VIATA LUI MIHAI EMINESCU

Elevi:Daracila Ana-Maria , Delcea Mihaita , Dragnea Mihaela , Dragut Catalin , Gagiu Alexandru , Ilie Marian,Moncea Ionut

Profesor: Margarin

DE CE S MORI TU ?

Tu nu esti frumoas, Marta, ns capul tu cel blond Cnd se las cu dulceat peste pieptu-ti ce suspin, Tu mi pari a fi un nger ce se plnge pe-o ruin Ori o lun gnditoare pe un nour vagabond. Astfel treci si tu prin lume... ca un basmu de proroc ! Esti srac dar bogat, esti mhnit dar senin ! Ce s plngi? De ce s mori tu? Ce poti oare fi de vin Dac fata ti-e urt, pe cnd anii-ti sunt de foc. Cnd ai sti tu ct simtirea-ti si privirea 'nduiosat Ct te face de plcut si de demn de iubit, Tu ai rde printre lacrimi si-ai ascunde negresit n cosita ta de aur fata-ti dulce si sireat. Altele sunt mai frumoase, mult mai mndre, mai bogate, Dar ca marmura cea rece nu au inim de fel. Pe cnd tu!... esti numai suflet. Esti ca ngerul fidel Ce pe cel care iubeste ar veghia 'n eternitate. Sterge-ti ochii blond Marta... ochi-ti negri... dou stele Mari, profunzi ca vecinicia si ca sufletu-ti senin. O, nu stii ct e de dulce, de duios si de divin De-a te pierde 'n ochii - acestia strluciti n lacrimi grele.

MIHAI EMINESCU Cronologie : Mihai Eminescu s-a nscut la Botoani la 15 ianuarie 1850. Este al aptelea dintre cei unsprezece copii ai cminarului Gheorghe Eminovici, provenit dintr-o familie de rani romni din nordul Moldovei, i al Raluci Eminovici, nscut in Juracu, fiic de stolnic din Joldeti. i petrece copilria la Botoani i Ipoteti, n casa printeasc i prin mprejurimi, ntr-o total libertate de micare i de contact cu oamenii i cu natura, stare evocat cu adnc nostalgie n poezia de mai trziu (Fiind biet sau O, rmi). Din 1866 pn n 1869, pribegete pe traseul Cernui Blaj Sibiu Giurgiu Bucureti. De fapt, sunt ani de cunoatere prin contact direct a poporului, a limbii, a obiceiurilor i a realitilor romneti. A intenionat s-i continue studiile, dar nu-i realizeaz proiectul. Ajunge sufleor i copist de roluri n trupa lui Iorgu Caragiale, apoi secretar n formaia lui Mihai Pascaly i, la recomandarea acestuia, sufleor i copist la Teatrul Naional, unde l cunoate pe I. L. Caragiale. Continu s publice n Familia; scrie poezii, drame (Mira), fragmente de roman (Geniu pustiu), rmase n manuscris; face traduceri din german (Arta reprezentrii dramatice, de H. Th. Rtscher). ntre 1869 i 1872 este student la Viena. Urmeaz ca auditor extraordinar Facultatea de Filozofie i Drept (dar audiaz i cursuri de la alte faculti). Activeaz n rndul societii studeneti (printre altele, particip la pregtirea unei serbri i a unui Congres studenesc la Putna, cu ocazia mplinirii a 400 de ani de la zidirea mnstirii de ctre tefan cel Mare), se mprietenete cu Ioan Slavici; o cunoate, la Viena, pe Veronica Micle; ncepe colaborarea la Convorbiri literare; debuteaz ca publicist n ziarul Albina, din Pesta. Apar primele semne ale bolii. ntre 1872 i 1874 e student ordinar la Berlin; Junimea i acord o burs cu condiia s-i ia doctoratul n filozofie. Urmeaz cu regularitate dou semestre, dar nu se prezint la examene. Se rentoarce n ar, trind la Iai ntre 1874-1877. E director al Bibliotecii Centrale, profesor suplinitor, revizor colar pentru judeele Iai i Vaslui, redactor la ziarul Curierul de Iai. Continu s publice n Convorbiri literare. Devine bun prieten cu Ion Creang, pe care-l determin s scrie i-l introduce la Junimea. Situaia lui material e nesigur; are necazuri n familie (i muriser mai muli frai, i moare i mama). E ndrgostit de Veronica Micle. n iunie 1883, surmenat, poetul se mbolnvete grav, fiind internat la spitalul doctorului uu, apoi la un institut de lng Viena. n decembrie i apare volumul Poezii, cu o prefa i cu texte selectate de Titu Maiorescu (e singurul volum tiprit n timpul vieii lui Eminescu). Anii dintre 1883 i 1889 sunt ani de boal, cu reveniri i recderi din ce n ce mai dese. Practic, nu scrie nimic sau foarte puin. Mihai Eminescu se stinge din via la 15 iunie 1889 (ora 3) n casa de sntate a doctorului uu. Este nmormntat la Bucureti, n cimitirul Bellu; sicriul e dus pe umeri de elevi de la coala normal de institutori din Bucureti.

n Viaa lui Mihai Eminescu (1932), G. Clinescu a scris aceste emoionante cuvinte despre moartea poetului: Astfel se stinse n al optulea lustru de via cel mai mare poet, pe care l-a ivit i-l va ivi vreodat, poate, pmntul romnesc. Ape vor seca n albie i peste locul ngroprii sale va rsri pdure sau cetate, i cte o stea va veteji pe cer n deprtri, pn cnd acest pmnt s-i strng toate sevele i s le ridice n eava subire a altui crin de tria parfumurilor sale.

