge, Bunicului pe care, viu, nu l-am cunoscut.
Deasupra, peste neguri, furtunã ºi dezastre Rãmase patu-i simplu ºi azi nedesfãcut,
Pe ele niciodatã lumina nu se stinge... ªi ceasul lui pe masã, ºi-a mai pãstrat tic-tacul.

Acolo rãsãritul trimite-ntâia razã, Vãd rochia bunicii cu ºal ºi malacov,


Amurgul tot acolo lucirea lui din urmã, Vãd uniforma veche de „ofiþer” la modã
Pe fruntea lor lumina de-a pururi scânteiazã Pe când era el junker – demult – sub Ghica Vodã
În chip de sãrutare, ce-n veci nu se mai curmã. Când mai mergeau boierii în butcã la Braºov.

Arareori un vultur cu aripe bãlane ªi lîngã bãþu-i rustic, tãiat în lemn de vie,
Rãtãcitor ajunge pe culmi, dar nu mai zboarã, Vãd putina lui unde lua bãi de foi de nuc.
Cãci prins adânc de vraja senilelor arcane, A scârþâit o uºã... un pas... ºi-aºtept nãuc
Rãmâne sus acolo ºi nu se mai coboarã. Sã intre-aci bunicul dus numai pânã-n vie.

Un ronþãit de ºoarec sau ceasul mã trezi?


Ecou îºi fac în tainã, ca rimele poemii...
Stã sufletul fãrã iubire ªi ceasul vechi tot bate, tic-tic, la poarta vremii,
ªi ºoricelul roade trecutul zi cu zi.
Stã sufletul fãrã iubire, ca o fântânã pãrãsitã,
C-un pic de apã-n fund, sãlcie, sub nãruirea de pereþi...
Stã-n marginea de drum fântâna netrebnicã ºi oropsitã, Lucru individual
Cãci nimeni n-o mai cerceteazã; gãleata-i spânzurã dogitã
ªi-n ghizdurile putrezite cresc brusturi ºi-nfloresc bureþi. 1. Identific` în poeziile lui Vasile Voiculescu [i Ion
Pillat, dou` teme/motive literare comune.
Stã sufletul fãrã iubire, pustiu, ca mãrul fãrã roade, 2. Urm`re[te [i comenteaz` oral construc]ia cadrului
Pãrãgãnit într-o livadã ºi plin de lacome omizi, natural [i asimilarea cu starea de spirit în poezia
Ce-l nãpãdesc în primãvarã ºi toatã frunza încet o roade tradi]ionalist`.
ªi toatã floarea, otrãvitã, se scuturã curând ºi cade,
Lãsându-i crengile uscate ca niºte sterpe pãlãmizi. 3. Scrie un eseu argumentativ, de 2–3 pagini, în care
s` prezin]i imaginarul poetic tradi]ionalist pornind
Stã sufletul fãrã iubire cum stã o vatrã ruinatã, de la urm`torul citat: „Tradi]ionalismul nu e conver-
Ca un cuptor surpat de vremuri, fãrã de vad ºi fãrã foc, tirea s`m`n`torismului; tradi]ionalismul e un stil, o
La care nimeni nu duce aluatul proaspãt în covatã formul` inventat` de poe]ii moderni ie[i]i adesea din
Sã-l rumeneascã pe-ndelete dogoarea jarului, uscatã, [coala simbolismului” (Nicolae Manolescu, Metamor-
ªi sã-l prefacã-n dulce azimi, mirositoare, ce se coc. fozele poeziei).

74
Poezia româneasc` în primele decenii ale secolului XX Exerseaz`-]i creativitatea!
Tabel tematic 1. Scrie un eseu liber despre poetul
preferat din perioada interbelicã, pornind
de la unul dintre urmãtoarele citate (poþi
Tendin]e/curente folosi ca suport unul sau mai multe dintre
Autor Volume Imaginar artistic poeziile de mai sus):
literare
a) „Poetul e singur cu limbajul. Aici
George „Plumb”, 1916 • nevroza • simbolism îºi are patria ºi libertatea, cu preþul cã la fel
Bacovia • spleenul • expresionism de bine va putea fi înþeles sau nu.” (Hugo
• subiectul de Fridrich, Structura liricii moderne)
culoare b) „Ontologia e mereu prezentã în
• solitudinea demersurile de centrare a lumii pe valorile
• depersonalizarea individuale socotite inexprimabile, în afara
• omul agonic puterii de cuprindere a limbajului, mai
• muzicalitatea presus de limbaj. În cazul limbajului
sincopatã poeziei, se poate spune cu toatã convin-
gerea cã la început a fost corpul, iar nu
Tudor „Cuvinte potrivite”, • creaþia ca • modernism cuvântul. Ca sã poatã exprima ceea ce tre-
Arghezi 1927 meºteºug • elemente tradiþionale buie exprimat, cuvântul trebuie sã treacã
„Flori de mucigai”, • estetica urâtului întâi prin corp, prin sensiblitatea lui exis-
1931 • tematica tenþialã ºi socialã, impregnându-se de
religioasã
viaþa lui obscurã, de pulsiunile, de fantas-
• transcendenþa
vidã
mele ºi deprinderile lui.” (Gheorghe
Crãciun, Aisbergul poeziei moderne)
Ion „Joc secund”, 1931 • ermetism • parnasianism c) „(...) poezia e un mod ceremonial,
Barbu • depersonalizare • baladesc oriental ineficient de a comunica iraþionalul, este
• noul limbaj • poezia purã forma goalã a activitãþii intelectuale. Ca
• baladesc sã se facã înþeleºi, poeþii se joacã, fãcând
• abstractizare ca ºi nebunii gestul comunicãrii, fãrã sã
• metafore-simbol comunice în fond nimic decât nevoia
• disonanþã fundamentalã a sufletului uman de a
• asintaxism prinde sensul lumii.” (G. Cãlinescu,
Lucian „Poemele luminii”, • metaforele • expresionism Principii de esteticã)
Blaga 1919 cunoaºterii • elemente tradiþionale 2. Redacteazã un eseu, de 3–4 pagini,
„Paºii profetului”, • elanul vital în care sã prezinþi trãsãturile poeziei
1921 • misterul interbelice, evidenþiind diversitatea te-
„Lauda somnului”, • fiorul metafizic maticã ºi stilisticã (Tudor Arghezi,
1929 • transcendenþa Lucian Blaga, Ion Barbu). În redactarea
vidã eseului vei þine cont de:
• profetism • teme ºi motive predilecte;
apocaliptic • tendinþe ºi formule estetice („estetica
• cultul arhaicului
urâtului”, expresionismul, ermetismul);
„Pe Argeº în sus”, • pastel • tradiþionalism • evidenþierea specificitãþii limbaju-
Ion
Pillat 1923 spiritualizat • elemente moderniste lui ºi a expresivitãþii;
• evocarea • elemente inovatoare la nivel ideatic
• memoria ºi stilistic.
afectivã
• timpul
• cultul strãbunilor

Casa de Economii din Bucureºti


în perioada interbelicã
75
ORIENTÃRI

8 AVANGARDISTE
„Avangarda î[i împrumut` practic toate elementele de la tradi]ia modern`, dar,
în acela[i timp, le dinamiteaz`, le exagereaz` [i le plaseaz` în contextele cele
mai nea[teptate, f`cându-le adesea aproape de nerecunoscut. Este foarte clar
c` avangarda ar fi fost greu de conceput în absen]a unei con[tiin]e distincte [i
pe deplin conturate a modernit`]ii.”
Matei C`linescu, Cinci fe]e ale modernit`]ii

FI}IER TEORETIC

Avangarda european`
Avangarda reprezintã o miºcare radicalã a modernitãþii prin care se desfãºoarã
o rupturã definitivã cu tradiþia culturalã. Prin miºcãrile avangardiste, modernismul
îºi consumã propria negaþie. Varietatea tendinþelor este destul de mare ºi acoperã
întreg spaþiul european.
Multiplele conotaþii între care a oscilat termenul de avangardã permit realiza-
rea unei prime distincþii:
• avangarda eternã reprezintã expresia noului care detroneazã vechiul, inac-
tualul, tradiþionalul, fenomen recognoscibil în fiecare ciclu al istoriei literare, care
þine de însãºi definiþia literaturii. Cãci ce altceva este literatura decât o invenþie
perpetuã, explozia permanentã a noului, o creaþie continuã, originalã, în serie
infinitã ºi al cãrei mecanism de funcþinare are la bazã principiul cã orice avangardã
Victor Brauner, Evadarea anticipã ºi suprimã, prin substituþie, o altã avangardã (Adrian Marino – Biografia
ideii de literaturã).
• avangarda istoricã desemneazã un fenomen artistic care s-a manifestat la
începutul secolului XX prin afirmarea unor serii de miºcãri cu programe uneori
total diferite, dar unite de aceeaºi notã de radicalism: ruptura totalã cu tradiþia,
obsesia artei absolute, tendinþa agresiv-nihilistã etc.
Avangarda istoricã reuneºte un numãr considerabil de manifestãri culturale
antitradiþionale iniþiate de poeþi, gânditori ºi artiºti plastici deciºi sã restructureze ºi
sã re-creeze întreg edificiul cultural. Printre cele mai importante miºcãri de
avangardã se numãrã:

1. Futurismul se dezvoltã cu precãdere în Italia, în arte, cinematografie,


arhitecturã, modã, dans ºi chiar gastronomie ºi se defineºte prin elogiul ºtiinþei ºi
al tehnologiei moderne. Vehiculeazã concepte precum: dinamica particularã a
miºcãrii, mitologia vitezei, cultul automobilului, omul-maºinã, arta-acþiune, meca-
nicismul, modelul spiralei, agresivitatea operei de artã, preamãrirea rãzboiului, un
nou primitivism etc. Principalii sãi reprezentanþi în literaturã sunt: F.T. Marinetti
(iniþiatorul miºcãrii ºi semnatarul manifestelor futuriste literare), Corrado Govoni,
Enrico Cavacchioli, Polo Buzzi, Ardengo Soffici, Fortunato Depero, Gian Pietro
Luciani etc. În februarie 1909, F.T. Marinetti publicã în ziarul Le Figaro primul
manifest futurist, Le futurisme (<it. il futuro, viitorul) în care face elogiul MIC DIC|IONAR MITOLOGIC
epocii moderne marcate de vitezã, forþã, elan vitalist. Aceastã atitudine
existenþialã poate fi ilustratã printr-o propoziþie devenitã emblematicã: Un Faimoasa Nike (Victoria) din Samotrace,
automobil de curse [...] e mai frumos decât „Victoria din Samotrace”. În sculpturã din perioada elenisticã, având
mai 1912 apare al doilea manifest futurist, Manifestul tehnic al literaturii o tematicã mitologicã. A fost sculptatã
futuriste, în care Marinetti defineºte, în 11 puncte, poezia ca domeniu în secolul al II-lea î.H. si reprezintã o
nelimitat al liberei intuiþii. Propune o serie de inovaþii poetice, precum: fiinþã înaripatã care, din punct de vedere
eliminarea adjectivelor, a adverbelor, a elementelor de comparaþie ºi a al trãsãturilor feminine, aminteºte foarte
punctuaþiei, dinamitarea sintaxei, introducerea simbolurilor matematice, a mult de îngerii din bisericile creºtine. Este
notaþiei muzicale etc. conservatã la muzeul Luvru din Paris.
În picturã, reprezentanþii cei mai importanþi sunt: Umberto Boccioni,
Carlo Dalmazzo Carrà, Luigi Russolo, Giacomo Balla ºi Gino Severini, cei
care semneazã douã importante manifeste futuriste, Manifestul pictorilor
futuriºti ºi Pictura futuristã: Manifest tehnic.

Lucru individual
1. Comenteaz` urm`toarea afirma]ie extras` din cadrul Manifestului
futurist, eviden]iind rolul mijloacelor artistice: Noi declar`m c` splendoarea
lumii s-a îmbog`]it cu o nou` frumuse]e: frumuse]ea vitezei. Un automobil
de curse cu frumosul s`u motor, împodobit cu tuburi groase ca ni[te [erpi cu
înc`rc`tura exploziv`, un automobil care se n`puste[te, care are aerul c`
alearg`, este mult mai frumos decât Victoria de la Samotrace.
2. Poart` împreun` cu colegul de banc` un dialog alc`tuit din 10–15 replici
în care s` polemiza]i pe marginea raportului dintre frumuse]ea unui
automobil de curse [i cea a unei sculpturi antice.
3. Alc`tuie[te o reclam` pentru o marc` preferat` de ma[ini având ca punct
de plecare sculptura antic` greceasc` Victoria din Samotrace.

2. Expresionismul are ca centru de iradiere Germania, avându-l pro-


motor pe muzicianul ºi criticul de artã Herwarth Walden. Pune în circulaþie Nike (Victoria) din Samotrace
concepte negatoare precum: antipozitivism, antinaturalism, antiimpresio-
nism, antideterminism, transcedentalism, trãirea din interior, tabloul ca
expresie, preamãrirea metropolei, mila pentru suferinþa umanã, fantasticul Lucru individual
sumbru, grotescul, morbidul etc. Principalii sãi reprezentanþi sunt scriitorii Enumer` tr`s`turile expresionismu-
Georg Kaiser, Franz Kafka, Georg Trakl, Gottfried Benn, Franz Werfel ºi lui prezente în cadrul operei Me[terul
artiºtii plastici Ernst Barlach, Franz Marc, Paul Klee, Wassili Kandinski, Manole de Lucian Blaga, studiat` în
August Macke, compozitorul Arnold Schönberg etc. clasa a XI-a.

3. Imagismul se dezvoltã în special în Marea Britanie ºi se axeazã pe


maniera directã de a trata subiectul, pe economia mijloacelor lingvistice, pe
absenþa exhibiþionismului ºi a combativitãþii, pe semnificaþia variabilã, pe
ritmul frazei muzicale, pe tehnica versului alb ºi pe exploatarea prezentului.
Principalii sãi reprezentanþi sunt: Amy Lowell, H.D. Aldington, F.S. Flint,
Skipwith Cannel, Williams Carol Williams, James Joyce, Ford Madox
Hueffer, Allen Upward, John Cournos.

4. Cubismul se manifestã în artele plastice ºi se afirmã prin organiza-


rea datelor vizuale într-o sintezã intelectualã, condamnarea ingenuului,
depãºirea subiectivã a obiectivitãþii, exploatarea geometriilor neeuclidiene,
puritatea geometricã a formelor, legea ºtiinþificã a contrastelor (de ton, de Pablo Picasso, „Guernica” (detaliu)
linie ºi de tentã), spargerea perspectivei în volume accentuate, asocierea de
77
imagini diferite, conjugate în mod simultan de întrepãtrunderea planurilor
colorate etc. Principalii sãi reprezentanþi sunt: Braque, Picasso, Delaunay.

5. Dadaismul, cea mai anarhicã dintre toate miºcãrile avangardei,


debuteazã în Elveþia, la Zürich, la iniþiativa scriitorului român Tristan Tzara,
cãruia i s-au alãturat, la început, scriitorii Hugo Ball, Richard Hülsenbeck ºi
artistul plastic Hans Arp, apoi pictori ca: românul Marcel Iancu, Francis
Picabia, Marcel Duchamp (S.U.A.), Max Ernst, Kurt Schwitters (Germania)
etc. Ulterior, miºcarea se extinde în Franþa, la Paris. Din cauza izbucnirii
Primului Rãzboi Mondial, aceºtia sunt constrânºi sã rãmânã în Elveþia,
teritoriu neutru, unde se aflau la studii. Revoltaþi împotriva absurditãþii
rãzboiului ºi dezamãgiþi de nivelul intelectual scãzut al artei ºi literaturii din
acea perioadã, aceºti artiºti se reunesc sub sloganul: Nu vreau nici mãcar sã
ºtiu dacã înaintea mea au existat alþi oameni, frazã a lui Descartes, care
Hans Arp, Tristan Tzara, Hans Richter anunþã principalele trãsãturi ale esteticii dadaiste: negarea violentã a
trecutului (tabula rasa) ºi chiar autonegaþia, aspiraþia spre libertatea absolutã
a individului, spontaneitate, cultul aleatorului ºi al absurdului, activismul,
promovarea scandalului ca mod de exprimare, primatul vieþii asupra
esteticii, poezia în acþiune, respingerea teoriei ºi a logicii etc. Foarte
interesantã este originea cuvântului care dã numele acestei miºcãri. Aflat la
Cafeneaua Térasse, alãturi de alþi artiºti, Tristan Tzara introduce în mod
aleatoriu un coupe-papier între paginile dicþionarului Larousse, care se
opreºte la cuvântul dada, însemnând cãluþ de lemn, în limbajul copiilor.
Ignorând multiplele semnificaþii pe care termenul le are în diferite limbi
(Din ziare aflãm cã negrii Kru numesc coada vacii sfinte: DADA. Cubul ºi
mama din nu ºtiu care provincioarã din Italia capãtã numele de DADA. Un
cal de lemn, doica, dubla afirmaþie în ruseºte ºi în româneºte: DADA...,
Tristan Tzara, în cadrul Manifestului DADA, 1918), aceºtia îl transformã în
simbol al revoltei ºi al negaþiei. Alþi reprezentanþi sunt: Johannes Theodor
Baargeld, Van Doesburg, Raoul Hausmann, Cravan, George Gross, John
Heartfield, Johannes Baader etc.

Lucru pe echipe
1. Împ`r]i]i-v` în grupe de patru elevi [i alc`tui]i câte un poem pornind de
la indica]iile lui Tristan Tzara care, în Manifestul despre iubirea slab` [i iubi-
rea amar` , ofer` o re]et` foarte eficace de a crea poezii dadaiste:
MIC DIC|IONAR DE AUTORI Lua]i un ziar.
Tristan Tzara Lua]i ni[te foarfeci,
(pseudonimul lui Alege]i în ziar un articol care s` aib` lungimea pe
Samuel Rosenstock) care dori]i s-o da]i poeziei dumneavoastr`.
Decupa]i articolul.
(1896–1963)
Decupa]i, de asemenea, fiecare cuvânt ce intr` în
Poet de limbã românã ºi alc`tuirea articolului [i pune]i toate cuvintele într-o pung`.
francezã, unul dintre Agita]i înceti[or.
fondatorii miºcãrii Dada. Se remarcã Scoate]i cuvintele. Unul dup` altul, dispunându-le
iniþial prin poemele sale noncomformiste în ordinea în care le ve]i extrage.
elaborate în limba românã. Face parte Copia]i-le con[tiincios.
din grupul de artiºti care, în 1916, în Poezia v` va sem`na.
cabaretul Voltaire din Zürich, iniþiazã Iat`-v` devenit un scriitor deosebit de original [i înzestrat cu o
dadaismul. A emigrat în Franþa unde a încânt`toare sensibilitate...
2. Citi]i [i comenta]i poemele astfel ob]inute.
trãit pânã la moarte, devenind un foarte
3. Reciti]i ultimele dou` propozi]ii ale re]etei dadaiste. Ce interpretare le
cunoscut poet de limbã francezã. oferi]i?

78
6. Suprarealismul este curentul care, depãºind faza anarhismului pur,
primitiv, teribilist ºi puternic nihilist, încearcã sã gãseascã o soluþie de
Afl` mai mult
reconciliere între artã ºi societate, între lumea interioarã ºi cea exterioarã, Scurt istoric al noþiunii de avangardã
între fantezie ºi realitate. Conduºi, ca ºi dadaiºtii (dintre care, o mare parte Termenul de avangardã posedã o
se raliazã la noua esteticã: Francis Picabia, André Breton, Paul Éluard, istorie proprie, interesantã pentru cono-
Louis Aragon, Phillippe Soupault ºi chiar Tristan Tzara) sau reprezentanþii taþiile cu care se va îmbogãþi, dar ºi
altor miºcãri de avangardã, de elanul idealist al aflãrii libertãþii absolute, pentru modul în care a fost asumat în
suprarealiºtii refuzã sã o mai caute exclusiv pe calea negaþiei absolute. Ei diverse epoci, cu ocazia unor evenimen-
încearcã sã propunã o soluþie care sã-i garanteze omului o libertate te majore. Cuvântul are origine francezã
realizabilã pozitiv, marcând momentul trecerii avangardei de la negaþie la ºi aparþine registrului de rãzboi (<fr.
afirmaþie. În acest sens, îºi îndreaptã atenþia spre zonele insondabile ale avant-garde, garda dinainte) utilizat în
spiritului, promovând abolirea logicii ºi a raþiunii, tehnica dicteului automat, Evul Mediu. Termenul se metaforizeazã
logica visului, halucinaþia, iraþionalul, miraculosul, subconºtientul, le point începând cu Renaºterea, când, depãºind
suprême, suprarealul, hazardul obiectiv ºi duratele însufleþite, haosul cadrul strict militar, începe sã desem-
originar, inocenþa copilãriei, tehnica surprizei ºi a umorului subiectiv etc. neze poezia tânãrã ce se prefigura în
Franþa celei de-a doua jumãtãþi a secolu-
Mentorul grupãrii a fost André Breton, iar principalii sãi reprezentanþi Louis
lui al XVI-lea. Cel care a introdus acest
Aragon, Phillipe Soupault, Paul Éluard, Robert Desnos, Roger Vitrac, Max
termen în circuitul cultural este Étienne
Morise, Benjamin Péret, Antonin Artaud, Francis Gérard, Pierre Naville,
Pasquier, istoric umanist francez. Dacã
Francis Picabia, Marcel Duchamp, Salvador Dali etc. Termenul de în secolul al XVI-lea, poeþii erau
suprarealism a fost ales de Breton ºi Soupault, ca un omagiu adus poetului
Guillaume Apollinaire, care murise recent, primul care îl utilizase în drama
Les mamelles de Tirésias, ºi desemneazã un nou mod de a reda expresia
purã. Principalul obstacol de care se lovesc suprarealiºtii este logica, pe care
vor sã o submineze deoarece impune limite experienþei umane prin reguli ºi
cliºee ce împiedicã funcþionarea autenticã a gândirii. Ei îi vor opune un
univers al inconºtientului, al iraþionalului, al miraculosului ºi al copilãriei.
Calea cãtre gândirea purã este asiguratã de practica dicteului automat.
Scriitorul trebuie sã se transpunã într-o stare de semiinconºtienþã specificã
visului, sã se detaºeze de realitatea înconjurãtoare, sã-ºi anihileze simþurile,
sã se sustragã oricãrui control raþional, apoi, menþinându-se în aceastã stare,
sã aºtepte sã se facã auzitã vocea interioarã. Aflat sub imperiul ei, nu va
trebui decât sã transcrie ceea ce ea îi dicteazã, urmând ritmul accelerat al
gândirii. În felul acesta scriitorul reuºeºte sã surprindã gândul vorbit, cea Salvador Dali, „Memorie” (detaliu)
mai purã ºi cea mai liberã formã de manifestare a spiritului uman. Tehnica
scriiturii automate s-a nãscut ca rod al hazardului obiectiv, prin care mate- denumiþi avangardiºti fãrã ca ei sã fie
rialul poetic se insinueazã, independent de voinþa ºi imaginaþia autorului, în conºtienþi de statutul pe care-l ocupau,
propria sa minte, într-un mod extrem de organic ºi distinct, sub forma unei odatã cu sfârºitul secolului al XVIII-lea
halucinaþii ce se adreseazã deopotrivã auzului ºi vãzului. Principiul hazar- devine un termen ºi o poziþie conºtient
dului obiectiv oferã calea de acces cãtre lumea tuturor posibilitãþilor. El ia asumate de aceºtia. Cu aceastã ocazie,
termenul suferã o mutaþie vizibilã,
naºtere printr-o întâlnire ºi o convulsie care se realizeazã atât în lumea inte-
cãpãtând conotaþii politice evidente. Va
rioarã (prin unirea liberã a douã subiectivitãþi), cât ºi în lumea fenomenalã
fi utilizat ca titlu al unui periodic
(prin forþe naturale care sfideazã legile geometriei euclidiene, fiind con-
revoluþionar din anul 1794, din timpul
cepute în conformitate cu principiul probabilitãþii ºi al coincidenþei abso-
Revoluþiei Franceze, care apãra ideile
lute). Atunci când scrierea automatã se conjugã cu hazardul obiectiv, se iacobine ºi care dorea sã stimuleze simþul
declanºeazã o duratã. Existenþa este marcatã de un ºir de durate însufleþite, patriotic al poporului. Romanticii vor
de momente de înaltã intensitate în care obiectivul ºi subiectivul coopereazã reasimila termenul în domeniul artistic,
oferind cãi de acces cãtre suprarealitate. Ca exemplu, în revista Littérature desemnându-i pe cei care ºi-au devansat
este publicatã o povestire impersonalã redactatã de André Breton, în care epoca ºi care simt responsabilitatea
scriitorii Louis Aragon, André Breton ºi André Derain se întâlnesc la Café misiunii lor civice. Termenul va fi însuºit
des Deux Magots ºi-ºi dau seama cã au trãit, succesiv, acelaºi eveniment: ºi de teoria marxist-leninistã, care va
ratarea întâlnirii cu aceeaºi tânãrã pe care fiecare dintre ei o observase în proclama partidul drept avangarda
momente diferite, hoinãrind pe strãzile Parisului. Un domeniu privilegiat
79
revoluþionarã a proletariatului. Pânã în pentru suprarealiºti este poezia, în cadrul cãreia imaginea devine sursa
secolul al XIX-lea, metafora avangardei primordialã a creaþiei. Se depãºeºte însã stadiul tradiþional al imaginii ce are
a apãrut cu precãdere în discursurile ca punct de plecare similitudinea, pentru a opune, la polul opus, principiul
istoricilor, oamenilor politici ºi zia- neasemãnãrii. Se alãturã, deci, douã realitãþi cât mai îndepãrtate, cu scopul
riºtilor, ºi mai puþin în cele ale oamenilor de a violenta legile ordinii naturale ºi sociale, precum ºi orizontul de aºtep-
de culturã (Victor Hugo). tare al cititorului, pe care autorul suprarealist intenþioneazã sã-l zguduie
De-a lungul istoriei, termenul osci- printr-un ºoc foarte violent, capabil sã-i punã în miºcare imaginaþia, pe cãile
leazã între conotaþiile politice ºi cele insolite ale halucinaþiei ºi visului. Acest procedeu are la bazã principiul
estetice, formând, în cele din urmã, douã frumuseþii suprarealiste enunþat de Lautréamont: Frumos ca întâlnirea
avangarde diferite: avangarda esteticã ºi întâmplãtoare a unei maºini de cusut cu o umbrelã pe o masã de operaþie.
avangarda politicã, miºcãri ce au evo- Comentând aceastã definiþie, Max Ernst remarca evoluþia celor douã obiecte
luat în strânsã alianþã pânã la apariþia
de la falsul absolut la un absolut nou, adevãrat ºi poetic, obþinut prin jocul
primei reviste literare moderne, La revue
relativului ºi arbitrariului: Umbrela ºi maºina de cusut se vor iubi. Poemul
indépendente, apãrutã în 1880. La înce-
suprarealist nu provoacã ruptura sintaxei sau dezintegrarea cuvintelor,
putul secolului al XX-lea, avangarda de-
vine conceptul cel mai des vehiculat precum în practicile Dada, ci genereazã o alchimie verbalã strict sintacticã
printre noile generaþii de pictori ºi în care descifrarea nu este necesarã, importantã fiind evidenþierea plurali-
scriitori, desemnând refuzul categoric al tãþii de cifruri care se pot aplica aceluiaºi cod.
tradiþiei ºi cultul inovaþiei. Critica o
include în sfera miºcãrilor moderniste, 7. Constructivismul este marcat de influenþa unui nou ideal ce lua
cãrora le imprimã o notã de radicalism. amploare în plan european, în special în Germania ºi Olanda. Cel care a
Dupã un moment de maximã expan- inspirat aceastã nouã viziune artisticã este arhitectul Le Corbusier, iniþia-
siune, ramificaþiile avangardei încep sã-ºi torul propriu-zis al grupãrii fiind scriitorul, pictorul ºi arhitectul Theo Van
piardã seva, astfel cã, spre sfârºitul Doesburg. Noua esteticã pune accent pe rigoarea ºi schematismul textului
anilor ’60, începe sã se vorbeascã despre literar, pe realitate în detrimentul ficþiunii, pe raþionalizarea resurselor
moartea avangardei ca efect al succe- expresive ale artei. Interesul cade pe experienþa afectivã, pe morala nevoii,
sului enorm ºi nedorit pe care l-a avut. înãlþarea artei în spaþiu ºi timp, corpul material ca unicã realitate picturalã,
Astfel, vrând sã sfideze tradiþia ºi spaþiul contra volumului, supremaþia prezentului etc.
canonul, avangarda devine ea însãºi un
stil supus inevitabil anacronismului.
Avangarda româneasc`
Trãsãturi generale

1. Spiritul negator
Repere critice • reprezintã starea existenþialã prin excelenþã a scriitorului avangardist
care instaureazã anarhia culturalã ca efect al suprasaturãrii literaturii de
„Încã de la apariþie, avangardismul
canoanele tradiþionale;
românesc a fãcut eforturi de sincroni-
• se manifestã la nivelul limbajului prin destructurarea textului, prin
zare cu miºcãrile literare europene.
sfidarea logicii ºi coerenþei mesajului;
Chiar dacã defazãrile existã (mai ales
• negaþia îmbracã o varietate de forme: contestarea amuzatã,
futurismul ºi dadaismul vor fi receptate
sarcasmul, umorul negru, violenþa imaginilor plastice, trivialul, blasfemia,
cu întârziere), ele sunt mai puþin sem-
ura furibundã, disperarea sinucigaºã etc.
nificative decât în perioadele anterioare
(romanticã ºi simbolistã), pentru cã
2. Criza literaturii
ceea ce a caracterizat înainte de toate
• constituie cauza care declanºeazã manifestarea spiritului negator;
avangarda româneascã a fost disponi-
• este vizibilã în toate formele de manifestare a fenomenului literar:
bilitatea ei de a-ºi asuma orice expe-
instituþii, conþinuturi, teme ºi motive, structurarea în genuri ºi specii etc.
rienþã înnoitoare ºi chiar riscantã, de a
integra asemenea experienþe în spaþiul
3. Spiritul ludic
autohton al manifestãrilor literare.”
• reprezintã alternativa spiritului negator;
Gabriela Duda, Literatura
• se afirmã prin nonconformism, ignorarea regulilor, a ierarhiilor, a
româneascã de avangardã
cliºeelor literare, prin învestirea cuvintelor cu sensuri noi, prin aspiraþia spre
puritatea primordialã a existenþei ºi a vocabulelor etc.
80
• oferã posibilitatea artistului sã îºi asume o varietate de ipostaze
existenþiale, sã se identifice cu diverse mãºti: poetul-clovn, poetul-cioclu,
poetul-agitator de conºtiinþe etc.

4. Destructurarea textului poetic


• afecteazã toate nivelurile textului literar: prozodic (preferinþa pentru
versul alb, renunþarea la repartizarea stroficã), lexical (invenþie lingvisticã,
asocieri de termeni aparent incompatibili), sintactic (modificarea rolului pe
care îl deþin elementele de relaþie), stilistic (ºtergerea graniþelor dintre
conotaþie ºi denotaþie, dintre figurat ºi non-figurat, focalizarea discursului
pe imaginea brutã, nemediatã, melanjul registrelor stilistice etc.)
• are ca model ideal de organizare a textului principiul miºcãrii
browniene a atomilor ºi geometriile neeuclidiene;
• decriptarea mesajului poetic se realizeazã pe cale intuitivã, eliminând
logica, raþiunea;
• cititorul dobândeºte un rol privilegiat, reinventeazã ºi reinterpreteazã
opera de artã în funcþie de propria subiectivitate. Marcel Duchamp, „Fântânã” (1917)

5. Primatul existenþei
• are ca punct de plecare ideile filosofiei negatoare (Nietzche);
• între literaturã ºi existenþã se instituie un raport de opoziþie;
• are loc repudierea literaturii ºi refuzul asumãrii statutului de autor;
• poezia trebuie sã se plieze pe miºcãrile spontane ale vieþii reale ºi sã
utilizeze metode adecvate pentru a surprinde momentul unic, irepetabil,
când se manifestã senzaþiile, emoþiile, stãrile de spirit; ia naºtere poezia
telegraficã, poezia reportaj, poezia ca rescriere a stãrilor onirice,
halucinatorii, delirante etc.

Etapele avangardismului românesc


Exerseaz`-]i creativitatea!
Literatura româneascã de avangardã este strâns legatã de activitatea
1. Alcãtuieºte un afiº al unei expo-
unor reviste în jurul cãrora se grupeazã principalii scriitori avangardiºti. ziþii cu producþii avangardiste.
Aceºtia adoptã, fiecare, o anumitã atitudine existenþialã ºi artisticã, în 2. Realizeazã un eseu argumentativ
funcþie de afinitãþile cu miºcãrile europene cu care au intrat în contact ºi pornind de la urmãtorul citat critic:
care le-au influenþat modul de gândire ºi de scriere. „Pe când Dada nega totul, chiar ºi
Existã trei mari orientãri avangardiste care au marcat literatura din pe sine, suprarealismul crede în existenþa
prima jumãtate a secolului al XX-lea: unor adevãruri ferme, chiar dacã para-
1. Constructivismul reprezintã prima miºcare româneascã de avan- doxale ori contradictorii. Pe când Dada
gardã cu un program coerent, bine conturat, promovat în paginile revistelor se revoltã împotriva oricãrei dogme,
Contimporanul, 75HP ºi Punct. Aspirând cãtre un dadaism constructiv, va voia sã dizolve orice valoare, supra-
prelua elemente dadaiste (contestarea ideii de literaturã, eliminarea realismul vrea sã releveze adevãruri ºi
convenþiilor literare, negarea subiectivitãþii creatoare, elogiul hazardului), valori absolute, sã punã în luminã des-
futuriste (dinamismul, descãtuºarea energeticã, stilul telegrafic) ºi trãsãturi coperiri esenþiale cu privire la conºtiinþa
comune tuturor curentelor de avangardã (caracter antitradiþional, antiaca- umanã. Astfel, poetica dadaistã nu este,
demic, antimimetic, antiierarhizant, deliricizant etc.) în ultimã esenþã, decât o expresie a re-
Contimporanul constituie întâia revistã avangardistã din literatura voltei ºi voinþei de a dezagrega, poetica
românã, condusã de poetul Ion Vinea ºi de artistul plastic Marcel Iancu. κi suprarealismului se propune ca o doc-
desfãºoarã activitatea pe o perioadã de 10 ani, din iunie 1922 pânã în trinã coerentã, care foloseºte în scopuri
pozitiv-creatoare pânã ºi negaþia ori
ianuarie 1932, cumulând 100 de numere. Oscileazã între modernism ºi
revolta.” (N. Balotã, Arte poetice ale
avangardismul constructivist, atitudinea sa generalã fiind asimilatã unui
secolului XX)
modernism eclectic.
81
Celelalte douã reviste abordeazã un constructivism radicalizat, în care
accentele dadaiste ºi futuriste sunt mai pregnante.
75HP apare la 1 octombrie 1924, numãr unic, avându-i ca directori pe
Ilarie Voronca ºi St. Roll. Un element inovator constã în încercarea de a
impune pictopoezia ca replicã la caligramele lui Apollinaire.

S` explor`m
textul!

Citeºte cu atenþie textul urmãtor:

Manifest activist cãtre tinerime


– fragment –
Jos Arta
cãci s-a prostituat!
Victor Brauner, „Pisica arcaº” (1948), Poezia nu e decât un teanc de stors glanda lacrimalã a fetelor de orice
tablou avangardist vârstã!
Teatrul, o reþetã pentru melancolia negustorilor de conserve;
Literatura, un clistir rãsuflat;
Dramaturgia, un borcan de fetuºi fardaþi;
Pictura, un scutec al naturii, întins în saloanele de plasare;
Muzica, un mijloc de locomuþiune în cer;
Sculptura, ºtiinþa pipãirilor dorsale;
Lucru individual Arhitectura, o întreprizã de mausoleuri înzorzonate;
Politica, îndeletnicirea cioclilor ºi a asasinilor;
1. Justific` titlul manifestului de mai
...Luna, o fereastrã de bordel la care bat întreþinuþii banalului ºi
sus. Ce alt` interpretare mai poate
avea termenul activist? poposesc flãmânzii din furgoanele artei.
VREM
2. Cum se manifest` în acest text
nega]ia avangardist`?
minunea cuvântului nou ºi plin în sine; expresia plasticã strictã ºi
rapidã a aparatelor Morse.
3. Ce atitudine adopt` semnatarul
DECI
manifestului fa]` de curente, genuri,
specii literare, arte sau preocup`ri moartea romanului-epopee ºi a romanului psihologic
politice? Realizeaz`, pornind de la anecdota ºi nuvela sentimentalã, realismul, exotismul, romanescul
acest aspect, o compara]ie între sã rãmânã obiectul reporterilor iscusiþi
ironia romantic` [i cea avangardist`. (Un bun reportaj cotidian înlocuieºte azi orice lung roman de aventuri
4. Comenteaz` urm`torul fragment, sau analizã);
punând accent pe maniera în care Vrem teatrul de purã emotivitate, teatrul ca existenþã nouã, dezbãratã
este demitizat un important motiv de cliºeele ºterse ale vieþii burgheze, de obsesia înþelesurilor ºi a orien-
romantic: tãrilor.
Luna, o fereastr` de bordel la care Vrem artele plastice libere de sentimentalism, de literaturã ºi anec-
bat între]inu]ii banalului [i poposesc dotã, expresie a formelor ºi a culorilor pure în raport cu ele însele.
fl`mânzii din furgoanele artei.
(Un aparat fotografic perfecþionat înlocuieºte pictura de pânã acum ºi
5. Justific` scrierea cu majuscule a sensibilitatea artiºtilor naturaliºti)
unor cuvinte apar]inând acestui Vrem stârpirea individualismului ca scop, pentru a tinde la arta
manifest.
integralã, pecete a marilor epoci (elenism, romanism, goticism, bizantinism
6. Identific` în textul manifestului etc.), ºi simplificarea procedeelor pânã la economia formelor primitive
elemente apar]inând esteticii fu-
(toate artele populare, olãria ºi þesãturile româneºti etc.)
turiste, punând în eviden]` idealul
artistului avangardist. Ion Vinea, în Contimporanul,
nr. 46, 16 mai 1924
82
2. Integralismul pune în evidenþã o altã manierã în care avangardismul MIC DIC|IONAR DE AUTORI
este asumat de scriitorii ºi artiºtii români. Are ca centre de iradiere revistele
Integral, Unu, Urmuz, în paginile cãrora publicã Ion Vinea, Ilarie Voronca, Gellu Naum
Mihail Cosma, Ion Cãlugãru, dar apar ºi nume precum Max Jacob, Ezra (1915–2001)
Pound, Tristan Tzara, Pierre Reverdy, Blaise Cendrars, ceea ce subliniazã Cel mai important repre-
disponibilitatea cãtre orice experienþã artisticã ineditã. De asemenea, se zentant al suprarea-
remarcã interesul ºi pentru alte fenomene artistice precum cinematografia ºi lismului românesc. Este
teatrul. Revista Integral apare între 1925 ºi 1928 ºi continuã radicalismul autorul volumelor de
publicaþiilor constructiviste 75HP ºi Punct, însã cu accente teoretice mai versuri Drumeþul incen-
evidente. Sunt vizibile eforturile de distanþare de modernism, prin reeva- diar, Vasco de Gama, Athanor, Focul
luarea ºi reinventarea universului poetic, care va avea drept reper oraºul negru, ca ºi al romanului Zenobia, unul
modern cu peisaje geometrizante, cuceririle tehnicii ºi ºtiinþei, supremaþia dintre cele mai frumoase romane de
raþiunii ºi a luciditãþii, respingerea intuiþiei ºi a sentimentului etc. dragoste din literatura românã.
Deºi iniþial refuzã contactul cu ideile suprarealiste, în timp le asimi-
leazã, mai ales în procesul de concepere a creaþiei poetice.
Dominatã de un accentuat caracter ludic, revista Unu va reflecta
fenomenul avangardist în varietatea formelor sale, asimilând deopotrivã
elemente dadaiste, futuriste, constructiviste sau suprarealiste.
Revista Urmuz va fi scoasã de Geo Bogza, cu aceleaºi tendinþe eclec-
tice, având drept slogan primatul existenþei ºi al trãirii în detrimentul litera-
turii ºi al ficþiunii.
Repere critice
3. Suprarealismul românesc se diferenþiazã de celelalte miºcãri
avangardiste printr-un accentuat spirit critic ºi printr-o deschidere teoreticã „Singurul reprezentant autentic al
remarcabilã. Primul val suprarealist (Saºa Panã, Ilarie Voronca) se formeazã suprarealismului la noi rãmâne Gellu
în jurul revistei unu, care promoveazã în paginile sale un suprarealism lipsit Naum. Cazul lui este cu totul special:
de fond, în care nu ies la suprafaþã obsesiile ºi problemele esenþiale care un poet care se declarã pânã azi supra-
agitau gruparea europeanã. Acest curent se afirmã plenar prin lucrarea realist, cu o semnificativã consecvenþã,
colectivã Critica mizeriei semnatã de Gellu Naum, Paul Pãun ºi Virgil cu un soi de încãpãþânare polemicã faþã
Teodorescu (poeþi aparþinând ultimului val suprarealist), în cadrul cãreia de toþi cei care au îngropat deja
este criticatã maniera în care a fost asimilat fenomenul suprarealist în suprarealismul în muzeul cultural al
literatura românã. Autorii acestui manifest le reproºeazã scriitorilor trecutului, fãrã sã-l fi înþeles vreodatã
moderniºti grupaþi în jurul revistelor unu, 75HP axarea excesivã pe latura cu adevãrat. Un suprarealist fãrã grup
formalã a fenomenului poetic, în detrimentul sensului profund al poeziei (dupã ce Gherasim Luca, Trost ºi Paul
suprarealiste care aspirã spre redarea libertãþii absolute de exprimare: Pãun au plecat din þarã, iar Virgil
„Aceastã preocupare, numai formalã, numai poeticã, este într-adevãr un Teodorescu s-a descalificat ca supra-
produs unic, caracteristic miºcãrilor de avangardã de la noi. Ei i se datoreºte realist, trãdându-i principiile), izolat,
pe de o parte eºecul spiritului nou în România ºi, pe de altã parte, înþelegerea trãind peste patruzeci de ani într-o þarã
confuzã, reacþionarã, a suprarealismului, înþelegere caracteristicã de comunistã, în care axa culturalã oficialã
asemenea României ºi a cãrei responsabilitate apasã în întregime pe umerii a fost reprezentatã de exact forme ºi
poeþilor. Ea stãruie încã în capul acelora care vãd încã în suprarealism o mentalitãþi literare pe care avangardiºtii
«revoluþie verbalã», a acelora care iau suprarealismul ca punct de le-au dispreþuit dintotdeauna. (...) În
plecare, fãrã sã fi avut vreodatã un contact real cu toate acestea.” insula poeticã în care a trãit o viaþã
Este criticatã, de asemenea, superficialitatea cu care poeþii se distan- întreagã, fãrã legãturã cu ierarhiile ºi
þeazã de estetica suprarealistã cãtre un misticism ce denatureazã scopurile
competiþiile literare din afarã, Gellu
curentului iniþiat de Breton: „PERMANENTUL EFORT PENTRU ELIBE-
Naum face parte dintre acei foarte
RAREA EXPRESIEI UMANE SUB TOATE FORMELE EI, eliberare care
puþini poeþi norocoºi care au ajuns la
nu poate fi conceputã în afara eliberãrii totale a omului.”
adevãrul lor: «În tunel, întunericul ne
Grupul suprarealist se configureazã în 1940, la iniþiativa lui Gellu
serveºte ca sã fixãm mai bine punctul
Naum ºi Gherasim Luca, fiind uºor scindat, din cauza divergenþelor
luminos de la celãlalt capãt».”
ideologice ºi a angajãrii sociale: semnatarii manifestului Critica mizeriei, pe
Simona Popescu, Salvarea speciei.
de o parte, Gherasim Luca ºi D. Trost pe de altã parte, criticaþi iniþial în
Despre suprarealism ºi Gellu Naum
cadrul manifestului.
83
Ca ºi membrii grupãrii europene, vor pune accent pe opoziþia dintre
poezie ºi literaturã, tehnica dicteului automat ºi hazardul obiectiv,
reîntoarcerea la inocenþa copilãriei, explorarea oniricã ºi revelaþia
miraculosului sub toate formele, obiectele suprarealiste, cãutarea punctului
suprem, unde viaþa ºi moartea, realul ºi imaginarul, trecutul ºi viitorul,
comunicabilul ºi incomunicabilul, înaltul ºi josul înceteazã sã fie percepute
în mod contradictoriu, conform definiþiei lui Breton.

S` explor`m
textul!

Salvador Dali, „Naturã moartã” (detaliu)


Citeºte cu atenþie textul urmãtor:

122 de cadavre
– fragmente –
Gellu Naum

Înainte de a închide fereastra, sparge-o.


