Şcoala cu clasele I-VIII Nr.

1,
Moisei, Maramureş
 
PROIECT EDUCAŢIONAL
 
 
 
 

MOTTO: “ Fără Eminescu am fi mai altfel şi mai

săraci.” ( Tudor Vianu)

 
 MIHAI EMINESCU

- luceafărul poeziei româneşti-

Viaţa şi
opera
,, Dumnezeul geniului m-a
sorbit din popor cum soarele
soarbe
un nour de aur din marea
de amar“.
 1850-1889
Se naşte la Botoşani
unde îşi petrece o parte
din copilărie.

La Ipoteşti îşi petrece

cei mai frumoşi ani ai
copilăriei.
 Copilăria
poetului Copilăria la …
Născut la …

…. Botoşani …. Ipoteşti
Casa memorială Eminescu
- interior -
La Cernăuţi urmează
clasele aIII-a şi a IV-a

Locuieşte la Aron Pumnul

Scrie poezia “La mormântul lui
Aron Pumnul”

Profesorul
Aron Pumnul

Îşi continuă studiile

liceale în particular
Iosif Vulcan îi schimbă numele în Mihai Eminescu.

Statuia lui Iosif Vulcan din Oradea

 Coperta revistei

Debutul în revista “Familia”

Poezia De-aş avea…
Teatrul
….

…Fany Tardini din

Galaţi
Eminescu la Blaj
 Imagini din
Parcul Copou

Teiul lui
Eminescu
 “LACUL”
Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni îl încarcă;
Tresărind în cercuri albe
El cutremură o barcă.
Şi eu trec de-a lung pe maluri,
Parc-ascult si parc-aştept
Ea din trestii să răsară
Şi să-mi cadă lin pe piept;
Să sărim în lumea mică,
Îngânaţi de glas de ape,
Şi să scap din mâna cârma
Si lopeţile să-mi scape;
Să plutim cuprinşi de farmec
Sub lumina blândei lune -
Vântu-n trestii lin foşnească,
Unduioasa apă sune!
Dar nu vine… Singuratic
În zadar suspin si sufăr
Lângă lacul cel albastru
Încărcat cu flori de nufăr.
 Iaşi
Participa la şedinţele Junimii

Numit de Maiorescu revizor

şcolar pentru Iaşi şi Vaslui
 Se împrieteneşte
cu Ion Creangă

Se amplifică dragostea
pentru Veronica Micle
“Tu eşti aşa de albă ca floarea de cireşi
Şi soarta mea te puse în calea mea să ieşi,
Să treci ca o uşoară crăiasă din poveşti,
C-o singură privire să-mi spui ce dulce eşti,
Căci dulce eşti! De-atuncea, eu te visez mereu
Tu gingaşă mireasă a sufletului meu.“
Activitatea literară
 În opera "Viaţa lui Mihai Eminescu"
(1932), G. Călinescu a scris aceste emoţionate
cuvinte despre moartea poetului:

"Astfel se stinse în al optulea lustru de

viaţă cel mai mare poet, pe care l-a ivit şi-l va
ivi vreodată, poate, pământul romanesc. Ape
vor seca in albie si peste locul îngropării sale va
răsării pădure sau cetate, şi câte o stea va
vesteji pe cer în depărtări, până când acest
pământ să-şi strângă toate sevele şi sa le ridice
în ţeava subţire a altui crin de tăria
parfumurilor sale".
 DRAGĂ PRIETENE,

Emoţie, romantism şi sensibilitate sunt cuvintele care îmi alunecă în

minte când mă gândesc la MIHAI EMINESCU, un mare prieten al codrului
şi al iubirii neîmplinite.
Arta modelajului de cuvinte este fără taine, acesta exprimându-se
clar,dar totuşi sofisticat, îmbinând cu grijă şi atenţie structuri simple semnate
cu stiloul unei nostalgii depresive.
În caracterul acestui artist incompatibil care este MIHAI EMINESCU
întâlnim trei simboluri centrale: copilăria, iubirea şi natura nevaloroasă
pentru umanitate.
 Relatarea simbolurilor centrale