Mihai eminescu-poet national si universal

"Fiecare literatura nationala formeaza focarul spiritului national, unde concurg toate razele din toate directiunile vietii spirituale".Asa spunea MIHAI EMINESCU, si cum el este marele nostru poet,situat in centrul literaturii romane(totul raportanddu-se la el),se gaseste chiar in "focarul spiritului national", constituindu-se intr-un fel de inima a spiritualitatii romanesti.Crezul sau despre natiune, despre rolul poetului in mijlocul ei, il exprima atat de frumos in poezia "Poetul":"Si tu crezi ,geniu negru,ca fara scop si tinta/A lumei und-amara ma-neaca ,ma framanta?/Tu crezi ca eu degeaba m-am scoborat din stele?Purtand pe frunte-mi, raza a natiunii mele?..." Aceasta este conceptia lui Mihai Eminescu despre rolul artistului in cristalizarea constiintei nationale si opera lui sta marturie ca sufletul sau are radacinile unui daco-roman si coroana voievozilor.Poetul trebuie sa exprime in creatia sa, o multitudine de idei, de sentimente,poezia trebuie sa aiba o mare incarcatura emotionala,asa cum Mihai Eminescu ne spune in "Epigonii":"Si de-aceea spusa voastra era santa si frumoasa,/Caci de minti era gandita,caci din inimi era scoasa,/Inimi mari,tinere inca,desi voi sunteti batrani". "Epigonii" poate fi socotit un poem al poemelor,toate marile creatii nascute pana la Eminescu regasindu-se in versurile magnificului poet:"Cand privesc zilele de-aur a scripturelor romane,/Ma cufund ca intr-o mare de visari si senine." Valoarea creatiilor apartinand inaintasilor lui EMINESCU,este reprezentata de patriotismul care le strabate ca un filon de aur si acestor scrieri le opune poetul "creatiile" contemporanilor sai printre care se include el insusi,"operele" epigonilor :"Iara noi?noi,epigonii?...Simtiri reci,harfe zdrobite,/Mici de zile,mari de patimi, inimi batrane , urate,/Voi credeti in scrisul vostru,noi nu credem in nimic!" Atitudinea critica si oarecum deceptionanta din "Epigonii"se regaseste si in "Scrisoarea a II-a". Marele poaet a invatat sa manuiasca perfect limba romana,ducand "lupta dreapta" pentru a turna in forma noua limba veche si-nteleapta,"limba care la el este dulce ca un fagure de miere". Iubirea si natura sunt prezentate de Mihai Eminescu asemeni peotului popular,cu vorbele lui prinse atat de frumos in armonia versului de la noi:"Peste varf de ramurele/Trec in stoluri randunele,/Ducand gandurile mele/Si norocul meu cu ele/..."("Ce te legeni...")Si ce altceva decat dragostea de patrie, respectul pentru trecutul ei, il putea transforma pe poet intr-un tanar voievod,care scrie cea mai frumoasa scrisoare de dragoste ce sa conceput vreodata ,"dragei sale de la Arges mai departe":"De din vale de Rovine/Graim ,Doamna,catra Tine,/Nu din gura,ci din carte,/Ca ne esti asa departe/..." Iubita ideala pe care a plasmuit-o MIHAI EMINESCU este regina romancelor de la noi,care