*
Peste unele plãgi e o constelaþie dispãrutã. (...)
*
Se poate numi poet numai acela care deformeazã cu preciziune. (...)
*
Nu uita sã aduni cele mai sumbre riduri.
Lucru individual *
1. Extrage enun]urile în care este Suntem deciºi sã susþinem cu furie.
pus în eviden]` conceptul de revolt` *
[i comenteaz` mijloacele artistice Peste umbrã, peste distanþã, persistã suprafaþa pupilei.
prin care este exprimat. *
2. Identific` metafore ale trecu- Pãrul tãu e un mãr imposibil de pictat.
tului/tradi]iei [i explic` semnifica]ia *
acestora. Libertatea poeziei e libertatea ideilor izbucnind din cadavre. (...)
3. Unele enun]uri constituie defini]ii *
ale poeziei. Care este, din punctul de Cuvântul e un vas în care ard foarte încet simbolurile defuncte.
vedere al autorului, raportul dintre *
poet [i poezie? Acest poem îl port în deget. (...)
4. Cuvântul este, conform defini]iilor *
poetice, o entitate schimb`toare: Dacã s-ar sparge în mii de bucãþi, ca o bucatã de stofã, poemul s-ar
cuvântul-simbol, cuvântul-obiect, cu-
precipita în mii de obiecte.
vântul care tr`deaz`, cuvântul inexpri-
mabil etc. Ce rol cap`t` cuvântul în
*
constituirea poemului suprarealist? Vei înþelelege de ce tac atunci când te chem, pentru cã toate cuvintele
mã trãdeazã. (...)
5. Identific` alte teme [i motive ale
poeziei suprarealiste. *
Poezia nu decide de nimic, dupã cum tehnica nu decide de nimic. E
6. Alege din fragmentul de mai sus
enun]ul cel mai interesant [i co- acest neºtiut neliniºtitor ºi feroce de atrãgãtor pe care-l bãnuim în orice
menteaz` raportul dintre ideea demarºe (<fr. Démarche, demers) (...)
poetic` [i mijloacele artistice prin *
care aceasta este exprimat`. Fixitatea privirii tale te salveazã de moarte, în mãsura în care umbra
te salveazã de soare.

84
Avangarda româneasc` în context european. Tabel cronologic

1909 – 20 februarie – F.T Marinetti publicã la Paris în ziarul „Le Figaro”


primul manifest futurist, unde face elogiul lumii moderne, al
vitezei: „Un automobil de curse (...) e mai frumos decât Victoria
de la Samotrace)
1910 – apare la Berlin revista „Der Sturm”, importantã publicaþie a
expresionismului
1911 – se manifestã prima expoziþie a artiºtilor cubiºti la Paris, la Salonul
Independenþilor
1912 – la Sankt Petersburg se înfiinþeazã revista ºi editura grupului numit
Ghilda Poeþilor (Osip Mandelºtam, Anna Ahmatova º.a.)
1913 – apare volumul lui Guillaume Apollinaire Alcooluri; în acest an
portul publicã ºi eseul Pictorii cubiºti
1914 – pictorul suprarealist Marc Chagall are prima expoziþie la Paris
1916 – 8 februarie – la cabaretul Voltaire din Zürich, condus de Hugo
Ball, se stabileºte, la decizia lui Tristan Tzara, numele unui nou
curent: dadaismul
1918 – gruparea dadaistã europeanã se uneºte cu artiºtii stabiliþi la New
York: Marcel Duchamp ºi Francis Picabia
– Tristan Tzara publicã Manifestul Dada 1918 în revista „Dada 13“
– Constantin Brâncuºi dezvãluie la Târgu-Jiu Coloana infinitului
1919 – se constituie la Weimar (Germania) miºcarea numitã Bauhaus,
manifestatã în arhitecturã ºi în artele plastice
1920 – 27 martie – la Paris se desfãºoarã spectacolul Dada Prima aven-
turã celestã a dlui Antipyrine
1922 – Urmuz publicã la Bucureºti, în revista „Cugetul românesc”,
prozele Pâlnia ºi Stamate, Ismail ºi Turnavitu
– apare la Bucureºti revista „Contimporanul”, condusã de Marcel
Iancu ºi Ion Vinea
1923 – la Moscova apare revista „LEF”, care promoveazã construc-
tivismul în literaturã
1924 – André Breton publicã la Paris Primul manifest al suprarealis-
mului
– la Bucureºti apare unicul numãr al revistei constructiviste „75 HP”,
sub conducerea lui Ilarie Voronca ºi St. Roll
1928 – revista „Contimporanul” organizeazã la Bucureºti „Expoziþia de
artã contemporanã”, la care expun, printre alþii: C. Brâncuºi,
Miliþa Petraºcu, Marcel Iancu, Victor Brauner, Hans Arp
1929 – André Breton publicã la Paris Al doilea manifest al suprarea-
lismului
1932 – la Moscova (Uniunea Sovieticã) se interzice oficial orice manifes-
tare artisticã de avangardã
1938 – la Paris se organizeazã Expoziþia suprarealistã, la care participã
zeci de artiºti din paisprezece þãri Lucru individual
1940 – Gellu Naum publicã la Bucureºti volumul de poeme suprarealiste
Vasco da Gama Comenteaz` raportul dintre mesajul
[i grafica textului din imaginea de
1941 – F.T. Marinetti publicã ultimul manifest futurist
mai sus, care face parte dintr-un
– André Breton emigreazã în Statele Unite ale Americii manifest avangardist.
1945 – Gherasim Luca ºi D. Trost publicã la Bucureºti Dialectica
dialecticii. Mesaj adresat miºcãrii suprarealiste internaþionale
85
*STUDIU DE CAZ

9 FRONDA ÎN LITERATURA
INTERBELICÃ
Avangarda radicalizeaz` [i absolutizeaz` de fapt o obsesie mai general` în litera-
tura [i arta momentului, care este aceea a dinamismului, a opozi]iei fa]` de ceea
ce ar putea ilustra staticul, iner]ia spiritului. Accentul particular i-l ofer` tocmai
acest maximalism, împingerea la extrem a principiului dinamic pân` la explozia
formelor [i structurilor cunoscute ale comunic`rii, exacerbarea unei vitalit`]i ce nu
mai suport` nici un fel de îngr`dire, instaurarea unei lumi a disponibilit`]ii [i
metamorfozei continue.
Ion Pop, Avangarda în literatura român`

FI}IER TEORETIC
Dincolo de particularitãþile fiecãrui grup avangardist, se remarcã numeroase
elemente comune. Înainte de a fi un curent sau o modalitate esteticã, avangarda
constituie o atitudine de viaþã caracterizatã prin spirit ofensiv, polemic, prin
rãsturnarea violentã ºi radicalã a tuturor valorilor tradiþionale, prin agresivitate ºi
barbarie. Cultivã ruptura absolutã, integralã, marcatã de greaþa faþã de întreaga
condiþie umanã ºi culturalã. Practicã insurecþia totalã ºi nonconformismul absolut,
manifestate prin refuzul sistematic al ordinii existenþei reale ºi prin revolta
manifestã. Operele de artã avangardiste þin de un stil al violenþei gratuite ce
evolueazã de la umorul negru la grotesc, absurd ºi trivial. Agresivitatea depãºeºte
însã cadrul artistic, ajungând la blam ºi încleºtare fizicã (rãfuielile dintre
René Magritte, suprarealiºti ºi dadaiºti). Singura valoare recunoscutã este negaþia care întreþine
„Aceasta nu este o pipã” elanul contestatar ºi distructiv. Nihilismul se aplicã tuturor ierarhiilor, valorilor,
activitãþilor teoretice ºi practice, vizând inclusiv dizolvarea integralã a
mecanismelor psihice. Aceastã acþiune furibundã de a face tabula rasa din întreg
patrimoniul cultural, social ºi moral mascheazã de fapt o adevãratã dramã a
avangardiºtilor: dincolo de frondã, de furie, de agresivitate ºi demolare se ascunde
aspiraþia spre arta absolutã, cãtre libertatea totalã, supremã. Un anumit idealism
rãzbate din fanatismul negaþiei, atât de înverºunat împotriva relativismului,
mediocrului, banalului, care reprezintã compromisul existenþial. De aici derivã o
stare de disperare ºi de încrâncenare, avangardiºtii având momente când
conºtientizeazã imposibilitatea demersului lor.
Avangarda ascunde de fapt un mare paradox: urmãrind sã pulverizeze totul,
nu urmãreºte decât o nouã reconstrucþie care se vrea totalã, idealã. Avangarda
creeazã, deci, literatura contestaþiei constructive (Adrian Marino – Biografia ideii
de literaturã).

Exerseaz`-]i creativitatea!
Realizeazã o compunere de 15–20 de rânduri în care sã realizezi portretul posi-
bil al unui poet avangardist.
S` explor`m Afl` mai mult
textul!
Profilul omului de avangardã
Citeºte cu atenþie textul urmãtor: „Prefer sã definesc avangarda în
termeni de opoziþie ºi rupturã. În timp ce
Cicatrizãri [Poezia nouã] majoritatea scriitorilor, a artiºtilor, a
Ilarie Voronca gânditorilor îºi închipuie cã sunt ai
vremii lor, autorul rebel e conºtient cã
Substanþa poeziei noi – am spus – a rãmas aceeaºi. Observarea ei e însã
este împotriva timpului sãu. În realitate,
cu totul alta: ºtiinþificã. Nu ca precizie, ci ca sistem: organicã, obiectivã.
Poetul drumului de azi nu geme, nu se emoþioneazã bolnav, nu-ºi gânditorii, artiºtii sau personalitãþile de
ºterge lacrãmile de carnea uneori pietroasã a fluviilor. Aspre, sub biciul toate ordinele nu mai îmbrãþiºeazã, de la
lui, turma stelelor latrã sãlbatic. un anumit moment încolo, decât niºte
Desigur, poezia nouã poate relua temele vechi: lacul, pãdurea, marea, forme sclerozate; (...) Într-adevãr, prin
dragostea, toamna etc. Dar aici toate acestea pãstreazã întreagã pros- chiar forþa lucrurilor, de îndatã ce un
peþimea, duritatea primitivã. Pulseazã, plutesc incoherent, real, precum în regim e instalat, el e ºi depãºit. Deîndatã
pãmânt cãrbune. ce o formã de expresie e cunoscutã, ea
Cu chipul acesta, poezia înceteazã de a mai fi subiect; în locul s-a ºi perimat. Un lucru spus e deja mort,
fotografiei sau povestirii reproducere, elementele considerate în spaþiu realitatea se aflã dincolo de el. (...) Omul
capãtã o existenþã acutã. Poezia devine tren spãrgând pupila în dilatare, de avangardã este opozantul faþã de un
munte cu schelet de luminã, mare cu dantelã ºi lanþuri, câmp, acþiune purã sistem actual. El este un critic a ceea ce
transpusã pe un plan de viaþã în creºtere. Problema poeziei deci nu se mai este, criticul prezentului, nu apologetul
pune pe catalogãri diferite (erotic, naþional, istoric), ci poezia devine dintr-o lui.” (Eugen Ionescu, Note ºi contranote)
datã universal umanã, poezie-poezie, poezia-ciment, poezia-planºã, inginer
de creier, organism viu integrat simplu între fenomenele naturale. Fireºte, ***
în cadrul acesta de vigoare multiplã ºi nouã cuvântul e tãiat ºi el dintr-o „Poetul de avangardã îºi va
carierã virginã. Fraza devine luminoasã, cu o ordine proprie, uneori inven- manifesta, aºadar, ostentativ condiþia
þie surprizã a poetului drumului de fier de azi. Prin ea, inteligenþa îºi marginalã, de revoltat aflat în conflict cu
desfundã neprevãzute culoare, scuturatã violent din lenevia unei platitudini «burghezul» mulþumit de propria-i me-
repetate. diocritate, sfidând publicul insensibil la
Expresia poetului nou e plinã de cutezare, de savoare absurdã: adevãrata poezie, izolându-se într-o
târnãcop, bumerang, salt întrecând în înãlþime toate performanþele mondiale. puritate de ascet, oferind o variantã a
Alãturi de limbã, notaþia e întotdeauna sângerândã, crudã, ipostazei geniului romantic, neînþeles,
zvârcolindu-se ºopârlã în tãiere. Dincolo de înregistrãrile trecute sau orgolios în solitudinea sa ºi respingând
prezente, senzaþia, prinsã în cleºtele poemului actual, învioreazã, uimeºte, orice concesie.” ( Ion Pop, Avangarda în
pãtrunde ca o injecþie. literatura românã)
E oareºicum în pasul acesta o întoarcere spre izvorul de la început
(senzaþie primã), rãzbind dârz printre pietrele ºi drumurile aspre de carpen
în munte. Pe aici malurile sunt apropiate, apa rea, în torent bolovani
bãtrâni lovesc genunchii. Prin stânci, numai plãmâni cu respiraþie tare,
muºchi vânjoºi pot pãtrunde. (...) MIC DIC|IONAR DE AUTORI
Nu e loc pentru pântecele întins leneº pe chaise longue; pieirea
pieptului uzat ºi flasc ca o mãnuºe. Ilarie Voronca (1903–1946)
Potul nou e un explorator înfruntând meridianul cel mai primejdios, Unul din reprezentanþii cei mai iluºtri
coborând în însuºi miezul înþelegerei, ecuator încins sau pol ca bretele.(...) ai avangardismului românesc, teoretician
Existã un înþeles care trebuie perceput cu antenele fiinþei întregi, mai al aºa-numitului „integralism”. A publi-
presus de inteligenþã ºi de logicã. cat volume de versuri în limba românã
Poezia nouã cuprinde ritmul cel mai variat fãrã sã fie ritm, rima cea (Restriºti, Colomba, Ulise, Plante ºi ani-
mai surprinzãtoare, mai presus de rimã.
male, Brãþara nopþilor) ºi în limba fran-
Poemul þipã, vibreazã, dizolvã, cristalizeazã, umbreºte, zgârie,
cezã. Se stabileºte definitiv în Franþa în
înspãimântã sau calmeazã. Imaginele se îmbulzesc nu în comparaþii sterpe,
1933, încercând sã se afirme ca poet de
ci în asociaþii fulgere, frunziº în noapte.
limbã francezã.
Orice vers e o sumã de noi posibilitãþi, o altã soluþie a ecuaþiei primare.
87
Lucru individual
1. Care este prima diferen]` important` în ceea ce prive[te poezia nou`?
2. Identific` în textul de mai sus fragmentul care se refer` la romantism.
Ce locuri comune ale romantismului sunt atacate?
3. Negarea trecutului nu este radical`. Ce elemente ale poeziei
tradi]ionale sunt recuperate de estetica avangardist`?
4. Poetul de avangard` este un idealist, abil camuflat în spatele virulen]ei.
Extrage din text fragmente care definesc profilul poetului inovator. Care
sunt noile sale repere morale?
5. Poetul avangardist stabile[te un raport de opozi]ie între poezie [i
literatur`. Identific` [i comenteaz` fragmentul care dezvolt` aceast` idee.
6. Alc`tuie[te un text de zece rânduri în care s` prezin]i noua dimensiune
a poeziei ca form` de accelerare, dinamizare a proceselor de concepere [i
receptare a actului poetic.
7. Realizeaz` o compara]ie între maniera în care încearc` poemul
avangardist [i cel barbian s` combat` pântecele întins lene[ pe chaise
longue, respectiv poezia lene[`.
Victor Brauner, „Saºa Panã” 8. Alc`tuie[te un text argumentativ de 10–15 rânduri pornind de la afirma]ia
c` Orice vers e o sum` de noi posibilit`]i, o alt` solu]ie a ecua]iei primare.

S` explor`m
textul!
MIC DIC|IONAR DE AUTORI

Saºa Panã (1902–1981)


Pseudonim al lui Alexandru Binder. Manifest
Poet avangardist român. Deþinãtor de Saºa Panã
al celei mai mari arhive a miºcãrii de „cetitor, deparaziteazã-þi creierul!”
avangardã româneºti. Opere: Cãlãtorie strigãt în timpan
cu funicularul, Culoarea timpului. avion
t.f.f.– radio
televiziune
Lucru individual 75 h.p.
1. Ce valoare expresiv` are verbul la marinetti
modul imperativ din primul vers al bréton
manifestului? vinea
2. Identific` în text elementele care tzara
fac parte din via]a metropolei [i ribemont-dessaignes
explic` rolul lor. arghezi
3. Ce interpretare oferi versurilor brâncuºi
alc`tuite din interjec]ii? Ce raport se theo van doesburg
instituie prin intermediul lor? ùraaaa ùraaaaaa ùraaaaaaaa
4. Ce simbolizeaz` în[iruirea în ordine
arde maculatura bibliotecilor
cresc`toare a numerelor naturale [i în
a. et p. Cr.n.
ordine alfabetic` a literelor alfabetului
latin? 123456789000 000 000 000.000 kg.
sau îngraºã ºobolanii
5. Identific` în text termenii conota]i
scribi
negativ [i explic` semnifica]ia lor.
abþibilduri
6. Comenteaz` ultimele patru versuri,
sterilitate
eviden]iind elemente ale esteticii
amanita muscaria
avangardiste.
eftimihalachisme
88
brontozauri MIC DIC|IONAR DE TERMENI
Hùo ooo ooo ooo ooo ooo
t.f.f. – telegrafie fãrã fir
Combinã verb amanita muscaria – specie de ciuperci extrem
Abcdefghijklmnopqrstuvwxyz de otrãvitoare, care cresc în pãduri
= artã ritm vitezã neprevãzut granit
guttenberg reînvii.
(în revista unu, nr. 1, apr. 1928)

Repere de interpretare
Apãrut în revista unu, Manifestul lui Saºa Panã exprimã tendinþa
violentã a scriitorilor avangardei de a se delimita de înaintaºi, pe care îi
neagã dintr-o posturã de înnoitori. Vechile norme ºi metode literare
perpetueazã falsul, monotonia, de care cititorul trebuie sã se elibereze,
conform recomandãrii: „cetitor, deparaziteazã-þi creierul!”
Textul are la bazã principiul dicteului automat, care conduce la rein-
ventarea limbajului poetic prin apelul la descoperirile ºtiinþei ºi tehnicii
triumfãtoare. Numele poeþilor sunt scrise cu litere mici, într-o manierã non-
conformistã, demitizantã, iar noile simboluri tehnice sunt consemnate cu
mare exactitate. „75 h.p.” înseamnã „75 horse-powers”, „75 de cai-putere”.
Asocierea bibliotecilor cu maculatura reprezintã blasfemia supremã adusã
ideii de carte, prin desfiinþarea tuturor criteriilor ºi ierarhiilor literare. Pablo Picasso,
Limbajul se abstractizeazã pe mãsurã ce se instaureazã un univers nou, „Domniºoarele din Avignon”
misterios, care oferã cititorului posibilitãþi nelimitate de interpretare.
Semnele ºi simbolurile matematice se modificã, alternând cu o dezordine
totalã a sensurilor, cu scopul epurãrii acestora de convenþie ºi inerþie. MIC DIC|IONAR DE AUTORI
Singura modalitate de a depãºi aceastã limitare a lumii ºi a fenomenului
literar este revitalizarea artei cu ajutorul ritmului, al vitezei, într-o formã Eugène Ionesco
care sã determine apariþia unei noi civilizaþii Guttenberg. (Eugen Ionescu)
(1909–1994)
Afl` mai mult Scriitor francez de ori-
gine românã, unul dintre
Fronda culturalã în perioada interbelicã a depãºit manifestãrile creatorii aºa-zisului teatru al absurdului.
avangardei istorice. Spiritul negator se regãseºte ºi în creaþia tinerilor scrii- Înainte de a se stabili definitiv în Franþa
tori din acea perioadã, cunoscuþi sub numele de generaþia ’27 sau crite- (1938) a publicat în România volumul de
rionistã: Eugen Ionescu, Mircea Eliade, Emil Cioran, Petru Comarnescu, versuri Elegii pentru fiinþe mici ºi
Mircea Vulcãnescu º.a. culegerea de eseuri Nu în care îi contesta
Citeºte cu atenþie ºi dezbate oral ideile centrale – referitoare la valorile pe câþiva dintre cei mai reputaþi autori
ºi temele majore ale literaturii ºi ale vieþii – din fragmentele de mai jos români ai epocii: Arghezi, Ion Barbu,
aparþinând lui Eugen Ionescu (volumul de eseuri Nu): Camil Petrescu. Tot în aceastã perioadã
• „Nici moartea nu e adevãratã. Atâta timp cât oamenii nu erau elaboreazã în limba românã prima
preocupaþi, în primul rând de ea; atâta vreme cât problema morþii era pusã variantã a piesei Cântãreaþa chealã –
mai prejos de problema amorului, cãsãtoriei, flirtului, venirii la putere, intitulatã Englezeºte fãrã profesor.
rezultaturilor matchurilor (sic!) de ºah etc.; se putea crede, într-adevãr, cã Piesele sale (Cîntãreaþa chealã, Lecþia,
problema morþii, prin însuºi faptul cã avea un loc atât de mãrunt în Scaunele, Ucigaº fãrã simbrie, Rino-
preocupãrile omeneºti, era singura problemã adevãratã.” cerii, Regele moare) exprimã – prin
• „Pentru cã însãºi istoria culturii are legea ei (arbitrarã, dar lege), intermediul umorului negru ºi al absur-
pentru cã literatura agoniei se banalizeazã (faptul cã se banalizeazã e dului – condiþia omului actual, înstrãinat
dovada certã cã nu se sprijinã pe niciun absolut) – mâine nimeni nu va avea de el însuºi. A fost, împreunã cu fiica sa,
dreptul sã scrie despre moarte cãci va fi învechit. ªi bine se va întâmpla! Ne Marie-France Ionesco, un critic consec-
trebuie o nouã minciunã, o nouã inesenþialitate.” vent al regimului comunist din România.
89
LIMB~ }I COMUNICARE
Regulile unei polemici civilizate

RE}INE! FI}IER TEORETIC


• În spaþiul cultural, polemica apare
Polemica este o discuþie în contradictoriu, controversã pe o temã lite-
sub forma unei dezbateri de idei ºi poate
rarã, ºtiinþificã, politicã, religioasã etc. Ea poate apãrea atât în formã scrisã,
impune noi curente/tendinþe, autori ºi
cât ºi oralã, între doi sau mai mulþi participanþi care susþin cu argumente
opere. Una dintre formele radicale ale
opinii diferite. În general, ea are un rol pozitiv, întrucât presupune exer-
polemicii culturale este consideratã
citarea spiritului critic ºi analiza lucidã, chiar dacã uneori ironicã, a unor
avangarda, recunoscutã prin spiritul sãu
aspecte din realitate sau a unor comportamente umane.
de frondã.
Desfãºurarea civilizatã a unei polemici presupune urmãtoarele reguli:
• O formã radicalã pe care o gene-
• respectarea opiniilor interlocutorilor, oricât de diferite ar fi ele;
reazã polemica este specia literar-jurna-
• ascultarea sau citirea cu atenþie a argumentelor celuilalt/celorlalþi
listicã numitã pamflet.
parteneri de comunicare;
Lucru pe echipe • pãstrarea unui ton civilizat, fãrã a ataca persoana/persoanele impli-
cate în polemicã;
Alc`tui]i patru grupe de câte doi elevi, • acceptarea argumentelor valabile;
care s` sus]in` o polemic` de idei
• preluarea ºi nuanþarea argumentelor formulate de celãlalt/ceilalþi
pornind de la urm`toarele afirma]ii:
a) „Polemica presupune nu numai o
(Sunt de acord cã…, dar asta nu înseamnã cã…);
mare pasiune pentru un adev`r – dar [i • identificarea punctelor comune ºi a diferenþelor de opinie referitoare
mult timp liber.” (Mircea Eliade) la tema abordatã;
b) Efectul persuasiv al reclamelor publici- • tonul polemic trebuie sa fie susþinut de un fond de idei.
tare se bazeaz` numai pe stimuli afectivi.
c) De mult ori, diferen]a dintre normali- Lucru individual
tate [i ceea ce privim ca anormalitate
Cite[te cu aten]ie textul urm`tor:
este minim`.
d) „A tr`i cu adev`rat înseamn` a tr`i „Dupã ce s-a scris la sfârºitul rãzboiului o poezie de dispreþ pentru rea-
f`r` scop.” (Emil Cioran) litãþile vieþii ºi pentru tot ceea ce se petrecea atunci pe pãmânt, poezie care
pe atunci a fost nouã ºi s-a potrivit timpului aceluia de nevrozã colectivã, de
fierbere ºi adeseori psihopatã sete de viaþã, se face acum o poezie abstractã
ºi intelectualistã, care nu are nicio legãturã cu viaþa dintotdeauna ºi mai ales
cu viaþa de azi. Menþinerea acestei poezii hermetice într-o perpetuã actuali-
tate este un abuz de inconºtienþã, un anacronism ºi o fraudã. Iar frauda por-
neºte din lipsa de culturã – (…) ºi din incapacitatea poeþilor noºtri de a trãi
cot la cot cu viaþa. Aceastã infirmitate i-a fãcut sã scrie o poezie stearpã (…).
Noi (…) considerãm poezia ca pe ceva care þine mai mult de lucrurile
imediate ale vieþii decât de experienþe secrete de laborator, vrem sã facem o
poezie pentru toþi oamenii, pentru miile de oameni (…). Pentru aceasta ne
ridicãm împotriva poeziei noastre de azi, egoistã ºi falsã ºi începem sã
scriem o poezie a vieþii adevãrate, o poezie care sã poatã fi cititã de o sutã
de mii de oameni.”
Honoré Daumier, „Slãbiciuni omeneºti”
(Geo Bogza, Paul Pãun, Gherasim Luca, S. Perahim,
Poezia pe care vrem sã o facem)
Portofoliul elevului
1. Identific` cele dou` opinii diferite referitoare la menirea poeziei
Urmãreºte o emisiune televizatã, române[ti în concep]ia autorilor avangardi[ti.
care sã fie sub forma unei dezbateri sau 2. Ce mijloace retorice sunt folosite pentru sus]inerea noii poezii?
polemici ºi observã dacã sunt respectate 3. Sunt respectate în acest text regulile unei polemici civilizate? Argu-
regulile acestui tip de discuþie. Reali- menteaz`.
zeazã o fiºã de observaþie. 4. Care crezi c` este scopul acestei polemici?

90
IDENTITATE CULTURALÃ
ÎN CONTEXT EUROPEAN
DEZBATERE
10
„(...) identitatea româneasc` se constituie ca un punct de vedere format din
rupturile noastre interne de identitate, încercând astfel nu numai s` nu
ascund` ceea ce nu ne place, ci [i s` discute punctele slabe, precum nepacea cu
trecutul [i revenirea lui fantomatic`, remarcate mai sus, discontinuit`]ile în
timp [i în spa]iu, contradic]iile: o identitate în ruptur`."
Sorin Alexandrescu, Identitate în ruptur`

FI}IER TEORETIC
Situatã la interferenþa dintre douã spaþii culturale, cel oriental ºi cel occiden-
tal, România ºi-a creat o culturã marcatã de aceste douã arii. A rezultat o sintezã
originalã, dar care ºi-a afirmat ºi propria specificitate.
Apãrutã târziu, în accepþia modernã a termenului, defazatã faþã de lumea
europeanã occidentalã care trecuse deja printr-o „epocã de aur”, cultura românã a
încercat, dupã ce a luat cunoºtinþã de sine, sã îºi caute aproape obsesiv identitatea.
Începutul secolului al XIX-lea ne gãseºte la graniþa dintre douã momente
istorice ºi douã ipostaze total diferite: între o Românie încremenitã în valorile
orientale, despoticã, pasivã în faþa istoriei barbare ºi una nouã, laicã, dinamicã,
deschisã dialogului cultural, receptivã la modelele occidentale.
Generaþiei paºoptiste – prima generaþie formatã în Occident – i-a revenit mi-
siunea de a încerca sã defineascã în context european specificul culturii noastre,
dar ºi de a înregistra puternicul decalaj faþã de lumea occidentalã. Una dintre
modalitãþile de configurare a individualitãþii noastre culturale a fost recursul la fol-
clor, acþiunea de a face din tradiþia popularã o culturã care sã o legitimeze ºi s-o
stimuleze (este recunoscutã în perioada paºoptistã ampla miºcare de culegere a
folclorului românesc, fãcut cunoscut ºi în strãinãtate prin Vasile Alecsandri). O
altã modalitate de recuperare a timpului pierdut a fost aceea a preluãrii modelelor
occidentale imitate cu o nespusã frenezie în aceastã epocã. „Este aproape ciudat –
cel puþin la prima vedere – sã remarcãm cã atâþia dintre deschizãtorii noºtri de
drum n-au cunoscut melancolia de a veni prea târziu la o masã cu locurile ocupate
ºi jocurile, aºa-zicând, fãcute. Contactul cu Occidentul este pentru ei stenic, stimu-
lator, nu descurajant.” (Mircea Martin – G. Cãlinescu ºi complexele literaturii
române). Complexul de inferioritate resimþit de la început este depãºit astfel prin
prezenþa proiectelor. Deseori, însã, aceastã fervoare constructivã se consumã doar
la suprafaþã. Nu întâmplãtor Junimiºtii vor lansa problema formelor fãrã fond,
problemã reluatã polemic de tradiþionaliºti ºi de moderniºti în perioada interbelicã,
când luãrile de poziþie sunt dintre cele mai radicale. Tradiþionaliºtii vor redesco-
peri fondul autohton sau se vor reîndrepta spre latura orientalã, bizantinã, a civili-
zaþiei ºi culturii noastre, moderniºtii vor insista pentru o sincronizare rapidã, chiar
integralã, cu Occidentul. Îndreptarea spre Orient însemna pentru primii pãstrarea
valorilor naþionale, a ceea ce ne diferenþiazã în context european, în timp ce
Afl` mai mult pentru ceilalþi însemna izolare, retrogradare, iar orientarea spre Occident,
„Fãcând parte trupeºte ºi spiritua- deschidere, integrare, modernizare.
liceºte din Europa, mai putem fi sacri- În perioada comunistã, când latura naþionalistã s-a reliefat puternic, au
ficaþi fãrã ca sacrificiul acesta sã nu fost rupte legãturile cu lumea capitalistã ºi ne-am îndreptat privirile pentru
primejduiascã însãºi existenþa ºi integri- o jumãtate de veac spre Rãsãrit. Anii aceºtia de izolare ne-au fãcut sã iden-
tatea spiritualã a Europei? De rãspunsul tificãm din nou, dupã ’89, Orientul cu trecutul, cu înapoierea.
care va fi dat, de Istorie, acestei întrebãri, În contextul de azi, în care se vorbeºte de globalizare, pare anacronic
nu depinde numai supravieþuirea noas- sã vorbeºti de culturã ºi de identitate naþionalã. Globalizarea include expor-
trã, ca neam, ci ºi supravieþuirea Occi- tul ºi impunerea modelelor culturale ºi socio-economice occidentale, fiind
dentului.” definitã ca o situaþie nouã, de construcþie a unui sistem planetar caracterizat
(Mircea Eliade, printr-o enormã capacitate de comunicare ºi prin schimburi informaþionale
Profetism românesc) la scarã planetarã. Globalizarea nu poate fi definitã ca un element negativ al
societãþii moderne, dar este foarte important ca fondul cultural naþional sã
nu fie alterat prin ignoranþa faþã de rãdãcinile istorice ale fiecãrui popor.
Lumea ar fi mai sãracã fãrã diversitatea culturilor naþionale.

Lucru pe echipe
Stabili]i într-o dezbatere în ce const` specificul culturii noastre în
contextul european.
Etape de lucru
În vederea desf`[ur`rii unei dezbateri care s` abordeze problematica
identit`]ii culturale în context european, ave]i în vedere etapele acesteia
desf`[urate pe parcursul a dou` ore:
1. Ini]ierea dezbaterii
• anun]area temei/mo]iunii (spre exemplu: Modelele esen]iale ale culturii
române au fost [i sunt cele occidentale, Orientul a avut un impact decisiv
asupra culturii române, Fondul nostru ancestral ofer` specificul culturii
noastre, Integrarea european` [i globalizarea vor determina disolu]ia
culturilor na]ionale etc.);
• recomandarea bibliografiei (E. Lovinescu – Istoria literaturii române
contemporane, G. C`linescu – Istoria literaturii române de la origini pân`
în prezent, Camil Petrescu – Sufletul na]ional, Mihai Ralea – Europeism [i
tradi]ionalism, Emil Cioran – Schimbarea la fa]` a României, Mircea
Vulc`nescu – Dimensiunea româneasc` a existen]ei, Constantin Noica –
Sentimentul românesc al fiin]ei, Mircea Martin – G.C`linescu [i complexele
literaturii române, Sorin Alexandrescu – Paradoxul românesc etc. Ia în
considerare [i textele de la capitolul Modernism vs. tradi]ionalism);
2. Preg`tirea dezbaterii
• documentarea [i elaborarea unor fi[e de idei de c`tre to]i elevii;
• identificarea modurilor de interpretare a temei;
3. Desf`[urarea dezbaterii
• enun]area formul`rilor pro [i contra în cazul temei alese;
• formarea echipelor afirmatoare [i negatoare;
• colaborarea între elevi pentru a-[i construi argumentele pe baza
informa]iilor culese de fiecare;
• desemnarea moderatorului (de obicei, profesorul) care anun]` tema,
participan]ii [i lu`rile de cuvânt, urm`re[te distribuirea echitabil` a
timpului alocat fiec`rui vorbitor [i respectarea etapelor argument`rii etc.;
• dezbaterea propriu-zis` ce const` în prezentarea pe rând a argumen-
telor [i contraargumentelor de c`tre vorbitorii fiec`rei echipe, respectând
Ateneul Român elementele specifice discursului argumentativ;

92
4. Analiza dezbaterii MIC DIC|IONAR DE AUTORI
Este realizat` de c`tre doi elevi desemna]i ca arbitri, folosind calificativele
foarte bine, bine, satisf`c`tor, nesatisf`c`tor ce se vor atribui fiec`rui vor- Emil Cioran
bitor pe baza urm`toarelor criterii: (1911–1995)
• calitatea argument`rii/contraargument`rii (ordonarea [i pertinen]a Eseist ºi filosof român,
argumentelor); a cãrui operã este, în mare
• calitatea dovezilor; parte, scrisã în limba fran-
• modul de prezentare (corectitudine, concizie, limbaj adecvat, elemenete cezã. Absolvent al Facul-
paraverbale [i nonverbale corespunz`toare contextului etc.);
tãþii de Litere ºi Filosofie
• asumarea rolului (convingerea cu care se sus]in argumentele);
din Bucureºti, studiazã în Germania apoi în
• atitudinea (seriozitatea abord`rii, polite]e, toleran]`, ascultare activ` etc.).
Profesorul va analiza în final desf`[urarea dezbaterii f`când observa]ii Franþa, cu o bursã acordatã de statul francez.
atât asupra fondului discursurilor, cât [i asupra formei de prezentare a Se stabileºte la Paris ºi nu mai revine în þarã,
acestora. nici dupã 1989.
Dezbaterea se va finaliza cu un eseu în care elevii s`-[i fixeze ideile În România colaboreazã la mai multe
privitoare la problematica discutat`. reviste literare ºi filosofice ºi publicã
cinci cãrþi înainte de stabilirea în Franþa:
Pe culmile disperãrii (1934), Cartea
S` explor`m amãgirilor (1935), Schimbarea la faþã a
textul! României (1936), Lacrimi ºi sfinþi
(1937), Amurgul gândurilor (1940).
Cartea sa de debut obþine în þarã Premiul
Schimbarea la faþã a României Comitetului pentru premierea scriitorilor
de Emil Cioran tineri needitaþi ºi Premiul Tinerilor
Scriitori Români (1934). Dintre cele
Ridicarea la auto-conºtiinþã în devenirea noastrã naþionalã a pus în dis- zece cãrþi apãrute în Franþa, toate la re-
cuþie o serie de probleme mai mult sau mai puþin inutile. Ele nu dovedesc numita Editurã Gallimard, ºi traduse în
nimic, dar sunt de naturã a revela inconsistenþa ºi lipsa de direcþie internã a limba românã, Tratatul de descom-
culturii noastre. Toate se ramificã din orientarea spre Occident sau Orient, punere va primi Premiul Rivarol (1950).
spre oraº sau spre sat, spre liberalism sau reacþionarism, spre progresism sau Ulterior, scriitorul va refuza toate dis-
tradiþionalism etc... S-a creat astfel în teoria culturii româneºti un sistem de tincþiile literare care i-au fost atribuite.
alternative, steril ºi iritant, justificat cu prea multe idei, dar cu niciun argu-
ment decisiv. Trebuie recunoscut cã polemica s-a nãscut în sânul
naþionaliºtilor, care suferind de obsesia specificului românesc a fost aproape
totdeauna reacþionar, adicã n-a iubit niciodatã România în sensul ei ideal ºi
în finalitatea ei ultimã. În loc sã-ºi punã întrebarea: ce trebuie sã devinã
România, ei nu s-au întrebat decât: ce trebuie sã rãmânã. Orice naþionalism,
care, de dragul constanþelor unui popor, renunþã la cãile moderne de lansare
în lume, rateazã sensul unui neam vrând sã-l salveze.
Fondul nostru? Desigur, multe lucruri bune, dar în sânul lor o ranã.
Fondului acestuia datorãm absenþa noastrã de atâta timp. Absolutizarea lui
este o operã reacþionarã. Dacã ne-am fi abandonat lui, eram ºi astãzi una
dintre ultimele þãri ale lumii. (...)
Dacã secolul trecut nu era dominat de o sete oarbã de imitaþie, de
superstiþia modei, a arderii etapelor, a „ajungerii” celorlalte neamuri, am fi
rãmas poporul obscur ºi lamentabil care ar fi înþeles universul prin doine ºi
chiuituri. (...)
Frenezia imitaþiei a dat þãrii un ritm pe care în zadar îl vom cãuta în
„fondul” ei de o mie de ani. În setea ei de a imita, þara ºi-a simþit instinctiv
golurile. Dacã selecþiona valorile occidentale dupã un cinism sever, nu reali-
za caricaturi mai puþin minore ºi îºi rata, în plus, elanul. Paradoxul nostru
istoric ne-a obligat la aceastã maimuþãrealã, dacã nu fecundã, extrem de re-
velatoare. (...) Biblioteca Centralã Universitarã, Bucureºti
93
Fãrã forme, adicã fãrã Europa (minus substanþa ei), toatã România n-ar
fi decât o sumã de presimþiri de culturã. Ele au actualizat ºi au pus în
miºcare atâtea energii nebãnuite, încât mersul nostru – oricât de exterior ºi
de superficial – în ultimele decenii rãscumpãrã ceva din somnolenþa atâtor
secole. Formele occidentale, ºi nu fondul oriental, au fost salvarea noastrã.
Aºezaþi la periferia Europei, în cel mai mizerabil climat spiritual, nici Orient
MIC DIC|IONAR DE AUTORI ºi departe de Occident, singura ieºire au fost ochii îndreptaþi spre apus,
Constantin Noica vreau sã spun, spre rãsãritul nostru. Este greu de conceput ºi greu de înþeles,
(1909–1987) cum au existat unii ideologi care au gãsit o originalitate valabilã aºa-zisului
Filosof, eseist, scriitor, a Orient al nostru.(...) Cãci nu este vorba de spiritualitatea specific orientalã,
urmat Facultatea de Litere cu care n-avem nici o afinitate, ci cu scursorile mici-asiatice ºi de acest cen-
ºi Filosofie din Bucureºti tru de periferii spirituale, numit Balcan, unde rãbufneºte doar ecoul marilor
ºi a fost membru al Aso- respiraþii spirituale. România trebuie sã se degajeze de toate lanþurile eredi-
ciaþiei „Criterion” con- tãþii sud-estice. Exploatându-ºi disponibilitãþile de modernism, ea se va
dusã de filosoful Nae Ionescu, maestru salva rând pe rând exterior, pentru ca mai târziu sã-ºi închege un sâmbure
al generaþiei tinere interbelice. Dupã ce lãutric.
efectueazã studii de specializare în Franþa, (fragment)
îºi dã doctoratul în filosofie, devenind
referent pentru filosofie în cadrul Institu- S` explor`m
tului Româno-German. Împreunã cu textul!
Constantin Floru ºi Mircea Vulcãnescu
editeazã patru din cursurile universitare
ale lui Nae Ionescu ºi anuarul Isvoare de
Sentimentul românesc al fiinþei
de Constantin Noica
Filosofie.
În perioada 1949–1958 are domici-
Ca orice fiinþã pe lumea aceasta, un popor este o bunã închidere ce se
liu obligatoriu la Câmpulung-Muscel, iar
deschide. Determinãrile întru sine ale poporului român sunt cunoscute.
în 1958, Noica este arestat, anchetat ºi
Deschiderile lui nu s-au încheiat încã.
condamnat la 25 de ani de muncã silnicã
Pentru o închidere ce se deschide, limba noastrã are un cuvânt
cu confiscarea întregii averi. Este elibe-
deosebit, prepoziþia întru, ce nu-ºi gãseºte lesne echivalentul în marile limbi
rat în august 1964.
europene. Dar unui vorbitor în limba românã nu mai este necesar sã i se
Ultimii ani din viaþã, începând cu
punã în luminã nuanþele lui întru. Cel mai mult i se poate aminti cã, prove-
anul 1975, ºi i-a petrecut la Pãltiniº,
nitã din adverbul latin intro, ce însemna înãuntru, prepoziþia noastrã a adus
lângã Sibiu, locuinþa lui devenind loc de
ºi sensul de în spre, dând astfel o bunã tensiune, care este de esenþa spiritu-
pelerinaj ºi de dialog de tip socratic pen-
lui, de a fi în acelaºi timp în ceva (într-un orizont, într-un sistem) ºi de a
tru admiratorii ºi discipolii sãi.
tinde cãtre acel lucru.
Dintre textele sale cele mai cunos-
Astfel, prin determinãrile propriei sale istorii, civilizaþia noastrã a fost
cute: Fenomenologia spiritului de GWF
întru un spaþiu dat. Ea nu a roit, cum a fãcut civilizaþia helenicã, dând
Hegel istorisitã de Constantin Noica
colonii proprii pe toate coastele învecinate; nu ºi-a aproximat spaþiul, ca ci-
(1962), Rostirea filosoficã româneascã
vilizaþia anglo-saxonã. A fost întru spaþiul din jurul Carpaþilor. Prin acest
(1970), Sentimentul românesc al fiinþei,
spaþiu au trecut ºi alte seminþii; dar au trecut, numai. Noi am rãmas în el. ªi
ªase maladii ale spiritului contemporan
am stat aºa de bine întru el, încât unele popoare migratoare au trebuit sã se
(1978), Povestiri despre om (1980),
aºeze în jurul lui, iar altele s-au topit în fiinþa noastrã. (...)
Devenirea întru fiinþã (1981), Scrisori
La fel ca într-un spaþiu, civilizaþia noastrã a fost întru o limbã, cea latinã.
despre logica lui Hermes (1986),
Vecinii de jos, din stânga, din dreapta ne-au dat multe ºi admirabile cuvinte,
Rugaþi-vã pentru fratele Alexandru,
dar toate s-au lãsat prinse în limba aceasta de obârºie latinã. (...)
Simple introduceri la bunãtatea timpului
Civilizaþia noastrã, chiar la treapta spiritului, s-a desfãºurat de-a lungul
nostru, apãrute postum.
timpului precumpãnitor întru ceva: întru naturã. Nu se poate vorbi de pan-
teism, cum s-a încercat uneori, dar nu este în joc nici experienþa comunã a
naturii. Viaþa noastrã spiritualã a fost întru realitatea cuprinzãtoare ºi plinã
de înþelesuri a Maicii firi, dându-ne acel sentiment al realului concret despre
care vorbesc toþi cei care cunosc sufletul românesc. (...)
94
Când civilizaþia noastrã s-a ridicat pânã la culturã, ea nu a creat totul
din nou, ci a fost, ca ºi în faþa naturii, întru culturi istorice date. Nu s-a ivit
la noi ispita deºartã a noutãþii totale. Noi am ºtiut sã aducem noutatea întru
ceea ce ne era istoriceºte propriu. De aceea s-a putut spune, de pildã, despre
arta noastrã cum cã originalitatea ei constã în a da „o sintezã armonioasã”,
adicã în a face ca noutatea sã nu fie în lucrul însuºi, cât întru el.
S-a spus cã civilizaþia noastrã este între douã lumi. Nu cumva întru MIC DIC|IONAR DE AUTORI
douã lumi? Suntem între Orientul Apropiat, dar ºi Îndepãrtat (despre G. Cãlinescu
deschiderea noastrã cãtre cultura indianã, Blaga, într-o admirabilã paginã (1899–1965)
postumã, spune lucruri hotãrâtoare) ºi între Apus. Nici unul, nici altul nu au A fost critic, istoric literar,
pus pecetea lor pe noi, dar, aºa cum mijlocim geografic, nu am putea mijloci scriitor, publicist, acade-
ºi spiritual? mician român, personali-
Oricum, civilizaþia noastrã are privilegiul de a fi întru o tradiþie care sã tate enciclopedicã a cul-
poatã reprezenta un factor activ. (...) Noi putem ºi mai departe întru ceea ce turii ºi literaturii române.
am fost, înaintând totodatã cu veacul. Absolvent al Facultãþii de Litere ºi
Pe baza acestei tradiþii, poporul român are o mai largã întâlnire decât Filosofie din Bucureºti, îºi ia licenþa în
alþii cu valorile spiritului; cãci prin ea însãºi tradiþia înseamnã pãstrarea Litere în 1923, iar, în 1936, Doctoratul în
întru spirit a ceea ce a fost bun în trecut. Dar o asemenea potrivitã aºezare Litere. Devine conferenþiar la Universi-
întru cele ale spiritului ar putut sã se traducã mai mult printr-o închidere, tatea din Iaºi iar, din 1945, la Uni-
oricât de strãlucitã ar fi ea, anume într-o culturã folcloricã – ºi atât. Noi însã versitatea din Bucureºti. În 1949, este
am avut veacul al XVII-lea, cel al marilor personalitãþi, iar a doua jumãtate ales membru al Academiei Române. În
a veacului XIX-lea a putut de asemenea da mari personalitãþi culturale; ºi, anii ’50, primeºte funcþia de director al
de altfel, natura acestei culturi folclorice, ca ºi felul întâlnirii noastre cu va- Institutului de Teorie Literarã ºi Folclor,
lorile, nu se ridicã împotriva noutãþilor veacului, ci se împletesc în chip ce îi va purta numele dupã moarte.
neaºteptat de bine cu ele. G. Cãlinescu este autorul unor studii
Poate cã veacul însuºi are nevoie sã-ºi angajeze teribilele sale noutãþi fundamentale despre scriitori români
întru ceva. În acest sens, experienþa noastrã spiritualã ar putea nu numai sã (Viaþa lui Mihai Eminescu (1932),
ne înveþe cum sã fim noi înºine întru lumea de astãzi, dar ºi cum sã fim de Opera lui Mihai Eminescu (1934), Viaþa
folos unei astfel de lumi înnoitoare. lui Ion Creangã, 1938) ºi a unor mono-
(fragment) grafii dedicate lui Ion Creangã, Nicolae
Filimon, Grigore Alexandrescu º.a.).
S` explor`m Monumentala sa lucrare, Istoria litera-
textul! turii române de la origini pânã în
prezent (1941) îl va consacra definitiv ca
istoric ºi critic. Alte lucrãri: Impresii
Specificul naþional asupra literaturii spaniole, Scriitori
de G. Cãlinescu strãini, Estetica basmului.
Specificul nu e un dat care se capãtã cu vremea, ca sã se poatã afirma Ca romancier este cunoscut prin
cã abia suntem «pe calea de determinare», el e un cadru congenital. ªi fiind- romanele: Cartea nunþii (1933), Enigma
cã nu se capãtã, nici nu se pierde. (...) Garanþia originalitãþii noastre funda- Otiliei (1938), Bietul Ioanide (1953),
mentale stã în factorul etnic. (...) Istoria literaturii române nu poate sã fie Scrinul negru (1960).
decât o demonstraþie a puterii de creaþie române, cu notele ei specifice, A scris mii de cronici literare în
arãtarea contribuþiei naþionale la literatura universalã. Numai aceasta ne-ar zeci de reviste din perioada antebelicã,
îndreptãþi sã ieºim din seaca enciclopedie. (...) Specificul fiind un element interbelicã ºi postbelicã, pânã în anul
structural nu se capãtã prin conformare la o þinutã canonicã. Singura morþii, în 1965. Publicistica sa cuprinde,
condiþie pentru a fi specific e de a fi Român etnic. Istoricul nu are altceva printre altele, renumitele Cronici ale
de fãcut decât sã urmãreascã a posteriori fibrele intime ale sufletului autoh- mizantropului, devenite, dupã 1947,
ton. El nu va þinti sã înlãture ci numai sã clasifice. Nicãieri ºi deci nici la noi Cronicile optimistului.
nu se va putea gãsi un tip etnic pur ºi uniform. (...) O rasã e un veºnic pro-
ces, ca ºi limba, care îºi gãseºte mereu noi echilibre ºi s-ar zice cã e cu atât
mai perfectã cu cât au intrat în pastã mai multe elemente (Franþa < Celþi,
95
Greci, Romani, Franci; Anglia < Celþi, Romani, Anglo-Saxoni, Normanzi).
Determinarea specificului naþional e în funcþie de gãsirea nodului de com-
pensaþie. În jurul unui factor etnic stabil, legat de centrul geografic, se
desfãºoarã în cercuri degradante câteva zone de specificitate. Creangã e în
nodul vital, dar balcanicul Caragiale, nu fãrã a deveni prin asta mai puþin
scriitor român. Graniþele unui popor nu sunt rigide ºi noi, Românii, ca
autohtoni ne gãsim semenii pe o razã foarte lungã, cu atât mai mult în lumea
tracã. I.L. Caragiale bunãoarã e un trac, care nu ne reprezintã total, ci
îngroaºã numai una din notele noastre meridionale. (...)
Aºadar, departe de orice ºovinism, în scopuri curat instructive, datul
primordial îl vom cãuta la Românii din centru, indiferent de pãrerile lor
despre specific (Specificiºtii adesea nu sunt cei mai specifici, ascunzând sub
Arcul de Triumf, Bucureºti o teorie complexul lor de inferioritate etnicã). Eminescu, Titu Maiorescu,
Creangã, Coºbuc, Goga, Rebreanu, Sadoveanu, Blaga etc., ca Români puri
fãrã discuþie (Ardelenii mai cu seamã ºi subcarpatinii au aceastã calitate)
sunt consultabili pentru nota specificã primordialã. Alecsandri, Odobescu,
alþii în felul lor, cu tinturã mai mult sau mai puþin greceascã, sunt reprezen-
tativi pentru ramura noastrã meridionalã (analogie cu Francezii din Midi sau
Italienii din Sicilia), Bolintineanu, Caragiale, Macedonski etc. sunt Traci.
Prin ei lumea geto-carpatinã face legãtura cu familia obºteascã traco-geticã
ºi-ºi reaminteºte de structura ei antic balcanicã. (...)
(fragment în Istoria literaturii române
de la origini pânã în prezent)

S` explor`m
textul!

