Gimnaziul Bozieni

Activitate
extracurriculară
“Tu; Luceafar
peste vremuri
Stralucesti fară
de moarte”

A realizat:

Panico E.

profesor de Limbă şi literatura română

Ciubuc R.

Învăţător

Ianuarie, 2016
 Proiect al activităţii extracurriculare

Data:15;16;17.01.2018
Titlul activităţii:”Tu;Luceafăr,peste vremuri
Străluceşti fără de moarte”
Tipul activităţii:transcurricular-cultural-artistic
Scopul:Cunoaşterea biografiei şi operei poetului M.Eminescu

Obiective:
O1 Să cunoască viaţa şi opera celui mai mare poet român
O2 Să dezvolte imaginea creatoare şi să stimuleze
capacităţile creative ale elevilor.
O3 Să formeze atitudini de respect faţă de marele valori
eminescene.

Mijloace de învăţare:
 Portrete ale marelui poet
 Materiale illustrative
 Opera eminescenă
 Activităţi planificate
Nr.ord. Subiectul activităţii Responsabili Data
desfăşurării

1 “Să-l cunoaştem Panico E. 15.01.2018

mai bine pe Ciubuc R.
Eminescu”
Comemorarea
valorilor
eminescene
“Fiind Ciubuc R. 16.01.2018
2 băiat,păduri
cutreieram”
Recitaluri de
poezii din opera
eminesceană
3 “Basm de Geo Panico E. 17.01.2018
Bogza,legenda
despre naşterea
lui Eminescu”
Decorul:
Expoziţii de desene ,o masa acoperită în stil naţional.Într-o
vază crenguţe de busuioc şi brad,portretul marelui
poet,lumânări aprinse.
Vitrine de carte:opera eminesceană,diverse ediţii.

Prezentator :
Stimaţi profesori,dragi elevi!Ne-am adunat în miez de
iarnă să cinstim cu pietate memoria Luceafărului poeziei
rom-neşti a celui mai strălucit meteor,care a sclipit de
asupra lumi cu două secole în urmă –Mihai Eminescu
Azi 15 ianuarie în ziua de naştere a Poetului păşim cu
candela iubirii aprinsă în sufletele noastre în cel de-al treilea
moleniu al nemuririi sale.
Eminescu a existat întotdeauna ,el fiind steaua de Lumină
a poeziei şi demnităţii noastre.
Vom poposi în miraculoasa şi minunata “Lume Eminescu”
fiindcă poetul şi-a muiat pana în eternitate pentru a aşterne
gânduri cu dumnezeirea.
Aproape de două secole ne este dor de poetul
etern.El,Geniul ăngândurat se află azi aici,cu noi. Prin tot ce
vom spune ne vom strădui să-I înălţăm prin cuvânt o statuie
de suflet în conştiinţă .ferice de neamul,ce sunt urmaşi ai lui
Eminescu.
Tu ,Luceafăr ,peste vremuri
Străluceşti fără de moarte….!
Se citeşte bibliografia poetului.
16.01.2018
“Fiind băiat,păduri cutreieram”
“Colind pentru Eminescu”
Miez de ghenar
Fulguie rar
Aeru-I dalb de colinde
Sus în tării
În veşnicii.
Steaua de înviere se-aprinde
Din focu-I sfânt
Către pământ
Doi ochi de vis se ivescu.
Fruntea-I de domn
Peste nesomn,
A lui Mihai Eminescu
Raza-I de dor
Tremurător
Arde-n văpăi peste lume
Suflet de grai
Gură de rai
Au un părinte şi-un nume
Zodia-I grea
De om şi stea
Cheamă prin vremi şi ne-adună
Codri cu brazi
Ieri şi cu azi
Neamul cu doine -împreună
Oh leru-I ler,

Până la cer
Aeru-I dalb de colinde,
Iarăşi şi iar
Miez de ghenar
Stea de –nviere aprinde

Elevul 1:
A vorbi sănătoa limba pe care Eminescu ne-a lăsat-o cu o pană muiată în
aurul Luceafărului,a vorbi sănătos limba mamei este odatorie dintre cele ma
patriotice ,spune G.Vieru .Eminescu e acel ce a urcat pe crucea cuvântului
pentru a salva prin Frumos şi Adevăr ,Limba română.

Elevul 2:

Legănuţul poetic al lui M.Eminescu i-au fost nu numai dealurile

Ipoteştilor,codruţul cu poteci.Izvorul nesecat cu apă vie mereu proaspătă care
miruia talentul,a fost folclorul-copilăria dulce şi inocentă a adevăratei
literature.