Pădurea şi copilul între care se stabileşte o legătură adâncă şi unică,

ilustrează drama imposibilităţii întoarcerii în timp, eternităţii naturii
opunându-i-se trecerea scurtă a omului prin viaţă. În cadrul acestui tip
sentimental putem recunoaşte poeziile: ”Fiind băiat păduri cutreieram”,
“Codrule, codruţule”, “Ce te legeni…”.
Eminescu îşi găseşte muza în folclor, oferind acestui stil literar o
nostalgie filozofică specifică prin introducerea mişcării care apropie pe om
de moarte şi îl îmbătrâneşte chiar şi pe codru.
Codrul reprezintă cadrul mirific de natură care l-a inspirat pe poet,
acesta reflectând în poeziile sale sincer şi firesc dragostea pentru natură şi
iubirea ideală.
În viziunea marelui poet iubirea este cel mai dureros sentiment, dar
totodată cel mai pur şi mai frumos. De multe ori capodoperele sale “iubita”
este însăşi natura care îl purifică şi îl linişteşte. Pe de altă parte iubita este o
fiinţă umană superbă de o frumuseţe sclipitoare, aflată doar în mintea lui.
Decorul acestei iubiri se regăseşte tot în natură deoarece “luna”, “lacul”,
“teiul”, “trestiile” şi “nuferii” sunt elemente care îi definesc intimitatea.
 Caracterul eminescian

Eminescu foloseşte modurile de expunere în funcţie de sentimentele pe care

doreşte să le transmită, astfel că foloseşte monologul pentru a-şi intensifica
tristeţea, jalea, dezamăgirea; dialogul, rar întâlnit, face legătura personificată între
om şi codru, lac, luceafăr; descrierea este baza esenţei lui, glasul creaţiei aceasta
fiind încadrată pretutindeni având un rol stilistic deosebit.
Des întâlnite în poeziile eminesciene sunt interogaţiile retorice care
depăşesc orice limită, accentuând sentimentele cele mai profunde.
Acum, vezi tu, dragă prietene, în poeziile lui MIHAI EMINESCU ne
găsim refugiul, pacea liniştitoare, iar adâncimea caracterului său va face ca aceste
magnifice opere să dăinuiască pentru eternitate.

A ta bună colaboratoare şi prietenă,

RALUCA TOMOIAGA
 „Dor de Eminescu”
Afară ninge...totul s-a îmbrăcat în haină albă de sărbătoare, parcă în
aşteptarea zilei de naştere a celui mai mare poet al nostru. Mă întreb adesea de
ce aproape în fiecare an, în aşteptarea acestei zile deosebite, începe să ningă.
Parcă este o tradiţie. Probabil ţine de faptul că a fost un poet „excesiv de
sensibil” (Ibrăileanu).
Mă bucur că în timp ce zăpada continuă să cadă cu fulgi mari şi pufoşi, în
spaţiul intim al acestei coli albe, pot să-mi exprim gândurile şi admiraţia faţă
de „Luceafărul” poeziei româneşti.
Dacă ar fi trăit, Mihai Eminescu, ar fi împlinit la 15 ianuarie a.c., 160 de
ani. A vieţuit doar 39 de ani (1850-1889), dar a rămas în istoria neamului
nostru ca cel mai mare poet naţional, iar noi trebuie să ne aducem aminte de el,
să-l cinstim pe „Sfântul preacurat al ghiersului românesc”, cum îl numea
Tudor Arghezi.
Nu e deloc uşor să găseşti cuvinte potrivite care să exprime starea
sufletească pe care o ai, atunci când citeşti creaţia marelui nostru poet Mihai
Eminescu. Orice suflet melancolic este atras de poezia sa, care ne emoţionează
şi ne încântă, simţindu-ne fericiţi să vorbim limba în care a scris –aşa de
frumos!- acest magician al cuvântului românesc.
 Literatura noastă a avut de-a lungul timpului parte de poeţi deosebit de
talentaţi, care ne-au lăsat o operă minunată, dar deasupra tuturor s-a născut o
stea :„Luceafărul” neamului nostru.
Deşi se spune că nimeni şi nimic nu este perfect, opera sa, cred că face
excepţie de la această regulă. Poezia lui Eminescu are un ton melancolic de
dezamăgire şi de tristeţe („Mai am un singur dor”, „Melancolie”, „Adio”,
„Luceafărul” etc.). Versurile din poezia eminesciană sunt de o frumuseţe
unică, iar mijloacele sale artistice sunt ale unui geniu, sub pana căruia
cuvintele se transformă, devenind fiinţe ce se lasă modelate ca să genereze
sentimente de bucurie şi nostalgie, durere şi speranţă...
Totodată, Eminescu a fost deschizător de drumuri şi în proză, fiind
considerat creatorul basmului cult („Făt-Frumos din lacrima”)
Cu toate că „Vremea trece, vremea vine”, totul moare şi iar se naşte, el
rămâne în eternitate, va străluci de-a pururi, căci este însuşi „Luceafărul”.
„EMINESCU este numele acestei ţări. ROMÂNIA este numele lui
EMINESCU.” (Nichita Stănescu).
Într-adevăr, la 160 de ani de la naşterea poetului ne e dor, dor cumplit de
nemuritorul Eminescu!