Fenomenul românesc
de Mihai Ralea
Braºov, vedere generalã Dacã observãm bine, cu toatã atenþia, moravurile, instituþiile, felul de
a reacþiona al poporului nostru, vom ajunge uºor la concluzia cã psihologia
sa intrã în acest fel de comportare echidistant între voluntarismul activist al
MIC DIC|IONAR DE AUTORI Apusului ºi pasivitatea fatalistã a Orientului. Aºezaþi geograficeºte ºi
sufleteºte între influenþele care ne vin dintr-o parte ºi din alta, sufletul nos-
Mihai Ralea (1896–1964) tru ºi-a alcãtuit un echilibru din caractere luate ºi dintr-o parte ºi din alta.
Sociolog, psiholog, eseist, academi- Aceste influenþe duble n-au rãmas însã în conflict, în dualism. În sufletul
cian, cu studii de litere ºi drept, a fãcut nostru s-au topit formând o sintezã nouã, un echilibru. Echilibrul nostru
carierã universitarã în domeniul sociolo- sufletesc se cheamã adaptabilitate. Prin el ne deosebim de toatã lumea
giei, al psihologiei ºi al literaturii, fiind Occidentului, dar ºi de aceea a Apusului. Existã în caracterul nostru excese
autor de studii, articole, volume precum: lente, de plictisealã, de îndurare, de rãbdare excesivã, care ne împiedicã de
Formarea ideii de personalitate, Socio- a fi occidentali. Pe de altã parte, gãsim în noi iniþiative, o anumitã hãrnicie
logia ºi teoria cunoaºterii (1935), Ipo- în a pricepe ce e bun în altã parte ºi a ne apropia, o vioiciune în a pricepe
teze ºi precizãri în ºtiinþa sufletului imediat mecanismul unei noutãþi, o agerime în a nu fi dezorientaþi ºi nici in-
(1931), Cele douã Franþe (1956), unele timidaþi în faþa neprevãzutului, care ne îndepãrteazã cu mult de apatia indolen-
scrise în colaborare: Sociologia succesu- tã a Orientului. N-am avut timpul sã construim noutãþi, dar am avut meritul
lui (1962), Istoria psihologiei (1958), ºi de a pricepe ºi asimila imediat ce au fãcut bun alþii. Aceastã adaptabilitate
Introducere în psihologia socialã (1966), am perfecþionat-o fãcând din ea arma noastrã de luptã în existenþã.
apãrutã postum. (fragment)

96
S` explor`m MIC DIC|IONAR DE AUTORI
textul!
Lucian Boia
(n. 1944)
Este profesor la Facultatea
România, þarã de frontierã
de Istorie a Universitãþii
de Lucian Boia
din Bucureºti. Opera sa,
Aceastã permanentã situaþie de «frontierã» a avut douã efecte comple- întinsã ºi variatã, cuprin-
mentare ºi contradictorii. Pe de o parte, un anume grad de izolare, receptarea de numeroase titluri apã-
atenuatã a diverselor modele, perpetuarea structurilor tradiþionale ºi o men- rute în România ºi în Franþa, precum ºi
talitate ataºatã de valorile autohtone. Pe de altã parte, dimpotrivã, extraordi- traduceri în englezã, germanã ºi în alte
nara combinaþie de infuzii etnice ºi culturale venind din toate direcþiile. limbi. Preocupat îndeosebi de istoria
România este o þarã care a asimilat, de la o epocã la alta, sau diferenþiat în ideilor ºi a imaginarului, s-a remarcat
funcþie de regiuni, elemente turceºti ºi franceze, maghiare ºi ruse, greceºti atât prin lucrãri teoretice privitoare la
ºi germane... [...] Receptiv la modelele strãine, dar simþindu-se uneori istorie (Jocul cu trecutul. Istoria între
covârºit de ele, românul încearcã în acelaºi timp sã se apere, salvându-ºi adevãr ºi ficþiune) ºi la imaginar (Pentru
fondul autohton. Unii români privesc spre Europa, alþii nu vor sã priveascã o istorie a imaginarului), cât ºi prin
în afarã. Europenismul ºi autohtonismul ilustreazã o polarizare intelectualã investigarea consecventã a unei largi
tipicã societãþii româneºti. game de mitologii (de la viaþa extratere-
(fragment) strã ºi sfârºitul lumii pânã la comunism,
naþionalism ºi democraþie). În 1997,
lucrarea sa Istorie ºi mit în conºtiinþa
româneascã a stârnit senzaþie ºi a rãmas
de atunci un punct de reper în redefinirea
istoriei naþionale.

LIMB~ }I COMUNICARE

Dezbaterea în spa\iul public

FI}IER TEORETIC
Dezbaterea este o formã de discurs pe o anumitã temã, la care participã
mai multe persoane, ale cãror opinii sunt diferite sau opuse. Dezbaterea se
caracterizeazã prin existenþa a doi poli, douã grupuri: unul îl reprezintã
echipa afirmatoare (care aduce argumentele pentru), iar pe celãlalt echipa
negatoare (cea care combate, susþine argumentele contra).
Tema unei dezbateri, ideea centralã poate fi un aspect general al exis-
tenþei (naþional, social, politic, estetic, istoric etc.). Aceasta este o aserþiune,
o afirmaþie care poartã numele de moþiune.
În spaþiul public, dezbaterea cunoaºte mai multe forme: talk-show-ul,
masa rotundã, dezbaterea în presa scrisã etc. Ne vom opri asupra caracte-
risticilor talk-show-lui, unul dintre genurile cele mai dinamice, reprezen-
tativ pentru cultura mediaticã modernã.

Cercetãtoarea Liliana Ionescu-Ruxãndoiu analizeazã tehnicile dis-


cursive ale talk-show-ului, observând cã:
a) Talk-show-ul este un gen caracterizat prin lipsã de omogenitate sub
toate aspectele: al conþinutului ºi finalitãþii, al formelor discursive ºi al lim-
1 Decembrie 1918, Alba-Iulia

97
ATEN}IE! bajului. Este o combinaþie între interacþiunea verbalã – talk – ºi spectacolul
mediatic – show. Alãturã reguli ºi constrângeri specifice discursului insti-
Importanþa unei dezbateri rezidã în: tuþional – temã fixã, o anumitã distribuþie a rolurilor de emiþãtor, loc de
• dezvoltarea gândirii critice: ana- desfãºurare, duratã etc. – cu spontaneitatea tipicã pentru conversaþia curentã.
liza în profunzime a unui fenomen,
b) Deºi existã reguli universal valabile, pot fi sesizate diferenþe inter-
citirea atentã a bibliografiei, formularea
culturale ce au la bazã formele tradiþionale ale acestui tip de dezbatere: saloa-
de argumente viabile pro sau contra,
nele în Franþa, cluburile ºi tradiþiile vieþii parlamentare în Anglia, egalitaris-
obiectivitate în evaluarea proprie ºi a
mul democraþiei americane, prea puþin sensibilã la ierarhiile sociale, balca-
celorlalþi etc.;
nismul combinat cu tradiþia creatã de „revoluþia la televizor”, la noi.
• dezvoltarea abilitãþilor de expri-
mare oralã, a capacitãþii de persuasiune c) Intervenþiile invitaþilor urmãresc obiective opuse: anihilarea interlo-
ºi de utilizare adecvatã a mijloacelor de cutorilor, dar ºi câºtigarea acordului/aprobãrii publicului, care devine une-
comunicare nonverbale ºi paraverbale; ori mai importantã decât opinia în sine. Confruntarea de idei, opinii ºi atitu-
• capacitatea de a lucra în echipã; dini este totdeauna dublatã astfel de confruntarea capitalului de imagine al
• spiritul competitiv, fair-play-ul, participanþilor.
respectarea regulilor dialogului; d) Participanþii nu urmãresc sã ajungã la o înþelegere, sã negocieze o
• flexibilitatea gândirii, acceptarea soluþie mutual acceptatã a problemelor, ci sã sublinieze ºi uneori chiar sã
opiniilor adverse. potenþeze la maximum diferenþele de vederi. Spre deosebire de formele dis-
cursive „normale”, care au o orientare centripetã, disputa TV are o orientare
Lucru individual centrifugã.
1. Identific` elementele perturba- Acest tip de dezbatere are la bazã douã principii: cooperare (negociere)
toare ale dialogului în spa]iul public ºi conflict (exprimarea unor opinii opuse).
de mai jos: Pot fi identificaþi factori care influenþeazã echilibrul comunicativ în fa-
A: Îmi pare r`u `... în mod normal,
voarea formelor conflictuale: agresiunea verbalã, nerespectarea regulilor
oamenii care mint pe fa]` ar trebui
s` plece, dar trebuie s` suport ches- dialogului, ignorarea principiilor de cooperare, retorica manipulatorie,
tia asta, c` trebuie s` l`murim. recursul la invective etc.
B: Domnule, exist` caseta [i se poate
observa..
A: Sub rezerva c`... Lucru pe echipe
B: M` jigni]i, domnule Popescu. Eu Organiza]i-v` în cinci grupe, distribuite în urm`toarele roluri: moderatorul,
v` respect! doi participan]i pro ( echipa afirmatoare) [i doi contra (echipa negatoare),
A: Nu, dvs. m-a]i jignit pe mine pân` un juriu alc`tuit din 5 arbitri [i publicul, pentru a realiza o dezbatere de tip
una alta, nu eu pe dvs.” talk-show pe tema „{ansele tinerilor români în Uniunea European`”. La
2. Imagineaz`-]i c` e[ti moderatorul final, cele dou` echipe vor fi evaluate de juriu, în func]ie de urm`toarea
unui talk-show [i, la un moment dat, gril` de evaluare:
apare o situa]ie de blocare a dia-
logului între participan]i. Aceasta ar Criterii Echipa afirmatoare Echipa negatoare
putea duce la e[ecului emisiunii.
Cum mediezi conflictul? 1. încadrarea în tematica dez-
3. Ce tip de cooperare se manifest` baterii
într-o dezbatere public`: 2. organizarea ideilor în
a) cooperare întrebare-r`spuns, în expunere
vederea stabilirii unui acord; 3. folosirea strategiilor persua-
b) polemic`, având ca scop stabilirea sive
unui adev`r unic;
c) spectacol mediatic, care nu vizea- 4. utilizarea unui limbaj adec-
z` solu]ionarea unei probleme, ci vat
formarea/consolidarea unei imagini. 5. pertinen]a argumentelor [i
coeren]a ra]ionamentului
4. Urm`re[te un talk-show televizat,
reducând la minimum sonorul. Ob- 6. toleran]`, cooperare
serv` mimica [i gesturile partici- 7. crearea unei imagini de
pan]ilor, încercând s` reconstitui lider de opinie
replicile acestora.

98
TEME RECAPITULATIVE
Subiectul 1
Scrie rãspunsul la fiecare dintre urmãtoarele cerinþe, pentru a demonstra înþelegerea textului
urmãtor:
C-un zâmbet îndrãzneþ privesc în mine
ºi inima
mi-o prind în mânã. Tremurând
îmi strâng comoara la ureche ºi ascult.
Îmi pare
cã þin în mâini o scoicã,
în care
prelung ºi neînþeles
rãsunã zvonul unei mãri necunoscute.
O, voi ajunge, voi ajunge
vreodat’ la malul
acelei mãri pe care azi
o simt
dar nu o vãd?
(Lucian Blaga)
1. Indicã patru cuvinte formate prin derivare.
2. Scrie patru expresii în care sã aparã cuvântul „inimã”.
3. Numeºte patru elemente lexicale ce aparþin câmpului semantic al senzorialitãþii, prezente în text.
4. Stabileºte cele trei idei ale secvenþelor lirice ale textului.
5. Extrage patru figuri de stil diferite din poem.
6. Menþioneazã patru particularitãþi prozodice ale poeziei, ce demonstreazã apartenenþa la modernism.
7. Comenteazã paralelismul inimã-scoicã.
8. Identificã patru motive lirice întâlnite în text.
9. Specificã mijloacele artistice prin care se evidenþiazã trãirea eului liric, în ultima strofã a
poeziei.
10. Argumenteazã, în 8–10 rânduri, caracterul expresionist al poeziei.

Subiectul 2
Scrie un text argumentativ, de 10–20 de rânduri, în care sã-þi exprimi opinia despre urmã-
toarea afirmaþie:
„Puternicul Dumnezeu, cinstite iubite cititorule (...), sã-þi dãruiascã cândva ºi mai slobode veacuri,
întru care, pe lângã alte trebi, sã aibi vreme ºi cu cetitul cãrþilor a face iscusitã zãbavã, cã nu ieste alta ºi
mai frumoasã, ºi mai de folos în toatã viiaþa omului zãbavã decâtu cetitul cãrþilor...” (Miron Costin)

Subiectul 3
Realizeazã o paralelã între douã arte poetice aparþinând modernismului, scrise de doi autori
diferiþi. Vei þine cont de:
• principiile estetice ale celor douã demersuri poetice;
• raportul autor-eu liric, aºa cum apare în fiecare din cele douã texte literare;
• conþinutul ideatic ºi mesajul transmis prin raportare la specia în care se încadreazã;
• discutarea nivelurilor textului poetic: fonetic, morfosintactic, lexical ºi stilistic.
STUDIU DE CAZ

11 LITERATURA ASERVITÃ
IDEOLOGIEI COMUNISTE
„Nimic din ce se întâmpl` în procesul unei literaturi dezvoltate sub guvernare
totalitar` nu are o explica]ie natural`. Direct sau indirect, totul este replic`,
reac]ie, ripost`, repliere defensiv`, disperat` sau inventiv`, stratagem` de
supravie]uire.
În România, mai pregnant decât în oricare dintre ]`rile socialiste, aparatul
politic represiv, având ca obiectiv fundamental ap`rarea puterii de orice ar
putea-o primejdui într-un fel oarecare, a ac]ionat nu numai în sens interdictiv –
cum se mai crede înc` în Occident –, oprind pur [i simplu apari]ia unor c`r]i
incomode.
Dac` în primul deceniu de comunism aparatul a impus o literatur` numai de tip
propagandistic, menit` s` sprijine direct regimul, dup` aceea, mimând, vreme
de înc` trei decenii, normalitatea, el a continuat s`-[i îndeplineasc` [i altfel
misiunea, controlând nu numai produc]ia editorial`, ci [i con[tiin]ele scriito-
rice[ti nu foarte greu de sedus [i de manipulat. Cump`rând con[tiin]ele gata a
fi cump`rate, folosindu-se de mediocritatea grafoman` [i de oportunismul
etern intelectual, el a fost activ în organizarea de atrape, de piste false, de
deturn`ri de energii.”
E. Negrici, Literatura român` sub comunism

FI}IER TEORETIC
Literatura, ca ºi cultura în general, intrã în categoria instrumentelor eficace de
cucerire ºi de consolidare a puterii comuniste nou instaurate în 1947. Prin urmare,
ea devine una dintre bãtãliile care trebuiau repede câºtigate în planul propagandei.
Revista „Cutezãtorii” Ideologizarea începuse de asemenea în domeniul învãþãmântului, prin reforma
din 1948, al cãrei scop era, de fapt, ca ºi în cazul culturii în ansamblu, crearea unui
nou profil spiritual al adolescentului transformat în funcþie de coordonatele „omu-
lui sovietic” – „omul nou”. La admiterea în liceu ºi universitãþi se introduce
discriminarea pe baza dosarelor de origine socialã, se iniþiazã programul prin care
munca fizicã în agriculturã ºi în alte domenii era obligatorie ºi pentru profesori, ºi
elevi (acest proiect a fost menþinut pânã în 1989).
În acest demers era necesar ca mai întâi sã se evacueze toate producþiile cul-
turii „burghezo-moºiereºti”, ale marii literaturi interbelice. Þinând cont de faptul cã
operele spiritului sunt parte integrantã a identitãþii unui neam, programul de
epurare ºi instaurarea cenzurii au însemnat de fapt distrugerea unor argumente
fundamentale ale identitãþii naþionale. Ceea ce s-a ºi întâmplat, prin punerea în
miºcare a maºinii ideologice ºi instituþionale de epurat scriitori ºi opere.

Criticul Eugen Negrici identificã patru etape care marcheazã literatura din
perioada comunistã: Etapa stalinismului integral (1948–1953), Etapa destalini-
zãrii formale (1953–1964), Etapa relativei liberalizãri (1964–1971) ºi Etapa
naþionalismului comunist (1971–1989).
Etapa stalinismului integral (1948–1953)
În prima etapã se declanºeazã lupta împotriva „culturii în putrefacþie”
cum era numitã moºtenirea civilizaþiei europene occidentale. Din cauza
Re]ine !
Tot acum, \n anii ‘40, se instaureaz` cen-
impactului mediatic asupra maselor ºi pentru cã putea sã facã vizibile zura, ceea ce înseamn` un grav atentat la
excesele, prima vizatã a fost presa. La 12 februarie 1945 era publicat în adresa libert`]ii de expresie. Prin Decretul
„Monitorul Oficial” decretul-lege pentru epurarea presei, care lovea direct nr. 218 din 1949 se înfiin]a Direc]ia
în publicaþiile partidelor democratice. General` pentru Pres` [i Tip`rituri (DGPT),
Apoi apar liste interdicþionale de cãrþi ºi publicaþii scoase din circulaþie organism cu multiple func]ii de cenzur` [i
prin Decretul din mai 1945. Pânã la 1 august erau puse la index 910 titluri control. El autoriza apari]ia tip`riturilor,
difuzarea, importul, exportul de ziare, c`r]i,
(în românã, maghiarã, italianã ºi francezã). În 1946 se dã publicitãþii o nouã
obiecte de art`, preciza regulile de func-
listã, cu 2 538 de titluri, pentru ca în 1948 sã se tipãreascã broºura Publicaþii ]ionare a libr`riilor, anticariatelor, bibliote-
interzise pânã la 1 mai 1948, care cuprinde într-un volum de 500 de pagini cilor, depozitelor, d`dea instruc]iuni cu
listele anterioare, completate cu un numãr uluitor de nume de autori sau privire la organizarea birourilor de cenzur`
titluri de cãrþi, pentru ca în numai patru ani lista sã numere 8 779 de titluri din capital` [i din provincie, stabilea
ºi va creºte în continuare. Dispar, astfel, din librãrii, din biblioteci publice condi]iile în care se [tampilau [palturile sau
ºi chiar din case, cãrþi semnate de Vasile Alecsandri, Grigore Alexandrescu, manuscrisele cu men]iunea „Bun de im-
Ion Agârbiceanu, Dimitrie Anghel, Nicolae Bãlcescu, Lucian Blaga, Al. primat” sau „Cenzurat”. Sunt interzise, în
Brãtescu-Voineºti, Dimitrie Bolintineanu, Dimitrie Cantemir, Otilia mod aberant, tot în 1949, crea]iile popu-
lare cu „con]inut ideologic neadecvat” (119
Cazimir, ªerban Cioculescu, George Coºbuc, Mihai Eminescu, Nicolae
de cântece interpretate de Maria T`nase,
Filimon, Ion Ghica, Octavian Goga, B.P. Hasdeu, G. Ibrãileanu, Titu Maria L`t`re]u, F`nic` Luca, Ioana Radu [i
Maiorescu, Gib. I. Mihãescu, Costache Negruzzi, Alexandru Odobescu, al]ii), multe dintre ele pentru c` vehiculau
Liviu Rebreanu, Ion Heliade Rãdulescu, Alecu Russo, Mihail Sebastian, formula legionar` (!) „foaie verde”.
Ionel Teodoreanu, George Topârceanu, Alexandru Vlahuþã, Vasile
Voiculescu, Paul Zarifopol ºi de mulþi, mulþi alþii. Devin, apoi, indezirabili:
Constant Tonegaru, Ion Barbu, George Bacovia, Mircea Eliade, Radu Gyr,
Cezar Petrescu, Radu Tudoran, Dimitrie Stelaru, Gib. I. Mihãescu,
Hortensia Papadat-Bengescu ºi alþii. Din ianuarie 1948, numele lui Tudor
Arghezi însuºi este scos din literaturã, iar volumul Una sutã poeme – retras
ºi confiscat. „Vânãtoarea de cãrþi” este urmatã de „vânãtoarea de oameni”,
întrucât mulþi dintre intelectuali, alãturi de opozanþi din toate categoriile
sociale, vor fi întemniþaþi (în timp ce nu puþini vor încerca sã pãrãseascã
þara). Nu poate exista altã literaturã în afara celei „realist-socialiste”. Pentru
înþelegerea „metodei” realist-socialiste se traduc din rusã materiale de
propagandã ºi informare.
Un ghid a fost studiul intitulat Pentru realismul socialist în culturã ºi
artã, tipãrit în 1951. În spiritul acestui program de îndoctrinare, sunt etiche-
tate drept „snoabe”, „mistice”, „descompuse”, „dezumanizate”, „degenerate”,
„morbide”, „iraþionale”, „retrograde”, „putrede” ºi mai ales „decadente”
creaþii ale marii literaturi româneºti interbelice, toate creaþiile simboliste,
ermetice, suprarealiste, naturaliste, expresioniste, dadaiste etc.

Etapa destalinizãrii formale (1953–1964)


Dupã moartea lui Stalin, o anume destindere în relaþiile internaþionale
dã prilejul reînnodãrii schimburilor culturale: apar câteva studii de literaturã
universalã, se traduc autori clasici, se tolereazã apariþia unor cãrþi cu puþin
înainte de needitat. Începe acum o politicã de rediscutare a moºtenirii
culturale, se repun în circuit scriitori ºi cãrþi. Numai cã operele ºi sem-
nificaþiile acestora, texte întregi ale unor importanþi scriitori sunt falsificate,
deformate, cenzurate, reinterpretate din perspectiva marxistã ºi a ideologiei
de clasã. „Reconsiderãrile” de acest tip sunt simultane cu apariþia unor „Lenin ºi Stalin”, tablou exprimând
nuanþãri interpretative, a unor abateri timide de la comandamentele realismul socialist sovietic
101
dogmatismului politic. Literatura încearcã sã-ºi gãseascã echilibrul, sã
{tia]i c`... ? creeze personaje mai complexe, mai nuanþate. De asemenea, sunt (re)inte-
graþi în activitatea culturalã intelectuali cu o solidã formaþie literarã ºi
„Vina” celor aresta]i din motive politice era
adesea aceea de a fi consultat c`r]i in-
artisticã ºi sunt încurajaþi tineri autori.
terzise, considerate du[m`noase, venite din Acestea au fãcut ca în aceastã perioadã sã aparã, pe lângã „balastul” de
Occident, sau faptul c` oamenii ascultau literaturã propagandisticã, ºi câteva cãrþi importante: Bietul Ioanide (1953)
postul de radio Europa Liber`, care critica de G. Cãlinescu, Toate pânzele sus! (1954) de Radu Tudoran, Moromeþii
instaurarea totalitarismului în Est. A[a a (1955) de Marin Preda, Strãinul (1955) de Titus Popovici, Cronicã de familie
fost cazul câtorva arti[ti [i intelectuali (1957) de Petre Dumitriu, Groapa (1957) de Eugen Barbu, Ion Sântu (1957)
precum sculptorul Mili]a Petra[cu, de I.M. Sadoveanu, Un om între oameni (1955–1958) de Camil Petrescu.
compozitorul Mihail Andricu, criticul de art` Esenþial era însã faptul cã, spre deosebire de etapa anterioarã, nu se mai
Jacques Costin, doctorul Marius Nasta, indica autorilor de texte ce sã scrie ºi cum sã scrie, care sunt temele obli-
care, în 1959, sub îndrumarea lui Leonte
gatorii ºi cum trebuie ele înfãþiºate. Dispar temele prosovietice, cele care
R`utu [i Florian D`n`lache, sunt supu[i
unei infame [edin]e de „demascare”. instigau la ura de clasã ºi împotriva valorilor Europei capitaliste. Rãmân
însã deschise porþile pentru autori privilegiaþi de secþiile de propagandã ca
Eugen Jebeleanu, Radu Boureanu, Mihai Beniuc, Tiberiu Utan º.a.
Din nefericire, Revoluþia din Ungaria ºi schimbarea contextului politic
au avut drept consecinþã resurecþia dogmatismului. Un nou val de arestãri ºi
de procese politice a urmat. Intelectuali de prestigiu au cãzut victime valului
de arestãri din 1958 ºi 1959, acuzaþi fiind de uneltire împotriva ordinii sociale.
Unii îºi pierd, pentru o vreme, dreptul de semnãturã, alþii chiar libertatea. În
1958 sunt arestaþi ºi condamnaþi (în 1960) intelectuali din aºa-numitul lot
Constantin Noica–Dinu Pillat, din care fãceau parte, printre alþii, Nicolae
Steinhardt, Alexandru Paleologu, Vladimir Streinu, Marieta Sadova.
Re]ine ! Etapa relativei liberalizãri (1964–1971)
Desprinderea de realismul socialist, slãbirea rigorii cenzurii,
În martie 1982 e retras` de la vânzare
revista Tribuna, din cauza unor poezii reîntoarcerea literaturii cãtre drumul ei firesc, relativ autonom, schimbarea
semnate de Ileana M`l`ncioiu (aflate [i în codului estetic ºi a mentalitãþii artistice sunt câteva dintre trãsãturile
volumul Linia vie]ii, care a fost întors din principale ale acestei perioade. Începutul epocii lui Nicolae Ceauºescu oferã
tipografie [i cenzurat în trei etape condiþii de liberalizare de nesperat în epocile anterioare. Apar cenacluri
succesive). {eful sec]iei de poezie, Victor literare, se publicã poezie de calitate în revistele literare „Ramuri” din
Felea, a fost schimbat din func]ie, iar
Craiova sau „Echinox” de la Cluj º.a. În acest interval se afirmã o nouã
autoarea a intrat în aten]ia Securit`]ii.
În urma public`rii, la sfâr[itul anului 1985,
generaþie literarã – aºa-numita „generaþie ’60” –, care încearcã sã reia
de c`tre Ana Blandiana, a unui grupaj de tradiþia literarã a modernismului interbelic ºi de aceea va fi numitã – cel
poezii în revista Amfiteatru, câ]iva puþin în poezie – neomodernistã: Nichita Stãnescu, Ana Blandiana,
redactori ai revistei au fost penaliza]i, re- Constanþa Buzea, Ioan Alexandru, Marin Sorescu º.a.
dactorul-[ef (Stelian Mo]iu) a fost mutat la Dupã consolidarea dictaturii ceauºiste, libertatea de care se bucurase
alt` redac]ie, iar autoarea a pierdut pentru aceastã epocã va fi brusc sugrumatã, ceea ce dovedeºte cã fusese un
un timp dreptul la semn`tur`. Când, în fenomen controlat de instituþiile puterii de stat. Dacã un semnal al
1988, Ana Blandiana introduce ca personaj deschiderii îl reprezentase montarea piesei lui Eugen Ionescu, Cântãreaþa
într-o carte „pentru copii” pe motanul chealã, în 1965, la Teatrul de Comedie din Bucureºti, un simptom al
Arpagic, în care toat` lumea a v`zut pe dic-
încheierii acestei etape este interzicerea filmului Reconstituirea de Lucian
tator, autoarei i se interzice din nou, acum
pe termen nelimitat dreptul la semn`tur`, Pintilie, în 1971, pe motiv cã „pune într-o luminã defavorabilã anumite
iar c`r]ile ei sunt scoase din biblioteci. organe de stat.”
Num`rul 4-5-6 /1985 al revistei de cultur` Etapa naþionalismului comunist (1971–1989)
Secolul 20 a fost blocat în tipografie din
Izolarea culturii române de sfera largã a universalului, restricþiile
pricina reproducerii unui tablou semnat de
pictorul Horia Bernea [i a mai multor poze impuse scriitorilor, activitatea tot mai represivã a Securitãþii, cenzura
color considerate a avea un caracter nemiloasã ºi din ce în ce mai aberantã în decizii, sãrãcia mediului social,
religios. absenþa oricãror libertãþi de exprimare, instaurarea cultului personalitãþii
cuplului Ceauºescu sunt principalele trãsãturi ale acestei perioade. Prin
urmare, mulþi oameni de culturã sunt nevoiþi sã emigreze. Printre ei s-au
102
numãrat regizorii Lucian Pintilie ºi Liviu Ciulei (ale cãror spectacole
fuseserã interzise) ºi câþiva scriitori disidenþi ca Paul Goma sau Herta Müller.
Atotputernicia cenzurii, care se manifestã acum în fiecare instituþie culturalã
ºi în fiecare redacþie de revistã, editurã sau la radio ºi televiziune, duce la
apariþia fenomenului de autocenzurare: autorii înºiºi evitau anumite teme,
idei sau formule care sã ducã la interzicerea, topirea sau nepublicarea
operei. De asemenea, se manifestã fenomenul exprimãrii aluziv-parabolice,
prin care anumite realitãþi sunt mascate ºi alegorizate pentru a putea trece de
cenzurã. Creatorii au dorit sã facã din publicul cititor / receptor un complice
la satira implicitã a lumii în care trãiau.
Cultul personalitãþii conducãtorului (tema slãvirii acestuia) s-a
construit pe câteva mituri ideologice exploatate literar în „poezia
patrioticã”, printre care mitul patriei primejduite ºi al eroului neamului.
Printre numeroºii condeieri care au contribuit la dezvoltarea acestei forme
de adulaþie s-au numãrat ºi Dumitru Popescu (care, ca activist a fost Iosif Visarionovici Stalin
iniþiatorul acestui tip de ideologizare). Cenaclul Flacãra (condus de Adrian înfãþiºat în manierã propagandisticã
Pãunescu) ºi festivalul naþional Cântarea României au contribuit la (fragment dintr-un tablou)
impunerea imaginii conducãtorului absolut.

Poezia agitatoric` din vremea stalinismului integral


Etapa consideratã definitorie pentru conturarea mentalitãþii comuniste
ºi a scopurilor atribuite literaturii ºi scriitorului este cea a stalinismului
integral din anii 1948–1953.
Ideea transformãrii literaturii în instrument propagandistic ºi
manipulator de conºtiinþe îi aparþine lui Lenin ºi descendenþilor sãi. Ea avea Repere critice
ca scop fundamentarea unei dictaturi depline, imbatabile, ce poate controla
fiecare segment al existenþei, pornind de la cel intim, familial ºi pânã la cel „Dacã prozei i s-a îngãduit un soi
socio-cultural. de respiro între moartea lui Stalin ºi
Aceastã etapã a literaturii a fost circumscrisã unei terminologii extrem de revoluþia din Ungaria ºi, în genere, ea a
variate (literaturã proletarã, literaturã militantã, realism socialist, umanism putut impune atunci câteva nume de
socialist, revoluþie culturalã proletarã etc.) care desemneazã, în fond, aceleaºi opere ºi de autori, poezia a rãmas sub
aspecte definitorii: uniformizare, conformism, promovare a non valorilor, un control draconic, continuând sã
cenzurã, mimetism doctrinar, cultul conducãtorului, tipologiile alb-negru, funcþioneze propagandistic pânã la
conflicte rezolvate în sensul dorit de partid, învingãtor fiind, întotdeauna, începutul deceniului al ºaptelea. În
reprezentantul clasei muncitoare, descris în culori luminoase. Scopul era fa- schimb, dupã 1964, gradul ei de liber-
bricarea „omului nou”, lipsit de memorie culturalã, despãrþit în mod brutal de tate, din clipa când i s-a acceptat statu-
trecut, cãruia sã i se construiascã o altã identitate, bazatã pe ideologia de partid. tul de produs liric, a fost neobiºnuit de
mare ºi, în orice caz, superior celui al
Omul nou prozei aflate constant în vizorul auto-
Scopul suprem al poeziei propagandiste, agitatorice, este confec- ritãþilor.
þionarea unui nou ideal uman, omul nou, care sã gândeascã, sã acþioneze ºi Diversitatea uimitoare a formule-
sã se exprime în conformitate cu exigenþele doctrinei comuniste. Ei sunt lor artistice ºi numãrul mare de valori
veritabili soldaþi ai partidului, adoratori fanatici ai idealului comunist, incontestabile pe care le-a produs
oportuniºti, mediocri, virulenþi, inflexibili, autosuficienþi. poezia româneascã dupã 1964 sunt ºi
Cei mai vulnerabili, uºor de convins, manipulabili, sunt cei marginalizaþi, consecinþa eliberãrii unor resorturi
detractaþi, subestimaþi pânã în acel moment, precum ºi cei neinstruiþi, semi- creatoare supuse prea mult timp pre-
analfabeþi, aspiranþi la egalitarismul supralicitat de corifeii partidului comunist. siunii insuportabile a unui regim emina-
mente stalinist.”
Religia de partid Eugen Negrici,
„Se recomanda reluarea neistovitã, cu mici variaþiuni, a câtorva – Literatura românã sub comunism
puþine – teme ºi subiecte, în felul în care, în timpul slujbei religioase, se
103
repetã fãrã încetare, formulele de proslãvire. În acest exerciþiu de pietate,
Pu]in` filosofie! care presupunea mii de mãtãnii ºi rostirea aceleiaºi formule, li se insufla
viitorilor soldaþi ai credinþei comuniste cultul sfinþilor martiri (soldatul
Karl Marx (1818–1883) a fost activist
sovietic – eroul civilizator; comunistul care s-a jertfit pentru fericirea
politic, filosof ºi teoretician, critic lucid
noastrã), cultul apostolilor credinþei (Lenin, Stalin, Gheorghiu-Dej), cultul
(în opera sa fundamentalã Capitalul) al
bisericii ocrotitoare (Partidul), cultul regatului ceresc – paradisul drepþilor
capitalismului din faza lui iniþialã. Ana-
(Uniunea Sovieticã), cultul omului nou, exorcizat, izbãvit, mântuit prin
lizele sale economice remarcabile l-au
dreapta credinþã, vigilent, înfruntând tentaþiile pãgâne, trecutul ruºinos,
dus la concluzia eronatã cã motorul
încarnãrile viclene ale duºmanului, bucurându-se de trezirea la viaþa cea
devenirii istorice este lupta de clasã care
nouã («de la oraºe ºi sate») ºi râvnind la beatitudinea, la fericirea promisã ºi
îi opune pe exploataþi exploatatorilor,
eternã a dreptcredincioºilor (raiul comunist).” (E. Negrici, Literatura
devenind profetul revoluþiei proletare
românã sub comunism)
care va distruge orânduirea capitalistã,
De asemena, se inventeazã noi sãrbãtori naþionale, 1 Mai, 23 August,
instaurând socialismul. Ideile sale, inter-
congresele devin simulacre ale slujbelor religioase, iar fotografiile condu-
pretate ulterior dogmatic de Lenin ºi,
cãtorilor concureazã icoanele.
mai ales, de Stalin, au stat la baza
ideologiei comuniste impuse tuturor
Principiul accesibilitãþii
þãrilor „lagãrului socialist”.
Destinatarul poeziei agitatorice fiind proletarul, omul simplu, cu un
orizont limitat, conþinutul trebuie simplificat, expresia dezambiguizatã,
negându-se astfel însãºi condiþia poeziei. Este promovatã o poezie epicã,
denotativã, cu eroi mineri, salahori, þãrani colectivizaþi care îºi exprimã
recunoºtinþa faþã de partid sau îºi comunicã fericirea resimþitã cu ocazia
congreselor sau întrunirilor de partid. Se revine la versificaþia tradiþionalã,
la ritmurile de baladã ºi de imn. Mesajul este întotdeauna revoluþionar,
agitatoric, instigã la luptã, la acþiuni concrete. Vizeazã latura afectivã a
cititorilor, doreºte sã impresioneze, sã atingã punctele sensibile ale acestora,
cu scopul de a câºtiga noi adepþi. La nivel stilistic se remarcã paralelismul
de tip folcloric ºi antiteza, figurã privilegiatã ce reflectã principiul luptei de
clasã (iubirea faþã de partid ºi misionarii sãi, ura împotriva duºmanului de
clasã, care poate fi: imperialistul, fascistul, diversionistul, patronul,
burghezul, chiaburul, intelectualul reacþionar ºi cosmopolit etc.).
Poezia care nu rãspundea comandamentelor de partid era declaratã
evazionistã, ermeticã, voit incomprehensibilã pentru a induce în eroare
proletarul ºi deci aspru sancþionatã.

S` explor`m
textul!

Delegaþii
de A.E. Baconski
(…)
– Eu, Zoltan Keresztes, sunt muncitor,
ªi-s invalid, cã m-au ciuntit duºmanii.
Rãzboiul, ca un foc pustiitor,
Mi-a ars oraºul, mi-a ciuntit castanii.
Dar oºtile lui Stalin au învins
ªi m-au scãpat de oastea cea duºmanã.
Oraºul meu în braþe l-am cuprins,
Revista Comitetului Central Tãmãduindu-i fiecare ranã.
al Partidului Comunist Român De-atuncea ºase ani s-au numãrat.
104
Am înãlþat uzine noi ºi case,
Afl` mai mult
ªi fiecare zi ne-a-ntâmpinat
Cu fapte noi, cu fapte luminoase. Citeºte fragmentul de mai jos, din
În nopþile cãzute la fereastrã. presa literarã a anilor ’50, ºi identificã
Citesc, ºi-adorm, ºi mã-nfior, ideile propagandei comuniste, aºa cum
ªi-un vis frumos, ca pasãrea mãiastrã sunt reflectate în conºtiinþa criticã a au-
Cu sboru-i alb mã poartã-n viitor. torului:
Ce bucurie-n inimã-mi crescuse „S-a pus problema reînvierii literare
Când fraþii din uzinã m-au ales! a marilor figuri ale istoriei naþionale, sau
Mi-am zis atunci: trei norme-or fi rãpuse ale eroilor clasei muncitoare. N-a fost
În cinstea aºteptatului Congres. poet, cred, sã nu fi rãspuns prezent ºi am
ªi când, acolo,-n sala luminatã, avut torentul biografiilor versificate.
Solemn, cuvântul Pace-l voi rosti, Jebeleanu a înregistrat în aceastã direcþie
cele mai mari biruinþe ale sale, Mihnea
Toþi fraþii mei din Cluj, uzina toatã,
Gheorghiu a dovedit calitãþi remarcabile,
În preajma mea vuind s-or auzi.
Beniuc ºi Breslaºu ºi-au fãcut datoria ca
ªi voi fi mândru, m-oi simþi puternic,
doi ostaºi vechi, capabili sã lupte pe
ªi voi simþi cum creºte þara mea
orice teren, iar restul plutonului a produs
ªi cum în lume oriºice nemernic
platitudini înfiorãtoare. (...) Partidul a
În vizuina lui va tremura (…)
cerut într-adevãr scriitorilor sã valorifice
poezia popularã, sã reînvie figurile
marilor eroi ai poporului, sã satirizeze
Lucru individual rãmãºiþele vechilor apucãturi ºi sã bi-
1. Men]ioneaz` tema poeziei. ciuiascã pe duºmanii patriei ºi ai pãcii.
2. Demonstreaz` caracterul epic al poeziei. Dar partidul n-a cerut niciodatã tuturor
3. Identific` în fragmentul de mai sus câmpul semantic al elementelor scriitorilor sã scrie despre aceleaºi su-
negative [i justific` rolul lor. biecte, cum nu le cere tuturor muncito-
4. Prezint` tr`s`turile omului nou, a[a cum reies din fragmentul reprodus rilor sã plece la þarã ºi tuturor inginerilor
mai sus. sã se deplaseze la SMT-uri. Partidul cere,
5. Care este figura de stil dominant`? din contra, scriitorilor sã nu se niveleze
ºi sã nu se uniformizeze, demonstrând
6. Identific` elemente ale religiei comuniste prezente în acest fragment.
printr-o creaþie liberã ºi variatã infinitele
posibilitãþi de realizare ale realismului
socialist.”
(Radu Popescu, apud Ana Selejan,
Literatura în totalitarism. 1955–1956)
S` explor`m
textul!