"Nu-i subtire,ci-mplinita/Cum e buna de iubita,/Nici prea mica,nici prea mare,/Plinuta la cingatoare.../"cu un chip din basmele populare,"Oprea frumoasa fata",/mandra in toate cele,/Cum e Fecioara intre sifinti/Si luna intre stele."Facand elogiul frumusetii feminine ,EMINESCU surprinde farmecul ce rezulta din misterul care inconjoara femeia ,din lucruri ce nu se pot defini,folosind o explicatie in termeni populari :"Tot ce-ar zice i se cade,/Tot ce-ar face binei sade,/Si la vorba de s-ontinde,/Vorba dulce bine o prinde,/..." EMINESCU este un mare erotic,el iubeste asa cum o face poporul pentru prima data si ramane indragostit in acest sublim pana la capat.Astfel MIHAI EMINESCU reuseste sa placa atat omului simplu prin conceptia elementara,ci si cititorul rafinat care stie sa descopere intelesuri si sensuri adanci si ascunse.GEORGE CALINESCU spunea ,in acest sens,e ca opera lui este cu doua fete,una de in si alata de matase,e izvor si cascada catastrofala. Marele poet obtine universalitatea prin mijloace nationale,un exemplu edificator fiind poezia "Pe langa plopii fara sot",unde nu impresioneaza cel mai mult ritmul si imaginea plopilor fara sot,ci ideile,gandul ca o femeie isi altereaza atat de mult sentimentul,incat nu mai vede iubirea pe care toti ceilalti o observa:"Pe langa plopii fara sot / Adesea am trecut:/Ma cunosteau vecinii toti-/Tu nu mai cunoscut..."Sa parasim aceasta dragoste atat de trista prin neimplinirea ei si sa ne indreptam privirile spre o foarte posibila iubire,idila inchipuita "Sara,pe deal". Aceasta idila se petrece in peisajul feeric de la noi, intr-un sat de pe deal, pe care urca turme mioritice,curg rauri din basme care are case vechi car poporul si fantana cuc umpana,fluiere,bucium,toaca si clopot si care este asezat langa o mirifica padure,inc are domneste un vechi salcam.Acest sat ese incadrat in cosmos,in calea turmelor "scapara" stele, pe certrece luna "sfanta si clara",deasupra caselor "nourii curg" si langa tinerii indragostiti vegheaza "inaltul,vechiul salcam", ca o coloana infinita vorbind lumii intregi despre iubirea lor.Nu putem vedea,in aceasta magnifica integrare in cosmos,decat poetul national,pentru ca asa cum spunea marele critic literar GEORGE CALINESCU,"univesalitatea fiind un punct cosmic al unei verticale pe pamant,iar nu o aberatie,orice poet universal este implicit un poet national." Natura o vede EMINESCU asa cum o vede poetul anonim,asa cum simte poporul, ca pe o fiinta iubita si puetrnica,ce ocroteste si care ii vorbeste,dezvaluindu-i tot mai multe si minunate taine.Inima atat de fierbinte a poetului s-a unit cu gheata gandirii sale lucide si impreuna au dat nastere marii eminesciene.In ea gaseste MIHAI EMINESCU cea mai mare caldura a sufletului si gheata gandului,linistea din adancuri.Poetul a fost,in fapt,urmarit de ideea genezei poporului roman, planuind vaste epopei ori drame despre episodul daco-roman. Coborand pe firul istoriei,MIHAI EMINESCU a creat cea mai valoroasa opera pe aceasta tema:"Scrisoarea a III-a".Patriotismul,care il caracterizeaza pe MIHAI EMINESCU,l-a facut sa prezinte atat de impresionant,in versuri pe care nu le putem uita,trecutul glorios din istoria patriei noastre.Capodopera care il reprezinta din aproape toate punctele de vedere,MIHAI EMINESCU sa inspirat din basmul romanesc "Fata din gradina de aur",cules de calatorul german RICHARD KUNISCH.MIHAI EMIENSCU a brodat cu mare maiestrie motivul geniului,iar alaturarea este tot atat de potrivita cas iingemanarea dintre rosu si negru pe iia romaneasca. Problematica geniului si meditatia filozofica le intalnim si in poemul "Imparat si proletar",de aceasta data imbinat armonios cu poezia de revolta.Mihai Eminescu este,prin "Imparat si proletar"unul dintre primii poeti care rostesc un discurs demascator la adresa claselor exploatatoare si a surselor lor de inavutire in societatea capitalista.Poemul a izvorat din dintr-o inima plina de spirit ,de dreptate si libertate,dintr-un suflet revolutionar,desi romantic. Creatia lui Mihai Eminescu este pretuita peste hotare,multe opere apartinand marelui poet au fost traduse in alte limbi,"dar Eminescu nu este el decat in romaneste", spune TUDOR

ARGHEZI.Ca un fel de concluzie ,ARGEZI noteaza:"Fiind foarte roman,EMINESCU e universal." Mihai Eminescu este etern.Oricand s-ar fi nascut, opera lui ar fi fost aceeasi.Ea ramane acolo unde a dus-o el,pe piscu cel mai inalt al poeziei nostre.Cum a putut s-o urce acolo,nimeni nu stie. Totul ramane o raina,taina marilor creatii,iar daca cineva ar putea sa o dezlege,ar gasi,probabil,si drumul urmat de marele poaet,dar si-ar da seama si de imposibilitatea de a merge mai departe decat el.MIHAI EMINESCU a dschis o cale in literatura noastra,dar cu forta gandului sau,cu puterea sa de creatii a parcurs-o pana la capat,pana la absolut.Luceafarul poeziei noastre ramane stralucitor pe inaltul cerului,nemuritor,si cand ne ridicam privirile spre el sufletul si gandul nostru ,intreaga simtire se armonizeaza in tot ce poate fi ma ifrumos;o oda in mii de glasuri pentru marele MIHAI EMINESCU. BIBLIOGRAFIE : PROZA LITERARA , editura FACLA , autor: I.CHEIE-PANTEA ; EI L-AU CUNOSCUT PE EMINESCU , editura ION CREANGA , autor Vladimir Dogaru POEZII , editura EMINESCU , autori : ZOE DUMITRESCUBUSULEANGA si ION CRETU WWW.REFERATE.RO

Powered by http://www.referat.ro/ cel mai tare site cu referate