Şteţcu Mădălina-Roxana
 Elogiu dedicat lui Mihai Eminescu
Mihai Eminescu este considerat „ Luceafărul ” poeziei române, un poet
de mare valoare care a cântat in versuri natura şi iubirea, cele doua teme
care apar în toate poeziile împreuna: unde va fi iubire, va fi şi un cadru
natural de un farmec excepţional, va fi luna – astrul îndrăgostiţilor, vor fi
stele .
Mihai Eminescu a încântat sufletele cititorilor prin poezii care au
pătruns in suflet alcătuind mii si mii de sentimente. Iubea florile, mireasma
de miere bălaie a teilor, iubea lumina de vară a nopţilor cu lună, iubea
zborul cocorilor pe cerul de mătase, iubea cuvântul vrăjit ca să le deştepte în
amintire chiar atunci când nu mai sunt. Toate i le-a trecut Lui în cer. I le-a
trecut Lui fiindcă el nu mai avea de mult drept la nimic deşi sufletul lui
Mihai Eminescu vibrează de acolo de sus cu fiecare poezie citită, cu fiecare
omagiu adus acestui poet român care a scris poezii până în ultimele
momente de viaţă.
Un adevărat patriot, un iubitor de ţară care ne-a lăsat nouă românilor ca
moştenire o puzderie de opere lirice si epice.
 Eminescu este marele subiect al literaturii româneşti care a iubit natura şi
simplitatea. El reprezintă geniul clar, geniul adevărat după cum spune şi Tudor
Vianu:„Mintea lui Eminescu lucrează cu ideea originilor lumii, a infinitului, a
creaţiei, adică cu cele mai înalte concepte făurite de raţiunea omului. Marea
superioritate intelectuala a poetului este una din primele cele mai izbitoare ale
manifestării lui si aceea care explica prestigiul atât de covârşitor al operei sale.”
Mulţi dintre noi, cititorii, iubitorii de creaţie eminesciană i-am dedicat
aceste versuri concepute chiar de acest mare poet:
„ Cobori în jos Luceafăr blând
Alunecand pe o rază
Pătrunde-n case şi în gând
Si viata-mi luminează ”
  Pe 15 ianuarie în fiecare an îl sărbătorim pe Omul care a dăruit
poporului român cea mai mare operă literară şi de gândire, de idei, cea mai
mare Creaţie care a izvorât din sufletul şi mintea unei fiinţe omeneşti, pe  acest
pământ.