Lazãr de la Rusca
de Dan Deºliu
În memoria lui Lazãr Cernescu, þãran
sãrac, ºi a tovarãºilor sãi cãzuþi în lupta
împotriva duºmanilor clasei muncitoare ºi
ai þãrãnimii muncitoare, în lupta pentru
socialism, pentru înflorirea Patriei

(...) Duºmanii când auzea


ºi mai crâncen îl izbea,
ºi mai aprig îl trãgea
ºi Lazãr încã striga: Ordinul „Meritul Cultural” clasa I
— «Alei, neam de chiaburoi, acordat dupã proclamarea Republicii
noi suntem ãi tari, nu voi! Socialiste în România, în 1964
105
Ura toatã strânsã stivã Cartea unde-ai slovenit
Afl` mai mult de ne-aþi pune-o dimpotrivã, cum ºi când s-a fãurit
Criticul literar Ion Manolescu tot om face unul mare Þara Muncii ce-a-nflorit
stabileºte diferenþele între epoca stali- din mãruntele ogoare. acolo la Rãsãrit...
nistã în România ºi epoca ceauºistã, Cã poporul dacã vrea Cartea ceea cea mai dragã
observând cã identitatea femininã se nu-1 opreºte nimenea! fraþilor din lumea-ntreagã,
constituie în mod diferit, ºi cã imaginea Cine cearcã sã-i stea-n cale cartea unde-ai învãþat
pe care o putem recompune din textele cade fãr’ sã se mai scoale! cum sã lupþi înverºunat
de liricã ale vremii are directã legãturã ªi dacã m-oi duce eu împotriva rãilor,
cu reprezentarea libidoului social ºi vin o sutã-n locul meu, pentru-ai tãi, pentru popor.
politic. Astfel, „compunerile despre Zoia cã multe inimi aþi rupt Cartea unde orice rând
Kosmodemianskaia (tânãra partizanã din ºi mult sânge aþi mai supt! lumineazã sângerând
rãzboiul antihitlerist); tablourile cu Lenin
Tovarãºii s-or scula, ºi-n orice slovã din toate –
ºi Stalin vânturate prin clase sau pe
pe voi greu v-or judeca, inimã de om viu bate:
ferestrele uzinelor; amintirile «Maicii
Rusia» – Eldorado psihic ºi Sfânt Graal pe mine m-or rãzbuna! armã, flamurã ºi zid,
ideologic – («Ruºine, tu, Marusia – / Cã tovarãºi mi-s destui, Cartea Marelui Partid.”
Crezi cã ne uitã mama noastrã Rusia?» – mulþi ca holda câmpului, ... A rãmas deschis’ acasã
A. Toma, Scrisoarea Marusei); anunþu- ca spuma ºipotului cartea ceea luminoasã,
rile despre proximitatea câte unei ºi stelele cerului!» tocma-n locul unde scrie
sãrbãtori comuniste (1 mai, 7 noiembrie, Haita-n tancuri îl smucea, cu slove de hãrnicie
23 august etc.) reprezintã tot atâtea cu picioarele-l cãlca, cum crescu ogorul mare
mijloace agitatorice de stimulare a Lazãr de-abia mai sufla: din mãruntele ogoare... (...)
libidoului politic. Colectivizarea libi- — «Nu scãpaþi voi cu omor
doului feminin (consecinþã fireascã a de dreptatea din popor! VIII
injecþiei propagandistice, dar ºi a marilor Nu-i în munte miez de piatrã Vine iarna, iarna trece,
procese de inginerie socialã ale epocii sã v-ascundã de rãsplatã!, Lazãr tot aºa petrece.
staliniste, cum ar fi colectivizarea agri- Voi pe mine mi-þi puºca Nime urma nu-i afla,
culturii sau industrializarea agriculturii – da’ nu ºi credinþa mea!» nime locu’ nu-i ºtia...
douã dintre cele mai agresive teme anti- Tâlharii îl târnuiesc; Dar pe coasta muntelui,
individuale ale politicii staliniste în prin pietroaie îl târãsc, armata poporului,
România) conduce la o mai bunã ges- el icneºte, suflã greu strãjerii dreptãþilor,
tiune a resurselor umane în direcþia ei îl duc ºi-1 duc mereu... umblã-n calea hoþilor.
creºterii dublei productivitãþi dorite de
ªi mi-i cetluesc în fiare
ocupantul sovietic: productivitatea muncii
(...) ºi-i aºazã sub zãvoare.
ºi prozelitismul agitatoric. În atari con-
diþii, o aniversarã de tipul lui 7 noiembrie Sus la munte, hãt în sus, Cad tâlharii seceraþi,
devine prilejul optim pentru mobilizarea la loc negru ºi ascuns, ca omida din copaci,
roboticã a femeii pe linia politizãrii mãri, haita poposea ca pleava de sub îmblaci
propriei munci: «ªi-o fetiºcanã, ca sute ºi de grabã sfãtuia ªi ostaºii cum cãta,
ºi mii, / din multele þesãtorii / îi spune ºi Lazãr aºa gândea: la peºterã ajungea
vecinei: – Zoreºte mãtuºe, / ªapte — «Lazãre, þi s’a sfârºit ºi pe Lazãr mi-l afla.
noiembrie bate la uºe![…] ªi zilnic cât ai avut de trãit! Vestea bine nu rãzbea,
producþia merge în creºtere: / se’ntrec N’ai sã mai zãreºti nicicând cã din valea din Rusca
þesãtoarele meºtere» (Dan Deºliu, Rusca’n vale fumegând, norodul se ridica
Cântec în cinstea lui 7 Noiembrie).” nici copila, nici muierea, cu furcoaie, cu topoare,
Paul Cernat, Ion Manolescu, nici lumina cu vederea... cu coase steclind în soare,
Angelo Mitchievici, Ioan Stanomir, Dar alt gând acum te doare, cu bâte ºi cu secure
În cãutarea comunismului pierdut dintre toate ãl mai tare: ºi pornea peste pãduri
Acolo la tine-acasã, dupã haita de chiaburi,
ºade o carte pe masã dupã fiarele turbate
între azimã ºi blid, prigonite de dreptate.
dãruitã de partid. Brazi înalþi pãreau cã sunt,

106
brazi suind cu pleata-n vânt, IX Lucru individual
pe costiºa munþilor Þara-ntreagã, þara toatã,
oastea marelui popor. freamãtã înverºunatã. 1. Urm`re[te mecanismele textuale
[i procedeele retorice împrumutate
Ei simþeau cum îi frãmântã Þara cere platã dreaptã
din literatura popular`. Care crezi c`
ura mare, ura sfântã dupã lege, dupã faptã: este rolul lor?
ºi râvneau rãsplatã dreaptã — «Noi, care iubim lumina, 2. Identific` temele [i motivele
dupã lege, dupã faptã! noi, care urâm neghina, poeziei.
Vuiau munþii de mânie, noi, minerii minelor, 3. Prezint` sintagmele care se al`-
vuia peºtera pustie, vrem moartea jivinelor!». tur` împ`r]irii în buni [i r`i, conform
vuia codrul cu izvorul — «Noi, strungarii, ajustorii, dihotomiei alb-negru.
ºi vuia, vuia poporul. cazangiii ºi sudorii, 4. Realizeaz` un portret al eroului
ªi în oastea ce urca toþi de-aici, dela «Vulcan», „luptei de clas`” Laz`r de la Rusca.
venea ºi Iconia aflând faptã de duºmani
cu tovarãºii pe cale cerem sã-i sfârºiþi sub flintã,
sã-ºi ducã mortul la vale. pumnul nostru greu sã-l simtã!
Îl plângea, îl jãluia, Patria noastrã iubitã
în Rusca îl cobora, fie straºnic strãjuitã!».
în pãmânt îl aºeza, — «Noi, þãranii muncitori
de mesteceni strãjuit, din Rusca, de la omor,
de þãrânã învelit, stãruim aci, pe carte,
de poporu-ntreg cinstit. moartea s-o plãtiþi cu moarte!»

Antologie de texte proletcultiste

Partidului
de A. Toma
Când stãvili pânã-n cer ne cresc în cale, „Casa Poporului” (azi Palatul
Noi, comuniºtii, nu cunoaºtem jale. Parlamentului) ºi Bulevardul Victoria
Proptim largi umeri, toþi — rostim «PARTID» Socialismului (azi Bulevardul Unirii)
Cad munþi de fier, cãi dalbe se deschid.
Nu-i iarba fiarelor, nici vrãji nu sunt:
Partid, tu mânui legi de neînfrânt.
*
Lozinci din Marx ºi Lenin ºi Stalin
Se împlinesc cu forþã de destin.
Partid, tu pentru noi prin noi învingi,
Sub orice pas un iad strãvechi tu stingi
ªi-n orice secerã, orice ciocan,
Un cuget pui cu-avânt de nãzdrãvan.
ªi’n orice braþ treci vlaga tuturor
Din sterpe stânci sã smulgã plin izvor,
ªi an cu an izbânzi cât veacul seceri —
Întrecãtorule mai sus de orice-ntreceri!
Azi, când ne creºti a fi atotstãpâni,
Bem crezul tãu ca flãcãri în plãmâni —
Turnând nãdejde, dragoste, mândrie
În munca desrobitã pe vecie.
Conducãtorule’nþelept, condu-ne!
Tablou ilustrând cultul personalitãþii
Noi zi cu zi trãim câte-o minune. în epoca ceauºistã
107
Vijelios noi te urmãm ºi cu uimire
Spre noua ºi frãþeasca rânduire.
Dar vai ºi-amar de duºmanul de clasã
Pândind s’aprindã noua noastrã casã.
Cu el nu-i trai nici pace. — Facã loc!
Partid, înalþã-þi paloºul de foc!
Cãci omul nou nu-i dornic doar de spor:
I-ai prins aripi ºi-i sufli vânt de sbor,
ªi-ºi cere liber largul pãmântesc
Cãci aripile-i cresc —
ºi cresc —
ºi cresc!

Realism socialist nord-coreean


Fata din Vietnam
de Victor Tulbure
Aºa-i strigau pe nume fetei: Li se-ntunecã privirea când citeºte).
ºi-n focul luptei fata se cãli. De sânge-i udã iarba în poianã.
Cu-ntregul ei popor vietnamez Au prins cãlãii dârza partizanã.
trudise în plantaþii de orez. N-au fost pe lume, vergi ºi baionete
Nici nu-mplinise optsprezece ani din coasta ei sã muºte mai cu sete.
când s-a târât pe brânci la partizani. Dacã-i sdrobirã glesnele pe roatã,
Dar ea visa un ceas de bucurie din ea o vorbã n’au putut sã scoatã.
norodului cel obidit sã-i vie, ªi dacã þeasta i-au izbit de vatrã,
când mâini hapsâne n-or mai fi stãpâne le rãspundea tãcerea ei de piatrã.
pe arbori de cacao ºi de pane. Cu barda-i retezarã mâna stângã —
Senini, din anii fetei, n-a fost unul. cumplit creºtea tãcerea mai adâncã.
Nicicând pãsatul n-a umplut ceaunul. Mai aprig, barda, dreapta i-o rãpuse —
ªi fata ochi avea prelungi, cãprui, mâna cãzu, dar ºoapta nu i-o smulse.
atâta de adânci ºi amãrui... în adâncimi numai de ea ºtiute
...ºi-n fiecare licãrea o stea privea cu fruntea sus, cu buze mute.
cât o bobiþã arsã de cafea. Fierbinte sânge ºiroia în iarbã
Sub steagul celor optsprezece ani ºi-n iarbã prinse sângele sã fiarbã.
fu partizanã printre partizani. Atunci vorbi. Îi þintui cu ura.
Cum mai cânta, în adâncimi umbrite» ... ªi-i astuparã cu þãrânã gura.
însufleþind în luptã frunþi rãnite! ... ªi mitralierele porneau sã latre.
Ca altãdatã nuci de cocos poate, Pãduri vuirã în adânc, departe..,
strângea în palma ei acum granate. Ea auzea — cântând descãtuºate
...ªi câte trenuri n-au sãrit în aer în soare liber, patrii liberate.
în nopþile de flacãrã ºi vaer. ªi desluºea în zãri, necruþãtoare,
(Acuma foaia tremurã-ntre deºte: vuind mânia lumii muncitoare.

Afl` mai mult


Victor Tulbure va participa la publicarea omagiului dedicat Elenei Ceauºescu în 1988 cu poezia Luminoasã Þãrii
Eroinã aceeaºi poezie care fãcuse parte din omagiul apãrut în 1980, dar cu alt titlu, Fiicele României: „Cosânzeana / cu-al-
baºtrii ochii ei ca Voroneþul / Ca Ana lui Manole-ntr-o baladã / tu urci sub nimbul jertfelor supreme / Îþi creºti ca muma
lui ªtefan, / copiii, însã, neînduplecatã, / pe cel întors cu fruntea aplecatã / din bãtãlii nu-l laºi sã intre-n casã (...) Iar azi,
cînd pe o dreaptã temelie / se înalþã viitorul tãu ferice, / te-arãþi în cea mai scumpã dintre fiice / întruchipatã dulce
Românie / Noi o numim cu dragoste adâncã / pe drumul tãu ce-n glorie cuteazã: / Elena Ceauºescu! O viteazã / ºi
neînfricatã comunistã! O româncã”.
108
Patronul
de Maria Banuº
Din jilþ adânc, din jilþ pufos N-a fost uºor, o viaþã-ntreagã
s-a ridicat un domn verzui. în slujba ordinei sã fiu.
Avea un frac de mort luxos Dar cu conºtiinþa nu-i de ºagã.
ªi ochii stinºi ºi prea sãtui. De ce m-aþi alungat, nu ºtiu.”

„Mi-aþi pus din fabricã sã plec. El tace – îl privesc cu urã.


mi-aþi zis: tâlhar. Cãlãu, mi-aþi zis. Ochiu-i sticleºte stins, pustiu.
ªi arme n-am decât un cec. Fracul, perfect ca tãieturã,
Poate cu cecul Cuprins de-un tremur, pare viu:
v-am ucis?
„Nu-s mort, s-o ºtii.
Eu, nemilos? Eu, un gingaº! Par mort, dar nu-s.
Când vãd un prunc rahitic, fug. Nici singur nu-s. Mulþi domni în frac
Port oare chip de ucigaº, Mai au câte ceva de spus
De om care jupoi ºi sug? Deºi se-afundã-n jilþ ºi tac.

Nici în greviºti, pe vremuri grele, Am fost blajin, am fost prea bun.


n-am tras. Dar oare-aº fi putut? Azi sunt în stare de orice”...
Rãcani în zdrenþe ºi-n obiele Vorbise mult. Acum tãcea.
Fãceau ce trebuia fãcut. Un leº verzui pãrea cã e.

(Foc. Morþi. Rezistã. Nu se lasã. „Gingaº domn îþi mulþumesc,


O, de-aº putea sã mã calmez) Îþi mulþumesc c-ai apãrut
Fãceam lumina micã-n casã Furat de muncã, uit, greºesc
ªi îmi puneam un vals vienez. ªi cred c-ai putrezit de mult.

Dar iatã cã mã turbura ministrul: Azi ºtiu cã duhul tãu nu doarme,


„ce facem?” – „reprimãm”, gemeam. Cã porþi pistolul sub gheroc,
Plângea în mine valsul, tristul, Dar fii pe pace, avem arme
ªi reprimam, ºi reprimam... ªi ac de fiece cojoc.”

Culoarea roºie ºi neagrã


de Radu Boureanu

La New York totul e frumos, Steaguri de foc desfãºurând


Nu sunt copaci ºi nu sunt ciori, Popoarele în marº de soare,
Pãduri în piatrã cresc spre nori, Sau neagra urã-n care-i strâng
ªi în pãdurile de piatrã, Pe cetãþenii de culoare;
Stau buldogi graºi pe bani ºi latrã. Îi chinuie ca o pelagrã
Culoarea roºie ºi neagrã.
La New York totul e frumos,
Eroi apar, eroi se sting, În alb palat la Washington
Copii nãscuþi pentru Sing-Sing Stau democraþii de carton,
Pe strãzile ca o pelagrã; Din ghem de urã þes o plasã,
Un sânge galben de carate Pe Ares iar sã-l prindã-n leasã.
Pulseazã-n fiece building,
Dar în city sunt blestemate Au pus un paravan cetãþii
Culoarea roºie ºi neagrã. În port, Statuia Libertãþii!
109
ªi dupã-nalta ei minciunã, Dar steagul roºu e un far
Strigoi yankei urlã la lunã – Cãlãuzindu-ºi luptãtorii
Îi chinuie ca o pelagrã Ce vor stârpi asupritorii
Culoarea roºie ºi neagrã. Cu sufleteasca lor pelagrã,
ªi nu va mai afla hotar
La New York totul e frumos, Culoarea roºie ºi neagrã.
Nu sunt copaci ºi nu sunt ciori,
Doar negri în spânzurãtori
Din Oregon pânã-n New Jersey.

Erou de þarã
de George Coandã

EL merge
– sol român –
Între neamuri, cinstit spunându-le cum ne este acasã,
ªi cum ne creºtem strãmoºii-n urmaºi,
Faguri de Dor fãurindu-ne
O Patrie rotundã ºi dreaptã.
ªi pretutindeni planeta-l primeºte
Cu pâine ºi sare.

ªi noi îi dãruim, aici ºi acum


– aºa cum rodul îl leagã-n pârg glia –
pâine ºi sare
înveºmântaþi cu inimile-n Tricolor
ºi-n Imnul frumos ca un rãsãrit românesc.

EL a venit curat ca o luminã


ªi ca o revoluþie.
El a venit curat ca o Þarã
ªi ca o pace de pâini ºi de fântâni.

EL a venit din istoria românilor,


Pentru cã EL este, însuºi, întemeiat în Istoria românilor.

Lucru individual
1. Observ` caracterul narativ al poeziilor proletcultiste. În ce const` efectul
stilistic [i persuasiv al epicului?
2. Care crezi c` sunt semnifica]iile celor dou` culori, ro[u [i negru, în poemul
lui Radu Boureanu?
3. Care este imaginea New Yorkului în poezia Culoarea ro[ie [i neagr`? Cum
se explic` în epoc` ura împotriva Occidentului european [i a Statelor Unite
ale Americii?
5. Urm`re[te modalit`]ile stilistice [i imaginile prin care se constituie cultul
personalit`]ii conduc`torului în Erou de ]ar`.

110
PROZA ANILOR ’60-’80
ÎN ABSENÞA STÃPÂNILOR
de NICOLAE BREBAN
„Ignorând recomandarea oficial` de a se ocupa, laolalt` cu to]i intelectualii,
12
numai de problemele necontenit «majore» ale societ`]ii, Nicolae Breban face,
pentru prima oar` în chip consecvent, loc în romanul postbelic introspec]iei [i
analizei psihologice, adesea blamate de critica inchizitorial` a anilor ’50 ca
tenta]ie ru[inoas` [i regretabil` a scriitorului. Prozele sale urmeaz` traseul de la
tipic la excep]ional.”
Eugen Negrici, Literatura român` sub comunism

FI}IER TEORETIC

Aspira\ia la adev`r: literatura „obsedantului deceniu”


Într-un regim al minciunii generalizate, era firesc ca adevãrul sã reprezinte
pentru scriitor o obsesie. Dupã 1966 (anul în care într-o plenarã de partid,
Ceauºescu a demascat erorile politice ale conducerii lui Dej, la care, de altfel, fu-
sese pãrtaº), aceastã aspiraþie la adevãr (social/politic, istoric etc.) a dat naºtere
unei literaturi justiþiare, de reconsiderare a trecutului falsificat ºi de dezvãluire a
„racilelor” societãþii socialiste.
Noua politicã iniþiatã la jumãtatea anilor ’60 a deschis un culoar îmbietor pen-
tru scriitorii cu spirit civic. Va fi culoarul literaturii de mare ºi imediat succes la
public. L-au ales atât scriitorii de bunã-credinþã ºi cu un autentic spirit civic, cât ºi
cei care au dorit sã câºtige uºor ºi rapid simpatia unor cititori care, abrutizaþi de
minciuna cotidianã a puterii, se lãsau mulþumiþi ºi cu fãrâme de adevãr. El este Nicolae Breban
culoarul care a favorizat impostura, gloria de douã zile, urcãrile vertiginoase în top,
verdictele precipitate ºi, în genere, toate erorile, inconsecvenþele ºi confuziile pe
care critica de întâmpinare – ea însãºi beneficiarã, atunci, a unei aureole dilatate în
mod nemeritat – ni le-a lãsat, dupã Revoluþie, drept moºtenire în veºnic litigiu.
Literatura pe care o publicau atunci scriitorii cu astfel de veleitãþi prelua o
parte din funcþiile unei prese cu adevãrat libere, ale unei istoriografii care nu avea,
în condiþiile date, cum sã meargã prea departe cu dezvãluirile, ale unei sociologii
ºi politologii ca ºi inexistente.
Ca sã poatã strecura în þesãtura textelor fie ºi un neînsemnat, un biet „adevãr”
social sau politic, o micã aluzie sau o firavã observaþie deranjantã sau socotitã a fi
„prea tare” în legãturã cu trecutul sau prezentul regimului, cu sãnãtatea lui deloc
înfloritoare, cu starea de înstrãinare care marca destinele tuturor, chiar scriitorii de
bunã-credinþã ºi cu personalitate de luptãtor au fost obligaþi sã recurgã la formule
defensive de protecþie.
Dintre cãrþile cele mai importante dedicate „obsedantului deceniu” ºi erorilor
regimului comunist în general amintim: Moromeþii II de Marin Preda, Feþele
tãcerii de Augustin Buzura, Galeria cu viþã sãlbaticã de Constantin Þoiu etc.
Printre primii scriitori care au profitat de ºansa pe care o oferea conþinutul
demascator al plenarelor ceauºiste din anii 1966 ºi 1967 – a fost Marin Preda, care
îºi putea spune pãsul într-o chestiune care l-a obsedat continuu: tragedia sa-
Afl` mai mult tului românesc infestat pânã la ultimele celule de cancerul comunist, trau-
Renunþarea lui Nicolae Breban la matizat de schimbãrile impuse cu tenacitate diabolicã de cei care vedeau
facultate are valoarea unui act de frondã: pânã ºi în micul proprietar de pãmânt un posibil duºman de clasã. În
„Acei ani au fost ani de lecturã”, declara Moromeþii II (1967) el surprinde în tuºe aspre, naturaliste, imposibile cu
scriitorul în Confesiuni violente. „Eram doar câþiva ani înainte, deruta dramaticã a satului în timpul sinistrei cam-
mult mai liber decât colegii mei de gene- panii a cotelor obligatorii ºi a colectivizãrii forþate.
raþie, care erau înregimentaþi în acele Nu cu mult înaintea morþii, Marin Preda va publica romanul Cel mai
abatoare care se chemau universitãþile iubit dintre pãmânteni (1980), probabil cea mai viguroasã ºi mai impresio-
staliniste”. Pentru Nicolae Breban urmea- nantã frescã a apocalipsei comuniste ºi a universului concentraþionar din
zã o perioadã foarte intensã (1958–1960): anii ’50.
frecventeazã un timp cenaclul de pe
lângã revista Tânãrul scriitor, condus de Opera ]i contextul cultural
Florin Mugur. Decisivã pentru formaþia
sa intelectualã va fi însã prietenia care îl Nicolae Breban (n. 1 februarie 1934, Baia Mare) este un important
va lega de Nichita Stãnescu, Cezar Baltag, prozator al generaþiei ºaizeciste, a cãrui operã se continuã prin romane,
Grigore Hagiu ºi Matei Cãlinescu, un eseuri ºi diverse manifestãri culturale pânã în perioada contemporanã.
veritabil nucleu al generaþiei ’60, care va Autorul are un destin special în contextul literaturii române: este un autodi-
demola falsele valori, promovate de rea- dact, care sfideazã tiparele scriitorului titrat, cu o culturã garantatã de par-
lismul socialist, prin impunerea criteriu- ticiparea la cursuri ºi seminarii.
lui estetic. κi începe studiile la Lugoj, fiind exmatriculat din penultima clasã
În 1968, îºi manifestã deschis, alã- licealã (1951) din cauza originii nesãnãtoase (tatãl sãu era preot greco-
turi de alþi intelectuali, adeziunea faþã de catolic, iar mama sa provenea dintr-o familie de comercianþi germani, iar
politica PCR, dupã discursul lui Ceau- unchiul sãu fusese senator al Partidului Naþional Þãrãnesc). Terminã liceul
ºescu, în urma invaziei din Cehoslovacia. la fãrã frevenþã, în Oradea (1952), dupã ce se angajase ca funcþionar.
Ulterior, va fi numit redactor-ºef adjunct Intenþioneazã sã se înscrie la Politehnicã, fiind nevoit sã intre, mai
al României literare, va fi ales în Biroul întâi, ca ucenic la fostele Uzine „23 August” din Bucureºti, unde lucreazã la
Uniunii Scriitorilor, ºi va deveni mem- sudurã ºi strungãrie, calificându-se apoi în meseria de strungar în fier. În
bru supleant al Comitetului Central al 1953 se înscrie la Facultatea de Filosofie, „mãsluind actele”, dupã cum mãr-
PCR. turiseºte în Confesiuni violente, fiind dat însã afarã dupã ºase luni. Lecturile
În 1971, în urma criticilor de partid sale din filosofii nihiliºti occidentali Nietzsche ºi Schopenhauer îl fac sã
la adresa ecranizãrii romanului Animale devinã suspect pentru decan.
bolnave ºi a ideilor emise de Ceauºescu În 1954, la intervenþiile tatãlui sãu, este înscris din nou la Filosofie,
în tezele din iulie care restrângeau din dar, îmbolnãvindu-se de reumatism poliarticular acut, este silit sã-ºi între-
nou spre limita ultimã libertatea cre- rupã studiile. Urmeazã o ºcoalã de ºoferi profesioniºti ºi lucreazã apoi la
atoare, Nicolae Breban îºi va prezenta garajul Ministerului de Finanþe, ca gestionar de piese auto.
demisia din funcþia de redactor-ºef al Între anii 1955–1956 devine student la germanã, la Facultatea de
revistei România literarã. Filologie din Cluj, pe care o abandoneazã dupã un an. Are apoi, la insis-
tenþele tatãlui sãu, o tentativã de a urma Dreptul.
κi face debutul literar în 1957, în revista „Viaþa studenþeascã” (nr. 5,
din mai), cu schiþa Doamna din vis. Primul roman este Francisca, apãrut în
1965, pentru care este distins cu Premiul Ion Creangã al Academiei Ro-
mâne. Urmeazã ºi alte romane, precum În absenþa stãpânilor (1966), Ani-
male bolnave (1968), Îngerul de gips (1973), Bunavestire (1977), Don Juan
(1981), Drumul la zid (1984) Pândã ºi seducþie (1991), trilogia Amfitrion
(1994), tetralogia Ziua ºi noaptea (1998). Scrie, de asemenea, piese de
teatru, Culoarul cu ºoareci, Bãtrâna doamnã ºi fluturele (1981–1982), ºi
volume de eseisticã: O utopie tangibilã. Convorbiri cu Nicolae Breban
(1994), Confesiuni violente. Dialoguri cu Constantin Iftime (1994), Riscul
în culturã (1997), Spiritul românesc în faþa unei dictaturi (1997) etc.
Publicã ºi versuri, în volumul Elegii parisiene, apãrut în 1992.
112
Prezentarea textului
Titlul În absenþa stãpânilor este strict legat de structura romanului,
alcãtuit din trei secvenþe intitulate generic Bãtrâni, Femei, Copii, trei micro-
romane care nu comunicã între ele decât la nivel simbolic, prin preocuparea
pentru limitele condiþiei biologice a omului ºi pentru raporturile interumane.
Cele trei proze sunt strãbãtute de un „aer” comun, de o spaimã ºi de o urã
de sine, propria fiinþã fiind perceputã ca un mecanism strãin, incontrolabil,
ca o cutie a Pandorei care, odatã deschisã, ar declanºa un rãu implacabil.
Fiecare personaj îºi cautã, conºtient sau nu, stãpânul, în propria persoanã
sau în afara ei, iubindu-l ºi urându-l în acelaºi timp. În mod straniu, ura este
cel mai puternic sentiment, este o formã a individului de a se proteja de
iubire, forþã care îl devasteazã ºi conduce la autodistrugere.

Bãtrâni
Secvenþa dedicatã bãtrânilor se constituie dintr-o serie de dosare exis-
tenþiale ale unor personaje aflate la vârsta senectuþii, vârstã asociatã prin Salvador Dali, „Canibalism”
tradiþie cu înþelepciunea, echilibrul ºi demnitatea. (fragment)
Autorul demitizeazã vârsta patriarhalã, prezentând-o ca pe un proces
ireversibil al degradãrii fizice ºi morale. Nu este întâmplãtor contextul
Lucru individual
socio-politic, bãtrânii (doamna Niþaº, doamna Pleiniceanu, domnul
Pleºoianu, doamna Capris, domnul Willer, cei doi Berindei) din roman fiind R`spunde la urm`toarele întreb`ri
victime nemãrturisite ale unui sistem totalitar care a desfiinþat ideea de pro- pornind de la citatele critice repro-
prietate, de individualitate, impunând o uniformitate traumatizantã. Perso- duse mai jos.
najele, supuse mediocritãþii, continuã sã trãiascã în parametrii impuºi, 1. Cine sunt „st`pânii”?
într-o mistificare umilitoare, simulând normalitatea, bucuria lucrurilor sim- „«St`pâni» sunt cei ce intervin eficace
în linia imanent` a vie]ii lor, cei ce cola-
ple, prietenia, cãsãtoria, convieþuirea fericitã cu sine însuºi, trãiri care ar tre-
boreaz` frenetic cu propriul destin [i
bui sã dea un sens existenþei. În realitate, singurele sentimente care dominã
nu-l recunosc decât în m`sura în care-l
personajele sunt ura visceralã ºi spaima organicã de moarte, reminiscenþe modific`. Ei sunt înving`torii din toate
ale sistemului în care au trãit. Deposedaþi de ani ºi de averi, bãtrânii trãiesc timpurile pentru care soarta înseamn`
într-o abjecþie totalã: sunt rãi, meschini, zgârciþi, bârfitori, nerecunoscãtori voin]` [i libertate de ac]iune, cei
etc. Excepþii ar putea fi socotite douã personaje, anticarul, care face legãtu- c`rora parc` nu li s-a «dat» un destin, ci
ra între diversele personaje ºi medii ºi doamna Iamandi, care se protejeazã ei în[i[i l-au inaugurat, a[a cum vor-
de disoluþia moralã printr-un bovarism întârziat. bele, invocând cu credin]` faptele, le
Aceastã primã parte ia forma eseului moral, în care dominã analiza psi- pot anticipa [i chiar instaura. Dezi-
hologicã aplicatã individului simplu, mediocru, descompus pânã la cele mai deratul pur devine realitate [i terapeu-
mici detalii. Prolifereazã amãnuntul grotesc, sordid, demistifiant. tica acestui miracol e energia, adic`
ardoarea propriului trecut.” (Mircea
Martin, Genera]ie [i crea]ie)
S` explor`m
textul! 2. De ce sunt absen]i b`rba]ii?
„Cel de-al doilea roman al lui Breban
are un titlu care s-ar putea explica ast-
Citeºte cu atenþie fragmentul urmãtor: fel: st`pânii sunt b`rba]ii. În absen]a
lor (de în]eles într-un regim al închiso-
„S-a înserat, ºi Pleºoianu, împreunã cu cele douã doamne – doamna rilor), r`mân doar b`trânii, femeile [i
Niþaº ºi doamna Pleiniceanu –, a plecat, mai având de fãcut unele mici târ- copiii, adic` partea fragil` a societ`]ii,
guieli, fiecare cumpãrându-ºi ceva pentru masa din seara aceea! Mãrunþiºuri care, în condi]iile cutremurului comu-
dietetice, cum se exprimã doamna Pleiniceanu, adicã puþinã brânzã diete- nist, demolator al valorilor burgheze,
ticã, pâine fãrã sare, iaurt, poate fructe ieftine, ºi toþi trei cumpãrã aceleaºi [i-a pierdut [i bruma de umanitate [i
lucruri, aproape în aceeaºi cantitate, ºi ca ei fac în aceeaºi clipã aceleaºi demnitate.” (Eugen Negrici, Literatura
cumpãrãturi mii ºi mii de indivizi paºnici ºi calmi, obosiþi de atâta luminã român` sub comunism)
câtã a curs în cascade ºi în curenþi puternici, ameþitori, în jurul lor, în jurul 3. G`se[te [i alte interpret`ri titlului.
axei lor de carne, ºi aceste mici cumpãrãturi universale au devenit aproape
113
o formalitate necesarã, plicticoasã, inutilã, cãreia i se supun cu toþii, deoa-
rece, pe furiº apoi, îºi cumpãrã cu totul alte lucruri, în alte cantitãþi, uriaºe,
de nedescris, ºunci ºi cãrnuri, piramide de mãsline, alcooluri ºi ingrediente,
pentru cã sunt lacomi, trebuie sã mãnânce mereu ºi sã bea, uimiþi, mari can-
titãþi de lichide colorate, asfixiante, ºi aceastã pornire, lãcomia, e la fel de
inexplicabilã ºi invincibilã ca ºi sentimentul religios, mecanic religios, care
îi animã. (…)
Cei trei înainteazã cu prudenþã, oprindu-se din când în când în loc,
privind în jur, parcã ar vrea sã se orienteze nesiguri nu atât de direcþia în
care se miºcau, ci de deceniul în care cãzuserã, se opreau ºi priveau,
orbecãind în jur, atingând aerul ºi respiraþiile zecilor de oameni din jur cu
umerii, cu pielea cefii, cu genunchii, având parcã mai mare încredere în
ochii aceia orbi, invizibili, ai umerilor ºi genunchilor. Pleºoianu merge la
mijloc, încadrat de cele douã doamne, de ceea ce par ºi trebuie sã fie, dupã
un cod vechi ºi acceptat unanim ºi în silã, douã doamne, el pare sã fie axul
de echilibru al grupului, susþinãtor, axul de simetrie, dar în fapt el e cel
susþinut, cele douã femei, cele douã pãpuºi de paie care poartã, împing cu
ele douã memorii feminine – ºi e mai mult o memorie a unei memorii femi-
nine, mai mult o memorie a gustului decât însuºi gustul; ele merg în stânga
ºi în dreapta sa, se prefac cã se agaþã de el ca sã se sprijine, se rotesc uºor în
jurul lui ca sã-i redea siguranþa, îi zâmbesc uneori, ameninþându-l ca pe-un
copil sau ca pe-un neputincios, sunt chiar brutale, infinit de brutale – din
duioºie ºi din neputinþã. Cei trei se privesc uneori – destul de adeseori – cu
uimire, neînþelegând cum de mai sunt împreunã, neînþelegând de ce mai
sunt împreunã, ce forþã ocultã, tiranicã, în afara lor, îi împinge alãturi, atât
de aproape încât umerii lor se ating cu frecãturi dureroase, ºi privirile se
încaierã, se împiedicã ºi se lovesc dureros una de alta, zgomotos aproape,
cu un sunet de lame obosite, decimate, înfiorate de oxizii numeroºi ºi teri-
bili care plutesc ca pãsãrile negre ale morþii în jurul lor. Dar pentru cã se
descoperã mereu ºi mereu alãturi, în lungi fracþiuni de secundã, în obosi-
toare ºi nesfârºite fracþiuni de secundã, încep, în mod firesc, sã se urascã
Lucru individual unul pe celãlalt, ºi acesta e felul atenþiei pe care ºi-o acordã, singurul mod
în care se mai pot suporta, se mai pot iubi. Ei se urãsc aºa cum urãsc zilnic
1. Ce semnifica]ii are ceremonialul
alimentele, cãrnurile ºi bãuturile, pe care le aruncã în ei cu acea lãcomie
cump`r`turilor? Alege r`spunsul din
variantele urm`toare [i argumen-
vitalã pentru ca trecând prin tubul uscat al trupului lor sã-l zguduie, sã-l hur-
teaz`-]i op]iunea: duce dureros, sã-l smulgã din acea inerþie fatalã spre care el se apleacã, ei
a) sugereaz` rutina zilnic`; se aleg unii pe alþii, se protejeazã, se sprijinã ºi se mângâie, ca sã se poatã
b) reprezint` o surs` a subzisten]ei; urî în voie în profunzime, ca sã se poatã epuiza prin urã, ca sã se poatã
c) este o metafor` a sistemului totali- fecunda unii pe ceilalþi prin urã, ºi acesta e modul lor de a prolifera, e felul
tar, impune un raport între realitate lor de a se înmulþi – pentru cã ei trebuie sã se înmulþeascã într-un anumit fel,
(mânc`rurile dietetice) [i aspira]ie pentru cã încã sunt vii, încã sunt vii, ºi pentru cã sãmânþa umedã s-a uscat
(mânc`rurile grase, opulente), între în ei, se rãspândesc, se înmulþesc prin sãmânþa umedã ºi teribilã a urii. Ei îºi
spirit [i materie; urãsc strãmoºii ºi propria copilãrie, obiceiurile ºi hainele pe care le îmbracã
d) exprim` uniformitatea psihologiilor.
aceste obiceiuri, vecinii ºi pietrele de pavaj care trec, indiferente, prin drep-
2. Discut` raportul dintre momentul tul casei vecinului lor, alimentele ºi bãuturile asupra cãrora se aruncã cu o
înser`rii [i lumina obositoare. lãcomie vie – ºi aceasta e într-adevãr un lucru viu în ei –, îºi urãsc viitorul,
3. Comenteaz` rela]ia dintre cele ce se scurteazã fulgerãtor ca un tren ce le vine, gonind, din faþã, ºi-l urãsc
trei personaje. cu o furie sporitã, folosind pentru aceasta cea mai infimã fracþiune de timp
4. Ce forme îmbrac` ura pe care o capabilã de urã, de teamã cã în curând vor rãmâne lipsiþi, frustraþi de obiec-
resimt personajele? tul urii, decapitaþi de viitor, suspendaþi o fracþiune de timp în acea clipã ce le
5. Comenteaz` metafora trenului stã în faþã ca un punct teribil ºi schimonosit, ce chiar viitorul lor, colosalul ºi
exotic [i halucinant. nesfârºitul lor viitor, trenul acela exotic ºi halucinant, atât de iubit odinioarã
114
când se afla încã departe, abia bãnuit ºi visat, oscilând între peisaje largi, tra-
versate de mari faruri de luminã ºi care, pe mãsurã ce se apropie, se transfor-
mã în ceva nedesluºit, dezagreabil, ºi în curând un tot mai dur tampon de
urã încearcã sã-i întârzie goana, ºi deodatã, iatã-l...ºi în curând se turteºte cu
totul într-o linie, într-un segment, ºi apoi într-un punct teribil ºi schimonosit!
Dar mai ales se urãsc pe ei, cãci acesta e sentimentul cel mai eficace ºi
mai complet, pentru cã ei poartã toate acestea cu ei, în ei, ºi strãmoºii, ºi
copilãria, ºi obiceiurile lor, ºi vecinii care îi înconjoarã, ºi alimentele lor, cu
care se rãzboiesc fãrã odihnã, ºi viitorul care le soseºte gonind ca un uragan
în faþã (...)”

Femei
Acest capitol este dedicat evoluþiei de la adolescenþã la descoperirea
propriei feminitãþi a lui E.B., personaj din seria psihologiilor intransigente
inaugurate de Camil Petrescu prin Doamna T. Consideratã lipsitã de femi-
nitate, E.B. are o psihologie de stãpân în cãutarea propriului stãpân.
Relaþiile ei se definesc în raporturi de dominare: îi dispreþuieºte pe cei slabi,
este atrasã de cei puternici, îºi disciplineazã slãbiciunile ºi se teme de pro-
pria putere. Evoluþia sa este marcatã de douã relaþii de iubire în care îºi
relevã caracterul puternic, înãlþimea moralã ºi capacitatea de a pedepsi cea
mai micã inconsecvenþã a ei înseºi ºi a persoanei iubite, fãrã sã depãºeascã
însã condiþia omului mediocru. Fiinþã fascinantã prin egalitatea cu sine
însãºi ºi pasiunea lucrurilor mãrunte, are un destin pe care ºi-l construieºte
cu o luciditate de sinucigaº.
Fragmentul conþine pe lângã dezvoltatele analize psihologice ale auto-
rului, inserþii din jurnalul personajului, scrisori, monoloage interioare ºi mo-
mente de introspecþie lucidã, fapt ce determinã eliminarea cronologiei,
elipse temporale, a cãror acþiune e dedusã ulterior de personaj, multiplici-
tatea punctelor de vedere asupra unui personaj, eveniment etc. Finalul este
un mister pe care autorul îl propune cititorului spre rezolvare, deºi pare sã îi
sugereze anumite piste de interpretare.

S` explor`m
textul!