Elevul3:

“Să ne trăieşti poete

Şi moarte să nu ai”

Pe scenă apare o ceată de copii ,în costume naţionale,cu

lumânările arzând.
Steaua sus răsare
Ca o taină mare
Steaua străluceşte
Şi lumii vesteşte
Ca aztăzi curate
Preanevinovată
Feciora Maria
Naşte pe Mesia,
Magii cum zăriră
Steaua şi porniră,
Mergând după rază
Pe Hristos să-l vadă
Şi dacă sosiră
Îndată-l găsiră
La Dânsul intrară
Şi se închinară
Cu daruri gătite
Lui Hristos menite
Luând fiecare
Bucurie mare
Care bucurie
Şi aici să fie
De la tinereţe
Pân-la bătrâneţe
Rămâneţi cu bine
Fiţi fericiţi
Anul care vine
Să ne mai primiţi
Să vă dea domnul
Tot ce doriţi

Elev:
Am crescut cu cartea lui
Noi copii neamului
Să trăieşti bade Mihai
Şi mai falnic să răsai
Peste gura cea de rai

O elevă cu pâine mare şi rumenă pe prosop şi un elev cu

ulcior cu apă rece:
Ţi-am adus poete drag
De la maica mea o pâine
Pentru azi şi pentru mâine
Aerul ei cald şi dulce
Pân-la ceruri să se urce
Sufletul să-ţi-l încălzească
Fruntea să ţi-o descreţească
Foamea să ţi-o potolească,
Buzle ca să-ţi zâmbească.

Pe fundal musical apare poetul-copil:

Fiind băiat ,păduri cutreieram

Şi mă culcam ades lângă izvor
Iar braţul drept sub cap eu mi-l puneam
s-aud cum apa sună-ncetişor.
Un freamăt lin trecea din ram în ram
Şi un miros venea adormitor
Astfel ades eu nopţi întregi am mas
Bland îngânat de-al valurilor glas
Doi elev recită poezia” Revedere”
Codrule, codrutule,
Ce mai faci, dragutule,
Ca de când nu ne-am vazut
Multa vreme a trecut
Si de când m-am departat,
Multa lume am îmblat.

Iar, eu fac ce fac de mult,

Iarna viscolu-l ascult,
Crengile-mi rupându-le,
Apele-astupându-le,
Troienind cararile
Si gonind cântarile;
Si mai fac ce fac de mult,
Vara doina mi-o ascult
Pe cararea spre izvor
Ce le-am dat-o tuturor,
Implându-si cofeile,
Mi-o cânta femeile.

Codrule cu râuri line,

Vreme trece, vreme vine,
Tu din tânar precum esti
Tot mereu întineresti.

Ce mi-i vremea, când de veacuri

Stele-mi scânteie pe lacuri,
Ca de-i vremea rea sau buna,
Vântu-mi bate, frunza-mi suna;
Si de-i vremea buna, rea,
Mie-mi curge Dunarea.
Numai omu-i schimbator,
Pe pamânt ratacitor,
Iar noi locului ne tinem,
Cum am fost asa ramânem:
Marea si cu râurile,
Lumea cu pustiurile,
Luna si cu soarele,
Codrul cu izvoarele.

Cântecul”PE LÂNGA PLOPII FARA SOŢ...

Interpretat de un grup de elevi:

Pe lânga plopii fara sot

Adesea am trecut;
Ma cunosteau vecinii totii
Tu nu m-ai cunoscut.

La geamul tau ce stralucea

Privii atât de des;
O lume toata-ntelegea
Tu nu m-ai înteles.

De câte ori am asteptat

O soapta de raspuns!
O zi din viata sa-mi fi dat,
O zi mi-era de-ajuns;

Prezentatorul încheie cu un recital_

Să-ţi fie atât de drag cuvântul

Încât atunci când îl rosteşti
Să crezi că însuşi Eminescu
Ascultă ce şi cum vorbeşti
Fiindcă
Noi prin el curăţăm suflarea
Cât din versul lui domnesc sorbim…..
Eminescu este neuitarea ,
De-un popor şi-un grai
Ce-l moştenim!

17.01.2018

Legenda despre naşterea lui Mihai Eminescu

 Pe vremea cand Dumnezeu umbla cu Sf. Petru pe pamant, intr-o noapte
ploioasa, au ajuns la marginea unui sat si abia au indraznit sa bata cu toiagul
in prima poarta. Caini mari s-au repezit sa-i sfasie, dar numaidecat s-a auzit un
glas barbatesc intreband: Cine bate?

- Oameni buni!

Atunci omul, potolind cainii, i-a poftit in casa, unde nevasta si copiii abia se
trezisera din somn, si a inceput a da porunci, dar cu blandete.

- Mario, ia mai pune cateva vreascuri pe foc. Tudore, da fuga la fantana dupa o
ciutura de apa proaspata. Ilenuta, ia vezi de o olita cu lapte proaspat.

Si le-a dat sa se spele si sa se stearga cu stergare albe si i-au ospatat, si i-au

dus sa doarma intr-o odaie in care mirosea a gutuie si busuioc…..
A doua zi dimineata iar le-a dat sa se spele, i-a ospatat si le-a pus in traista
niste mere cum nu mai vazusera si le-a urat drum bun.
Si cum au iesit din sat, Sf. Petru a inceput sa se roage de Dumnezeu:

-Doamne, fa ceva pentru oamenii astia, ca tare ne-au primit frumos!

- Ce-ai vrea sa fac Sf. Petre, c-ai vazut ca nu erau nevoiasi.
-Doamne, fa ceva ca sa-si vada macar o data sufletul!
-Sa-si vada sufletul spui Sf. Petre?

-Da, Doamne, sa-si poata vedea sufletul, asa cum vedem noi plopul cel de-
acolo!

- Bine, Sf. Petre, a raspuns Dumnezeu, privind ganditor la satul din vale.
Iar dupa o vreme, in neamul acela de oameni s-a nascut Mihai Eminescu”.