Hojda Andreea Crina

 Moisei, 12.01.2010

Dragă Andra,

Astă vară când am fost la mama mea în Spania mi-a făcut o mare
plăcere sa te cunosc . Relaţia noastră de prietenie a evoluat in cele 6
săptămâni cât am stat cu tine şi, după cum bine-ţi aduci aminte,am hotărât
ca să ne scriem unei alteia despre lucrurile ce ne fascinează. Am rămas
impresionată de ceea ce mi-ai scris tu în legătură cu materiile pe care le
studiaţi la scoală şi la rându-mi vreau să-ţi scriu câteva lucruri legate de un
eveniment ce urmează să se sărbătorească pe 15 ianuarie. Nu ştiu dacă ai
auzit că unul dintre cel mai mare poet al nostru este Mihai Eminescu.Îţi
spuneam mai înainte că pe 15 ianuarie va fi un eveniment important
pentru cultura românească şi trebuie să ştii că aceasta este data la care s-a
născut marele poet Mihai Eminescu,de la a cărei moarte se împlinesc anul
acesta 160 de ani.
Românii îl preţuiesc şi îl venerează supranumindu-l „Luceafărul
poeziei româneşti”.
Este cunoscut nu numai de români, ci întreaga literatură universală îl
consideră un poet de excepţie.
 Noi ne mândrim că un asemenea poet de o asemenea valoare este
român. Poeziile sale sunt cunoscute,îndrăgite şi memorate de la cei mai
tineri până la cei mai bătrâni. Ele au fost traduse în zeci de limbi şi
apreciate şi de alţi cititori de alte naţionalităţi.A cântat în poeziile sale
natura şi dragostea, trecutul istoric sau a dezvoltat idei filozofice de mare
profunzime. Multe din poeziile sale au fost puse pe note şi sunt cântate cu
mare drag de toţi cei ce-i îndrăgesc opera.Daca aş avea voce ţi-aş cânta la
telefon„Somnoroase păsărele, Pe lângă plopii fără soţ, De ce nu-mi vii,O
mama”, dar cum nu am voce m-am gândit sa-ţi trimit un CD cu câteva din
poeziile lui Eminescu puse pe note şi interpretate de mari cântăreţi români.
După ce le vei asculta te rog sa îmi comunici impresiile tale.
Dacă ceea ce ţi-am scris o să-ţi stârnească interesul pot să-ţi trimit
volume de poezii din Eminescu sau volume de proză.
Acum pe 15 ianuarie noi,cinstim memoria şi personalitatea marelui
poet printr-un spectacol omagial în care eu v-oi recita poezia „Luceafărul”
o capodoperă a literaturi româneşti şi universale.
Aştept să-mi răspunzi şi să-mi scrii şi tu despre unul dintre marii
voştri poeţi cu care vă mândriţi voi spanioli.