Citeºte urmãtoarele fragmente care marcheazã înfiriparea relaþiei


dintre E.B. ºi R.V., precum ºi finalul ei abrupt, absurd.
a. „…N-am mai atins de aproape zece zile acest caiet, ºi acum îmi con-
tinui însemnãrile, scriind aici un cuvânt teribil: iubesc! Da, E.B., care sunt
eu, iubeºte. Acesta e lucrul, cuvântul pe care mã feream sã-l scriu aici, deºi
acum nu mã mai sperie atât scrierea lui, recunoaºterea lui atât de oficialã
cum e forma scrisului, intrarea lui în realitate deci. De aceea mi-e teamã cã
îl voi cãuta eu pe Subu, în eventualitatea cã el ar fi renunþat sã mã caute. Din
fericire – ciudat, nu-i aºa? – din fericire deci, el încã vine pe aici, cu o anu-
mitã regularitate, mai rar decât înainte, dar vine totuºi, ºi eu sunt din ce în
ce mai fericitã când îl vãd. Da, am nevoie de el, o nevoie acutã, când îl vãd
trãiesc mai intens, respir mai profund. (...) Când îl vãd pe doctorul Subu ºi
în timpul cât stau cu el sunt fericitã, pentru cã de el e legatã, de el e asociatã
ideea de fericire. El e semnalul!
Bineînþeles cã nu-l iubesc pe el, ci pe R.V. Dar R.V. nu ºtie, nici nu
bãnuieºte nimic, ºi cu toate acestea eu îmi trãiesc iubirea lângã Subu, care e
confidentul meu ºi a cãrui apariþie doar e suficientã ca sã-mi aminteascã de
115
Lucru individual faptul cã sunt fericitã, cã momentele mele de intensitate vitalã – ca s-o
numesc aºa aceastã stare prea vag numitã «fericire» – se înmulþesc, mo-
1. |n ce const` planul ini]ial al lui E.B., mentele de intensitate îºi mãresc frecvenþa deci. (...)
de a se sustrage unui mariaj nedorit, Dar de ce aceastã complicaþie, de ce trebuie sã-mi trãiesc dragostea
aranjat de mama sa? lângã un om strãin, chiar respingãtor, iar iubitul, cel care-mi provoacã
2. Ce anume o determin` s` se dragostea, sã ignore totul? Totul din pricina planului meu, care era atât de
îndr`gosteasc` de R.V. pe care ini]ial îl perfect, atât timp cât trebuia sã-mi asigure îndepãrtarea unui candidat ne-
consider` [ters, insignifiant? Ai în dorit ºi care se aratã acum – mai bine zis, urmãrile sale se aratã acum de-a
vedere modificarea raportului de dreptul stânjenitoare. Dar nu e nimic durabil, totul se va rezolva în curând,
dominare dintre îndr`gosti]i, dup` ce
Subu va dispãrea, iar eu voi dispãrea la rându-mi în braþele lui R.V. Eu nu
adolescenta î[i con[tientizeaz` iubirea
fac parte, din fericire, din naturile acelea sofisticate cum am întâlnit în unele
3. Discut` raportul dintre cele trei per- cãrþi, care preferã sã trãiascã într-o veºnicã neînþelegere – suportând tot felul
sonaje, E.B., R.V., doctorul Subu. Ce
de neplãceri, trãind tot felul de drame, care ajung în cele din urmã sã-l
reprezint` cele dou` tipuri de iubire
pentru acela[i iubit, pe care personajul scoatã din sãrite pe cititor ºi sã-l facã sã regrete cã autorul e mort de câteva
le tr`ie[te concomitent? secole, ca sã-i dea cu cãrþulia în cap. (...)”
4. Care este motivul disolu]iei cuplului
„...ªi iatã cã acum îl vãd mai des pe Subu decât pe R.V. care e iubitul
E.B.–R.V. Discut` diferen]a de registre meu ºi nu ºtie. Trãiesc deci o dublã dragoste cu R.V. începutul – timidul ºi
stilistice dintre cele dou` scrisori repro- stângaciul ei început, cu primele priviri ambigue, strângeri grãbite de mânã,
duse al`turat. apoi iarãºi priviri, iarãºi strângeri de mânã, – iar cu Subu, lângã Subu, mai
5. Comenteaz` cele dou` teorii ale bine zis, trãiesc maturitatea acestei iubiri, explozia ei aº zice, ºi pentru acest
pedepsei emise de cei doi îndr`gosti]i. lucru nu mã pot hotãrî sã renunþ la acest individ. Când sunt cu el, cu doc-
6. Care este semnifica]ia c`sniciei lui torul adicã, chiar fãrã sã-i spun un cuvânt, trãim amândoi în acea lume
E.B. cu doctorul Subu, derulat` pe par- inventatã în care eu ºi R.V. ne iubim ºi suntem aproape amanþi. Uneori
cursul a nou` ani? Prezint` raporturile poate ºi suntem...
de dominare dintre cei doi. Alerg deci de la R.V. la Subu, ºi dupã scurt timp înapoi, cu o neliniºte,
7. Ce rol are cuplul Catargi fiul–tat`l? cu o grabã neobiºnuitã mie, caracterului meu pozitiv ºi ferm. Mã întreb une-
Compar`-l cu cel`lalt cuplu al roma- ori de ce nu renunþ totuºi de a-l mai vedea pe Subu, dar atunci ar trebui sã
nului, fiic`–mam` din familia Barta. mã mulþumesc cu o iubire care începe abia, renunþând la împlinirea ei, la
8. Prezint` similitudinile dintre cele coacerea ei, la desãvârºirea ei, ºi nu pot s-o fac, poate ºi din teama tulbure
dou` rela]ii ale protagonistei. cã nu voi apuca, nu voi trãi alãturi de R.V. maturizarea iubirii noastre.” (...)
9. Discut` raportul dintre femini-
tatea/masculinitatea eroinei. b. „Stimate domnule,
10. Consideri c` decizia eroinei de a se
Mã mirã îndrãzneala cu care dumneata încerci sã-mi mai vorbeºti dupã
sinucide este o nou` pedeaps`? Ofer` toate cele ce s-au întâmplat, ºi pentru cã, se pare, dumneata nu poþi sã-þi for-
[i alte interpret`ri finalului. mulezi cu claritate greºeala, pe care ai sãvârºit-o faþã de mine ºi de senti-
mentul pe care credeam cã þi l-am dãruit o datã pentru totdeauna, mã vãd
nevoitã eu, cu oarecare jenã, sã-þi fac acest ultim serviciu.
Dupã cum ºtii ºi dumneata foarte bine, în seara zilei de sâmbãtã, 14
mai, deºi m-ai asigurat cã eºti bolnav ºi slãbit ºi nu poþi sã mã întovãrãºeºti
la bal, ai fãcut-o totuºi, dar singur.
Ai sã-mi replici cã ai fost chemat de un grup care s-a deplasat de la
acea petrecere ca sã te invite, cã poate te-ai simþit în acele clipe mai
întremat, sau cã nãdãjduiai sã mã vezi pe mine acolo; deduc toate acestea,
comportarea dumitale rãmâne însã condamnabilã, bineînþeles, din punctul
meu de vedere, ºi eu te ºi condamn ºi îndrãznesc sã te pedepsesc pentru
slãbiciunea dumitale de caracter cã ai acceptat sã mergi acolo ºi pe mine mã
refuzaseºi ºi cã ai rãmas acolo câteva ceasuri, deºi eu nu eram acolo.
Am sã te pedepsesc crunt pentru cã n-ai ºtiut sã aperi iubirea ce ne lega
ºi care te leagã încã de mine – ºi de aceea pedeapsa mea pentru tine va fi
înfiorãtoare; nu numai cã n-am sã te mai vãd ºi n-am sã-þi mai vorbesc
niciodatã de acum, ca ºi cum n-ai mai exista, dar, cu toate cã mã iubeºti ºi
eu te iubesc cu toatã puterea fiinþei ºi inteligenþei mele, am sã te pãrãsesc
116
definitiv, ireversibil, dându-mã unui bãrbat pe care-l detest ºi de care mi-e Lucru pe echipe
silã, ºi mã voi da lui tocmai pentru cã îl detest ºi-mi provoacã silã.
Da, mã voi omorî pur ºi simplu, ºi aceasta din sentimentul dreptãþii, Dezbate]i \n grupe pro [i contra legi-
care trãieºte în mine mai puternic decât în alþi oameni ºi care îmi ordonã sã mitatea actului protagonistei de a se
sinucide. Cine este vinovat de acest
te pedepsesc, ºi nu te pot pedepsi altfel decât lovind, în acest fel, în mine.
gest? Putea fi evitat?
Sã nu crezi cã voi ºovãi fãcând toate acestea, ºi ceea ce mã face de
neclintit e tocmai convingerea cã regretele puternice, remuºcarea ºi spaima
pe care le vei încerca vor fi cu mult mai puternice decât dragostea puternicã
pe care ºtiu cã mi-o porþi acum.
ªi-acum, adio din partea unei moarte – E.B.”

c. „Pedeapsa ta, pentru cã e într-adevãr o pedeapsã, oricât ar pãrea de


curioasã ºi de neverosimilã aceastã idee pentru cineva care nu te-ar cunoaºte
– pedeapsa ta e fãcutã sã mã distrugã, ºi într-adevãr ea m-a distrus ºi mã dis-
truge treptat. Viaþa mea în aceastã lunã – o spun sec ºi fãrã nici un fel de
milã sau tremur al mâinii – a semãnat cu acea ultimã noapte de dinaintea
bãtãliei fatale a regelui Richard, monstrul, ucigaºul, bestia, lepãdãtura,
noaptea în care victimele sale îl viziteazã pe rând ºi el se trezeºte în cortul
sãu, urlând fantastic. Dar nu despre asta vreau sã vorbesc acum, cãderea
mea nu a fost mãcar singuraticã, tu ai cãzut împreunã cu mine, m-ai târât
împreunã cu tine în aceastã iubire sumbrã, mai cumplitã decât un coºmar ºi Exerseaz`-]i creativitatea!
din care eu nu mã voi mai ridica niciodatã, asta e sigur. Eu nu am forþa ta
Realizeazã un eseu argumentativ
vitalã, câtã energie mi s-a dat mie la naºtere sau atunci când am fost con-
despre copilãrie, în care sã surprinzi pro-
struit îmi ajunge abia pentru o viaþã ceva mai mult decât onorabilã, feritã de
filurile lui Radu Subu, Cãtãlin Catargi ºi
mari tensiuni ºi rezistenþe. Deºi am cãzut împreunã, s-ar putea, chiar cred cã
Herbert, pornind de la afirmaþia: nimeni
aºa se va întâmpla: ca tu sã renaºti, sã «reînvii», în timp ce eu voi rãmâne
n-ar putea bãnui cât de puternic bântuie
ceea ce sunt, ceea ce înseamnã într-un fel cã am cãzut singur totuºi ºi cã
plictiseala, ca o adevãratã epidemie,
braþul tãu a fost mai puternic chiar decât voiai tu! (...)
printre tinerii în jurul vârstei de zece ani.
Te întreb deci cu uimire, ca în faþa unui lucru nemaivãzut: cine þi-a
încredinþat þie puterea de a pedepsi? ªi-apoi, cine þi-a încredinþat o astfel de
pedeapsã? E ceva omenesc asta ce faci, E.B.? (...)
ªi dacã tu pedepseºti, ºi pedepseºti în acest mod nemaipomenit, cu ce
o faci, tu? Cum oare, prin ce miracol biologic a tresãrit în corpul tãu, atât de
simetric ºi de asemãnãtor cu alte mii ºi milioane de corpuri omeneºti,
aceastã idee neomeneascã, aceastã idee stranie a pedepsei unui semen, dupã
un tribunal ridicat de tine însãþi? Iubeºti tu atât de mult dreptatea, o iubeºti
tu oare mai mult decât o poate iubi un om, mai mult ºi mai puternic chiar
decât cel mai puternic chiar decât cel mai nobil, mai drept ºi mai puternic?
Cãci nimeni nu a mai fãcut ce ai fãcut tu, nimeni nu ºi-a folosit propriul sãu
corp pentru a lovi cu el, pentru a pedepsi cu el.” (...)

Copii
Capitolul „Copii” demitizeazã o nouã vârstã, de data aceasta cea a
inocenþei copilãriei. Copiii nu mai debordeazã de exuberanþã, sunt apatici,
bolnãvicioºi, cu preocupãri nespecifice, autoreflexivi, uneori superiori ca
putere de înþelegere adulþilor (vezi Cãtãlin Catargi). De obicei, suferã de
pierderea prematurã a mamei sau de indiferenþa acesteia. Autorul analizeazã
psihologia abisalã infantilã, punând de aceastã datã sub observaþie univer-
sul ludic al lui Herbert, un copil ce iese din sfera obiºnuitã a manifestãrilor
vârstei. Pentru copil predominã senzaþiile abisale, plictisul, teroarea de apã,
sentimentul erotic latent.
117
**LIMB~ }I COMUNICARE

Sintax`. Acordul predicatului cu subiectul


RE}INE!
Mecanismul acordului presupune FI}IER TEORETIC
existenþa obligatorie a doi termeni,
dintre care primul este un substantiv ori Aspecte ale acordului în limba românã
un înlocuitor al acestuia (pronume), iar Normele gramaticale ale limbii române prevãd necesitatea acordului
al doilea este un verb, un adjectiv sau o între predicat ºi subiect. În general, acordul este o modalitate de exprimare
parte de vorbire cu valoare adjectivalã. a raporturilor sintactice, definit de Theodor Hristea ca fiind concordanþa
sau potrivirea formalã (în gen, numãr ºi caz sau persoanã) a unor cuvinte

!
care funcþioneazã de obicei ca pãrþi de propoziþie ºi între care existã anumite
raporturi sintactice.
Aminte[te-]i
Reguli de baz` ale acordului predicatului cu Abateri de la acordul gramatical:
subiectul: 1. Acordul prin atracþie. Când un cuvânt nu se acordã cu termenul pe
care îl lãmureºte ori la care se referã, ci cu un altul, care se aflã mai aproape
1. În propozi]iile cu un singur subiect, se de el, ori se impune mai mult atenþiei vorbitorului. Exemplu: Frecvenþa
observ` urm`toarele principii: cariilor dentare sunt date de alimentaþia omului modern.
a) Predicatul verbal [i verbul copulativ se 2. Acordul logic sau dupã înþeles se produce atunci când subiectul
acord` cu subiectul în persoan` [i num`r. gramatical al propoziþiei este exprimat printr-un substantiv colectiv (grup,
(Copiii înva]`. Dealurile sunt înverzite.)
mulþime, grãmadã, echipã) urmat de un determinant la plural. Cu toate cã
b) Când predicatul este exprimat prin pasiv subiectul real are formã de singular, predicatul se pune la plural, acordându-se
reflexiv sau prin verbe reflexive imperso- în numãr cu atributul exprimat printr-un substantiv în genitiv sau acuzativ.
nale, se acord` cu subiectul, de[i acesta nu
Exemplu: O mulþime de oameni au pierit în rãzboi.
este autorul ac]iunii. (Se z`resc stelele.)
Când subiectul exprimat prin substantiv colectiv nu este urmat de o
c) Subiectele exprimate prin substantive cu
determinare la plural folosirea predicatului la plural este greºitã. Exemplu:
sens colectiv au predicatul la singular sau la
plural, dup` cum substantivul cu func]ia de
Lumea au comentat nunta.
subiect se afl` la singular sau la plural.
(Stolul de vr`bii a zburat. Stolurile de vr`bii Lucru individual
au zburat.)
1. Corecteaz` abaterile de la regulile acordului în exemplele de mai jos:
2. Propozi]ii cu subiect multiplu a) Cine au construit piramidele?
a) Când subiectul multiplu este exprimat b) Nota de la cele mai multe materii sunt mici.
numai prin substantive, predicatul verbal [i c) Mã neliniºteºte nesiguranþa ºi îndoiala ei.
verbul copulativ se pun la persoana a treia d) Mulþimea de elevi au invadat curtea ºcolii.
pentru c` ac]iunea sau însu[irea este e) Se aud aclamaþiile spectatorilor.
atribuit` mai multor subiecte. (B`ie]ii [i f) La vernisaj au fost prezenþi personalitãþi ale vieþii ºtiinþifice ºi
fetele au ie[it la un film.)
culturale.
b) Când unul dintre subiecte este la per- g) În ceea ce privesc problemele cu pãrinþii lui, le-a rezolvat.
soana I, predicatul verbal [i verbul copu-
h) Uzul ºi abuzul de medicamente poate duce la reacþii adverse din
lativ se pun la persoana I plural. (Eu [i
colega mea am venit la timp.)
partea organismului.
c) Când subiectele sunt la persona a II-a [i 2. Indic` propozi]iile \n care acordul predicatului cu subiectul nu este corect:
a III-a, predicatul verbal [i verbul copulativ
se pun la persoana a II-a plural. (Tu [i el a) Peretele de la intrare ºi uºa casei mele sunt proaspãt vopsite;
sunte]i cei mai buni prieteni.) b) Peretele de la intrare ºi toate uºile casei mele sunt proaspãt vopsite;

118
c) Toþi pereþii ºi toate uºile casei mele sunt proaspãt vopsite.
d) Toþi pereþii ºi toate uºile casei mele sunt proaspãt vopsiþi.
e) Obiectivul principal al ministerului este privatizarea marilor
întreprinderi.
f) Aceste tablouri a costat un milion fiecare.
g) Noi ºi voi gândim la fel?

3. Comenteaz` rolul stilistic al nerespect`rii acordului în textele de mai jos:

a) O mare
ªi-un vifor nebun de luminã
Fãcutu-s-a-n clipã:
O sete era de pãcate, de doruri, de-avânturi, de patimi,
O sete de lume ºi soare.
(Lucian Blaga) Barbara Issa Wagner,
b) Nimeresc orbii Suceava ºi eu nu eram sã vã nimeresc? „Perpetuum mobile” (ulei pe pânzã)
(Ion Creangã)
c) Pãrul ei sunt valuri creþe,
Spumã albã-i pieptul ei.
(George Coºbuc)

FI}IER TEORETIC
Coordonare ºi subordonare în frazã

!
Sintaxa este partea gramaticii care cuprinde regulile privitoare la îm-
binarea cuvintelor în propoziþii ºi a propoziþiilor în fraze. Raporturile care
se stabilesc între pãrþile unei propoziþii sunt aceleaºi cu cele ale propoziþiilor
Aminte[te-]i
în frazã. Acordul numelui predicativ cu subiectul:
Acestea sunt de coordonare ºi de subordonare. În enunþurile de tip a) când subiectul multiplu este exprimat
frazã se utilizeazã pentru stabilirea acestor raporturi conjuncþii simple sau prin substantive care arat` nume de fiin]e
compuse (cã, sã, deoarece, fiindcã, întrucât, ºi, însã º.a.), locuþiuni con- de genuri diferite sau prin pronume de
juncþionale (din cauzã cã, din pricinã cã, pentru ca sã, mãcar sã º.a.), genuri diferite, numele predicativ se pune
pronume relative (care, cine, ce, ceea ce º.a.), adverbe cu valoare relativã la masculin plural. (Ion [i Maria sunt fra]i.)
sau conjuncþionalã (cum, precum, dar º.a.). b) când subiectul multiplu este exprimat
prin substantive nume de lucruri de genuri
diferite, dintre care unul la masculin
Lucru individual singular, numele predicativ se pune la
feminin plural. (Sacul [i traista sunt pline.)
1. Desp`r]i]i textele de mai jos în propozi]ii, ar`ta]i felul lor [i raporturile
dintre ele: c) Când subiectul multiplu este exprimat
printr-un substantiv masculin la plural [i un
a) „Iertarea e un chip al bunei dispoziþii. Trebuie sã nu uitãm asta cînd substantiv neutru la singular, numele
vorbim de iertare în perimetrul creºtinãtãþii. A obþine starea interioarã din predicativ se pune la masculin plural.
care sã emane, fãrã efort schimonositor, iertarea, e a obþine o egalã ºi (Mun]ii [i dealul sunt împ`duri]i.)
iradiantã bunã dispoziþie.” (Andrei Pleºu) d) Când subiectul multiplu este exprimat
printr-un substantiv masculin la plural [i un
b) „Unii spun cã fericirea apare în noi dupã ce am pierdut-o, dar dacã substantiv feminin la singular sau plural ori
mã gândesc bine nu vãd de pildã întrucât pierderea Matildei ºi pierderea un substantiv neutru la plural, numele
predicativ se acord` în gen cu subiectul cel
locului meu în universitate mi-ar revela ceva care sã semene cu o fericire
mai apropiat. (Sacii [i traista/traistele sunt
pierdutã, deºi nu puteam concepe cã aº putea iubi mai tare pe altcineva sau pline.)
aº dori un loc mai bun în ierarhia învãþãmântului.” (Marin Preda)

119
c) „Mã trezii fãrã sã fi deschis ochii simþind cã am adormit cu capul pe
biroul meu cu lumina aprinsã. «Da, gândii, iatã, am adormit lucrând, nu e
bine, trebuie sã fac ca Matilda, sã mã culc seara la ora nouã ºi sã mã scol la
cinci, ºi pânã sã plec la facultate pot lucra mai bine odihnit. E chinuitor sã
te prindã astfel somnul. Precis cã iar am dormit patru, cinci ore în poziþia
asta.» Mã întinsei ºi fui mirat cã eram totuºi lungit ºi nu simþii atingerea
familiarã a cristalului de pe birou ºi a scaunului de sub mine. Deschisei ochii
ºi atunci sãrii brusc în picioare.” (Marin Preda)
2. Ce propozi]ii introduce conjunc]ia subordonatoare de în enun]urile de
mai jos? Une[te prin s`ge]i enun]urile urm`toare de subordonata cores-
punz`toare.
a. De mi-ar fi dat orice, nu m-aº fi dus la ea. SB
b. El e curios de vom ajunge la timp. CV
c. Întrebarea de vom reuºi ne preocupa. PR
d. Problema era de vom avea succes în ceea ce ne-am propus. AT
e. Era aºa de plictisit, de-a adormit imediat. CNS
f. Au venit de au cerut temele. CS
g. Nu se ºtie de vor avea succesul aºteptat. CD
h. De ºtiam asta, nu veneam la tine în vizitã. CI

3. Construie[te:
a) o subordonatã subiectivã cerutã de verbul a ieºi;
b) o subordonatã predicativã introdusã prin conjuncþia subordonatoare
dacã;
c) o subordonatã circumstanþialã de cauzã introdusã prin conjuncþia
subordonatoare deoarece;
d) o subordonatã atributivã introdusã de adverbul relativ unde.

4. În enun]urile de mai jos, exist` în ordine urm`toarele subordonate:


Adevãrul este cã a învãþat pentru azi.
Adevãrat este cã a reuºit prin eforturi proprii.
Adevãratul merit al succesului sãu, pe care l-a aºteptat atât de mult, era
datorat eforturilor mamei sale.
a) SB, PR, CT;
b) PR, AT, SB;
c) PR, SB, AT.
5. În fraza Este de mult [tiut c` trebuie s` fii pu]in trist, cu adev`rat trist [i
f`r` motiv ca s` po]i percepe comedia; este o banalitate, ce trebuie s`-]i fie
îns` amintit`, c` triste]ea cea mai autentic` este a clovnilor, sunt:
a) 2 PP, 3 SB, 1CNS, 2AT;
b) 2 PP, 2 CD, 1 SB, 2 AT, 1 CNS;
c) 2 PP, 1 SB, 2 CD, 1 AT, 2 CNS.

6. În fraza Chiar adev`ruri de ar fi câte se spun, în unele privin]e despre tine,


este indiscutabil c` ai ajuns ceea ce ]i-ai pus în gând [i ai dorit atât de mult,
sunt:
a) 1 PP, 1 CV, 2 SB, 2 PR;
b) 1 PP, 1 CV, 2 SB, 2 CD;
c) 1 PP, 1CV, 2 PR, 1 SB, 1 CD.
120
MARIN PREDA
CEL MAI IUBIT
DINTRE PÃMÂNTENI
„|n cartea lui Preda nu sunt dezv`luiri cu totul noi despre «obsedantul deceniu».
Fire[te, faptele imputabile regimului de teroare [i exterminare fizic` impus ]`rii de
13
P.M.R., sub directa supraveghere a organelor specializate sovietice, sunt ast`zi mult
mai bine cunoscute decât în vremea redact`rii romanului. Dar [i pân` atunci nu
pu]ini romancieri se str`duiser` s` [ocheze prin cantitatea nelini[titoare de orori [i
abera]ii politice date la iveal`. Nici una din prozele lor nu a impresionat pe cititori
[i nu a avut o înrâurire într-atât de profund` asupra con[tiin]ei române[ti precum
aceast` ultim` crea]ie a autorului Morome]ilor.”
„Judecând retrospectiv, am zice ast`zi c` a fost o carte care, prin impactul provocat
asupra unui num`r enorm de cititori din toate categoriile sociale [i prin moartea
suspect` a autorului ei, a contribuit – ca pu]ine altele – la risipirea iluziei umanismu-
lui socialist [i la crearea unor sentimente de antipatie fa]` de puterea în continu`
degradare. Nimeni nu a dat o asemenea palm` ustur`toare pe obrazul unui regim
care, chiar dac` î[i nuan]ase metodele, r`mânea în esen]` obscurantist, opresiv,
totalitar, gata s` striveasc` sub [enile (cum s-a dovedit pu]in mai târziu) cea mai
firav` zvâcnire de libertate.”
Eugen Negrici, Literatura român` sub comunism

Opera ]i contextul cultural


Marin Preda (1922–1980) este unul dintre cei mai mari prozatori români din
perioada postbelicã. S-a nãscut la Siliºtea-Gumeºti, Teleorman. Urmeazã ºcoala
din Abrud, apoi pe cea din Cristur-Odorhei. În 1940, ºcoala pe care o urma se
închide. Se mutã la Bucureºti. Dupã terminarea ºcolii nu se mai întoarce în satul
natal ºi devine corector la revista Timpul. În 1942, citeºte, la Cenaclul Sburãtorul,
nuvela Calul, care produce celor prezenþi o vie impresie. Nuvela va fi inclusã în
volumul sãu de debut din 1948, Întâlnirea din pãmânturi, care l-a impus în rândul
prozatorilor importanþi ai epocii. Urmeazã, în 1955, volumul I din romanul
Moromeþii, care se situa în 2001 pe unul dintre primele locuri într-un top al celor Marin Preda
mai bune romane româneºti, realizat de cãtre revista „Observator cultural”.
Volumul al doilea este publicat în 1967. Urmeazã alte romane: Risipitorii (1962),
Intrusul (1968), Marele singuratic (1972), Delirul (1975), apoi un volum de publi-
cisticã (Imposibila întoarcere, 1971) ºi o carte de memorialisticã, de asemenea un
mare succes de public ºi de criticã (Viaþa ca o pradã, 1977). Romanul în trei
volume, Cel mai iubit dintre pãmânteni, publicat în 1980, este considerat apogeul
creaþiei sale. Dupã câteva luni, autorul, aflat într-una din locuinþele de creaþie ale
Uniunii Scriitorilor, la Palatul Mogoºoaia, a fost gãsit mort, ceea ce a iscat
nenumãrate supoziþii asupra cauzelor, care nici azi nu sunt elucidate.
Autorul face parte din generaþia 60, alãturi de alþi scriitori, printre care:
romancierul Nicolae Breban, poeþii Nichita Stãnescu, Marin Sorescu, Constanþa
Buzea, Ana Blandiana, criticii literari Nicolae Manolescu ºi Mircea Martin º.a.
Aceºtia, afirmaþi în anii 60, au încercat sã reia tradiþia dezvoltãrii fireºti a literaturii
române, întreruptã o datã cu instalarea abuzivã a regimului comunist, în 1947.
Dupã realismul socialist ºi epoca stalinismul-integral, în care dominau cenzura,
lipsa autonomiei estetice, temele obligatorii ºi ideologizarea politicã a literaturii,
scriitorii reiau modelele modernismului interbelic. De aceea, generaþia ’60 a fost
numitã ºi generaþia neo-modernistã.
Prezentarea textului
Apãrut în 1980, cu puþin timp înainte de moartea autorului, Cel mai
iubit dintre pãmânteni, este un roman total, reunind mai multe tipuri ale
acestei specii: romanul de dragoste, politic, social, eseistic, psihologic.
În cele peste o mie douã sute de pagini, autorul dezvoltã tema rapor-
tului dintre fiinþa umanã ºi istorie; pe bunã dreptate, Cel mai iubit dintre
pãmânteni a fost caracterizat drept „romanul unui destin care-ºi asumã o
istorie, romanul unei istorii care trãieºte printr-un destin” (Eugen Simion).
Romanul este scris la persoana întâi, bazându-se pe un artificiu narativ:
convenþia manuscrisului care îi aparþine unei persoane ieºite din închisoare
ºi care îºi rememoreazã viaþa, încercând atât sã se disculpe, cât ºi sã des-
copere sensul adânc al vieþii ºi al vremurilor trãite. Petrini se aflã înainte de
cel de al doilea proces (în primul fusese arestat fiind absolut nevinovat),
unde este acuzat cã omorâse un om, pe soþul lui Suzy. Perspectiva narativã
este deci auctorialã, a personajului-narator Victor Petrini, iar întregul roman
pare mãrturisirea unui om care îºi dã seama, cu toatã luciditatea, cã nu este
decât o „jucãrie a destinului”, singura salvare pãrând a fi de fiecare datã
cãutarea ºi trãirea iubirii.

Roman eseu

S` explor`m
textul!

Citeºte cu atenþie fragmentul urmãtor din prima parte a romanu-


lui Cel mai iubit dintre pãmânteni:
Moartea e un fenomen simplu în naturã, numai oamenii îl fac
înspãimântãtor. Vorbesc de moartea naturalã, care adesea e o dulce ispitã.
Înainte de a fi depus aici în aceastã celulã, din care nu voi mai ieºi decât
pentru a intra într-o captivitate perpetuã, în plimbãrile mele solitare pe la
marginea oraºului, pe poteci, uitându-mã în jos ºi privind pãmântul, un
sentiment senin se insinua în sufletul meu, la început de dragoste pentru el,
pãmântul negru, tãcut, liniºtit, apoi de atracþie, de dorinþã, un fel de
melancolie, de nostalgie blândã, de a mã culca pe el ºi a rãmâne acolo întins
pentru totdeauna. Ceea ce ºi fãceam, stând cu ochii spre cer, pânã ce ador-
meam. Mã trezeam copleºit de un adânc sentiment de regret: de ce m-am
mai trezit?
Dar moartea violentã, sinuciderea, la care eºti împins de cãtre oameni?
Tandra nepãsare faþã de lume te poate stãpâni într-adevãr numai când te
simþi strãin de propria-þi fiinþã, dar când, dimpotrivã, ai conºtiinþa cã ea este
totul? ªi ºtii cu certitudine cã acest totul nu va mai fi liber niciodatã?
Închisoarea pe viaþã! Oricât m-aº strãdui, mi-este cu neputinþã sã-mi ima-
ginez cã, odatã verdictul pronunþat, voi putea adresa lumii un tandru adio
nepãsãtor. Am mai avut de a face cu anchetele ºi justiþia ºi am mai fost
condamnat, dar nu pe viaþã ºi nu fãrã speranþa de a ieºi curând. Nu fusese
chiar curând, dar nici prea târziu ca sã nu pot uita. Acum însã descopãr cu
groazã cã ei, cei care mã interogau, erau liberi (ºi asta se vedea din pofta cu
care îmi consemnau depoziþia, acele infame gesturi ale fiinþei animalice care
se simte trãind fãrã opreliºti, gestul cu care aplicau o ºtampilã, rãsfoitul
hârtiilor, mâncatul unui sandvici, înghiorþãitul unui pahar cu apã, scârþâitul
122
scaunului sub trupul voinic, ancorat bine în realitate, uitatul pe fereastrã, Lucru individual
cãscatul, râgâitul, gândul la muierea tînãrã pe care o vor strânge în braþe la
noapte), iar eu nu voi mai fi niciodatã ca ei, toate gesturile mele vor fi sau 1. Comenteaz` prima fraz` a ro-
îmi vor reaminti cã sunt condamnat sã nu mai fiu liber pânã la moarte... manului: „Moartea e un fenomen
simplu în natur`, numai oamenii îl
ªtiu însã cã existã pentru mine o scãpare: sã fac sã retrãiascã în sufletul
fac însp`imânt`tor”, ]inând cont de
meu dulcea dorinþã de a intra în pãmânt, sã retrãiascã apoi marea mea posibilele direc]ii de interpretare de
dragoste pentru ea, suferinþele îndurate ºi apoi puterea exaltãrii de a muri. mai jos:
Prietenul meu, fostul judecãtor, m-a sfãtuit sã scriu pe larg cum s-au pe- • statutul de intelectual preocupat
trecut lucrurile, ºi sã-i dau lui, care mi-e avocat, mãrturisirea, s-o aibã pen- de filosofie al naratorului-personaj;
tru ultima înfãþiºare la proces. Nu ºtiu la ce-i mai poate folosi avocatului, • perspectiva cre[tin` asupra mor]ii;
dar îmi face bine mie. Scriind, simt cã trãiesc ºi într-adevãr gândul morþii • concep]ia popular` româneasc`,
inevitabile îºi diminueazã puterea de a-mi îngrozi conºtiinþa, care îmi ºop- conform c`reia moartea este v`zut`
teºte: mii de oameni mor pe pãmânt chiar în aceste clipe, oameni umili, dar ca o trecere;
• presiunea timpului inexorabil.
ºi oameni mari; nu se poate spune cã n-ai trãit din plin treizeci ºi cinci de
ani, alþii au murit mult mai tineri, nu trebuie sã accepþi sã trãieºti oricum... 2. Comenteaz` alternan]a timpului
prezent cu perfectul compus. Care
Poate cã mãrturia aceasta va apãrea odatã, împreunã cu eseul meu Era
sunt consecin]ele la nivelul discursu-
ticãloºilor ºi voi trãi astfel ºi prin cei care mã vor citi, nu numai, asemeni
lui narativ? Indic` [i alte romane,
tuturor, prin fetiþa mea, deci mai mult, fiindcã familiile se sting ºi ele, uneori care folosesc aceea[i tehnic`.
atât de repede încât se justificã pe deplin existenþa acelor artiºti care se lasã
3. Interpreteaz` citatul urm`tor,
devoraþi de demonul creaþiei ºi nu mai au timp, sau nu-i mai intereseazã sã observând rela]ia dintre scris [i tr`it:
se lase ispitiþi de perpetuarea fiinþei lor efemere, posedaþi de ideea „Scriind, simt c` tr`iesc [i într-adev`r
durabilitãþii ei în spirit. Cãci cultura e o formã de viaþã, prin care o colec- gândul mor]ii inevitabile î[i dimi-
tivitate umanã îºi exprimã forþa creatoare. Tatãl meu, fost monteur de nueaz` puterea de a-mi îngrozi con-
avioane, avea, în mod straniu, o aversiune faþã de culturã ºi mai ales faþã de [tiin]a, care îmi [opte[te: mii de
scriitori, al cãror statut social actual îl scotea din sãrite. „Ce rost au ãºtia?”, oameni mor pe p`mânt chiar în
zicea. Adicã ce rost are sã acorzi un statut social unor inºi a cãror activitate aceste clipe, oameni umili, dar [i
nu e strict necesarã? Nu citea nimic, în afarã de studii tehnice despre oameni mari; nu se poate spune c`
n-ai tr`it din plin treizeci [i cinci de
avioane, meseria lui, care de altfel îl pasiona. I-am vorbit într-o zi despre
ani, al]ii au murit mult mai tineri, nu
Eminescu, cu o pasiune ca ºi a lui, ºi atunci a rânjit cinic: „Ce Eminescu?! trebuie s` accep]i s` tr`ie[ti
Eminescu e mort!” Vroia sã spunã cã el va asambla avioane în eternitate, oricum...”
ceea ce nu s-a confirmat, fiindcã astãzi asambleazã tractoare, sugerând adicã
4. Cite[te integral opera [i identific`
o mentalitate foarte curentã, a unei civilizaþii tehniciste, care se putea lipsi principalele teme de medita]ie ale
fãrã pagubã de poeþi. „Aºa ne putem lipsi de multe, i-am rãspuns. Ce lui Victor Petrini.
rãmâne din activitatea voastrã dupã ce muriþi? O grãmadã de fiare. În timp
ce Eminescu nu va muri niciodatã, când îl citesc simt cã e printre noi,
aievea.” „Ba e mort de-a binelea, îngropat în cimitir.” Puteam atunci sã ac-
cept aceastã gândire a lui ca pe ceva straniu, venea parcã din altã planetã ºi
adolescentul din mine o resimþea ca pe un ºoc: era o enigmã a acestor
timpuri. Simþeam cã în alcãtuirea intimã a fiinþei mele exista o lege ºi în a
lui nu, ºi cum putea trãi fãrã aceastã lege, sau ce lege îl cãlãuzea?
Dar iatã-mã atingând, chiar ºi pe un plan secund, miezul existenþei
mele ºi, ca întotdeauna la cei loviþi, gândul mi se întoarce înapoi, la vremea
inocenþei pierdute, când am sãvârºit prima infamie...

Roman politic Lucru pe echipe


Traseul romanului politic cuprinde câteva momente importante. De la
Organiza]i o dezbatere despre con-
început, Petrini pare un intransigent, un reflexiv incapabil de compromis ºi
di]ia intelectualului [i rolul s`u în
de aceea incapabil de fericire într-o lume care respinge valorile, aflatã într-un societate, argumentând/contra-
nefast ºi dramatic moment istoric: „obsedantul deceniu” al secolului trecut. argumentând pozi]iile adoptate de
O întâmplare absurdã – faptul cã, într-o glumã dintr-o scrisoare trimisã Victor Petrini, respectiv de tat`l s`u.
peste hotare unui prieten, Victor Petrini scrisese cuvântul „ordonanþe”, este
123
anchetat, arestat, trimis în detenþie la canal (Canalul Dunãre-Marea Neagrã,
acolo unde, real vorbind, ºi-au gãsit sfârºitul enorm de mulþi intelectuali
români în anii 50–60 ai perioadei comuniste) ºi apoi într-o minã de plumb,
timp de trei ani de zile.
Întâmplãrile din mediul universitar, unde intelectuali de formaþie
serioasã sunt daþi afarã pentru a fi înlocuiþi cu persoane absolut incapabile,
prigoana studenþilor care proveneau din aºa-numitele „medii nesãnãtoase”,
adicã din rândul burgheziei sau al micilor proprietari de pãmânt de dinainte
de 1947, ca ºi noul mediu, al muncitorilor de la deratizare, unde este nevoit
sã lucreze Petrini dupã venirea de la puºcãrie, toate acestea alcãtuiesc o
cronicã în culori sumbre a vieþii sociale, politice ºi intelectuale a vremii.

S` explor`m
textul!

Citeºte cu atenþie fragmentul de mai jos, în care Victor Petrini relateazã episodul din timpul detenþiei în
minele de plumb de la Baia-Sprie:

Uneori gândul la felul cum îmi lichidasem eu torþio- glumeþ cînd se exprimase zicînd cã „e puþin mai rapid”.
narul venea ca un balsam peste suferinþa mea fãrã nume Pur ºi simplu se prãbuºi în adâncuri cu o vitezã de cãdere
care îmi chinuia dimineþile. Îmi aminteam scene, cele ai fi zis liberã, dar nu era departe de aºa ceva, ºi când se
mai multe comice, de genul celor cu cosorul lui Moceanu, opri, buf! dacã n-am fi fost înghesuiþi ca sardelele, aº fi
care fusese inventat de Moceanu. La intrarea în galerie, cãzut ºi eu lat pe jos ºi mi-aº fi spart capul. Astfel de
treceam prin faþa unei gherete, în care stãtea la cãldurã, în lifturi lãsase moºtenire Franz Iosif ºi nimeni nu le înlo-
timp ce noi tremuram de frig, un gardian, cãruia trebuia cuise de-atunci. Munca, jos, în subteranã, mi se pãru
sã-i spunem ce numãr suntem (fiindcã nu mai aveam suportabilã, numai praful negru începu sã mã supere. Îþi
nume, eram numere). ªi nu ºtiam ce îl apuca pe gardian intra în ochi, în urechi, îl trãgeai pe nas, îþi nãclãia capul
când i se spuneau numere care treceau de o mie, de pildã ras, îþi intra în haine ºi în piele, printre picioare, în
1.003, cum era al meu, începea sã urle, ieºea afarã ºi gãoazã... Ca în orice lagãr, din zece deþinuþi unul era
începea sã ne care la pumni în figurã ºi lovituri cu bocan- turnãtor... Mi se spuse acest lucru tot aºa, cât sosii... Iar
cul în fluierele picioarelor, cu înjurãturi de o mare inven- peste ei un ºef, care era tot atât de puternic ca ºi coman-
tivitate. Am înþeles repede, însã, cã individul nu ºtia sã dantul lagãrului, dacã nu chiar mai puternic, cãci într-o
scrie astfel de numere, ºi unul dintre noi ne scãpã de furia zi, cînd veni în inspecþie un colonel de la Bucureºti, cu el
turbatã a acestui semianalfabet, pronunþând nu o mie trei, stãtu de vorbã, în vãzul nostru (fu însoþit de el peste tot),
ci zece, zero trei. „Pãi aºa, futu-vã mama voastrã de reac- ºi nu cu comandantul oficial. Ca sã-l distreze pe colonel
þionari”, zise gardianul, ºi de-atunci încetarã ºi accesele ºi sã ne arate nouã cât e el de bine vãzut, se legã de un
lui de violenþã. Deþinutul, dupã ce începe sã-ºi cunoascã deþinut care de la Auschwitz nimerise la Baia-Sprie. „Mã,
bine paznicii, se descurcã pe urmã bine cu ei... Nu mi-ar Grünfeld, ia spune, ce cauþi tu, mã, aici? Cum, tu, care ai
fi trecut prin cap sã ghicesc din ce pricinã îºi ieºea ãsta fost la Auschwitz, sã nimereºti printre reacþionarii ãºtia,
din pepeni... Dar unul din noi, mai vechi, avusese aceºti duºmani înrãiþi ai poporului? Cum, mã, printre cri-
inspiraþia... Intrând în lagãrul din apropierea minelor avui minali de rãzboi, tocmai tu, care ai fost victima lor?”
surpriza sã constat cã înãuntru era cald, cã la masã pâinea Grünfeld tãcea, dar ãsta continua sã-l ia peste picior în
era la discreþie ºi cã în fiecare zi aveam carne ºi lapte, iar acelaºi stil. „Oliver Grünfeld, mare pacoste a cãzut peste
paturile aveau saltele ºi pãturi (e drept, pãturile erau scor- tine, în timp ce alþii au pensii ºi funcþii de conducere, tu
þoase ºi vechi, puþeau a sudoare de cal, dar erau totuºi ai aterizat aici, sã-þi rãmânã ciolanele prin galerii. Ce-ai
pãturi). În cel în care fusesem bãgat eu ºi poetul eram fãcut, Grünfeld, spune-ne ºi nouã, uite, domnul colonel e
câteva sute. În altele, mai mulþi. Mi se luase costumul chiar curios...” ºi deodatã Grünfeld izbucni piþigãiat, cu
meu civil ºi mi se dãduse unul vãrgat, ºi în locul cãciulii, un puternic accent: „Ce-am fãcut? Mã întrebi ce-am fãcut?
o bonetã. Deºi fusesem prevenit (vezi, mi se spusese, cã Am fãcut, acolo la Auschwitz, ce faci tu acuma aici! Asta
liftul ãla nu seamãnã cu cel dintr-un bloc, e puþin mai am fãcut!... Tot aºa, am fost ºef, capo, turnãtor ca ºi tine
rapid), totuºi crezui cã leºin cînd deodatã se smulse din ºi o sã ai soarta mea într-o zi ºi tu care îl iei pe Grünfeld
nemiºcare ºi mã pomenii în întuneric. Ãla fusese un peste picior cînd or veni americanii sã te judece...”
124
Senzaþie, mare eveniment printre deþinuþi, cineva, chiar se distilase ºi se fãcuse esenþã de gând, rupt, detaºat de
dacã Grünfeld, dãduse glas gândurilor lor secrete, cã or vreo pornire turbure, pânã ce descoperise exact ceea ce îl
sã vinã ei americanii... Colonelul se cãrã repede, însoþit deosebea ºi în acelaºi timp ceea ce îl lega de mine, pânã
de umbra lui, care nu mai avu chef sã-i mai spunã ceva lui la simpatia umanã trezitã de limpedea lui revelaþie: Capul!
Grünfeld. Da, iatã ceea ce ne deosebea. Eu aveam alt cap deci nu al
(…) În carcerã fiecare gândea în felul sãu. Unii îºi lui ºi atunci luase vãtraiul în mânã ºi venise sã-mi spunã.
spuneau (cei mai mulþi) cã trebuie sã se miºte, sã nu Nu în corpul meu trebuia sã mã loveascã, avem toþi
îngheþe ºi sã moarã. Eu, dimpotrivã, îmi spusei cã miº- aceleaºi corpuri, mâna e mânã, piciorul picior, stomacul
carea degajã energie ºi cã dupã un anumit timp oboseºti face aceeaºi digestie, pe cur ies aceleaºi excremente.
tot miºcându-te ºi abia dupã aceea organismul nu se mai Capetele sunt diferite! ªi de ce sã fie?! Îi trezisem
poate apãra împotriva frigului. Mã fãcui deci covrig, îmi simpatia pentru aceastã profundã descoperire pe care exis-
strânsei braþele la piept, îmi pusei capul pe genunchi ºi tenþa mea i-o pricinuise? Eu nu eram bãtrân, sã presupunã
adormii lipit de scândura, care mi se pãru caldã, a acestei cã am fost fie general, fie ministru sau alt fost mare
invenþii menite sã elimine pe cei care odatã închiºi mai stãpân al acestei lumi. Eram deci o enigmã contempo-
vroiau sã rãmânã oameni ºi sã reacþioneze ca fiinþe ranã, nu cu mult mai tânãr decât el. ªi lãcaºul acestei
umane. Instinctiv îmi lipeam pe rând de scândura carcerei enigme era capul. Enigmã?! Ce enigmã? Într-al sãu nu
acea parte a corpului care simþea mai tare frigul, când era nici una ºi nici într-al altora ºi, slavã Domnului,
umerii, cînd coastele, cînd ºalele, dar mai mult spinarea, cunoscuse ºi el destulã lume. ªi aversiunea lui turbure se
unde ºtiam cã sunt plãmînii... restul putea sã mai limpezise, aversiunea lui ancestralã pentru astfel de
îngheþe... picioarele, de pildã, tãlpile goale, simþeam cã capete devenise clarã ºi distinctã. ªi glasul lui suav îmi
ard dupã ce mai întâi deveniserã reci ca un sloi. Noroc cã stãruia în auz: „Uite, mã, o mie trei, aici, uite-aici ar
nu bãtea vântul, era un sfârºit de februarie cu zãpadã care trebui sã te lovesc!” Mâhnirea mi se îngrãmãdi în gât.
se topea, era umed, dar frigul iernii se mai domolise. Omul ãsta putea fi prieten cu tatãl meu, putea fi unul
(...) Mã trezii având senzaþia cã o dihanie deschisese dintre cei pe care îi vãzusem prima oarã la o manifestaþie
uºa ºi se uita la mine. În curte era liniºte, culcãrile înceta- ºi care îmi trezise cu putere sentimentul de solidaritate cu
serã. Cât sã fi dormit? Câteva minute sau câteva ore? speranþa de pe chipurile lor într-o lume mai bunã. Pe
Eram amorþit de frig, dar nu mã simþeam rãu, eram rece, urmã unul din acea mulþime fusese fãcut gardian, ºi o
dar numai pe dinafarã, ºi câteva clipe mã stãpâni acea incredibilã ºtiinþã de a pedepsi se nãscuse în el. Altul
stare de frãgezime pe care þi-o dã odihna dupã o trudã securist... îmi aminteam acolo în carcerã cu câtã abilitate
grea. Mã ridicai în picioare ºi atunci distinsei prin încercau anchetatorii sã mã facã sã recunosc ceea ce nu
întuneric figura gardianului care mã bãgase la carcerã. fãcusem, cum îºi alternau rolurile, unul era blând ºi cinic
Vocea cu care mi se adresã mi se pãru duioasã: „Cum e, o („bine, îmi spunea, nu recunoºti acum, ºi se uita la ceas,
mie trei? Ei, e bine la carcerã?” „Nu e bine”, îi rãspunsei, o sã recunoºti mâine dimineaþã la patru, n-o sã recunoºti
cu speranþa pe care glasul sãu mã fãcea s-o întrevãd, cã la patru, o sã recunoºti la zece, n-o sã recunoºti la zece, o
de-aia venise la mine, sã-mi dea drumul ºi sã mã duc în sã recunoºti peste trei zile, sau peste trei luni, sau peste
dormitor. El ridicã atunci ceva negru pe care îl þinuse zece ani, e timp, nu ne grãbim...”), altul mã înjura în mod
ascuns la spate ºi îl apropie încet de tâmpla mea. Era un ordinar de mamã, mã þinea în picioare opt ore, în timp ce
vãtrai. „Uite, mã, o mie trei, aici, uite aici ar trebui sã te el mânca sandviciuri, bea cafele, fuma, dupã ce în
lovesc (cu aceeaºi voce dulce, cu acea bucurie curatã cu prealabil avusese grijã sã nu mi se dea sã mãnânc în ziua
care vrei sã dãruieºti ceva unei persoane pe care o iubeºti, aceea, ºi râgâia, se scobea în mãsele ºi mã asigura cã
ºi mã lovi de câteva ori în tâmplã, dar uºurel, cu gingãºie, singura mea ºansã e sã recunosc, sã fiu condamnat, sã
sã nu mã doarã). Ei, înþelegi? continuã el vârându-mi de ispãºesc pedeapsa ºi sã scap... sã mã orientez în direcþia
astã datã vãtraiul sub nas, pe care mi-l puse apoi pe gurã. asta, fiindcã nu exista alta, ºi atunci toate acestea, celulã,
Cu partea lui îndoitã, cu ciocul cu care rãscolea jarul în interogatoriu, nopþi nedormite, or sã înceteze. Altul mi-a
sobã ºi îmi împinse capul tot uºurel, dar ferm, de scândura spus la un moment dat cu sinceritate: „Mã Petrini, tu oi fi
carcerei. „Aici, uite aici, ar trebui sã te lovesc”, repetã el, crezând cã noi suntem niºte tâmpiþi, cã nu ºtim cã tu de
ºi repetã ºi figura, ciocãnindu-mi iarãºi tâmpla. Dupã care fapt n-ai fãcut nimic, dar ce nu înþelegi tu e faptul cã ne
închise uºa, trase zãvorul ºi îi auzii paºii îndepãrtându-se. eºti mai necesar aici decât afarã.” De unde reieºea cã ãsta
Nu mai putui dormi. Mã copleºi întâi o mare mâh- avea sentimentul net cã ei stãpâneau lumea ºi cã ei deci-
nire. Ce-avea ãsta cu mine? Nu dormise, în loc sã se culce deau cine era necesar afarã ºi cine înãuntru, o împãrþi-
stãtuse probabil la gura sobei ºi cugetase. La ce oare? La serã, aceastã lume ºi domneau peste ea în toatã voia...
familia lui? La muiere ºi la copii, la fraþi ºi la surori? Nu, Ãsta însã, cu vãtraiul lui ºi tonalitãþile lui gingaºe, nu ºtiu
stând cu vãtraiul în mânã ºi rãscolind focul, se gândise la de ce, mã prinsese descoperit. El nu trãia într-un joc
mine. Fumase probabil mai multe þigãri, pânã ce gândul i complicat de smulgere a unei recunoaºteri, ca aceia care
125
mã trimiseserã aici, ºi în faþa cãrora spiritul meu se putea putea lichida vârându-mã searã de searã între cele patru
mobiliza, el era un om simplu, ºi iatã ce vroia sã-mi facã scânduri ale carcerii, obþinând acelaºi rezultat. „Ei bine,
el mie... sã mã loveascã în cap, da, descoperise locul... îmi spusei, cu o hotãrâre mai rece decât frigul care mã
Nu, nu pentru cã era gardian avusese el aceastã revela- învãlui, n-o sã mor, dar în schimb o sã te omor eu pe tine.
þie... Aºa, ca om, trãind pe acest pãmânt ºi având timp sã Dacã nu cumva mi-e scris sã mor totuºi eu ºi tu sã trãieºti
coboare în el însuºi, se descoperise pe sine prin alþii... ºi sã înfloreºti mai departe. Sã vedem!”
Cum mã chircisem iar, vrând sã adorm cu fruntea pe (...) În a ºasea zi îl zãrii în galerii cu lampa de carbid
genunchi, mâhnirea împrãºtiatã în toatã fiinþa mea deveni în mânã. Înþelesei: intra cu noi într-o turã de ºapte zile.
deodatã agresivã ºi izbucnii în hohote de plâns simþind cã Îmi fu uºor sã-l urmãresc dupã mersul sãu crãcãnat ºi mai
mã înec, în timp ce gândirea îºi torcea mai departe firul, ales dupã coincidenþa stranie dintre intenþiile mele ºi miº-
strãinã parcã de suferinþa mea. Da, avusese dreptate Ion cãrile paºilor sãi: se plasa unde nu trebuie, în apropierea
Micu, aveam ºi eu ce pierde în închisoare, aveam de ce fântânilor prin care rostogoleam jos minereul: sigur, el
mã teme. Nu convingeri politice, ca el, ci convingeri mai trebuia sã supravegheze eficienþa muncii, sã aibã satis-
adânci, cã lumea mi-e prietenã ºi cã floarea gândirii mele facþia trudei noastre crezând în acelaºi timp cã prin acea
ar putea fi de folos cuiva. Ceea ce spusese el în acea mare gaurã þinea contactul cu cei de jos, oameni liberi ca ºi el,
discuþie de la braserie îmi sunase atunci prea abstract, dar care duceau mai departe vagoneþii. O pauzã. Dispãrui
el ºtiuse ce spune ºi de aceea acceptase o clipã de dintre sutele de umbre, pe care nimeni nu le mai putea
umilinþã, numai sã nu mai trãiascã încã o datã ceea ce urmãri ºi rãtãcii spre þinta mea, o lampã de carbid plasatã
trãiam ºi eu acum... Zguduirea, ºocul mâhnirii încetã apoi undeva în stânga, care mã aºtepta. O lãsasem pe-a mea în
dupã asalturi repetate, în care suferinþa atingea creasta urmã, pititã într-un colþ... Trecui prin întuneric ºi brusc
înaltã a eliberãrii, eliminând, ca pe-un microb periculos, zãrii poziþia ºoldie de stãpân a omului meu. Þinea un
duioºia abjectã a stârpiturii umane, gardianul care crezu- picior ridicat pe un bolovan de minereu ºi mâna cu lampa
sem o clipã cã venise sã-mi dea drumul sã mã duc în dor- în sus, sã vadã ce se întâmpla de survenise aceastã pauzã,
mitor ºi sã dorm cu ceilalþi. Printre crãpãturile scândurii aceastã tãcere de adâncuri în care el nu mai era nimic.
zãrii lumina rãsãritului ºi curând auzii goarna care suna Trecui pe lângã aceastã umbrã ºi trebãluii dând scân-
deºteptarea. Un gardian veni ºi îmi dãdu drumul, alergai durile la o parte; se puneau totdeauna deasupra peste
sã mã îmbrac ºi sã mãnânc, apoi coborârãm în întunericul gaurã dupã o rostogolire de minereu, sã nu nimereascã
minei. Seara, mã dezbrãcai ºi cãzui într-un somn asemã- vreunul din noi în ea, cum nimerise unul ºi se fãcuse jos
nãtor plumbului pe care îl dislocam din galerii, dar o zob. Mã retrãsei prin spatele lui ºi deodatã, cu o loviturã
mânã mã zgâlþii ºi mã smulse din el: la carcerã! Era de picior, îi stinsei lampa. „Sã nu-þi fie fricã de gardieni,
acelaºi gardian din seara trecutã. Încercai sã-mi arunc pe mi se spusese încã de la început, dacã ai vreunul care te
umeri mantaua ºi sã-mi vâr picioarele în bocanci: nu, fãrã ameninþã, pîndeºte-l în minã, stinge-i lampa!” „Ei, ce mai
manta ºi bocanci! În cãmaºã ºi desculþ. faci? îi ºoptii apucându-l de gât ºi astupându-i gura cu
În carcerã simþii primejdia: ãsta spusese ieri, ciocã- palma. Duiosule, o sã mori! Ai ceva de spus care poate fi
nindu-mi tâmpla cu vãtraiul, cã acolo ar trebui sã mã reþinut?” ªi îi eliberai gura ºi îl lãsai sã respire. Dar nu
loveascã. Ar trebui, asta însemna cã nu putea, dar mã câteva clipe, ci pânã îºi veni în fire. „ªtii cine sunt, îi
ºoptii mai departe, ai pus tu ochii pe unul pe care n-ai
avut curajul sã-l omori cu vãtraiul, ai ales calea legalã (þie
îþi plac legile!), carcera, ei, ce vinã ai tu? Tu nu i-ai fãcut
nimic, câþi nu stau la carcere? Cã pe urmã unii mor, parcã
tu ai inventat pedeapsa asta? Nu mã dezamãgi, spune-mi
ceva care sã mã facã sã-mi parã rãu cã te omor!” ºi el îmi
spuse gâfâind, gata sã mã dezarmeze, cu un glas de o
halucinantã omenie: „Dom’ ºef, iartã-mã, n-am vrut sã-þi
fac nimic...” „Ei da, te cred, îi ºoptii ºi eu înfiorat, o sã
am remuºcãri”, ºi îl aruncai cu o violenþã ºi un instinct
sigur în dreapta mea, unde ºtiam cã se rostogolesc bolo-
vanii de plumb împinºi de braþele noastre.

Mina Baia Sprie, azi

126
Lucru individual MIC DIC|IONAR DE AUTORI
1. Petrini rememoreaz` gestul s`u din timpul deten]iei la Baia Sprie de a-l
ucide pe unul dintre gardieni. Discut` gestul s`u, ]inând cont de sugestiile de
Alexandr Soljeniþîn
mai jos [i completeaz` lista cu propriile tale intrepret`ri: (n. 1918)
• este o crim` în opozi]ie cu morala cre[tin`; Prozator rus, opozant al
• este un gest de legitim` ap`rare; regimului de la Mos-
• reprezint` o form` de revolt` a individului împotriva regimului opresiv; cova, publicã în 1973
• este un abuz fa]` de un semen supus la rândul lui unor constrângeri Arhipelagul Gulag, o
politice [i profesionale. carte despre viaþã ºi
2. Recite[te pasajele în care sunt prezenta]i gardienii [i realizeaz` un pro- moarte ºi despre ororile din lagãrele
totip al acestora.
sovietice. Fusese el însuºi închis ºi apoi
3. G`se[te în fragmentul de mai sus cuvinte din câmpul semantic al în-
chisorii. Alege, dintre variantele de mai jos, elemente care pot fi asociate expulzat în 1974 din patrie, unde s-a
ascestui spa]iu: întors abia în 1984. Printre cele mai im-
• închidere, privare de libertate; portante opere ale sale se numãrã Primul
• întuneric, promiscuitate, mizerie: cerc, O zi din viaþa lui Ivan Denisovici,
• absen]a transcenden]ei; Pavilionul canceroºilor. Este laureat al
• spa]iul îngust, lipsa intimit`]ii, depersonalizarea. Premiului Nobel pentru Literaturã
4. Cite[te în întregime romanul [i reconstituie evolu]ia psihologic`, afectiv` (1970).
[i intelectual` a personajului dup` aceast` experien]`. Vei avea ca punct de
plecare afirma]ia lui Alexandr Soljeni]în:
„Cele tr`ite în cea dintâi celul` de anchet` nu pot fi comparate cu toat`
via]a ta dinainte [i nici cu toat` via]a ta de dup`. Nu are importan]` c`
închisorile au existat cu mii de ani înaintea ta [i vor exista tot atâ]ia dup`
tine (...) îns` unic` [i irepetabil` este numai celula în care ai stat în timpul
anchetei. Poate c` era cumplit` pentru o fiin]` uman`. O chicinea]` plin` de
p`duchi [i de plo[ni]e, f`r` fereastr`, f`r` ventila]ie, f`r` pat, cu pardoseala
murdar`, o cu[c` denumit` KPZ în cadrul sovietului s`tesc, la mili]ie, la gar`
ori în port.”
5. Comenteaz` violen]a romanului la nivelul imaginilor, al faptelor [i al lim- MIC DIC|IONAR DE TERMENI
bajului. Care ar fi motiva]ia estetic` a prozatorului? Argumenteaz` alegerea:
• este vorba de estetica urâtului; KPZ (din rusã) – celule, case de detenþie
• dorin]a de a [oca publicul; preventivã, unde se desfãºoarã
• pentru a ob]ine efectul de verosimilitate sau de autenticitate; ancheta.
• pentru a constitui un roman-document, scris în limbaj esopic (unele scene
din anii ’70 sunt puse pe seama anilor ’50) al perioadei comuniste. Gulag (din rusã) – „Administraþia gene-
6. Care este miza politic` a acestui roman: ralã a lagãrelor de muncã” a fost o
• ilustreaz` condi]ia uman` a individului aflat „sub vremi”, un învins în lupta ramurã a poliþiei interne ºi serviciilor
cu istoria; de securitate sovietice care controla
• prezint` abuzurile unei societ`]i totalitariste, la toate nivelurile: familial, sistemul penal al lagãrelor de muncã
profesional, social, individual; forþatã ºi al închisorilor ºi lagãrelor de
• este o oglind` critic` a societ`]ii române[ti din anii ’50 ai secolului al detenþie ºi de tranzit asociate. Cum
XX-lea, când instaurarea comunismului a dus la încarcerarea aberant` a
intelectualit`]ii române[ti [i a tuturor celor care se opuneau regimului.
aceste lagãre gãzduiau criminali de
7. Comenteaz`, în 15–20 de rânduri, din perspectiva romanului politic, titlul toate tipurile, sistemul Gulag-ului a
eseului scris de Victor Petrini, Era tic`lo[ilor. devenit cunoscut ca un loc pentru
8. Care este „vina” pentru care a fost întemni]at pentru prima dat` Petrini? deþinuþii politici ºi ca un mecanism de
represiune a opoziþiei politice în
Roman erotic Uniunea Sovieticã. Chiar dacã a
întemniþat milioane de oameni, nu-
Sentimental, traseul acestuia cuprinde urmãtoarele momente principale: mele a devenit familiar în occident
• iubirea adolescentinã pentru Nineta Romulus, iniþierea eroticã dupã dupã publicarea de cãtre Alexandr
escapadele de la „Mama rãniþilor”, soldate cu despãrþirea aparent absurdã: Soljeniþîn a cãrþii Arhipelagul Gulag
Petrini refuzã sã-ºi continue plimbarea pe o anumitã stradã, pe unde voia fata; în 1973 care fãcea asemãnarea dintre
• relaþia din timpul facultãþii, cu frumoasa „Cãprioara”, care îl pãrãseºte numeroasele lagãre împrãºtiate în
pentru un medicinist, cu care rãmâne însãrcinatã, pentru a se întoarce la Petrini. toatã þara cu un lanþ de insule.
Povestea sfârºeºte tragic ºi oarecum – s-a observat – senzaþional: încercând sã
127
renunþe la sarcinã, în vremea în care acest lucru era – în mod aberant – interzis
prin lege, „Cãprioara” dispare, iar Petrini este chemat la interogatoriu;
• întâlnirea hotãrâtoare cu Matilda, o femeie fascinantã, abisalã,
frumoasã, la început soþia prietenului sãu Petricã Nicolau, întâlnire ce are
loc într-un moment în care cuplul Matilda-Nicolau era în destrãmare. Cea
mai mare parte din roman se desfãºoarã sub auspiciile acestei iubiri
puternice ºi nefericite dintre cei doi. Cãsãtoria ºi venirea pe lume a
copilului, o fetiþã, nu împiedicã destrãmarea perechii, erodatã de o treptatã
imposibilitate a comunicãrii. Matilda se va cãsãtori cu unul dintre
demnitarii vremii, încearcând apoi o revenire târzie ºi zadarnicã la Petrini;
• renaºterea speranþei ºi a dorinþei de împlinire eroticã alãturi de Suzy
ªtefan Iordache în rolul lui Victor Petrini Culala, o iubire care vine dupã încercãri dramatice, dupã întoarcerea din
în ecranizarea romanului închisoare ºi cãderea pe scara socialã. Se întâlnesc la Oraca, o întreprindere
„Cel mai iubit dintre pãmânteni”, obscurã, unde lucreazã amândoi, ºi iubirea începe atunci când Petrini
regia ªerban Marinescu (1992) gãseºte o garoafã roºie pe birou. Suzy provine din vechea burghezie, este ºi
ea, ca ºi Petrini, o fiinþã care a suportat vremurile grele ºi înfrângerea
individului de cãtre noua ordine socialã. ªi povestea aceasta sfârºeºte tragic,
cu o crimã pe care o înfãptuieºte Petrini, care, atacat într-o telecabinã de
soþul iubitei sale, îl aruncã în prãpastie. Este a doua crimã pe care o în-
fãptuieºte personajul-narator, prima fiind uciderea unui gardian în perioada
detenþiei.

S` explor`m
textul!
Afl` mai mult
Despre relaþia lui Petrini cu Matilda
„Din primele clipe însã fui primit cu rãcealã, iar Matilda, deºi veselã,
s-a scris destul de mult: aproape fãrã
nu-mi aruncã privirea pe care o aºteptam. Ce privire aºteptam? Una singurã,
excepþie, criticii au citit romanul în cheia
în care ameþim o clipã, apoi putem sã ne ignorãm o vreme, ca sã nu
lui Petrini (vezi, de exemplu, fragmentul
stingherim pe nimeni cu sentimentele noastre egoiste. Cum e aceastã
intitulat „Une passante… Xantipa” din privire? E o mãrturisire te iubesc, nu mai lungã ºi nici mai insistentã decât
cartea lui Ion Pecie, Romancierul în faþa ar trebui ca sã se rosteascã aceste cuvinte. Nu vroiam mai mult, deºi am
oglinzii), vãzând în firea abisalã, pasio- vãzut soþi care îºi mãrturiseau unul altuia cât de mult se iubesc chiar
nalã ºi periodic iraþionalã a Matildei ocolindu-ºi privirile, fãrã sã mai spun cã atunci cînd li se întâlneau ai fi
cauza impasului la care ajunge comu- crezut cã o luminã, ca sã zic aºa, sepia cãdea asupra lor ºi îi învãluia; o
nicarea dintre cei doi. În Dostoievski ºi ºoaptã, un mic gest, o tãcere a unuia din ei drept rãspuns, totul era atât de
romanul românesc, Elena Loghinovski îi intim ºi în acelaºi timp detaºat, încât, privindu-i, nu te puteai stãpâni sã nu
face, în sfârºit, dreptate Matildei. te întrebi : care e de fapt starea normalã a oamenilor, a noastrã, sau a ãstora?
Vorbind despre polemica pe care o ºi sã ai o clipã bãnuiala cã a lor este, ºi sã te simþi micºorat. Imaginaþia îþi
întreþine în text Marin Preda cu roman- sbura cu invidie spre patul lor, ce fãceau ãºtia când erau singuri, ce puteau
cierul rus, Elena Loghinovski scrie: dacã face, ce dulce contopire, ce îmbrãþiºare totalã, ce sãrutãri duioase, fierbinþi
la Dostoievski „de vinã” este bãrbatul, ºi abandonate... Nu chiar o astfel de imagine gândeam eu cã o sã oferim noi
Petrini o învinuieºte numai pe Matilda. în lume, eu ºi Matilda, expresia unei astfel de iubiri care sã ne arunce în
Inevitabil, se ajunge la întrebarea: „Este anonimat. Fiindcã la drept vorbind astfel de perechi sfârºeau prin a fi uºor
oare setea Matildei de comunicare cu evitate: partenerii erau vag plicticoºi. Intuiam doar cã Matilda, fãrã a dori sã
adevãrat excesivã, «dostoievskianã»? placã ºi altora, avea o prea puternicã personalitate ca sã se plieze unui singur
Sau, mai degrabã, lui Petrini îi e fricã de sentiment, sã nu-ºi exprime din plin aceastã personalitate ºi nu din vreun
orgoliu, ci, potrivit unei expresii care reprezenta pentru ea aproape un
marea ei dragoste? De fapt, de viaþã.”
concept filosofic, aºa era ea, ºi se lãsa din plin în voia tuturor impulsurilor
Matilda fusese de la început resimþitã ca
care o stãpâneau. Da, intuiam fãrã vreo experienþã de societate, mai mult din
foarte diferitã, suspectatã (ºi „învinuitã”)
povestirile ei vesele din lumea arhitecþilor ºi activiºtilor de partid, cã nu va
cã este rusoaicã, ºi rãmâne, din perspec- arãta cu mine ca o femeie copleºitã de iubire, deºi când ne iubeam era chiar
tiva protagonistului, de o alteritate mai mult, aº fi zis pânã la dispariþia conºtiinþei de sine, ca ºi când ar fi
ireductibilã. coborât în alt tãrâm, dar nu credeam cã nu-mi va arunca mãcar o privire de
128
recunoaºtere, o sclipire mãcar, o clipire, adicã iatã, el e soþul meu pe care îl Repere critice
iubesc ºi mã iubeºte ºi apoi sã continue ritualul gesturilor ºi cuvintelor care
se fac ºi se spun când suntem cu alþii. ªocul fu mai puternic decât cele douã „Cel mai iubit dintre pãmânteni
anterioare ºi nu-mi ajutã cu nimic gândul cã ºtiam cã mã iubeºte, cã mã [este] omul care opteazã pentru mitul
iubeºte foarte tare, cã doi ani a fost fericitã cu mine ºi cã vom mai fi, de astã iubirii ºi întâmpinã destinul cu credinþa
datã pe termen nedefinit, pentru totdeauna, pânã la bãtrâneþe ºi moarte. în valorile spiritului. Iubirea care
Oglinda în care mã uitam se turbura. Mã uitai la ea de câteva ori, insistent.
vindecã pe individ de rãnile lãsate de
Da, era tot ca Matilda, dar arãta ca ºi când ar fi fost vãduvã, nu prin decesul
violenþa istoriei (...) O iubire fãrã milã,
soþului, ci prin decesul iubirii ei pentru el. Îl avea, acel soþ, uite-l colo, stãtea
incapabilã de compromisuri, intolerantã
tãcut ºi posomorât, dar între ei demult nu mai era nimic, trãiau împreunã
fiindcã se luaserã ºi fiindcã aveau interese comune, dintr-o cãsnicie nu prea cu tot ceea ce vrea s-o despartã de
lungã, dar nici prea proaspãtã: copii, doi sau trei, casã, ºi apoi zãdãrnicia valorile spiritului. Petrini iese din
unui divorþ, fericirea nu existã, iei pe altul sau pe alta ºi tot acolo ajungi... lungul ºir de tragedii în care istoria l-a
Chiar asta ºi zicea, rãspunzând în discuþie cuiva care nu înþelegea de ce implicat cu aceastã nouã luminã în
nu se desparte nu ºtiu cine, cã aia nu e viaþã pe care o duc ei împreunã; spirit. Ea îi dã puterea sã meargã mai
discuþie pe care cãzusem ºi care se reluase dupã ce eu, fãrã sã dau mâna cu departe împotriva nesãbuinþei ºi
nimeni, nu din nepoliteþe, ci fiindcã nimeni nu se deranjase sã se ridice de besmeticiei lumii moderne.”
pe scaun când intrasem – vorbesc de bãrbaþi –, mã aºezasem pe un scaun Eugen Simion, Sfidarea retoricii
departe de Matilda, prea departe, o altã nepoliteþe de-a lor, ºi începusem sã
mãnânc fãrã poftã din icrele de crap pe care Tasia mi le pusese înainte... Lucru individual
Matilda îºi spusese replica ei cu un neasemuit orgoliu, ca o pãþitã
ajunsã cu bãrbatul ei pe drojdie ºi cu care trãia cu stoicism ºi fãrã speranþã, 1. Ce moment al rela]iei de cuplu
o trufie care o fãcea sã se creadã pe deasupra tuturor. Privirea ei îi strãlucea Matilda–Petrini este surprins în
parcã în fulgere verzi, chipul îi era aprins ºi fumuseþea ei din acele clipe fragmentul alãturat?
semãna cu a unei preotese de sectã. Ai fi zis cã întreaga ei fiinþã exprima o 2. Care pot fi cauzele care au
fericire netrãitã, neînfrântã, dar nerealizabilã. „Matilda, n-ai dreptate, strigã declan[at e[ecurile repetate ale lui
Tasia, din picioare, punând pe masã farfurii noi, cât trãieºte, omul e dator sã Petrini în dragoste? Alege dintre
nu înghitã ce nu trebuie. E rea, hai, înghiþi, nu ºtie sã facã o mâncare, nu e variantele urm`toare:
nimic, o sã înveþe de nevoie, e proastã, ei ºi ce, proºtii nu trebuie sã trãiascã • criza comunic`rii;
ºi ei ? frumoasã, hm! parcã el e urât, dar sã te mai ºi înºele, sã nu te iubeascã, • proiec]ia unei iubiri ideale care nu
concord` cu situa]ia real`;
sã-þi întoarcã dosul, ce dracu, Doamne iartã-mã, te mai þine lângã ea?” „Îþi
• incapacitatea personajului mascu-
spun eu!”, strigã Matilda (ºi în clipa aceea închisei pleoapele: n-o
lin de a fi fericit;
recunoscui pe femeia aceasta care avea în strigãtul ei ceva atât de victorios • presiunea factorilor sociali [i po-
încât avui o secundã, ca un scurtcircuit, un fior de spaimã: îmi pãrea litici asupra cuplului.
odioasã, totul ca la lumina unui fulger, apoi chipul iubit reveni la înfãþiºarea
3. Pentru Petrini, Matilda apare în
ºtiutã), dar Tasia n-o luã în seamã, admirabilã femeie, se apropie de mine ºi
dou` ipostaze: cea pe care [i-o
îmi ºopti: „Ce e, nu sunt de treabã icrele astea ?” Îi zâmbii : „Ba nu, sunt
dore[te („Ce privire a[teptam ? Una
bune”. „Bea un pahar de þuicã !...” singur`, în care ame]im o clip`...”) [i
cea pe care o surprinde („... era tot ca
Matilda, dar ar`ta ca [i când ar fi
Exerseaz`-]i creativitatea! fost v`duv`, nu prin decesul so]ului,
ci prin decesul iubirii ei pentru el...”).
1. Alcãtuieºte un eseu de 2-3 pagini în care sã prezinþi tema cuplului, • Comenteaz`, din perspectiva evo-
alegând una dintre poveºtile de dragoste ale lui Victor Petrini. lu]iei sentimentului, aceast` dupli-
2. Scrie un eseu despre romanul Cel mai iubit dintre pãmânteni por- care a imaginii femeii.
nind de la urmãtorul citat: „Marin Preda a scris, în fond, un roman pe care • Identific` în text motivul oglinzii [i
n-aº putea sã-l numesc altfel decât romanul unei mari conºtiinþe. Conºtiinþa, interpreteaz` utilizarea acestuia în
întâi, a unui mare prozator care judecã fãrã pãrtinire, fãrã mistificaþie (nici rela]ie cu tema iubirii.
mãcar aceea ce se bizuieºte pe un tiranic sentiment al justiþiei!), o istorie în • Compar` viziunea lui Victor Petrini
care forþele se confruntã în chip dramatic; conºtiinþa, apoi, a unui erou care cu cea a lui {tefan Gheorghidiu din
crede în puterea spiritului ºi în mitul fericirii prin dragoste. (...) Victor romanul Ultima noapte de dragoste,
Petrini atinge, într-o lume confuzã, condiþia tragicului, pentru cã nu se întâia noapte de r`zboi de Camil
îndoieºte de puterea spiritului de a rãmâne demn ºi necruþãtor în suferinþã.” Petrescu: „O iubire mare e mai
(Eugen Simion, prefaþa la Cel mai iubit dintre pãmânteni) curând un proces de autosugestie...”.

129
LIMB~ }I COMUNICARE
Tipuri de discurs: publicistic, politic

FI}IER TEORETIC
În Dicþionarul de ºtiinþe ale limbii, discursul este considerat o formã de
utilizare a limbii, o secvenþã continuã de enunþuri, structuratã ºi coerentã; el
desemneazã cele mai diverse forme de utilizare a limbii: scrise ºi orale,
dialogice ºi monologice.
În funcþie de aceste criterii existã mai multe tipuri de discurs, printre
care discursul publicistic ºi cel politic.

Parlamentul European, vedere exterioarã Discursul publicistic are urmãtoarele forme: editorial, articol, foile-
ton, masã rotundã, cronicã, recenzie, reclamã etc.

Trãsãturile discursului publicistic:


Afl` mai mult • funcþie de mediatizare a evenimentelor ºi de informare;
• scop persuasiv (influenþarea opiniei publice);
„Aº propune unui tânãr cercetãtor
• utilizarea argumentelor de tip raþional ºi afectiv;
în psihologie, sociologie, lingvisticã sau
• funcþie conativã (încercarea de a schimba ceva în comportamentul
jurnalism, un doctorat copios, interdis-
receptorului);
ciplinar, despre felul în care parlamen-
• accesibilitatea;
tarii noºtri folosesc limba românã.
• deschidere spre inovaþie;
Discursul e (ar trebui sã fie) una dintre
• conþinutul poate fi însoþit ºi completat cu mijloace extralingvistice:
activitãþile de bazã ale reprezentanþilor
fotografii, scheme, tabele, caricaturi, iar în cazul în care este postat pe
noºtri, fie cã e vorba de declaraþii poli-
internet i se pot alãtura chiar secvenþe video.
tice, de replicã, disputã, dezbatere,
pledoarie sau atac. Parlamentarul e
Tendinþe în discursul publicistic actual
cineva care «parlamenteazã». ªi pentru
În România, dupã desfiinþarea oficialã a cenzurii în decembrie 1989,
cã o face adesea, ca sã spunem aºa, în
discursul publicistic a cunoscut o adevãratã expansiune. Au apãrut foarte
faþa întregii naþiuni, el furnizeazã – vrea,
multe ziare ºi reviste, ca ºi numeroase posturi de radio ºi de televiziune.
nu vrea – un model de vorbire publicã,
Unii dintre jurnaliºti au devenit figuri foarte cunoscute ale vieþii publice
un exemplu (sau un contraexemplu) de
româneºti ºi s-au impus ca lideri de opinie.
adecvare ºi expresivitate. Existã dis-
O particularitate a discursului publicistic românesc o reprezintã subiec-
cursuri parlamentare memorabile, formu-
tivismul ºi accentul foarte mare pus pe componenta afectivã, care tinde sã o
lãri celebre, mari numere de virtuozitate
înlocuiascã pe cea raþionalã. Mass-media cu tradiþie are un alt ton, echilibrat
retoricã. În aceastã privinþã, recolta celor
ºi neutru, care face într-o mai micã mãsurã apel la elementele emoþionale ºi
peste ºaptesprezece ani de democraþie
care se bazeazã în primul rând pe argumente.
autohtonã e întristãtoare. Abia dacã ne
amintim câteva prostii monumentale,
câteva episoade de circ ºi, mai ales, saci Discursul politic are urmãtoarele caracteristici:
întregi de agramatisme. Nu cã n-ar fi • Funcþia de informare ºi de persuadare;
existat ºi discursuri decente. Dar ele s-au • Accesibilitatea;
pierdut într-un ocean de vorbãrie • Funcþia conativã (care are ca scop câºtigarea încrederii electoratului,
primarã, în clisa stereotipiei, a ignoran- a voturilor);
þei, a grosolãniei voioase. […]” • Este ºi o modalitate de atacare a adversarilor politici.
(Andrei Pleºu, Uzul parlamentar Discursul politic este o componentã esenþialã a limbajului contempo-
al limbii, „Dilema Veche”, anul IV, ran odatã cu tendinþa de democratizare a societãþilor din secolele XX ºi XXI.
nr. 167, 20–26 aprilie 2007)
130
Portofoliul elevului Afl` mai mult
„Discursurile politice încorporeazã
Proiect
mesaje ideologice, politice, economice ºi
Imagineazã-þi cã faci parte din echipa de organizare a unei campanii
sociale. Candidaþii îºi structureazã dis-
electorale. Construieºte cel puþin trei tipuri de discursuri politice care sã se
cursurile pentru a-ºi accentua propriile
adreseze unor grupuri electorale diferite (studenþi, oameni de afaceri, pen-
ideologii. Toate nivelele discursului sunt
sionari).
implicate în atingerea persuasiunii. Van
Dijk considerã cã discursul poate lua
Lucru individual forma unei analize a ideologiei ºi delimi-
teazã ºapte nivele de analizã: structurile
Se dau textele: de suprafaþã, sintaxa, lexicul, semantica
a) „Am auzit ani de zile în România ca po]i face analiza politic` f`r` niciun localã, semantica globalã, structurile
instrument profesional, pe baza simplei logici. Crizele politice actuale au schematice ºi structurile retorice.
m`car atâta avantaj, c` ne arat` c` nu e a[a. O situa]ie social` trebuie În discursurile analizate, cele mai
descompus` aidoma unui motor pentru a vedea ce nu merge, [i la asta importante nivele sunt cel sintactic, cel
logica nu e suficient`, trebuie s` po]i construi, prin analiza inferen]ial`, un
lexical ºi cel retoric ºi de aceea mã voi
model mai complex. Ca s` reformezi un domeniu, trebuie întâi s` în]elegi
cum func]ioneaz`. opri aici numai asupra acestora.
Prin anul 2000 am scris mai multe texte în aceast` revist` discutând Topica, pasivul, negaþia sunt instru-
sistemul constitu]ional românesc. Ele au intrat în capitolul despre structura mente sintactice care pot contribui la
politic` al volumului meu, Politica dupa comunism. V`d c` trebuie s` reiau atingerea persuasiunii. Lungimea propo-
azi discu]ia de acolo, întrucât exist` riscul ca diver[i constitutionali[ti ziþiilor este ºi ea importantã: frazele
amatori, în frunte cu Emil Constantinescu, care niciodat` nu a rezolvat vreo lungi, cu multe subordonate pot duce la
situa]ie dificil` la vremea ei, dar are aerul în schimb s` [tie exact ce nu o diminuare a atenþiei ascultãtorului care
merge azi, s` ne mai împing` în cine [tie ce aventuri sau iluzii.” (Alina se poate plictisi, crezând cã vorbind prea
Mungiu-Pippidi, Mai u[or cu constitu]ia pe sc`ri, revista „22”, anul XV,
mult, un candidat nu spune de fapt
nr. 884, 16–21 februaruie 2007)
nimic. Propoziþiile scurte, coordonate
b) „Bun` seara. În aceast` sear`, în Irak, For]ele Armate ale Statelor Unite capteazã atenþia auditoriului, mesajul
ale Americii sunt angajate într-o lupt` care va decide direc]ia r`zboiului fiind uºor de detectat ºi astfel relevant.”
global împotriva terorismului, precum [i siguran]a noastr`, a celor de acas`. (Anabella Gloria Niculescu-Gorpin,
Noua strategie pe care o voi prezenta în aceast` sear` va schimba modul Modalitãþi de persuadare ºi efectul
de ac]iune al Americii în Irak [i ne va ajuta s` fim înving`tori în lupta perlocuþionar în discursul politic,
împotriva terorismului. Când m-am adresat dumneavoastr` în urm` cu http://www.unibuc.ro)
aproape un an, aproximativ 12 milioane de irakieni votaser` pentru un stat
unit [i democratic. Alegerile din 2005 au fost o realizare extraordinar`. Am
crezut c` aceste alegeri vor uni poporul irakian [i c`, pe m`sur` ce
preg`team for]ele de securitate irakiene, ne vom putea îndeplini misiunea
cu mai pu]ini solda]i americani. Dar, în 2006, s-a întâmplat exact opusul.
Violen]ele din Irak – în special în Bagdad – au pus în umbra câstigurile
politice ale cet`]enilor irakieni. Terori[tii Al Qaeda [i insurgen]ii suni]i au
recunoscut pericolul mortal reprezentat de alegerile din Irak pentru cauza
lor, r`spunzând prin acte criminale revolt`toare care vizau cet`]eni
nevinova]i.” (George Bush, Discurs cu privire la noua strategie în Irak, 10
ianuarie 2007)
1. Identific` corect cele dou` tipuri de discurs. Argumenteaz` r`spunsul.
2. Stabile[te asem`n`rile [i deosebirile dintre ele.
3. Analizeaz` rela]ia dintre componentele situa]iilor de comunicare
(emi]`tor-receptor, cod, mesaj, referent, canal) în textele de mai sus.
4. Ce func]ii ale limbajului, dup` Jakobson, sunt întâlnite în cele dou` texte?
5. Construie[te :
a) un discurs publicistic în care s` prezin]i un eveniment la care ai asistat;
b) un discurs politic prin care s`-]i convingi colegii s` te voteze. Parlamentul European, sala de dezbateri

131
STUDIU DE CAZ

14 TIPURI DE ROMAN
ÎN LITERATURA ROMÂNÃ
SUB COMUNISM
„În proza anilor ’60–’70, realitatea r`mânea cuprins` în cadre tradi]ionale,
privit` global [i de sus, «empiric» a[ zice, prin intermediul unor personaje coe-
rente [i omogene, f`r` «fisuri», indiferent de maniera adoptat` de romancier,
care putea fi descriptiv`, documentar`, analitic` etc. De la Marin Preda la
Augustin Buzura s-a consolidat prestigiul acestui roman social, realist [i psiho-
logic, solid construit, relativ facil ca acces pentru toate categoriile de cititori.”
Nicolae Manolescu, Literatura român` postbelic`, vol. II

FI}IER TEORETIC
Prima etapã a epocii comuniste – etapa stalinismului integral (1948–1953) –
în România este marcatã de proza conflictelor antagonice, în care personajele sunt
în alb ºi negru, pamfletul este specia literar-jurnalisticã des întâlnitã, alãturi de
reportajul care reflectã noile realitãþi ale construirii socialismului sau pune sub
reflector faptele care nu se înscriu în ideologia de partid.
Apar de asemenea romanele „luptei de clasã”, cum sunt: Desculþ de Zaharia
Stancu, Pãuna Micã ºi Mitrea Cocor de Mihail Sadoveanu.
O specie exploatatã din raþiuni politice este romanul istoric, ce accentueazã
vechea prietenie cu sovieticii, elanul revoluþionar, cultul eroilor neamului etc.
Printre cele mai cunoscute romane istorice orientate politic se numãrã: Nicoarã
Potcoavã de Mihail Sadoveanu, Bãlcescu – revoluþionar de Dumitru Almaº, Zile
ºi nopþi în furtunã de B. Iordan, trilogie dedicatã lui Tudor Vladimirescu, Rãscola
iobagilor de I.D. Muºat, Mitruþ al Joldii de C. Ignãtescu, Douã ambasade de
Zidul Berlinului, Mihnea Gheorghiu, în care Dimitrie Cantemir sudeazã relaþiile româno-ruse etc.
simbol al separaþiei dintre
Estul comunist ºi Vestul democrat În etapa destalinizãrii formale (1953–1964), dupã moartea lui Stalin, ac-
centele se schimbã, dogmatismul îºi mai atenueazã rigoarea. Astfel, apare o nouã
viziune asupra contradicþiilor de clasã, care nu mai sunt privite ca antagonice,
pamfletul împotriva „burghezo-moºierimii” pierzând teren. În acelaºi timp, nu se
renunþã la tematica ideologicã ºi la formula stilisticã a realismului socialist din
perioada anterioarã, numai cã ideologia este, aºa cum observã criticul Eugen
Negrici, mai „abil încorporatã”, ceea ce duce la apariþia „hibrizilor narativi” în care
talentul narativ se asociazã dogmei de partid, cum sunt cazurile de prozã scurtã:
Ana Roºculeþ ºi Desfãºurarea de Marin Preda, sau romanul ªoseaua Nordului de
Eugen Barbu.
De asemenea, începe, în 1953, o etapã prin care literatura este „toleratã” din
dorinþa de impune o iluzie de libertate ºi de a atrage o minimã încredere a
scriitorilor. Acum se renunþã la temele majore ºi la determinismul simplist,
criteriul politic pare pus între paranteze sau oricum lãsat în planul secund, în
favoarea redescoperirii complexitãþii artei ºi a literaturii ca literaturã. Apar astfel
romane ale unor autori cum sunt G. Cãlinescu (Bietul Ioanide, Scrinul negru) ºi
Petru Dumitriu (Cronicã de familie). Se redescoperã tipologiile, personajele cu
psihologie complexã ºi cu individualitate puternicã (Moromeþii de Marin Preda).
Lãrgirea realismului se face prin câºtigarea ariei periferice, marginale, MIC DIC|IONAR DE AUTORI
ceea ce echivaleazã cu o victorie fecundã a perifericului ºi insolitului:
reintrã în proza româneascã personaje de la marginea societãþii ºi lumea viu Augustin Buzura
coloratã a suburbiei marilor oraºe (Eugen Barbu, Groapa), dar ºi insolitul, (n. 1938)
aventura exoticã ºi senzaþionalul (Toate pânzele sus! de Radu Tudoran). Prozator ºi eseist con-
temporan. Liceul ab-
În contextul politic oferit de relativa liberalizare din anii 1964-1971 au solvit la Baia Mare;
loc modificãri ºi în aria literaturii de partid, care se va grãbi, cu ipocrizie, sã absolvã Facultatea de
facã dezvãluiri, încuviinþate de partid, despre trecut. Dupã o perioadã în care medicinã ºi Farmacie
cititorii au fost asfixiaþi de minciunile ºi falsificãrile comunismului, existã o din Cluj (1958–1964). Renunþã la pro-
aviditate a cãutãrii ºi descoperirii adevãrului în crâmpeie de fraze cât de fesia de medic psihiatru ºi se dedicã
mici. Corifeii partidului vor exploata aceastã nevoie organicã a individului, literaturii. Metodele psihiatrice de inves-
oferindu-i simulacre de realitate, fulguraþii ale adevãrului cunoscut de toþi, tigare a conºtiinþei umane se vor regãsi
dar de nimeni pronunþat. în romanele sale. Debuteazã cu volumul
În general vorbind, literatura toleratã este traversatã de douã aspiraþii de nuvele Capul Bunei Speranþe în 1963.
majore: aflarea adevãrului politic, istoric, social ºi moral, ºi aspiraþia la Augustin Buzura se opreºte în romanele
recâºtigarea caracterului definitoriu al literaturii, al propriului ei sale de tinereþe asupra dramei inte-
drum, al literaturitãþii. Totuºi, libertatea este limitatã, adevãrurile nu pot fi lectualului care intrã în conflict cu
spuse decât pe jumãtate: critica era acceptatã doar în privinþa trecutului sistemul comunist din lumea academicã
dejist (Cu trecutul, da, puteþi fi combativi!), fãrã a ataca însã principiile care (Orgolii, Refugii) ºi în aceste romane
stau la baza funcþionãrii comunismului, elanul revoluþionar, economia experimenteazã din punct de vedere
centralizatã ºi puterea partidului unic. Greºelile trecutului pot fi justificate, narativ procedeul fluxului conºtiinþei.
deoarece, conform unui slogan sovietic, Uraganul primenitor al revoluþiei Printre cele mai cunoscute cãrþi ale sale
nu frânge numai uscãturile pãdurii. se aflã Vocile nopþii (1980), Drumul
Ceea ce face ca valoarea romanelor „obsedantului deceniu” sã poatã fi cenuºii (1988), Recviem pentru nebuni ºi
pusã în discuþie este faptul cã, oricât de talentat ar fi fost prozatorul, oricât bestii (1999). A fost unul dintre cei mai
de complexã ar fi fost analiza psihologicã ºi de densã naraþiunea lui, nu-þi cenzuraþi romancieri în acea epocã.
poþi reprima senzaþia cã asiºti la prestidigitaþia unui conformist mai mult
sau mai puþin abil. (Eugen Negrici, Literatura românã sub communism)

Eugen Negrici repereazã urmãtoarele etape în evoluþia romanului aflat


în cãutarea adevãrului politic, istoric, social ºi moral:
ªtefan Bãnulescu
• Primele dezvãluiri ale erorilor trecutului comunist, reliefate în
(1929–1998)
romane precum Moromeþii, vol. II de Marin Preda (care pune în luminã
Poet ºi prozator, autor
drama þãranului român confruntat cu ororile colectivizãrii ºi deposedãrii de
al unui univers ficþio-
pãmânt, precum ºi captarea de prozeliþi din rândurile proºtilor, leneºilor,
nal în care îmbinã
neisprãviþilor) ºi Cordovanii de Ion Lancrãnjan (care prezintã, de asemenea,
fabulosul cu realismul
experienþa traumatizantã a colectivizãrii forþate).
ºi creeazã imaginea
• Primele încercãri de dezvãluire a caracterului nociv al prezentului fantasticã a Câmpiei Bãrãganului în
ceauºist, reprezentatã prin romanul Princepele de Eugen Barbu în care proiecþie miticã. A debutat în 1965 cu
perioada domniilor fanariote este un pretext pentru exprimarea într-o volumul de nuvele Iarna Bãrbaþilor
manierã alegoricã, parabolicã, aluzivã, echivocã, a unor critici aduse puterii. (Premiul pentru prozã al Uniunii Scri-
• Dezvãluirea tarelor societãþii socialiste. Literatura înstrãinãrii, în itorilor). În 1976 apare volumul de
romane care au ca temã problematica omului ºi a opþiunii morale în eseuri Scrisori provinciale – titlul volu-
comunism, ilustratã în romane precum Intrusul ºi Marele singuratic de mului este impus de cenzurã. Cartea va fi
Marin Preda, Absenþii de Augustin Buzura, Vestibul, Interval, Cunoaºtere reeditatã cu titlul Scrisori din Provincia
de noapte, Pãsãrile de Alexandru Ivasiuc. de Sud-Est sau o bãtãlie cu povestiri. În
• Reflecþii filosofice ºi morale „neortodoxe” în travesti literar, prezente 1977 publicã romanul Cartea de la Meto-
în romane precum Viaþa ºi opiniile lui Zacharias Lichter de Matei polis, întâiul volum din ciclul Cartea
Cãlinescu, Martorii, Cartea fiilor ºi Epistole de Mircea Ciobanu, care Milionarului, proiectatã în patru pãrþi.
valorificã morala creºtinã ºi insemnele credinþei.
133
MIC DIC|IONAR DE AUTORI Aspiraþia la literaturitate se concretizeazã, la început, prin reapariþia
romanului scris la persoana I ºi a viziunii subiective asupra existenþei.
Mircea Horia Are loc reciclarea realismului tradiþional ºi apar primele încercãri de
Simionescu modernizare prin:
(n. 1928) • Reapariþia interesului pentru individ ºi pentru complexitatea naturii
Prozator contemporan, umane în proza biograficã, dominatã de subiectivitatea auctorialã (Desculþ
care, prin ironie, ludic de Zaharia Stancu), în proze pitoreºti de mediu cu eroi „suciþi ” ºi întâmplãri
ºi intertextualitate, prin bizare (Dincolo de nisipuri ºi Varã buimacã de Fãnuº Neagu), precum ºi în
„literatura literaturii”, proza de introspecþie ºi analizã psihologicã, în care se manifestã predilecþia
este privit ca un precursor al postmo- pentru „cazuri” ºi psihologii abisale (Francisca, În absenþa stãpânilor,
dernismului autohton. În 1943 face Animale bolnave, Îngerul de gips de Nicolae Breban);
cunoºtinþã cu Costache Olãreanu ºi Radu
• Tendinþa de transfigurare a realului în proze cu intruziuni fantastice
Petrescu, viitorul nucleu a ceea ce se va
ºi mitice (Iarna bãrbaþilor de ªtefan Bãnulescu, Echinoxul nebunilor ºi alte
numi peste aproximativ treizeci de ani
povestiri de A.E. Baconski);
ªcoala de la Târgoviºte. A debutat în
1969, cu Dicþionar onomastic, primul • Ivirea primelor experimente formaliste ºi a unor elemente de discurs
volum din ciclul Ingeniosul bine tem- autoreflexiv, ludic ºi ironic prin reluarea elementelor demitizante ale avan-
perat. A mai publicat: Redingota (1984), gardei ºi declanºarea procesului de sincronizare cu experienþele moderne
Licitaþia (1985) ºi altele. europene (proze de Dumitru Þepeneag, Sorin Titel);
• Apariþia satirei corosive, a umorului. Tentaþia absurdului ºi a gro-
tescului (în proze de Ion Bãieºu ºi Teodor Mazilu).