Te îmbrăţişează, Ştefancu Andreea

 14.01.2009, Moisei
Dragă prietenă,

Am ales această zi pentru a aşterne pe filele albe ale acestei scrisori

câteva rânduri, deoarece se apropie un eveniment foarte important pentru to ţi
elevii interesaţi să descopere fanteziile vieţii.
După cum ştii mâine va fi ziua lui Mihai Eminescu cel mai mare poet
al românilor. Acesta cu stricteţe şi atenţie a încercat să îşi dovedească talentul
său de scriitor şi cu siguranţă a reuşit. De asemenea a pictat momente din
trăirile lui, integrându-şi şi sentimentele care-i răscoleau sufletul în timp ce
scria. Deci, putem să ne dăm seama de strădania acestuia pentru a fascina
fiecare cititor. De aceea ca semn de recunoştinţă nu putem trece cu vederea
această zi.
Fiindcă ştiu că nu te prea pasionează să citeşti nici basme, nuvele sau
poezii mi-am propus ceva şi îmi doresc cu sinceritate să reuşesc. Am hotărât
să îţi vorbesc pe scurt, câtuşi de puţin despre creaţiile acestui poet cu speranţa
că îţi vei da seama cât de deosebite sunt.
În majoritatea poeziilor Mihai Eminescu are ca reper tema naturii şi a
iubirii. Cu ajutorul acestora a avut ocazia s ă înzestreze natura cu caracteristici
încântătoare, dezvoltându-i frumuseţile sale.
 La fel, a putut să îşi aline sufletul scriind despre iubita sa, transmiţând
şi celorlalţi stările pe care le simţea.
Acesta este doar un motiv dintre cele multe pe care ţi le-aş putea spune,
dar timpul zboară, nu aşteaptă.
Pentru a te convinge ai putea începe cu poezia "LACUL" alături de
multe altele pe care te las să le descoperi tu.
În toate poeziile sale poţi remarca o muzicalitate deosebită datorită
rimei cu care este împodobită fiecare poezie, având avantajul de-a le putea
cânta pe unele dintre ele.
Deoarece bănuiesc că ţi-am stârnit interesul vreau să te anunţ că mâine
se împlinesc o sută şaizeci de ani de la naşterea marelui poet Mihai Eminescu.
 
Aştept scrisoarea ta cu părerile tale!

Cu drag prietena ta,

Mădălina Tomoiagă
 Iubite poet,
 
De mult timp am vrut să-ţi adresez câteva cuvinte.
Acum a sosit momentul să aştern pe această coală albă multe din
gândurile care doresc să ţi le transmit. Faţă de tine nutresc cele mai
frumoase şi curate sentimente. Nimeni nu a văzut vreodată „lacul”,
„codrul”, „florile” cum le-ai văzut tu.
Mi-aş dori pentru o clipă măcar, să pot privi prin ochii tăi, să pot
vedea natura altfel. Versurile tale nu permit frunţii mele să fie încruntate.
Deseori mă întreb “cum aş putea gândi la fel ca tine?”, însă mă
resemnez prin a-ţi citi operele…
 
Tomoiagă Rodica Cristina
 ODĂ LUI EMINESCU

A răsărit ca în poveşti
A răsărit odată,
Din rude neîmpărăteşti
O stea neînţeleasă.
Când noaptea se lasă pe ogoare
Pe cer apare carul mare
Cu steaua Nordului strălucitoare
E el, EMINESCU, poetul nostru mare!
La a lui Aron Pumnul mormânt
Steaua s-a coborât plângând
Ale demiurgului puteri invocând
Să ierte sufletul unui profesor blând.
A coborât din simţământ de iubire
De natură şi de omenire
Iar mai apoi prin jocul lui cu poezia
Ţi-a asigurat pe pământ nemurirea.
Dar unii n-au ştiut a aprecia
A sa valoroasă moştenire
A sa dragoste de natură
A sa dragoste de omenire.
Iar el s-a dus, s-a dus departe
Mii de ani le-ar trebui la oameni
Să ajungă lângă el aproape
Acolo sus departe.