În etapa naþionalismului comunist, în pofida campaniei de reîndoc-


trinare începutã în 1971, continuã procesul de modernizare ºi europenizare
al literaturii române.

Este prezentã dorinþa dureroasã de revelare a adevãrului prin dez-


vãluirea erorilor „obsedatului deceniu”, dar ºi prin devoalarea prezentului
Gheorghe Crãciun ceauºist (prin aluzie, alegorie, parabolã, analogie) sau prezentarea tarelor
(1950–2007) morale ale noii lumi. În aceastã tendinþã se încriu cãrþi precum Feþele
Prozator ºi teoretician tãcerii, Absenþii, Vocile nopþii, Drumul cenuºii de Augustin Buzura,
literar din generaþia Galeria cu viþã sãlbaticã de Constantin Þoiu, Cel mai iubit dintre
’80. În timpul facul- pãmânteni de Marin Preda. Reîntoarcerea în perioade mai îndepãrtate (cum
tãþii de Filologie la
ar fi interbelicul) ºi asumarea trecutului istoric se face în romane ca Delirul
Universitatea Bucu-
de Marin Preda ºi Dimineaþã pierdutã de Gabriela Adameºteanu.
reºti frecventeazã cenaclul studenþesc de
Se manifestã de asemenea o prozã de introspecþie, de revelare a
prozã Junimea, condus de Ovid. S.
complexitãþii personajelor ºi a situaþiilor imprevizibile, aºa cum sunt
Crohmãlniceanu ºi în anii 1970–1973
Bunavestire ºi Don Juan de Nicolae Breban.
înfiinþeazã revista de perete ºi cenaclul
Romanul de inspiraþie socialã dobândeºte acum o reþea de semnificaþii
Noii, alãturi de colegii sãi de generaþie
mitice ºi simbolice (de exemplu Femeie iatã fiul tãu, de Sorin Titel).
Gheorghe Ene, Ioan Flora, Ioan Lãcustã,
În plus, în aceastã direcþie se dezvoltã ºi la noi un realism magic ºi
Constatin Stan, Sorin Preda. Debutul sãu
publicistic are loc în revista Luceafãrul simbolic (Dumitru Radu Popescu: F, Vânãtoarea regalã, ªtefan Bãnulescu:
cu poezie. Debuteazã editorial în 1982 Cartea Milionarului, ªtefan Agopian, George Bãlãiþã).
cu romanul Acte originale. Copii
legalizate. Alte romane: Compunere cu Cele mai influente grupãri literare sunt acum „ªcoala de la Târgoviºte”
paralele inegale, (1988), Frumoasa fãrã (Costache Olãreanu, Tudor Þopa, Mircea Horia Simionescu ºi Radu
corp (1993), Pupa russa (2004). A fost Petrescu), precum ºi optzeciºtii (Mircea Cãrtãrescu, Gheorghe Crãciun, M.
ºi un animator al generaþiei ºi un legi- Nedelciu). Se face, prin literatura scrisã de ei, trecerea cãtre o prozã
timator al acesteia prin activitatea autoreferenþialã, ironicã ºi parodicã, cãtre fabricarea fantasticului ºi se iese
publicisticã ºi editorialã. astfel din modernitate, cãtre postmodernism.

134
Romanul politic. „Diminea\` pierdut`” MIC DIC|IONAR DE AUTORI
S` explor`m Gabriela
textul!
Adameºteanu
(n. 1942)
Citeºte cu atenþie fragmentele de mai jos: Scriitoare, jurnalistã ºi
a) „Cam p-atunci începuse sã se ducã pe la cliente p-acasã, cã de-nchis traducãtoare. A urmat
le închisese prãvãlia, ºi ea ce sã facã? Putea sã intre la cooperativã, da nu cursurile liceale la
i-a plãcut sã aibã stãpân pe cap. Mai bine s-a dus la cliente, o zi la una, o zi Piteºti (1956–1960) ºi
la alta (…) Cucoane mari fusese, da acu le ajunsese greu: mai ºi ale Facultãþii de Limbã ºi Literaturã
îmbãtrânise, le scosese din casile lor, de unde-avea niºte palate ajunsese de Românã a Universitãþii din Bucureºti
sta ºi pân pivniþe, ºi pân poduri, vai de capu lor ajunsese. Era una de fusese (1960–1965). A fost redactor la Editura
ditamai prinþesa, º-acu spãla rufe într-un garaj, uite-aºa boccele de rufe Enciclopedicã, devenitã ulterior ªtiin-
spãla, adunate, ea ºtia de unde le aduna. ªi mai avea ºi trei copii, stãtea þificã ºi Enciclopedicã, ºi apoi la Editura
ºi-ãia pântre picioarele ei, ºi ea dã-i ºi dã-i, le turuia franþuzeºte, nemþeºte. Cartea Româneascã. Dupã Revoluþia din
ªi dup-un timp aºa se-nvãþase, de lua ºi copii strãini, doi lei ora, ºi dã-i ºi 1989 a fost redactor-ºef la revista „22”.
freacã rufele, opãreºte-le, aprezeteazã-le, ce le-o fi fãcut. ªi dã-i ºi turuie S-a implicat în zona jurnalismului
franþuzeºte, ºi care vrea sã-nveþe, ce sã vezi? Învãþa. ªi la loazele de copii cultural ºi politic. A publicat volume de
uite-aºa le mergea gura – pe nemþeºte, pe englezeºte, dracu sã-i ia … nuvele: Drumul egal al fiecãrei zile
Asta tot de la madam Ioaniu o ºtie, cu ochii ei a vãzut-o baba, pe (1975), Dãruieºte-þi o zi de vacanþã
Cantacuzineascã, la albia de rufe. O femeie foarte cumsecade ºi foarte bine (nuvele, 1979), Varã-primãvarã, nuvele
cicã era prinþesa, o doamnã fusese, ºi tot o doamnã era ºi acu, chiar dacã (1989); romane: Dimineaþã pierdutã
freca jegu la toþi nespãlaþii. ªi bãrba-su prinþesei vrusese sã-l împuºte ãºtia, (1983), ediþia a doua (2004), Întâlnirea
da pân la urmã a scãpat dupã vreo dooj-de ani, vezi cã ºi-aici e dacã ai, sau (2003); eseuri: Obsesia politicii (inter-
n-ai ziel. Cã Ioaniu s-a curãþat în nici doi ani, de nici n-a apucat sã-i facã viuri, 1995), Cele douã Românii (pu-
proces ºi sã-l judece. ªi care-a fost sã trãiascã, a stat ºi dooj-de ani, ºi-a blicisticã, 2000).
mâncat clorurã de var care-o turna în latrine, ºi aºa a scãpat. Cã era o
dezenterie la Jilava, la Sighet, unde era ei, ºi ãia de-a mâncat clorurã de var
a scãpat, n-a murit de pântecãraie. O fi fost, n-o fi fost, ea o vinde cum a
cumpãrat-o… “
b) „Ea tãia, ea spânzura, unu nu-ndrãznea sã-i zicã nici dã-te mai
încolo. ªtia ei ce ºtia, ºi zurlia de Ivona ºi putoarea de bãrba-su, ºtia ei cã ºi
casa, ºi covoarele ºi argintãria ºi bijuteriile ce mai rãmãsese, toate era pe
numele babii; toate-ale ei, ºi mai primea ºi pensia de pe urma lu bãrba-su.
A murit la zdup, a murit el la Sighet, a murit el la Jilava, la Piteºti, ºtie el
unde-a murit, da pân-al ormã tot i-a dat pentru el pensie babii. Cã fãcuse ºi
rãzboiu ãlãlant, ºi uite-aºa avea pumni întregi de decoraþii! Cã fusese rãnit
la Predeal, ºi-l þinuse ascuns chiar baba! Chiar madam Ioaniu, Mironescu o
chema p-atunci, îl þinuse ascuns, luni ºi luni, ºi chiar ºi bãrba-su, Profesoru, MIC DIC|IONAR DE
chiar el îl ascunsese, cã era ei amândoi prietini. ªi p-ormã-l luase nemþii pe TERMENI CULTURALI
bãrba-su dintâi sã-l ducã în lagãr, da pe Ioaniu, nu. Ioaniu se-mbrãcase civil
ºi trecuse-n Moldova, el ºtia cum de trecuse. ªi luptase la Mãrãºti, ºi iar îl Roman politic – un tip de prozã narativã
rãnise, ºi p-ormã-l umpluse ãia, regele ºi regina, ºi Averescu, de decoraþii. dezvoltatã mai ales în condiþii de
(…) N-a avut el noroc pânã la capãt, cã tot a murit la zdup, da baba poþi sã cenzurã ºi opresiune politicã, prin
zici c-a avut. Baba a rãbdat ea ce-a rãbdat, a strâns ea dân dinþi, a þinut ea care autorii încearcã sã dezvãluie,
pensiune, a bãtut ea oraºu cu lecþii de francezã, de germanã, da a rãmas cu uneori în manierã parabolicã sau
de toate: ºi cu casa casã, ºi cu cristale, ºi cu covoare, ºi pân la ormã, tot a alegoricã, adesea prin aluzie la epoci
luat ea pensie de pe urma lu bãrba-su. Pân la ormã, tot i-a tocat banii! D-aia, similare, realitatea socialã, culturalã
dupã ce a tãcut mâlc, ani de zile, numai aºa o auzeai: ºi economicã specificã perioadelor
— Alo! fãcea baba. Alo! Aici Sofia general Ioaniu.” totalitariste.

135
Lucru individual
Afl` mai mult
1. Care sunt m`rcile subiectivit`]ii în fragmentele de mai sus?
Romanul Dimineaþã pierdutã (1984)
2. Realizeaz` un portert al personajului–narator din cele dou` fragmente.
de Gabriela Adameºteanu poate fi consi-
derat un roman politic, un roman al fe- 3. Din perspectiva „de mahala“ a Vic`i Delc`, (cu limbajul ei agramat [i
savuros în acela[i timp), Sophie Ioaniu, fost` Mironescu, apare ca o
meilor ºi, în mare parte, un roman al
lupt`toare care [i-a sus]inut pân` la cap`t voin]a de „clas` social`“ [i de
societãþii burgheze din Bucureºti din femeie frumoas` din vremuri apuse care-[i p`streaz` înc` sticlu]ele de
preajma Primului Rãzboi Mondial, dar ºi parfumuri scumpe [i î[i aminte[te povestea fiec`reia dintre ele. Istoria cu
al lumii de dupã 1945, fiind construit pe Ioaniu, pe care îl iubise de pe vremea c`s`toriei cu Mironescu, este
mai multe planuri temporale ºi din prezentat` acum cu elipsele de rigoare, sugerate mai degrab` de
perspectiva mai multor naratori: Vica observa]iile neobosite al b`trânei croitorese. În acela[i timp, se poate
Delcã (bãtrâna), ªtefan Mironescu observa din fragmentul prezentat, o variant` „feminin`“, de discu]ie între
(profesorul), Sophie (soþia acestuia), servitori, a destinului de general al armatei române al lui Ioaniu: tragismul,
Yvonne (fiica lui Sophie ºi ªtefan eroismul, conjunctura politic` se las` doar ghicite, aparent bagatelizate de
Mironescu). tonalitatea b`trânei. Care este efectul narativ [i stilistic al op]iunii pentru
Compoziþional, romanul este con- acest personaj-narator.
stituit din câteva monologuri, mai mult 4. Identific` registrul stilistic utilizat [i argumenteaz`-]i r`spunsul cu exemple
sau mai puþin fluente, ale Vicãi (madam din texte.
Delcã), din replicile celorlalte femei,
prezente sau doar aduse prin amintirea Repere de interpretare
personajului-cheie, din jurnalul þinut în
1916 de profesorul ªtefan Mironescu, de Personajele Gabrielei Adameºteanu îºi construiesc aceste spaþii de
un fragment în care dominã stilul in- libertate tocmai în recursul la memorie, în bavardajul necontenit, în fluxul
direct liber aparþinând Ivonei, de mono- gândurilor, uneori ascunse chiar de cei asemenea lor, cum se întâmplã cu
logul interior al tânãrului Titi Ialomiþeanu, Vica ori cu Yvonne, care ºtie adevãrata, tragica poveste a mãtuºii Margot,
discipol al profesorului sau al lui Gelu, cu nemiloasa boalã, cu plecarea lui Sandu Gheblescu, soþul celei din urmã,
nepotul de sorã al Vicãi. Fragmentar, în lumea liberã, care ºtie despre dubla funcþionaliate a casei de modã
textul nu suprapune doar voci divers (paravan pentru cãlãtoriile de agent de informaþii ale lui „nenea Sandu“).
colorate afectiv ºi cultural, ci ºi douã
Yvonne nu reface însã adevãrata poveste decât în sinea ei, nu rosteºte
epoci istorice complet diferite: burghezia
niciodatã asemenea istorii, dupã cum nu pune nicicând întrebãri indiscrete
intelectualã în primele decenii ale
soþului care mai cã nu stã pe acasã. Lasã pentru conversaþia cu madam Delcã
secolului al XX-lea ºi lumea în destrã-
mare, în schimbare a Bucureºtilor în lucruri mai nevinovate. În acelaºi timp, Vica Delcã îºi reaminteºte copilãria
plinã instaurare a comunismului. De ase- ei din mahala, de fatã rãmasã devreme orfanã, dar care, ca orice parfum de
menea, se impune observaþia cã autoarea copilãrie, acum are fericirea ºi nostalgia ei. Bãrbaþii sunt fie în închisori
nu reface în detaliu, la modul realist, (Jorj Ioaniu), fie fug în Occidentul liber (Tudor, fiul lui Yvonne), fie au
atmosfera celor douã lumi, ci o sugereazã plecat dintre cei vii (ªtefan Mironescu, dar ºi „lighioana bãtrânã“, soþul
prin amãnuntele rememorate de perso- Vicãi), fie, ca soþul Ivonei, „Niki, le-a lãsat baltã pe-amândouã ºi-a plecat la
naje sau prin informaþiile uneori date sub Matracucã“, mai mult lipsind din familie.
formã de zvon (ori „bârfã“). Lumea, ca Romanul poate fi considerat o mãrturie discontinuã despre lume ºi
ºi identitatea personajelor, se compune viaþã. Ca ºi cum „arhivarea“ cuminte sau construcþia realistã a unor
din bucãþi, din fragmente de memorie ºi subiectivitãþi nu mai poate fi creditabilã, autoarea recurge la artificiul unor
din comentariul maliþios-nostalgic al mãrturii fragmentare, al unor unitãþi discursive care nu mai pretind cã deþin
vocilor feminine. Este vorba, de fapt, de adevãrul, nici nu-l mai proclamã, ci-l colporteazã la nesfârºit. Istoria
prezentarea unor secvenþe de memorie personalã ºi colectivã, drama unei lumi în schimbare, decãderea burgheziei
culturalã, socialã, în formã filtratã, redi- democrate odatã cu instaurarea comunismului, începutul arestãrilor, morþii
mensionatã ºi resedimentatã afectiv a din puºcãriile anilor ’50–’60, naþionalizarea, ascensiunea rapidã a
unor amintiri ºi comentarii legate de pro- activiºtilor de partid, ruina materialã ºi psihicã a familiilor de intelectuali
pria biografie sau de biografiile celor din formaþi în perioada interbelicã – toate acestea sunt prezentate aºa cum revin
jur. Istoria, atât cea personalã, cât ºi cea în memoria dureroasã ºi fericitã în acelaºi timp ºi în discursul discontinuu
naþionalã ori europeanã, este adusã, este al personajelor feminine. Textul este dominat de prezenþa Vicãi Delcã, din
coborâtã la o altã scarã micã, a respiraþiei al cãrei unghi de vedere rãzbate, în douã paragrafe cu un limbaj de suburbie
scãzute. agramatã, drama unei întregi categorii sociale.
136
GENERAÞIA RÃZBOIULUI
ºTEFAN AUG. DOINAº
„Poetul a început prin a-[i afirma, deodat`, cele trei calit`]i ce vor r`mâne, cu
mici retu[uri, definitorii pentru toat` poezia lui: orgoliul formei, limpezimea
gândirii în imagini [i ispita parabolei. Poemele scrise în deceniul al cincilea nu
15
deconspir` un încep`tor, [i asta din pricin` c` rigoarea formal` [i siguran]a
exprim`rii poetice, pe care al]ii le ob]in prin îndelung exerci]iu, la {tefan Aug.
Doina[ ]in de natura talentului însu[i.”
Lauren]iu Ulici, Scriitori români

FI}IER TEORETIC

Cercul literar de la Sibiu


Gruparea literarã de la Sibiu se situeazã încã de la început sub incidenþa
capriciilor istoriei: în urma Dictatului de la Viena, România a fost obligatã sã
cedeze Ungariei Ardealul de Nord, fapt ce a determinat mutarea Universitãþii
clujene la Sibiu, ºi implicit a viitorilor cerchiºti.
Pânã la coagularea într-un grup literar coerent, cu principii estetice comune,
membrii Cercului de la Sibiu se formeazã în atmosfera revistei La curþile dorului
ºi a Cercului literar studenþesc Octavian Goga, ambele patronate de Lucian Blaga,
figura reprezentativã a culturii române din Ardeal. O parte dintre tinerii scriitori ce
frecventeazã aceste medii literare resimt necesitatea adoptãrii altor repere cul-
turale, care se concretizeazã în teoriile lovinesciene, care contestau vehement
ideologia sãmãnãtoristã ce lua o amploare considerabilã.
Iniþiatorii noii grupãri literare, Radu Stanca, Ion Negoiþescu, ªtefan Aug.
Doinaº, Cornel Regman, Eugen Todoran îºi fac apariþia în atmosfera literarã printr-un ªtefan Aug. Doinaº
manifest sonor, ce îmbracã forma unei scrisori adresate lui E. Lovinescu, mentorul
lor declarat. Astfel, la sugestia lui Radu Stanca, Ion Negoiþescu scrie un articol,
intitulat Ardealul estetic, publicat în ziarul Viaþa la 13 mai 1943, cu subtitlul O
scrisoare cãtre d. E. Lovinescu a Cercului Literar din Sibiu, moment ce reprezintã
oficializarea grupãrii. Prin intermediul scrisorii îºi manifestã adeziunea faþã de
ideea lovinescianã a autonomiei esteticului, disociindu-se de valorile etice ºi etnice
promovate de sãmãnãtorism. Prestigiul manifestului ºi implicit al cerchiºtilor este
întãrit de scrisoarea de rãspuns a lui Lovinescu, în care îºi exprimã aprecierea faþã
de iniþiativa acestora, pe care îi numeºte a patra generaþie postmaiorescianã
apãrãtoare a autonomiei esteticului.
Dupã moartea lui Stalin ºi venirea la putere în URSS a lui Hruºciov, autorii
Cercului de la Sibiu sperã cã se va produce ºi în România un „dezgheþ” veritabil.
Arestat la 13 februarie 1957, ªtefan Aug. Doinaº este condamnat la un an de
închisoare „pentru omisiune de denunþ”. („...În redacþia revistei Teatru – unde mã
aflam cu I.D. Sîrbu – a venit Marcel Petriºor, tot un arãdean, un originar de pe
meleagurile arãdene, care ne-a informat despre revoluþia din Ungaria. Ne-a spus
cã, în cazul în care va fi ºi la noi manifestaþie, armata va fi de partea noastrã, dupã
care vom cere scoaterea limbii ruse din învãþãmânt ºi aºa mai departe... Dupã trei
zile, Marcel Petriºor a fost arestat, iar eu am fost ridicat dupã trei luni. De
ce? Marcel Petriºor a fost bãtut cu ranga ca sã spunã cu cine a mai stat de
vorbã în legãturã cu revoluþia din Ungaria, aflându-se astfel ºi despre mine!
[...] Eu am fost condamnat la un an, cu circumstanþe atenuante, pentru
omisiune de denunþ.”).
Dupã modelul lui E. Lovinescu, Cercul a încercat sã salveze tradiþia
literaturii române, dar a fost repede lichidat de prigoana comunistã din anii
’50. Membrii lui au devenit ulterior membrii „generaþiei pierdute”.
Ideile de bazã ale Cercului de la Sibiu vor fi sintetizate într-un articol
program semnat de Radu Stanca, intitulat Resurecþia baladei.

S` explor`m
textul!

Citeºte urmãtorul fragment:

„Partizani ai primatului valorilor estetice, noi eram departe de a fi


satisfãcuþi de estetism: poezia «purã», pe care o cunoºteam foarte bine (unii
dintre noi o experimentaserã) ni se pãrea o formulã sterilizantã, incapabilã
sã cuprindã complexitatea axiologicã a unei opere cu adevãrat majore.
«Purismul» ºi «turnul de fildeº» ni se pãreau nu un azil salvator, ci un exil
aseptic, menit sã reteze avânturile noastre, sortit sã ne cantoneze într-un
experimentalism fãrã perspectivã. În acelaºi timp, eram total refractari faþã
de poezia patriotardã a vremii, puternic încurajatã de oficialitãþi. (…)
Spiritul ºi maniera acestui gen baladesc erau complicate, la Radu
Stanca, de o artã poeticã în care accentul cãdea pe elaborarea conºtientã, pe
rigoarea acceptatã a unei construcþii în verb a spiritului, pe infuzia de istorie
ºi culturã în corpul substanþei lirice, pe conºtiinþa clarã cã esteticul trebuie
însoþit de alte valori, pentru ca opera sã capete o adevãratã adâncime ºi
Lucru individual complexiune axiologicã. Pentru aceasta, el recomanda o dublã îmbogãþire a
sferei lirice, a substanþei poetice: pe de o parte, liricul trebuie sã profite de
1. Care sunt formulele poetice de pe urma genurilor înrudite, apropiindu-ºi procedee epice ºi dramatice (de la
care se deta[eaz` membrii Cercului
naraþiune pânã la dialog), sporindu-ºi astfel structura compoziþionalã; pe de
de la Sibiu?
altã parte, valoarea esteticã trebuie sã se însoþeascã cu alte valori – etice,
2. Care sunt caracteristicile balades-
politice, magice etc. – pentru a-ºi lãrgi spectrul emoþional, pentru a da posi-
cului în viziunea pe care {tefan Aug.
Doina[ i-o atribuie lui Radu Stanca? bilitatea versului sã cuprindã întreaga arie a ideilor care frãmântã o con-
ºtiinþã umanã. Din proporþia realizatã între aceste elemente – lirice, epice,
3. În ce anume const` aceast` nou`
îmbog`]ire a lirismului pe care o rea-
dramatice –, Radu Stanca extrãgea criteriul stabilirii unor subdiviziuni ale
lizeaz` baladescul? baladescului: lamentaþia baladescã (atunci când anecdota e un simplu
pretext generator al stãrii lirice, comunicarea afectivã fãcându-se singurã,
4. Care dintre speciile baladescului
men]ionate – lamenta]ia baladesc`, declanºatã de o anume întâmplare dramaticã, de o anume situaþie poeticã),
legenda sau eposul [i balada pro- legenda sau eposul (atunci când confesiunea liricã e filtratã prin arta de a
priu-zis` – ]i se par mai apropiate de povesti, procedeele epice având un rol mai pronunþat) ºi balada propriu-zisã
sensiblitatea modern`? Argumen- (atunci când procedeele dramatice – dialog, replicã, conflict etc. – trec pe
teaz`-]i r`spunsul. primul-plan, obligându-l pe poet sã manifeste un fel de obiectivitate faþã de
5. „Resurec]ia baladei” presupune în evenimentul narat, reprezentat).”
acela[i timp faptul c` „valoarea es- (ªtefan Aug. Doinaº, Radu Stanca ºi spiritual baladesc,
tetic` trebuie s` se înso]easc` cu în vol. Poezie ºi modã poeticã)
alte valori – etice, politice, magice
etc.” Care este rolul acestui fapt?

138
Opera ]i contextul cultural
Afl` mai mult
Spirit de facturã neoclasicã, ªtefan Aug. Doinaº (1922–2002) Geneza poemului
(pseudonimul lui ªtefan Popa) se impune încã de la debut drept un poet „Þin minte însã cã intenþia mea,
deplin, fãrã ezitãri de începãtor, dovadã a talentului sãu poetic desãvârºit. când am compus aceastã poezie, a fost
Debuteazã în 1939 în Jurnalul literar, coordonat de G. Cãlinescu, iar aceea de a realiza o îndoitã exigenþã:
în 1947 obþine premiul Eugen Lovinescu pentru volumul în manuscris, pe de o parte, o structurã dramatico-
Alfabet poetic. Volumul nu mai apare însã, din cauza instaurãrii epico-liricã tipicã, de baladã cu trei
comunismului, fapt ce determinã o distanþã temporalã considerabilã între momente conflictuale urmate de un
debut ºi apariþia primului volum, în 1964, Cartea mareelor, an al maturitãþii deznodãmânt final; pe de altã parte, un
ºi cristalizãrii concepþiei sale poetice. Alte volume de poezii sunt: Omul cu caracter simbolic al desfãºurãrii lor, care
compasul (1966), Seminþia lui Laokoon (1967), Alter ego (1970), Anotimpul sã permitã mai multe interpretãri.” –
discret (1974), Alfabet poetic (1978). Opera poeticã este dublatã de o afirmã poetul.
intensã preocupare pentru poezia modernã contemporanã, materializatã în Deoarece balada Mistreþul cu colþi
volume de eseuri precum: Lampa lui Diogene (1970), Poezie si modã de argint a fost asociatã, prin proble-
poeticã (1972), Orfeu ºi tentaþia realului (1974), Papirus (1974), Anotimpul matica opoziþiei dintre omul de geniu ºi
discret (1975), Hesteria (1979), Ontopoeme (1983), Vânãtoare cu ºoimi omul comun, cu poemul lui Al. Mace-
(1985), Interiorul unui poem (1990), Arie ºi ecou (1992), Lamentaþii donski, Noapte de decembrie, conside-
(1993). De asemenea, este un remarcabil traducãtor, virtuozitate ilustratã rându-se cã ar fi reprezentat o posibilã
pornind de la versurile unor poeþi precum Hölderlin, Mallarmé, Valéry sau sursã de inspiraþie, ªtefan Aug. Doinaº
Goethe (exceleazã în traducerea operei Faust, însoþitã de introducere, tabel menþioneazã: „Unii exegeþi ai mei vor fi
cronologic, note ºi comentarii). poate surprinºi aflând cã textul meu nu
avea nici o legãturã cu Noaptea de
Prezentarea textului decembrie a lui Al. Macedonski, poet pe
care nu l-am citit cu interes ºi plãcere
Balada Mistreþul cu colþi de argint a fost scrisã în anul 1945, reluatã în decât mai târziu.”
anul 1950 ºi publicatã în anul 1966 în volumul Omul cu compasul, ce Principalele surse de inspiraþie au
cuprinde un ciclu de nouãsprezece balade. fost reprezentate, dupã mãrturisirea
Semnificaþiile baladei au fost prezentate ulterior de autor în cartea autorului, de balada romanticã germanã,
Orfeu ºi tentaþia realului, în care sunt sugerate diverse chei de lecturã, fapt în cadrul cãreia un rol decisiv l-a avut
ce subliniazã posibilitãþile nelimitate de interpretare a unei opere artistice ºi poemul lui Goethe, Erlkönig, de poeziile
capacitatea autorului de a privi obiectiv, detaºat, propria creaþie. lirico-narative ale lui Bolintineanu,
Eminescu, Coºbuc sau de versurile unor
scriitori francezi precum Baudelaire,
S` explor`m
Nerval, Verhaeren, Mallarmé, Valéry.
textul!

Mistreþul cu colþi de argint

Un prinþ din Levant îndrãgind vânãtoarea — Stãpâne, ziceau servitorii cu goarne,


prin inimã neagrã de codru trecea. mistreþul acela nu vine pe-aici.
Croindu-ºi cu greu prin hãþiºuri cãrarea, Mai bine s-abatem vânatul cu coarne,
cânta dintr-un flaut de os ºi zicea: ori vulpile roºii, ori iepurii mici ...

— Veniþi sã vânãm în pãduri nepãtrunse Dar prinþul trecea zâmbitor înainte


mistreþul cu colþi de argint, fioros, privea printre arbori atent la culori,
ce zilnic îºi schimbã în scorburi ascunse lãsând în culcuº cãprioara cuminte
copita ºi blana ºi ochiul sticlos... ºi linxul ce râde cu ochi sclipitori.

139
Sub fagi el dãdea buruiana-ntr-o parte: — Stãpâne, e luna lucind prin copaci,
— Priviþi cum se-nvârte fãcându-ne semn zicea servitorul râzând cu dispreþ.
mistreþul cu colþi de argint, nu departe: Dar el rãspunde întorcându-se: — Taci...
veniþi sã-l lovim cu sãgeatã de lemn!... ªi luna sclipea ca un colþ de mistreþ.

— Stãpâne, e apa jucând sub copaci, Dar vai! sub luceferii palizi ai bolþii
zicea servitorul privindu-l isteþ. cum stã în amurg, la izvor aplecat,
Dar el rãspundea întorcându-se: — Taci... veni un mistreþ uriaº, ºi cu colþii
ªi apa sclipea ca un colþ de mistreþ. îl trase sãlbatic prin colbul roºcat.

Sub ulmi, el zorea risipite alaiuri: — Ce fiarã ciudatã mã umple de sânge,


— Priviþi cum pufneºte ºi scurmã stingher, oprind vânãtoarea mistreþului meu?
mistreþul cu colþi de argint, peste plaiuri: Ce pasãre neagrã stã-n lunã ºi plânge?
veniþi sã-l lovim cu sãgeatã de fier!... Ce veºtedã frunzã mã bate mereu?...

— Stãpâne, e iarba foºnind sub copaci, — Stãpâne, mistreþul cu colþi ca argintul,


zicea servitorul zâmbind îndrãzneþ. chiar el te-a cuprins, grohãind, sub copaci.
Dar el rãspundea întorcându-se: — Taci... Ascultã cum latrã copoii gonindu-l...
ªi iarba sclipea ca un colþ de mistreþ. Dar prinþul rãspunse-ntorcându-se. — Taci.

Sub brazi, el strigã îndemnându-i spre creste: Mai bine ia cornul ºi sunã întruna.
— Priviþi unde-ºi aflã odihnã ºi loc Sã suni pânã mor, cãtre cerul senin...
mistreþul cu colþi de argint, din poveste: Atunci asfinþi dupã creste luna
veniþi sã-l lovim cu sãgeatã de foc!... ºi cornul sunã, însã foarte puþin.

Lucru individual
1. Cite[te în întregime textul baladei [i prezint` pe scurt subiectul.
2. Identific` în text elemente apar]inând câmpului lexical al vân`torii.
3. Ce sugereaz` sintagma Veni]i s` vân`m ?
4. Men]ioneaz` valoarea expresiv` a verbelor la gerunziu.
5. Identific` pasajele descriptive [i precizeaz` rolul lor.
6. Ce raport se stabile[te între prin] [i slujitorul s`u? Ce simbolizeaz` fiecare, din punctul de vedere al aspira]iei
spre absolut?
7. Prezint` tr`s`turile de caracter ale prin]ului în antitez` cu servitorul s`u.
8. Ce reprezint` cele dou` tipuri de vânat pe care le vizeaz` cele dou` personaje?
9. Care sunt cele trei ipostaze în care mistre]ul cu col]i de argint este perceput de servitor [i ce simbolizeaz`
fiecare?
10. Ce interpretare oferi replicii Taci… pe care prin]ul o opune explica]iilor servitorului?
11. Identific` în text elemente ce sugereaz` idealul.
12. Analizeaz` finalul din cele dou` perspective prezentate de autor.
13. Alc`tuie[te un minieseu despre func]iile simbolice ale vân`torii.
14. Discut` semnifica]iile motivului cifrei trei.
15. Ce simbolizeaz` cele trei tipuri de s`ge]i?
16. Ce simbolizeaz` mistre]ul cu col]i de argint?
17. Care sunt probele pe care le traverseaz` eroul?
18. Consideri c`, din perspectiva finalului, via]a este de fapt o ini]iere în moarte?

140
Repere de interpretare
La nivel compoziþional, conform mãrturiilor autorului, balada are la
bazã principiul interferenþei genurilor: epic (are funcþia unei false naraþiuni,
prezentatã de un narator obiectiv, detaºat, a cãrui unicã intruziune este
sugeratã de exclamaþia Dar vai!, prezenþa imperfectului ºi a perfectului
simplu ca timpuri ale narãrii), dramatic (structura dialogalã, regia miºcã-
rilor, tensiunea dramaticã, evoluþia gradatã a conflictului etc.) ºi liric (inten-
sitatea ºi diversitatea sentimentelor, valoarea simbolicã a personajelor,
caracterul ceremonial al acþiunilor etc.).

Fiecare enunþ poetic cuprinde o cezurã ce divide versul în douã pãrþi


inegale. Rimele masculine alterneazã cu cele feminine, punând în evidenþã
intrarea în scenã a fiecãrui personaj. Frazele sunt simple, cu topicã fireascã,
emanând dramatism ºi totodatã mister.

Autorul sugereazã mai multe posibile interpretãri ale poemului:


I. „Existã un grad zero al lecturii simbolice, la care Mistreþul cu colþi
de argint poate fi cititã ca un simplu episod de vânãtoare, ca o baladã
cinegeticã.” La nivel epic, textul este alcãtuit dintr-o expoziþiune, cinci
secvenþe narative corespunzând replicilor personajelor ºi un epilog ce
marcheazã finalul dramatic al personajului.
II. „…prinþul va fi omul, în general; mistreþul – o imagine a idealului;
vânãtoarea – un act existenþial al realizãrii de sine. MIC DIC|IONAR DE
Balada se încarcã astfel de o atmosferã tragic-optimistã (în mãsura în TERMENI CULTURALI
care deznodãmântul e vãzut ca atingere a idealului, ca împlinire a sensului
vieþii) sau tragic-pesimistã (în caz cã moartea prinþului e privitã fie ca eºec, Teleologie – doctrinã filosoficã potrivit
fie ca o jertfã necesarã pe parcursul teleologic). (…) În felul acesta, poezia cãreia totul în naturã ar fi organizat în
apare ca o baladã simbolicã a existenþei (superioare), tragice.” conformitate cu un anumit scop, cu o
anumitã cauzã finalã.
III. „Aproape în toate culturile vechi, vânãtoarea este privitã ca un act
ritualic cu finalitate spiritualã: a urmãri vânatul înseamnã a cãuta o treaptã
superioarã de existenþã, a urmãri un ideal spiritual. (…) Într-o viziune pur
laicã, Mistreþul cu colþi de argint poate fi socotitã ca un ritual civilizator: în
acest caz, prinþul devine exponent al regalitãþii potenþiale, un viitor monarh
care încearcã sã-ºi exercite prerogativele fireºti de instaurare a ordinii,
aflându-ºi moartea în lupta cu forþele oarbe ale haosului natural.”
IV. Balada poate fi interpretatã ca un ritual iniþiatic, prinþul fiind
neofitul, cel supus iniþierii, care trebuie sã parcurgã mai multe trepte
iniþiatice. Mistreþul urmãrit poate fi „absolutul libertãþii spirituale, niciodatã
atins, intrarea în domeniul marilor mistere”, iar mistreþul care ucide, „un
animal real simbol al accidentului concret, limita tragic-necesarã a condiþiei
umane.
V. Balada poate fi interpretatã ca o artã poeticã: „Opera este egalã cu
Exerseaz`-]i creativitatea!
himera urmãritã o viaþã întreagã, a poetului: acesta moare, pânã la urmã,
ucis de propriul ideal, ucis de o operã oarecare («un mistreþ uriaº, argintat») Realizeazã o paralelã între balada
care nu se ºtie niciodatã dacã este într-adevãr Opera idealã însãºi.” Mistreþul cu colþi de argint ºi balada
popularã Mãnãstirea Argeºului, pornind
de la mitul estetic al creatorului.

141
*LIMB~ }I COMUNICARE

DEIXISUL, ANAFORA

FI}IER TEORETIC
Deixisul este unul dintre aspectele importante ale organizãrii dis-
cursului, desemnând faptul cã anumite componente ale unui enunþ nu pot fi
determinate decât prin raportare la datele concrete ale situaþiei de
comunicare. (Dicþionar de ºtiinþe ale limbii)

Existã mai multe tipuri de deixis, fiecare prezentând mãrci lingvistice


specifice:
a) personal – pronumele persponale de pers. I ºi a II-a, verbe de pers.
I ºi a II-a, forme de vocativ, unele interjecþii (mã, bre, bãi etc.);
b) spaþial – adverbe de loc (aici/acolo), pronume demonstrative
(acesta/acela);
c) temporal – timpurile verbale, anumite adverbe ºi locuþiuni
adverbiale, ce presupun raportãri la momentul enunþãrii (acum, aici, de/în);
d) social – pronume de politeþe, titluri de adresare etc.;
e) textual – adverbe sau locuþiuni adverbiale pentru exprimarea unor
relaþii concesive sau cauzale (oricum, totuºi, cu toate acestea etc.).
Elementele deictice oferã informaþii despre rolurile participanþilor la
discurs, organizarea spaþiului, plasarea anumitor obiecte, a interlocutorilor
faþã de anumite obiecte etc.
Exemplu: „De-atâtea nopþi aud plouând / Aud materia plângând / Sunt
singur ºi mã duce-un gând / Spre locuinþele lacustre.” (George Bacovia)
(deixis personal)

Anafora este un fenomen sintactico-semantic constând în reluarea


printr-un substitut a unui termen, exprimat anterior, numit antecedent.
Relaþia antecedent-substitut este numitã „relaþie anaforicã” ºi are rolul de a
oferi referinþa substitutului. Ea are mai multe funcþii: emfaticã, de
intensificare, retoricã, favorizeazã acumularea enumerativã etc.
Exemplu: „Uite-n livadã stupii, / Uite-n vifore lupii, / Uite cerbii, / Uite
firul ierbii.” (Tudor Arghezi)

Lucru individual
1. Se dau textele:

a) Cum sã te-ntâmpin, Doamne, – cu ce rugã


Ai fost copac acum eºti buturugã.
Vrei sã mã scol eu însumi din genunchi
sã-Þi fiu coroanã verde, sã-Þi fiu trunchi?
S-aºez cu vârful degetelor mele
pe-aceleaºi bolþi de fum aceleaºi stele?
Eu, cel bolnav de bine ºi de rãu,
vrei sã mã-nalþ aici în locul Tãu.
(ªtefan Aug. Doinaº)
142
b) Dragii mei, o sã mã joc odatã
Cu voi, de-a ceva ciudat.
Nu ºtiu când o sã fie asta, tatã,
Dar, hotãrât, o sã ne jucãm odatã,
Odatã, poate, dupã scãpãtat. (...)
Ne vom iubi, negreºit, mereu
Strânºi bucuroºi la masã,
Subt coviltirele lui Dumnezeu.
Într-o zi piciorul va rãmâne greu,
Mâna stângace, ochiul sleit, limba scãmoasã.
(Tudor Arghezi)

c) „Aventura conºtiinþei mele a început într-o zi de iarnã când o


anumitã întâmplare m-a fãcut sã înþeleg deodatã cã exist. Era multã lume în
casã, fiinþe mari, aºezate în cerc pe scaune mici ºi care se uitau la mine cu
priviri de recunoaºtere, dar parcã îmi spuneau cu ostilitate, te vedem, eºti
de-al nostru, dar ce faci? Atunci am auzit o voce: «Lãsaþi-l în pace! Na, mã,
ºi pe-asta!» ªi cel ce rostise aceste cuvinte a luat de undeva de pe sobã o
pâine mare ºi rotundã ºi mi-a întins-o. Atunci mi-am dat seama cã þineam
strâns ceva în braþe, tot o pâine, ºi cã asta era cauza privirilor rele îndreptate
asupra mea. Pusesem mâna pe pâinea de pe masã care era a tuturor ºi nu mai
vroiam sã dau la nimeni din ea. Iar acel om, de care ascultau toþi, în loc sã
mi-o ia cu forþa, cum furioºi se pare cã vroiau ceilalþi, fãcându-mã sã scot
rãcnete, îmi mai dãduse una: «Ia-o, mã, ºi pe-asta!» Parcã m-am trezit
dintr-un somn. M-am uitat la toþi liniºtit ºi am pus cuminte pâinea din braþe
pe masã. Nimeni nu mai m-a luat dupã aceea în seamã, au început sã rupã
din ea ºi sã mãnânce.”
(Marin Preda)
2. Identific` în textele de mai sus elementele deictice, precizând [i rolul lor
în context. Vei nota aceste informa]ii în tabelul de mai jos:

Deixis Deixis Deixis Deixis Deixis


personal spa]ial temporal social textual

3. Cum se nume[te instan]a textual` din cele trei texte, desemnat` prin
persoana I singular?
4. Construie[te un text de 10–15 rânduri, în care s` folose[ti cel pu]in cinci
elemente deictice. Subliniaz`-le!
5. G`se[te anaforele din fragmentul de mai jos, precizând [i rolul acestora :
Dorm în umbrã legãnate lebezile-n puf de undã,
Cuiburi albe, perini albe, printre stele furnicar.
Câte-o stea însinguratã catã-n aripi sã se-ascundã
Câte-o lebãdã-ºi îndreaptã capul, ca un nenufar.
(Tudor Arghezi)
Garoafele din glastrã, stând gata ca sã moarã,
Vorbesc de-o fatã blondã cu faþa diafanã,
Vorbesc de-o prea frumoasã ºi mândrã castelanã
Ce le-a purtat de grijã o-ntreagã primãvarã...
(Dimitrie Anghel)
143
POEZIA ANILOR '60-'70

16 NICHITA STÃNESCU
„Prin energiile interne ale Logosului pe care tinde a le st`pâni, poezia este pentru
Nichita St`nescu veritabilul câmp gravita]ional al cunoa[terii. Prin ea, altfel [i
neasemuit, mai exact decât prin [tiin]` [i filosofie, el încearc` o descifrare a marelui
text al existen]ei în care suntem înscri[i. Ea singur` poate deplasa cu adev`rat
frontierele sufletului uman, numai prin cuvântul s`u ea poate muta zidurile
în]elegerii. Departe de a fi doar o art` ori simplu ornament spititual, poezia este
gândit` de Nichita St`nescu ca o component` fundamental` a existen]ei,
afl`toare în fiecare om, deosebindu-l de neant [i apropiindu-l de adev`r. Poetul din
aceast` perspectiv` nu e decât un maieut, o «moa[`» a sufletelor pe care le ajut`
s`-[i descopere propria poezie. El va inventa pentru aceasta uneltele cele mai
potrivite [i va începe cu sine.”
Alexandru Condeescu, Prefa]` la Nichita St`nescu,
Ordinea cuvintelor

FI}IER TEORETIC

Lirica anilor ’60


În aceastã perioadã controlul puterii politice asupra creaþiei literare slãbeºte
spectaculos ºi începe o epocã de relativã liberalizare. Sunt readuºi în circulaþie
autorii interziºi, se înmulþesc traducerile din literatura universalã (în a cãror
promovare un rol esenþial îi revine revistei „Secolul XX” unde încep sã aparã
operele lui Kafka, Camus, Eugen Ionescu, Samuel Beckett, Fr. Durrenmatt etc.) ºi
se afirmã o nouã generaþie literarã, generaþia ’60 numitã ºi „generaþia lui Nichita
Stãnescu”. Chiar la începutul anilor ’60 debuteazã în poezie Nichita Stãnescu,
Cezar Baltag, Grigore Hagiu, Constanþa Buzea, iar ceva mai târziu Ana Blandiana,
Nichita Stãnescu Ileana Mãlãncioiu, Adrian Pãunescu. Aceºtia reînnoadã firul marii tradiþii a
modernismului interbelic, îi iau ca modele pe Blaga, Barbu, Arghezi, dar ºi pe
Nicolae Labiº, cultivând, în primele lor volume o liricã a jubilaþiei vitaliste ºi a
elanurilor adolescentine. O figurã mai aparte în interiorul grupului ’60 este Marin
Sorescu. El scrie diferit de ceilalþi poeþi ai generaþiei, cultivã parodicul, absurdul,
grotescul (din acest punct de vedere este precursorul optzeciºtilor). La sfârºitul
deceniului al ºaptelea în lirica timpului se configureazã deja cîteva direcþii
distincte: neoexpresionismul, poezia obiectelor, onirismul. Neoexpresioniºtii
(George Alboiu, Gheorghe Pituþ, Ioan Alexandru, Ion Gheorghe) pornesc de la
modelul poeziei lui Blaga, dar fãrã tentaþia acestuia pentru metafizic, fãcând mai
degrabã o liricã a stãrilor paroxistice ºi a marilor energii cosmice. Cu poezia
obiectelor ºi cu oniricii se înregistreazã însã o distanþare a poeziei postbelice de
poetica modernismului (care îºi pierduse deja actualitatea în context european).
Poeþii obiectelor (Constantin Abãluþã, George Almosnino, Petre Vasile Fati,
Gheorghe Grigurcu, mai recent Mircea Valeriu Popa) folosesc o tehnicã apropiatã
de cea a suprarealiºtilor (Gellu Naum revenise în actualitate) ºi sunt fascinaþi de
obiecte, integrându-se într-o direcþie care începuse sã se manifeste în poezia
europeanã mai întâi prin Francis Ponge, iar apoi prin miºcãrile neovangardiste de
felul grupului italian I Novissimi pentru care doar lucrurile posedã o existenþã certã.
Onirismul a fost singurul curent autoproclamat ca atare din timpul regimului MIC DIC|IONAR DE AUTORI
comunist, beneficiind ºi de un suport teoretic, coerent ºi solid, elaborat de
Leonid Dimov ºi Dumitru Þepeneag. Grupul oniric e reprezentat în poezie Francis Ponge
de Leonid Dimov, Virgil Mazilescu, Daniel Turcea, Vintilã Ivãnceanu, (1899–1988)
Nora Iuga, Emil Brumaru, iar în prozã de Dumitru Þepeneag, Sorin Titel, Autor francez, surpanu-
Virgil Tãnase. Oniricii plecau de la modelul picturii suprarealiste (Salvador mit „poetul lucrurilor”,
Dali, Giorgio di Chirico). unul dintre întemeietorii
În afara acestor direcþii se plaseazã la sfârºitul anilor ’60 câþiva poeþi poeziei obiectelor, care se substituie tot
de excepþie, care vor avea o mare influenþã asupra evoluþiei ulterioare a mai mult prezenþei umane.
liricii româneºti: Mircea Ivãnescu, Cezar Ivãnescu, Angela Marinescu ºi
Mihai Ursachi.