TIMIŞ ALEXANDRA BIANCA

 15 IANUARIE 2010
Distinsule poet Mihai Eminescu ,

Au trecut o sută şaizeci de ani de la naşterea ta şi o sută

douăzeci şi unu de ani de când stiloul tău nu a mai pătat o foaie de
hartie. Prin această epistolă mă adresez meşterului, dar şi persoanei
Mihai Eminescu. Ai fost ce mulţi îşi doresc să devină, şi anume o stea,
un luceafăr. Ne-ai lăsat în urmă o mulţime de opere îndrăgite de
cititorii români şi de critica literară, plăcute pentru spiritul nostru.
Într-o viaţă pe care Dumnezeu a decis să ţi-o încheie atât de
repede, ai depus o munca de titan pentru afirmarea ta pe plan naţional
şi internaţional. Ai incercat să nu uiţi de oamenii care te-au îndrumat,
dedicându-le poezii sfâşietoare. Ai avut sentimente aproape neînţelese
de nimeni, dar le-ai dat jos pe pagină cu un mare stil de exprimare.
Tu, ,,Mihăiţa” , în orice faci , esti un model pe care nu m-am
gândit ca o să-l am. Aşa cum l-ai îndrumat pe Creangă să pună stiloul
pe hârtie , aşa ne-ai ajutat şi pe noi să vedem cine este o adevărată
valoare şi din pricina asta înţelepţii ti-au ridicat statui, iar instituţii
prestigioase poartă numele tău.
Pentru toate realizarile tale , eu împreună cu o ţară întreagă te
respectăm .
Sper să accepţi aceasta scrisoare acolo sus unde eşti, acolo unde
poţi compune în pace.
CU O ADEVĂRATĂ ONOARE ÎMI PLEC CAPUL ÎN FAŢA TA ,
COMAN VIOREL
 15 IANUARIE 2010
Dragă Eminescu ,

Noi, elevii clasei a VIII-a B îţi scriem aceste rânduri în semn de

mulţumire şi de preţuire pentru întreaga ta operă literară .
Astăzi se împlinesc 160 de ani de la naşterea celui mai mare poet român,
tu dragă Eminescu. Tu eşti un simbol al lirismului românesc care a fost, este şi
va fi. Ca o rocă de lumină te-ai revărsat asupra creaţiei româneşti realizând
opere uimitoare filtrate prin sita geniului tău naţional şi zugrăvite în limba
română căreia i-ai dat solemnitate. Împletind iubirea cu natura, ai construit
locuri ideale, sacre care au rămas ascunse în sufletul cititorului .
Prin operele tale ţi-ai petrecut vârsta de aur a copilăriei. Prin creaţiile tale
ai acordat unicitate operelor române alcătuite, fiind un simbol al prozatorilor şi
poeţilor universali. Ca un demon romantic, totdeauna ai refuzat adev ărul. Ai
creat cadre naturale pline de secrete, farmec a unei lumii posibile. Mereu ai
relevat amintiri trecute, regrete spuse cu un ton melancolic dar în acelaşi timp
ai subliniat prin operele tale (Dorinţa, Lacul) dorinţa de împlinire a iubirii
într-un spaţiu feeric, tipic eminescian. Tu ai trecut de toate barierele artistice
sperând spre împlinire. Chiar dacă tărâmul eminescian acompania aşteptarea
celeilalte jumătăţi, corespondenţele îi legau pe îndrăgostiţi de cadrul terestru şi
cosmic. Lumina lunii, susurul apei iţi erau confidenţi şi martori ai singurătăţii.
Cu o adevărată măiestrie ai creat colosul muncii tale , ,,Luceafărul” care
reprezintă pentru tine căutarea absolutului în tărâmul cunoaşterii.
 Tu eşti piatra filozofală a sufletului cititorului şi alchimia universului
creativ. Prin utilizarea mitologiilor (Călin file din poveste) în cadrul tradiţiei
populare, tu ai dat limbii române unitate deplină prin puterea absolută a
morfologiei, lexicului şi sintaxei. Astfel ai realizat armonii sonore îndreptate
spre absolut propriilor poezii. Ai proiectat în inimele noastre tema istorică prin
care ne dezvălui diferite momente de patriotism ale neamului românesc
(Scrisorile), dar şi prin creaţii ale genului epic. În aceste moduri, ne-ai arătat o
natură transfigurată în propriile tale sentimente , adresându-ne diferite
invitaţii , nouă, cititorilor.
Acum, la ceas aniversar, nu vrem să ne despărţim de reveria harului
dumnezeiesc. Precum afirmi : ,,Trăind în cercul vostru strâmt / Norocul vă
petrece / Ci eu în lumea mea mă simt / Nemuritor şi rece ” , tu eşti un
neadaptat al lumii în care trăieşti .