Opera ]i context cultural


Nichita Stãnescu (1933–1983) este considerat „vârful de lance” al gene- MIC DIC|IONAR CULTURAL
raþiei ’60, poetul prin excelenþã. În 1957 debuteazã simultan în revistele I Novissimi – Importantã grupare italianã
„Tribuna” ºi „Gazeta literarã” din Cluj cu trei poezii. În perioada 1957–1968 de neoavangardã, afirmatã în anii ’60,
este corector ºi apoi redactor la secþia de poezie a „Gazetei literare”. care, prin Angelo Guglielmi, pledeazã
A debutat în volum cu Sensul iubirii, în 1960, pentru care obþine pentru o literaturã experimentalistã,
Premiul Uniunii Scriitorilor. Au urmat alte volume de poezii, care l-au care sã înlocuiascã „furia demolatoare”
impus definitiv în viaþa literarã româneascã: O viziune a sentimentelor a avangardelor interbelice printr-o inte-
(1964), Dreptul la timp (1965), 11 elegii (1966), Obiecte cosmice (Alfa), rogare („rescriere”) fertilã a tradiþiei.
Roºu vertical, Oul ºi sfera (1967), Laus Ptolemaei (1968), Necuvintele
(pentru care primeºte din nou Premiul Uniunii Scriitorilor), Un pãmânt
numit România (1969), În dulcele stil clasic (1970), Mãreþia frigului
(1972), Epica Magna (1978), Operele imperfecte (1979), Noduri ºi semne
(1982). În 1971 îi apar în Iugoslavia douã cãrþi traduse, Belgradul în cinci
prieteni, ediþie bilingvã de poezii inedite ºi Nereci (Necuvintele).
Pentru volumul de eseuri Cartea de recitire obþine pentru a treia oarã
Premiul Uniunii Scriitorilor.
Poezia lui Nichita Stãnescu a însemnat o reîntoarcere la lirism,
simultanã cu o revoluþionare a posibilitãþilor de expresie ale limbajului, cu
o redefinire a poeziei ºi o cãutare a altei zone poetice. Din lirica modernistã
interbelicã, se regãsesc, în neomodernismul lui Nichita Stãnescu, redimen-
sionate, transfigurarea realului în cuvinte, magia lexicalã specificã lui
Arghezi, ermetismul barbian, vocaþia „vizionarã” a lui Lucian Blaga. Toate,
însã, pe un alt teritoriu liric, implantate pe o nouã sensibilitate poeticã.

Imaginarul poetic st`nescian


Nichita Stãnescu este un cântãreþ al dragostei, al „vârstei de aur a
dragostei”, dar ºi al timpului ºi al morþii. Pentru el, lumea este doar o
prelungire a sentimentului ºi a gândului, iar cuvântul se naºte miraculos sau
dramatic alãturi de lucruri.
Primele douã volume – Sensul iubirii ºi O viziune a sentimentelor – au
ca temã dominantã iubirea. Iubirea ºi concepþia asupra poeziei, mai bine-zis
asupra limbajului, sunt douã suprateme ale poeziei lui Nichita Stãnescu. De
multe ori sunt îmbrãcate în acelaºi text, se confundã la o primã lecturã, iubita
ºi poezia devin un singur subiect, al adoraþiei ºi al momentului privilegiat.
Iubirea este, în aceste poeme, un sentiment originar al naºterii cuvân-
tului. Momentul iubirii – ºi al poeziei – este un moment iniþial, o clipã a
începutului, de manifestare a stãrii jubilatorii. Salvador Dali, „Galatea” (fragment)
145
Surprinde, încã de la primele volume, reîntoarcerea la lirism a poeziei,
Afl` mai mult ºi o anume «materialitate ºi corporalitate a percepþiei». Spaþiul poetic este
Odatã cu Dreptul la timp, 11 elegii, conceput ca o lume a obiectelor ºi fiinþelor „«intrate în rezonanþã sub
În dulcele stil clasic tematica dominantã impulsul energiilor afective», lumea întreagã se transformã în spaþiu de joc,
se schimbã. Locul timpului auroral al iar gesticulaþia eroticã se menþine între ritual ºi joc.” (Ion Pop, în Jocul
iubirii, descoperirii miraculoase a senzo- poeziei). Sentimentul este generator de sens, am putea spune cã þine lumea
rialitãþii ºi a sentimentului este luat de în fiinþã, schimbându-i permanent contururile: „Mâinile mele sunt
conºtiinþa timpului ºi a efectului drama- îndrãgostite, / vai, gura mea iubeºte, / ºi, iatã, m-am trezit / cã lucrurile sunt
tic al acestuia asupra cuvântului, de atât de aproape de mine, / încât abia pot merge printre ele / fãrã sã mã
„aventura conºtiinþei de sine în cunoaº- rãnesc.” (Vârsta de aur a dragostei).
tere”, de pierderea unitãþii sentiment– ªtefania Mincu observa cã „titlurile primelor volume sugereazã aspi-
senzaþie–gând–cuvânt. Apogeul poeziei raþia poemelor de a accede la «sens» ºi «viziune», de a reîntemeia o liricã
de cunoaºtere se gãseºte în elegii, care de cunoaºtere. Modul sãu de a cunoaºte este însã total nou pentru cititorul
combinã simboluri strãvechi ale culturii familiarizat pânã acum cu sisteme poetice de prestigiu, cum sunt cele ale lui
(oul, sfera) cu mituri autohtone sau Blaga, Arghezi, Barbu. Se renunþã la noþiunile date de-a gata, la mituri, la
universale (Elegia întâi, dedicatã mitului simboluri ºi se face apel la o cunoaºtere directã, senzorialã, în care facul-
lui Dedal, Elegia a doua, getica) ºi o altã tãþile trupeºti ale omului au rol primordial.” („Introducere” la Nichita
perspectivã asupra relaþiei dintre om ºi Stãnescu, Poezii, 1997)
lucruri, marcatã de imposibilitatea plierii Continuã, ca în toatã opera, obsesia pentru explorarea capacitãþilor de
la real (Elegia a cincea. Tentaþia rea- expresie ale limbajului, transgresarea limitelor cuvântului pânã la aparenta
lului). În ultimele volume (Epica Magna, autonegare, pânã la... „necuvinte”.
Operele imperfecte, Noduri ºi semne), Poezia lui Nichita Stãnescu se aflã la limita superioarã a moder-
devine evidentã preferinþa pentru tema nismului. Poezia devine joc, ºi anume joc al limbajului, dar ºi integrare
timpului ºi a morþii. dureroasã a eului liric, joc cu sine însuºi în încercarea de a înþelege lumea.

Fazele crea\iei st`nesciene


Comentatorii au pus în evidenþã trei mari faze ale liricii lui Nichita
Stãnescu:

Vitalismul adolescentin
Într-o primã fazã, ilustratã prin volumele Sensul iubirii ºi O viziune a
sentimentelor, poetul cultivã o liricã a elanurilor adolescentine care urmeazã
pânã la un punct, mai ales în volumul de debut, modelul lui Labiº. Autorul
este în aceste volume un vitalist cu o viziune accentuat egocentricã. Pentru
el realul existã doar ca stare interioarã, doar ca întâmplare a sinelui. Destul
de timpuriu, Nichita Stãnescu descoperã una din marile teme ale liricii sale,
legate de contradicþia spiritual-corporal, infuzându-i o permanentã stare de
zbatere. O altã temã frecvent cultivatã este cea a iubirii, care constituie nu
doar un prilej de jubilaþie a fiinþei, ci ºi o formã de cunoaºtere prin care
subiectul uman are revelaþia naturii sale duale. Din punct de vedere al
expresivitãþii, aceste poeme se caracterizeazã prin imaginile senzoriale
foarte îndrãzneþe, dar pline de candoare ºi prospeþime.

Poezia de cunoaºtere
Odatã cu volumul Dreptul la timp, Nichita Stãnescu va opta pentru o
poezie de cunoaºtere cu caracter filosofic, meditativ, elaboratã într-un
limbaj foarte abstract, în care se poate constata atât o oarecare influenþã a
ermetismului barbian, cât ºi a marilor experienþe poetice din lirica mondialã
a secolului al XX-lea. Acum problema raportului dintre spiritual ºi corporal
este pusã dintr-o nouã perspectivã: ca problemã a raportului dintre idee ºi
cuvânt, semnificat ºi semnificant. Astfel, în poemul Enkidu din volumul
146
Dreptul la timp, corpul este numit „absurd”, deoarece nu poate exprima Lucru individual
spiritualul, tinde sã capete aspectul semnului opac, incapabil sã comunice
altceva decât propria lui vacuitate semanticã. În felul acesta drama 1. Identific` secven]ele lirice ale tex-
existenþialã se transformã într-o dramã a rostirii/semnificãrii, care anti- tului, argumentând op]iunea.
cipeazã evoluþia ulterioarã a liricii stãnesciene. Capodopera acestei faze este 2. Compar` incipitul textului st`nes-
volumul 11 elegii, una dintre cele mai ambiþioase tentative din poezia cian cu fragmentul urm`tor din poezia
româneascã de a elabora o imagine totalizatoare a omului în raporturile sale Morgenstimmung de Tudor Arghezi:
cu lumea ºi cu limbajul. Tu ]i-ai strecurat cântecul în mine
Într-o dup-amiaz`, când
Fereastra sufletului z`vorât` bine
Spre postmodernism
Se deschisese-n vânt,
În ultima sa perioadã de creaþie, care se deschide cu volumul F`r` s` [tiu c` te aud cântând.
Necuvintele, Nichita Stãnescu cultivã o liricã în care se fac prezente teme ºi
3. Identific` temele [i motivele textului.
particularitãþi specifice postmodernismului. El scrie acum o „poezie a
4. G`se[te elementele neomoderniste
poeziei”, problematizeazã în legãturã cu capacitatea limbajului de a
din poezie.
funcþiona ca un instrument al poeziei, cultivã parodicul (volumul În dulcele
stil clasic) sau se aratã preocupat de conceptul postmodern de „operã 5. Comenteaz` metafora-titlu, obser-
vând plasticizarea imaginii [i rapor-
imperfectã”. În viziunea poetului, adevãratul material al poetizãrii sunt nu
teaz-o la principiul neomodernist al
cuvintele, ci „necuvintele”, respectiv cuvintele golite de toate semnificaþiile „intelectualiz`rii emo]iei”.
lor uzuale, trasnformate în virtualitãþi semantice, apte sã actualizeze serii
6. Care este semnifica]ia cercului în
nesfârºite de sensuri posibile. strofa a doua?
7. Urm`re[te transform`rile survenite
S` explor`m dup` apari]ia brusc` a iubirii. Comen-
textul! teaz` acest fapt din perspectiva
metamorfozei realului.
Leoaicã tânarã, iubirea 8. Ce rol stilistic dobânde[te adverbul
„deodat`”? Vei avea în vedere [i
Leoaicã tânarã, iubirea
observa]iile de la punctul 7.
mi-a sãrit în faþã.
9. Comenteaz` în 10–15 rânduri
Mã pândise-n încordare
ultimele zece versuri ale poeziei, subli-
mai demult. niind rela]ia dintre ideea poetic` [i
Colþii albi mi i-a înfipt în faþã, mijloacele artistice.
m-a muºcat, leoaica, azi, de faþã.
10. În ce tip de lirism se încadreaz`
textul? Argumenteaz`-]i op]iunea.
ªi deodatã-n jurul meu, natura
se fãcu un cerc, de-a-dura, 11. Care este rolul punctelor de
suspensie din finalul textului?
când mai larg, când mai aproape,
ca o strângere de ape. 12. Care sunt elementele de prozodie
ªi privirea-n sus þâºni, pe care este construit` poezia [i care
este rolul lor stilistic?
curcubeu tãiat în douã,
ºi auzul o-ntâlni 13. În aceast` poezie, iubirea devine
un mod de cunoa[tere. Identific`
tocmai lângã ciorcârlii.
metafore ale cunoa[terii în textul
poeziei [i precizeaz` sensurile lor
Mi-am dus mâna la sprânceanã, contextuale.
la tâmplã ºi la bãrbie, 14. Urm`re[te alternan]a elementelor
dar mâna nu le mai ºtie. cromatice [i cinetice din poezie. Rolul
ªi alunecã-n neºtire lor este:
pe-un deºert în strãlucire, a) s` recreeze o atmosfer` para-
peste care trece-alene disiac`;
o leoaicã arãmie b) s` dezv`luie for]a sentimentului
cu miºcãrile viclene, care poate transforma lumea.
încã-o vreme, c) s` confere dinamism [i narativitate
ºi-ncã-o vreme... textului.

147
Repere de interpretare
Exerseaz`-]i creativitatea!
Realizeazã un eseu de cel mult douã Publicatã în volumul O viziune a sentimentelor (1964), poezia Leoaicã
pagini A4 pe tema iubirii în douã poezii, tânãrã, iubirea se înscrie, în tematica iubirii. Poezia exprimã o stare de
la alegere, din lirica lui Nichita Stãnescu, graþie a eului liric, aflat la întâlnirea miraculoasã cu sentimentul.
insistând asupra constituirii unei iden- Titlul este o metaforã apozitivã de o rarã sugestivitate, care exprimã
titãþi a fiinþei iubitoare ºi folosind trei dinamica spectaculoasã a imaginilor în poezia lui Nichita Stãnescu. În jurul
dintre urmãtoarele concepte operaþio- acestei metafore se organizeazã, de altfel, întregul nucleu semantic al
nale: eu liric, incipit, final, secvenþã poeziei. Preferinþa poetului pentru sfera semanticã a felinelor face ca ºi în
poeticã, temã, motiv, artã poeticã. alte poeme, din celelalte volume, iubirea, acest sentiment-gând care tute-
leazã fiinþa umanã, sã se întrupeze în fãpturile regale ale savanei: „turma
mea de lei strãvezii”. Concretizarea, pânã la materialitate ºi carnaþie a ideii,
a sentimentului, este unul dintre mijloacele de expresie predilecte ale
poetului.
Ludicul, imaginaþia efervescentã se desfãºoarã în versurile urmãtoare,
pornind de la o miºcare ascensionalã, surprinzãtoare ºi uºor agresivã,
specificã iubirii adolescentine din lirica primelor douã cãrþi. Sentimentul
schimbã lumea, stãrile, eul liric suportã o transformare fãrã echivalent,
legile existenþei se schimbã radical, natura, lumea toatã tinde cãtre o
neaºteptatã perfecþiune ºi rotunjime: „ªi deodatã-n jurul meu, natura / se
fãcu un cerc, de-a-dura”. Identitatea eului liric este o identitate dezmãr-
ginitã, care ºi-a pierdut vechile dimensiuni, devenind „un deºert în
strãlucire, / peste care trece-alene / o leoaicã arãmie / cu miºcãrile viclene”.
Întreaga fiinþã e devenit, de fapt, sentiment, de o dureroasã ºi fericitã
consistenþã.
Comparaþia insolitã „când mai larg, când mai aproape, / ca o strângere
de ape” aºazã pe acelaºi plan, contaminându-le reciproc, abstractul „cerc” ºi
concretul, materia, fluidul, destabilizând astfel vechile reguli ale universului
ºi ale logicii. Poezia dezvoltã propriile legi de exprimare, propria existenþã,
complet diferitã de cea a logicii fireºti, a „prozei”, ducând pânã la ultima
limitã experienþa limbajului pe care o realizeazã poezia modernistã.

Neomodernism ]i postmodernism. „11 elegii”


Critica literarã considerã cã volumul 11 elegii (1966) reprezintã
capodopera liricii lui Nichita Stãnescu. În aceastã carte poetul valorificã o
multitudine de experienþe din poezia universalã, de la poemele didactice ale
Antichitãþii (Parmenide, Despre fiinþã; Lucreþiu, De rerum natura), trecând
MIC DIC|IONAR CULTURAL prin marile poeme sociogonice din epoca romantismului, pînã la lirica
Tel Quel – celebrã revistã francezã a secolului al XX-lea (Elegiile duineze ale lui Rainer Maria Rilke). În legãturã
anilor ’60, care a promovat un nou cu sursele filosofice ale Elegiilor, criticii au vorbit mai ales despre influenþa
mod de a înþelege literatura, întemeiat lui Hegel, unii afirmând chiar cã poemele stãnesciene nu sunt decât
pe gândirea lui Marx, Nietzsche ºi transpunerea în imagini poetice a ideilor expuse de filosoful german în
Freud. Gânditorii de la Tel Quel cartea sa Fenomenologia spiritului. Între aceºti comentatori, o poziþie mai
(Roland Barthes, Philippe Sollers, nuanþatã a adoptat ªtefania Mincu (autoarea unui valoros studiu critic
Jean Ricardou, Julia Kristeva) au asupra operei lui Nichita Stãnescu) care considerã cã cele unsprezece elegii
acordat o atenþie deosebitã ideii de se constituie într-un fel de istorie a devenirii limbajului surprins în diversele
text, definit ca productivitate (îºi lui ipostaze.
produce sensul la nesfârºit) ºi inter- Prin unele aspecte, Elegiile se situeazã în continuitatea neomodernis-
textualitate (este spaþiul unde se mului, prin care reprezentanþii generaþiei lui Nichita Stãnescu au reuºit la
intersecteazã enunþuri luate din alte începutul anilor ’60 sã readucã în actualitate tradiþia marii poezii moderniste
texte). interbelice (Lucian Blaga, Ion Barbu, Tudor Arghezi). Astfel, ca ºi
148
înaintaºii sãi, autorul face în acest volum o poezie de cunoºtere în care pot
fi identificate influenþe ce vin dinspre lirica ermeticã a lui Barbu. Poetul
adoptã limbajul obscur al unui „iniþiat”, se exprimã oracular, recurgând
adeseori la enunþuri paradoxale, care amintesc de secvenþa cosmogonicã din
Scrisorea I a lui Eminescu, alteori devine aforistic, sentenþios, gnomic. Ca
ºi la moderniºtii interbelici, eul stãnescian e bântuit de patima absolutului,
adoptã ipostaza artistului faustic sau prometeic, a cãrui mãreþie e datã chiar
de condiþia lui tragicã: aceea de a eºua permanent în tentativa lui de a
cunoaºte ºi de a articula în limbaj incognoscibilul.
Existã însã ºi un punct în care autorul se desparte radical de experienþa
înaintaºilor, lirica sa reflectând de data aceasta evoluþia limbajului poetic
românesc de la neomodernism la postmodernism. Poezia modernistã se
foloseºte de un limbaj simbolic, încercând sã sugereze ideea prin imaginea
unui obiect, iar caracteristica simbolului este aceea cã, deºi polisemantic,
are un numãr finit de sensuri, poate fi „descifrat”, transpus în limbajul
obiºnuit.
La Nichita Stãnescu aceastã poeticã a simbolului tinde sã fie înlocuitã
prin alta: poetica textului ºi a semnului, care caracterizeazã poezia
neoavangardistã europeanã de dupã al Doilea Rãzboi Mondial. Textul
devine, în viziunea grupului de filosofi ºi scriitori din jurul revistei franceze
„Tel Quel”, un ansamblu de semne lingvistice (cuvinte) care îºi produce
sensul la nesfârºit, actualizând permanent serii infinite de sensuri posibile.
Ceea ce înseamnã cã un text nu are un sens dat o datã pentru totdeauna ci o
infinitate de sensuri virtuale, altele, pentru fiecare cititor. În consecinþã
cuvântul îºi pierde aici valoarea de simbol, devenind semn: spre deosebire
de simbol, care este transparent, trimite mereu spre un sens exterior lui,
semnul este opac, nu poate fi raportat la un sens unic, deoarece conþine un
numãr infinit de sensuri posibile.

S` explor`m
textul!

Elegia întâia
Închinatã lui Dedal,
întemeietorul vestitului
neam al dedalizilor

I.
El începe cu sine ºi sfârºeºte
cu sine.
Nu-l vesteºte nici o aurã, nu-l
urmeazã nici o coadã de cometã.

Din el nu strãbate-n afarã


nimic; de aceea nu are chip
ºi nici formã. Ar semãna întrucâtva
cu sfera,
care are cel mai mult trup
învelit cu cea mai stâmtã piele
cu putinþã. Dar el nu are nici mãcar
atâta piele cât sfera.
149
Lucru individual El este înãuntrul – desãvârºit,
ºi,
1. Identific` secven]ele lirice ale poeziei. deºi fãrã margini, e profund
2. Precizeaz` dou` teme / motive literare limitat.
prezente în poezie.
Dar de vãzut nu se vede.
3. Argumenteaz`, în 15–20 de versuri,
încadrarea poemului în lirica neomo- Nu-l urmeazã istoria
dernist`. propriilor lui miºcãri, aºa
4. Poemul, cu un aspect narativ, uti- cum semnul potcoavei urmeazã
lizeaz` mijloace stilistice ale insolit`rii [i cu credinþã
ale paradoxului. Care este rolul stilistic al caii…
acestora?
5. Utilizând dic]ionarul cultural de al`turi II.
realizeaz`, în minimum zece rânduri, o Nu are nici mãcar prezent,
interpretare a poemului din perspectiva deºi e greu de închipuit
mitului lui Dedal, privit ca un mit al cum anume nu-l are.
cunoa[terii.
El este înlãuntrul desãvârºit,
interiorul punctului, mai înghesuit
în sine decât însuºi punctul.
III.
El nu se loveºte de nimeni
ºi de nimic, pentru cã
n-are nimic dãruit în afarã
prin care s-ar putea lovi.
IV.
Aici dorm eu, înconjurat de el.
Totul este inversul totului.
Dar nu i se opune, ºi
cu atât mai puþin îl neagã:
Spune Nu doar acela
care-l ºtie pe Da.
MIC DIC|IONAR CULTURAL Însã el, care ºtie totul,
la Nu ºi la Da are foile rupte.
Elegie (fr. élégie, lat. elegia, gr. elegeia, ªi nu dorm numai eu aici,
„cântec trist”) – specie a poeziei lirice ci ºi întregul ºir de bãrbaþi
care transmite, într-o tonalitate gravã, al cãror nume îl port.
solemnã, un sentiment de tristeþe,
durere, regret. A fost practicatã din ªirul de bãrbaþi îmi populeazã
Antichitate (Ovidiu), în clasicism un umãr. ªirul de femei
alt umãr.
(Pierre Ronsard), romantism (Byron,
ªi nici n-au loc. Ei sunt
Alfred de Musset, Mihai Eminescu) ºi
penele care nu se vãd.
pânã în contemporaneitate.
Bat din aripi ºi dorm –
Dedal (în mitologia greacã) – meºte- aici,
ºugar, sculptor ºi arhitect. La porunca înlãuntrul desãvârºit,
regelui Minos al Cretei, a construit care începe cu sine
Labirintul. A fost închis aici împreunã ºi se sfârºeºte cu sine,
cu fiul sãu, Icar, dar au evadat fãu- nevestit de nicio aurã,
rindu-ºi aripi din pene lipite cu cearã. neurmat de nicio coadã
de cometã.
150
Repere de interpretare
Pu]in` filosofie!
Volumul 11 elegii implicã o poeticã specialã de redimensionare a liricii Parmenide (sfârºitul secolului al VI-lea
ºi resemantizare a limbajului, de unde dificultãþile de interpretare, care au – mijlocul secolului al V-lea î.Hr.)
derutat, la apariþie, critica timpului. El se deschide cu elegia „dedalizilor” filosof grec, reprezentant al ªcolii din
care are ºi accente de artã poeticã, dând expresie unei viziuni despre artã Eleea, care nega existenþa miºcãrii ºi
ºi poezie diferitã de a modernismului interbelic. „Dedalidul” este urmaºul considera cã lucrurile sunt imuabile,
lui Dedal, constructorul legendar al labirintului din insula Creta, ºi neschimbãtoare.
reprezintã arhetipul artistului ºi, în particular, al poetului. Începutul
poemului invocã o stare de nedeterminare a fiinþei, privitã ca un fel de Georg Wilhelm Friedrich Hegel
virtualitate absolutã, care îºi are începutul ºi sfârºitul în sine. Poetul (1770–1831). Reprezentant ilustru al
foloseºte acum un limbaj oracular, recurgând, aºa cum fãcuse ºi Eminescu filosofiei idealiste germane de coloraturã
în Scrisoarea I, la paradox pentru cã se referã la o ipostazã a fiinþei care nu romanticã care considerã cã natura,
poate fi articulatã într-un limbaj logic ºi coerent. Starea existenþialã la care istoria ºi cultura constituie momente din
se referã autorul poate fi echivalatã cu Ideea Absolutã din filosofia lui miºcarea de autodezvoltare a Ideii
Hegel, dar ºi cu tãcerea anterioarã rostirii, ce conþine în sine toate limbajele, Absolute, care în felul acesta devine
toate cuvintele ºi toate sunetele posibile. Aceastã stare de absolutã conºtientã de sine ca atare (trece de la
nedeterminare este raportatã de Nichita Stãnescu la sferã („el seamnãnã „în sine” la „pentru sine”). Acest proces
întrucâtva cu sfera”), simbol al perfecþiunii, pentru cã virtualitatea, acea este generat de jocul contradicþiilor ºi
„stare de increat” despre care vorbise Ion Barbu, implicã ideea de presupune trei momente esenþiale: tezã,
perfecþiune. În acelaºi timp aceastã lume a latenþelor exclude miºcarea, antitezã, sintezã. Printre operele cele mai
devenirea, rãmâne aspaþialã ºi atemporalã, nu are „istorie”. cunoscute ale lui Hegel se numãrã
Nichita Stãnescu sugereazã în partea a doua a poemului ideea cã ªtiinþa logicii, Fenomenologia spiritului,
artistul dedalid (poetul) este destinat sã actualizeze nesfârºitele virtualitãþi Prelegeri de esteticã.
ale fiinþei, care în felul acesta dobândeºte ceva din dimensiunile unui text
uriaº (ideea cã „lumea e text” este specificã postmodernismului). În mod
destul de paradoxal dedalidul se va autodefini ca un fel de interioritate a
acestei interioritãþi/virtualitãþi absolute pe care o evocase la începutul
poemului („aici dorm eu înconjurat de el”) pentru cã el este capabil sã
gândeascã fiinþa ca pe o infinitate de latenþe inepuizabile, pe care le
actualizezã prin actul creaþiei. Acum viziunea stãnescianã trimite din nou
cãtre filosofia lui Hegel unde pentru a deveni conºtientã de sine, pentru a se
transforma dintr-un „în sine” într-un „pentru sine”, Ideea se înstrãineazã în
naturã, apoi revine la ea însãºi, regãsindu-se prin spiritul care constituie
esenþa tuturor actelor creatoare ale fãpturii umane.
În acelaºi timp, concepþia lui Nichita Stãnescu despre rolul poetului se
învecineazã oarecum cu viziunea lui Ion Barbu din poemul Din ceas,
dedus..., cãci starea de nedeterminare a fiinþei evocatã în elegia dedalizilor
este sinonimul „nadirului latent” din imagistica barbianã. În felul acesta se
poate afirma cã poemul stãnescian conþine elemente evidente de artã
poeticã, integrate însã într-o viziune mult mai cuprinzãtoare, care îºi
propune sã gândeascã ºi sã formuleze în imagini poetice fiinþa, existenþa. MIC DIC|IONAR DE AUTORI
Concluzie Lucreþiu (Titus Lucretius Carus)
Elegia întâia ilustreazã astfel tendinþele înnoitoare care se fac simþite (98–55 î.Hr.). Poet latin, autorul poe-
în lirica româneascã la sfârºitul anilor ’60 – începutul anilor ’70, marcând mului didactic De rerum natura (Despre
trecerea de la poetica simbolului la poetica semnului, ceea ce va face ca natura lucrurilor), în care transpune în
drama existenþialã ce se plasa în centrul liricii moderniste sã se converteascã imagini poetice învãþãtura filosoficã a lui
progresiv într-o dramã a semnificãrii, legatã de conºtiinþa faptului cã Epicur, care considera cã lucrurile sunt
limbajul e „vid de sens” ºi nu-ºi poate comunica decît propria vacuitate alcãtuite din niºte particule minuscule
semanticã. numite atomi.

151
MIC DIC|IONAR DE AUTORI Antologie de peozie din anii ’60
Ileana Mãlãncioiu
(n. 1940)
Poetã ºi eseistã în ale
Pasãrea tãiatã
cãrei volume de versuri
de Ileana Mãlãncioiu
(Pasãrea tãiatã – 1967,
Cãtre Ieronim – 1970, M-au ascuns bãtrânii dupã obicei
Inima reginei – 1971, Crini pentru Sã nu uit de frica pãsãrii tãiate
domniºoara mireasã – 1973, Ardere de ªi ascult prin uºa încuiatã
tot – 1976, Sora mea de dincolo – 1980) Cum se tãvãleºte ºi se zbate.
abundã în ritualuri erotice pline de
stranietate, ce se desfãºoarã într-un Strâmb zãvorul ºubrezit de vreme
decor de roman gotic. Este cunoscutã ºi Ca sã uit ce-am auzit, sã scap
pentru volumul de poeme antitotalitare De aceastã zbatere în care
Urcarea muntelui (1985), drastic Trupul mai aleargã dupã cap.
cenzurat, apoi retras de pe piaþã de
autoritãþile comuniste. ªi tresar când ochii, împietrind de groazã
I se-ntorc pe dos ca sã albeascã
ªi pãrând cã-s boabe de porumb
Alte pãsãri vin sã-i ciuguleascã.

Iau cu-o mânã capul, cu cealaltã restul


ªi le schimb când mi se pare greu,
Pânã nu sunt moarte, sã mai stea legate,
Cel puþin aºa, prin trupul meu.

Însã capul moare mai devreme


Ca ºi cum n-a fost tãiat bine
ªi sã nu se zbatã trupul singur
Stau sã treacã moartea-n el prin mine

Mânzul
MIC DIC|IONAR DE AUTORI de Ioan Alexandru
Sunt într-un pod de ºurã pe un fân de an.
Ioan Alexandru Cu mâinile sub cap încruciºate.
(1941–2000) Îmi curg prin minte amintiri noian
Poet ºi traducãtor, în ale ªi treburile lumii destul de complicate.
cãrui volume de versuri
se regãsesc vitalismul Mi-e proaspatã-n pupile o sfântã întâmplare
juvenil al generaþiei ’60 Ce vreau de-acum o clipã a nu mã pãrãsi.
(Cum sã vã spun – 1964), marile ne- Eram pe câmp, când rãsãritul soare
liniºti existenþiale (Infernul discutabil – Întemeia în mine, strigând, o nouã zi.
1967, Vãmile pustiei – 1969) ºi lirica de
inspiraþie religioasã (Imnele bucuriei – Întinsã pe pãmânt o iapã înspumatã
1973). A tradus Cântarea Cântãrilor ºi Gemea aºa de gravã ºi necheza uºor.
Odele lui Pindar. Mi-am suflecat cãmaºa, îngenuncheat odatã
ªi cum ºtiui am dat un ajutor.
152
Puiul acela – mânzul – cu umedul lui bot,
Cu coama lui mãruntã ºi nãrile subþiri,
Când nãvãli-n luminã mã-nfiorai de tot
ªi faþa-mi era numai crispatele priviri.

Se ridicase mânzul – întâi pe un genunchi,


Apoi pe celãlalt, pe o copitã.
ªi dintr-o datã lumea din haos se-nchega
ªi-ºi pãrãsea pãmântul întâia lui clipitã.

Vãzduhul era negru, cãci mânzul era fãt.


Dar presimþea lumina cum dã în el nãvalã,
ªi arborii pãdurii din depãrtare, hãt,
Îi frãmântau auzul trãsnind pe verticalã.

Râuri veneau din umbrã cu strãluciri de stea


ªi vânturi cu miresme de ierburi necosite,
Desen de Leonardo da Vinci
ªi dintre toate-acestea mai iute se-afirma
Pãmântul – el vorbea cu mânzul prin copite.

Acolo ºezum
de Ion Gheorghe
La izvoarele Styxului spalã mama ºi plânge
pe douã pietre, albia de scãldat grâul
mocirla de pleavã ºi mãtura încearcã sã þinã otca
raþele se muºcã una pe alta culegând ce mai e de mâncare
neghina, boabele de mãzãriche ºi grâul
ce nu s-a mai putut lupta cu apa.

Roºu, cu picioarele de lebãdã


grâul e uscat în pielea goalã pe rogojinã
ca un mort frumos, acoperit cu pânza de lacrimi MIC DIC|IONAR DE AUTORI
i se zbârceºte mustaþa de haiduc
îl duc þãranii în racla de sticlã a silozului Ion Gheorghe (n. 1935)
sau îl lasã pe câmp, ca pe un cal la pãscut Poet neoexpresionist, fascinat de
ceea ce scapã de ºoareci ºi pãsãri aspectele arhaice ale satului românesc
se-ntoarce acasã de zece ori înmulþit. ameninþate de transformãrile din epoca
totalitarismului, de arta primitivã a
N-are timp sã-ºi mai tragã sufletul pe o lespede icoanelor pe sticlã ca ºi de misterul
în aceeaºi albie spalã mama purceii ºi oile civilizaþiei dacice (Zoosofia – 1967, Vine
apoi o stropeºte cu zeamã de piatrã vânãtã iarba – 1968, Cavalerul trac – 1969,
ºi-n fiecare sâmbãtã pune cãldarea cu apã pe foc Noimele – 1976, Dacia Feniks – 1976).
fierbe o strachinã de cenuºã de floarea-soarelui A contribuit la desolemnizarea rostirii
ºi când se dã clopotul bisericii peste cap poetice (Nopþi cu lunã pe Oceanul
schelãlãind cu piciorul rupt Atlantic – 1966) ºi – în ciuda con-
ºi omorât de furcile þãranilor vingerilor sale de stânga, pe care ºi le-a
stãm pe mal cu ulcioarele frecate cu nisip menþinut ºi dupã 1989 – a criticat
aceste lucruri îmi pare cã nu se mai întîmplã abuzurile regimului comunist (Elegii
la izvoarele Styxului e casa de naºteri a satului… politice – 1980).

153
MIC DIC|IONAR DE AUTORI Turn
de Cezar Ivãnescu
Cezar Ivãnescu (n. 1941)
Important poet contemporan, a când m-a nãscut, mama,
cãrui liricã, în care sunt perfect asimilate pe-o masã, întinsã,
elemente ale romantismului vizionar, dar cumplit suferea,
ºi ale decadentismului, oscileazã între mama mea cea bunã
exploziile paroxistice de vitalism ºi pe-o masã;
neliniºtile thanatice. Volume reprezen- dar pe cealaltã
tative: Rod (1968), Rod III (1975), Rod mama mea Moartea
IV (1977), Baaad (1979), Muzeon goalã, lungitã, surâdea
(1980), Doina (1983), Rozarium (1995). atât de frumoasã
mama mea Moartea
surâdea
cãci copilul ei mã nãºteam
fãrã ca ea sã sufere!

Stau la masã
de Angela Marinescu
Stau la masã ºi privesc copacii roºii,
Roºul lor se face negru
ªi apoi abur ºi tot aºa pânã când
Umbrele mã invadeazã.
Sunt împrejmuitã de umbre.
Îmi iau pardesiul negru pe umeri
Astfel arãt mai bine între umbre
ªi mã îndepãrtez ºi eu.
Copacii roºii sunt umbre.
Fiinþa mea învãluitã în pardesiul negru
Devine umbrã.
Vorbim de viaþa asta scurtã ºi adâncã
ªi mi se pare cã este doar o idee.
Vorbim despre bucurie ºi resemnare
MIC DIC|IONAR DE AUTORI Despre naºtere ºi þipãtul îndurerat al vulturului
Angela Marinescu (n. 1941) ªi mi se pare cã vorbim, doar aºa,
Mare poetã contemporanã, care a Despre niºte lucruri mãrunte.
adus în lirica femininã fiorul visce- Ne învãluie tot mai mult aburul
ralitãþii ultragiate, cultivând o poezie a Ne învãluie cu straturile lui negre ºi absolute,
stãrilor fiziologice (care coexistã uneori Se lipeºte de copaci, de pardesiul meu,
– paradoxal – cu accentele mistice). Devine una cu noi – vai, aburul ãsta abject mã linge pe faþã –
Lirica ei a avut o mare influenþã asupra Copacii se îndepãrteazã
poetelor din promoþiile ’90–2000. Este Iar eu alerg dupã ei cu pardesiul meu pe umeri.
autoarea unor volume ca: Sânge albastru Vorbim sacadat, abia respirând, despre boalã, ca despre un lucru
(1968), Structura nopþii (1979), Luminos ºi rece. Fâlfâim îndepãrtaþi ºi nestingheri;
Blindajul final (1981), Parcul (1991), Pardesiul mi s-a lipit pe umeri ºi fâlfâie ca un steag negru
Fugi postmoderne. Înfipt în pãmânt.

154
Rame MIC DIC|IONAR DE AUTORI
de Marin Sorescu
Marin Sorescu
Pereþii casei îmi sunt plini
(1936 – 1996)
De rame
Important poet ºi dra-
În care prietenii mei
maturg al generaþiei ’60,
Nu vãd nimic.
în ale cãrui volume de
Cred cã le-am pus acolo
versuri (Singur printre
Pentru exasperarea lor.
poeþi – 1964; Poeme – 1965: Moartea
Mai era un loc liber ceasului – 1966; Tinereþea lui Don
Deasupra patului Quijote – 1968; La Lilieci – 1973;
ªi m-am trezit cu senzaþia Suflete, bun la toate – 1976) este
Stranie prezentã o viziune parodicã asupra
Cã se uitã cineva la mine. existenþei, se cultivã ironia, paradoxul,
Într-adevãr, pe locul acela absurdul. Este de asemenea autorul
Joacã o luminã cunoscutelor piese de teatru Iona,
De formã sfericã. Matca, Paracliserul, Matca, Rãceala, A
treia þeapã.
Nu este-n jur nici un bec,
Nici un ochi deschis,
Nici o mânã de fosfor.
ªi cu toate acestea
Deasupra patului
Cineva respirã, respirã.
Cine ºtie ce stea
Arde undeva departe,
ªi-n sistemul de reflectare ciudat
Al lucrurilor,
Sufletul ei bate acum
În peretele meu.
Mâine va trebui sã pun
ªi-n locul acesta
O ramã.

Izvor de adãpat aripa


de Marin Sorescu
Mereu se face plinul printr-o gurã
Ce cascã pentru cea din urmã oarã,
Mereu se varsã-n cer o picãturã
De suflet, picãtura necesarã.

ªi tu te plimbi în lume ca un vas


Ce tremurã-ntr-o mânã de copil
ªi ºtii: de stropul care-a mai rãmas
Atârnã echilibrul ei fragil...

O, doamne! din aceastã fugã-a mea


ªi-aceastã piedicã ce-o pune clipa,
Sã se aprindã-atunci când voi cãdea,
Un mic izvor de adãpat aripa.

155
Marin a lui Pãtru
Afl` mai mult de Marin Sorescu
„Puþini ºi-au dat seama, în 1973, la Pe-ãºtia-i ºtiu eu din 1916, din Moldova.
apariþia volumului La lilieci, de sem- Ni i-au dat de ajutor, contra nemþilor.
nificaþia lui în contextul fenomenului ªi ei au fugit. Beai cu ei la masã, mâncai,
poetic postbelic. Era cel mai radical ªi pânã la poartã te-mpuºcau.
poem de versuri tipãrit dupã rãzboi. (...) În burta lor sunt numai minciuni.
În tot ceea ce cuprinde cartea (...) adicã Ei þi-aratã laptele albu ºi zic cã e negru.
în tablourile ºi scenele rememorate fãrã ªi tu trebuie sã zici ca ei.
inflexiuni elegiace, fãrã metafore, ca ºi Vor sã-þi ia tot.
istorisirea prozaicã, indiferentã, a unor Sã te îmbraci c-o rubaºcã,
întâmplãri din lumea satului nu mai De tine ºi de cãmaºã ºi de hainã
poate fi sesizatã o orientare a substanþei C-un nasture roºu la umãr. ªi rubaºti de-alea-ntunecate
artistice într-un sens euristic. Orice in- Ca pãmântul, parca-ai fi ºobolan.
tenþie aparentã de ordin «artistic» a Sã-ntinzi gamela pe care-o porþi
dispãrut, începând cu preocuparea pen- La ºold, sã-þi dea niºte linte, acolo pe câmp,
tru limbajul liric ºi sfârºind cu orga- Stând ºi-n soare, cã taie toþi pomii, stejarii, toþi perii, toþi
nizarea compoziþionalã. Mãrãcinii, nu mai e pic de umbrã,
Cât priveºte mecanismul parabolic, Ca sã poatã bãga ei tractorul.
el e de negãsit, încât depoetizarea este, Ciorba zic ei cã e de linte,
realmente, nãucitoare ºi radicalitatea Dar nu se ºtie de ce-o fi ºi aia. (...)