CU DRAGOSTE , RECUNOSTIINTA SI NEPRETUITA STIMA

AI TAI DISCIPOLI , ELEVII CLASEI a VIII-a B
realizat de GRAD IOANA ADRIANA
 Dragă geniule,
 
Îţi admir foarte mult creaţiile.
Aş da orice ca în acest moment să pot să te văd, să-ţi spun că îmi doresc
să gândesc aşa ca tine, să pot compune, să fiu „ cineva ”, aşa cum tu ai fost şi
încă eşti.
Chiar dacă în acest moment tu te afli în ceruri lângă Dumnezeu, lângă alţi
poeţi, lângă îngeri, vreau să îţi spun că de aici, de pe pământ multă lume te
respectă şi îţi recită poeziile, îţi citesc poveştile pe care tu le-ai compus cu
mintea ta de aur.
Cred că şi tu ştii că mâine îţi sărbătorim ziua de naştere. Vor fi mulţi copii
talentaţi care îţi vor recita poeziile. Cu această ocazie de 15 ianuarie, eu îţi
spun:
Te admir şi la mulţi ani!
 
 
Hojda Roxana Irina
 
 MOISEI, 2010-01-15
 
DRAGUL MEU, MIC PRINŢ,
 
Ştiu că acum tu ai viaţa ta, ştiu că acum ai ajuns la vârsta cea frumoasă a
tinereţii, dar pentru mine ai rămas tot micul meu îngeraş, care stătea cu mine şi
asculta poveştile soarelui şi ale lunii, imi aduc aminte de tine ca fiind tot acelaşi
copilaş mărunţel şi mititel cu zâmbetul firav, cu privirea blândă şi călduroasă.
Tu ai fost pentru mine unicul prieten care ai reuşit să îmi înţelegi tainele bine
ascunse , ai ştiut să mă sprijini şi să îmi spui o vorbă bună, dar şi eu am încercat să
te ajut, să te fac să zâmbeşti , am dorit să îţi ofer înţelegere şi ocrotire şi să te
protejezdeuracelordinjur.
Poate ai să iei această scrisoare într-o glumă , dar eu te rog să rămâi alături de
mine, haide înapoi în lumea noastră de basm, vino să ne jucăm cu natura, cu
prietenii noştri copacii, să ascultăm noile poveşti ala izvoarelor, să cântăm cu
păsările şi greieraşii şi să dansăm cu iepuraşul şi cu Moş Martin.
Te aştept cu braţele deschise, micul meu prinţ!

Cu dragoste, a ta prietenă, PĂDUREA.

(GRAD IOANA SIMONA)

 MOISEI, 2009 01 15

 
 
DRAGUL MEU PINŢ,
 
Ce mai faci? Aş vrea să te întorci la casa ta cea verde , din lumea basmelor,
unde stăteai uitând de timp, trăind cu speranţa că aceste clipe nu se vor mai sfârşi.
Nu a fost aşa crudul zmeu al timpului ,mi te-a furat, dar haide ,haide la
mine,aici nu te va găsi nimeni vei fi păzit de rele şi de clipe grele. Te vei culca
lângă izvor, îşi va cânta un căntec. Te vei trezi dimineaţa ca să te speli cu roua de
pe nuferi.
De undeva dacă un pericol se iveşte , te vei ascunde în scorbura salciei
bătrâne ,în faţa ei trestiile se vor strânge , nimeni nu te va putea ajunge sau atinge.
Nu mai aştepta , descătuşează-te de griji şi de nevoi ,al meu fiu rătăcitor şi
vino , vino la mine!

Cu drag, a ta bună prietenă, PĂDUREA.

 
  ( TIMIŞ ALEXANDRA)
 MOISEI, 2010-01-15
 

Dragul meu prinţ,

 
Am decis să îţi trimit această scrisoare,crezând că astfel îţi vei aduce aminte
de vechea ta prietenă, PĂDUREA.
Te-am căutat timp îndelungat, în toate locurile noastre secrete,dar nimic. Nu
ai mai trecut pe aici de câţiva ani. De ce nu mai vrei să călătorim pe aripile nevăzute
ale vântului şi să zburăm pe covorul foşnitor al frunzelor? Nu îţi mai aduci aminte
de poviştile palpitante ale izvoarelor? Sau de fuga printre copacii care te îndemnau
să zâmbeşti? Chiar şi azi când nu mai eşti un copil , eşti bine-venit în tărâmul
mirific al naturii şi al copilăriei pentru că tu eşti chiar creatorul ei. Cu ochii plini de
strălucire ai înviat apa şi vântul. Cu buzele roşii ca focul ai rostit cuvinte magice
care au făcut din mine împărat. Cu sensibilitatea şi iubirea faţă de mine,de noi toţi ai
reuşit să construeşti lumea ta,o lume a jocului, a iubirii.
Întoarce-te ! Îţi voi oferi ceea ce acum nu mai ai , dar nu ai pierdut: armonie,
pace, o viaţă minunată. Mai gândeşte-te!

Cu drag, a ta prietenă , PĂDUREA

 
  COMAN ANDREEA
 Mihai Eminescu-Parodie
“Dragă” Mihai Eminescu vă trimit această scrisoare cu gândul de a vă da
nişte sfaturi şi…cu gândul de a vă lămuri cu adevărat cine sunteţi.
Nu ştiu cum, dar aţi ajuns cel mai mare poet al românilor. Într-adevăr aveţi
poezii frumoase...chiar dacă majoritatea-s aiurea. Vreau să vă întreb de unde
aveţi atâtea porcării în cap? De exemplu, poezia “Lacul”, de ce se numeşte
aşa? Până la urmă…dumneavoastră aţi descris în fel şi chip pe una dintre cele
Dumnezeu ştie câte iubite ale dumneavoastră…sunt curios şi eu de ce se
numeşte “Lacul” doar pentru că se petrece acolo momentul iubirii?! Sincer
părerea mea este că mai bine i-aţi fi dat titlu “Iubita”, sau ştiu şi eu…măcar
“Lacul iubirii”. Acuma despre versuri…ce să mai…sunt cam aiurea, de
exemplu pe la sfârşitul poeziei spuneţi că suspinaţi şi suferiţi în zadar…păi de
ce în momentul când aţi scris poezia nu a fost prin preajmă nicio iubită?!
O altă părere de-a mea este că la cât de mult v-au plăcut femeile…mai
bine era să vă faceţi gigolo că aţi fi câştigat o avere şi toată lumea v-ar fi
iubit…bine aproape toată lumea. Aşa aţi ales să vă faceţi poet…şi să scrieţi
acele porcării pe care dumneavoastră le numiţi “poezii”, încât şi astăzi,dupa
160 de ani toti ele-vii mai devreme sau mai tarziu va înjura în mod direct sau
indirect… acuma asta este, ce să faci.
Sper să nu vă supăraţi din cauza acestei scrisori…da chiar nu m-am mai
putut abţine..adică până la urmă din clasa a patra în toate poeziile de până
acuma tot iubire si iubită văd peste tot…sincer, eu m-aş sătura să fiu în locul
dumneavoastră.
Fără stimă şi respect de la Anonim. (Bogdan T.)
 Bercea Maria a V-a A
Hojda Roxana Irina a V-a A
Tomoiagă Rodica Cristina a V-a B

Coman Andreea a VI-a B

Grad Ioana Simona a VI-a
Timiş Alexandra Bianca a VI-a B
Coman Viorel a VIII-a B
Grad Ioana Adriana a VIII-a B
Grad Ramona Ileana a VIII-a A
Hojda Andreea Crina a VIII-a A
Hojda Niţuca Alina a VIII-a A
Ştefancu Andreea Maria a VIII-a A
Şteţcu Mădălina Roxana a VIII-a A
Tomoiagă Nuţu Bogdan a VIII-a A
Tomoiagă Raluca Bianca a VIII-a A
Tomoiagă Viorica Mădălina a VIII-a A