Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Subcompetente
Să aflăm cât mai multe despre poetul Grogore Vieru prin:
dezvoltarea limbajului şi în special a expresivităţii acestuia prin recitarea poeziilor și
interpretarea căntecelor;
devoltarea sentimentelor de dragoste şi preţuire pentru valorile naţionale.
Obiectivele activității:
să cunoască semnificaţia zilei de 14 februarie;
formarea şi cultivarea gustului pentru lectură;
îmbogăţirea cunoştinţelor despre marele poet;
să memoreze poezii;
Grupul ţintă: elevii claselor a III-a;
Locul desfăşurării: sala de clasa
Sala este amenajată cu imagini, Iarba ştie cum te cheamă,
fotografii legate de viața și Steaua ştie ce gândeşti.
activitatea poetului, citate scrise de Mă rog de tine
Grigore Vieru. Mă rog de tine, ploaie,
Când zbori către planete,
Prezentatorul: Sunt iarbă, mai Stropeşte gura mamei
simplu nu pot fi – modest afirma Şi-o apără de sete.
poetul, evocând de fapt sacrificiul în Mă rog de tine, codru,
numele crezului de salvare a sufletelor Căci anii tăi tot fi-vor!
românilor. În anumite împrejurări Cuprinde-i cald fiinţa
avea să spună: A fi simplu nu este o Şi-o apără de vifor.
treabă uşoară. A fi simplu înseamnă Mă rog de tine, iarbă,
să mori câte puţin în fiecare zi, în Mângâie-i talpa goală
Şi sărea grea din oase
numele celor mulţi, până când te
Şi-o apără de boală.
preschimbi în iarba. Iar mai simplu
Mă rog de tine, munte,
ca iarba ce poate fi?!
Cât zboru-o să mă poarte
Poetul este mare, or, numai un om cu Sărută ochii mamei
adevărat mare şi puternic poate fi şi Şi-i apără de moarte.
fir de iarbă. Tu iarbă, tot ai mamă?
Tu, iarbă, tot ai mamă?
- Autobiografie sonoră: Grigore De ai – de bună seamă:
Vieru despre viaţa sa. Atunci când înverzeşti,
De ea îţi aminteşti.
Audiţie: Tu, floare, tot ai mamă?
http://www.youtube.com/watch?v=Z4 De ai – de bună seamă:
kJ1Yio-ys Atunci când înfloreşti,
De ea îţi aminteşti.
Prezentatorul:
Tu, steauă, tot ai mamă?
Grigore Vieru nu a murit. Şi-a dat De ai – de bună seamă:
întâlnire cu mama sa de care-i era Atunci când te iveşti,
dor... Şi-a luat un răgaz, o clipă de De ea îţi aminteşti.
veşnicie să mai fie cu ea. Băieţaşul din ochii mamei
Mama are capacitatea magică de a Băieţaşul din ochii mamei
repara şi a întreţine întregul, starea de Ai, în ochii mamei mele
echilibru a omului şi universului. E un băieţaş pitic!
Tare seamănă cu mine,
Recital de poezii: Numai că e foarte mic!
Fără dânsul, ştiu eu bine,
Făptura mamei
N-aş putea trăi defel.
Uşoară, maică, uşoară,
Dacă nu-i o zi acasă,
C-ai putea să mergi călcând
Îmi e tare dor de el.
Pe seminţele ce zboară
E târziu şi băieţaşul
Între ceruri şi pământ!
La culcare e poftit.
În priviri c-un fel de teamă,
Cu pleoapa ei şi geana
Fericită totuşi eşti –
Strâns măicuţa 1-a-nvelit.
Nu mai e de-acum lumină-n Tot mai mică, tot mai mică,
Casa lui cât o alună… Cât o floare, o furnică,
Şi-o s-adorm şi eu acuşa… Cât o lacrimă sub soare…
– Noapte bună! Noapte bună! De ce oare, de ce oare?!
Cuvântul mama Mama
Pruncii îl zuruie. Mama ne mângâie,
Bătrânii îl visează. Soarele luceşte,
Bolnavii îl şoptesc. Soarele e unul,
Muţii îl gândesc. Mama una este.
Fricoşii îl strigă. Măicuţa
Orfanii îl lacrimă. Se adună flori şi stele
Răniţii îl cheamă. Pe sub seară
Iar ceilalţi îl uită. În jurul măicuţei mele,
O, Mamă! O, Mamă! Pe sub seară.
Rugăciunea din zori Şi întreabă toate cele
Doinei şi lui Paul Enigărescu Pe sub seară
În zori, mâinile mamei Şi ea sfătuie cu ele,
Se roagă spre Cer, împrospătate Pe sub seară.
De cântecul privighetorilor. Tot o fugă albinuţa
Iar jos, Dimineaţa,
Ţipa de nerăbdare pământul Udă-i este cămăşuţa
Obişnuit cu palmele ei. Dimineaţa,
Puişorii Nu întreabă nimicuţa,
– Pui golaşi cum staţi în cuiburi Dimineaţa,
Fără plăpumioare? Că-i grăbită că măicuţa
– Ne învelim cu ale mamei Dimineaţa.
Calde aripioare. Prezentatorul:
– Dar când mama nu-i acasă
Mama poetului, concretă, reală,
Şi ploiţă cerne?
– Ne învelim atunci cu frunza
veghetoare şi însufleţitoare a spaţiului
Ramurii materne.
copilăriei care este unul matern,
– Dacă n-o să vină mama devine Mama Naturii şi a
Şi-o să cadă frunza? Cosmosului, Muma în genere.
– Cum să nu mai vină mama?
Se interpretează cântecul: Sub stele
– Cum să cadă frunza?
trece apa
Bunica
Prezentatorul: "Pierzând pe mama, îţi rămâne Patria, dar nu mai eşti copil". A
avut grijă poetul să ne simţim copii. Măria sa ne-a mângâiat pe creştet fiind
copilaşi de grădiniţă, din paginile „Albinuţei”. Şi astăzi trăim copliăria evocând
magicele versuri care ne fac să fim optimişti.
Prezentarea de cărți pentru copii.
A lăsat pentru generaţii întregi cărţi pentru copii. Alarma, Chişinău, 1957
(versuri); Poezii de seama voastră, Chişinău, 1967; Abecedarul (în colab.),
Chişinău, 1970; Albinuţa (abecedar), Chişinău, 1979 (ed. a II-a, Buc., 1994); Să
facem cunoştinţă, versuri pentru cei mici, Chişinău, 1989; Spune-i soarelui o
poezie, versuri pentru copii, Chişinău, 1989.
Recital de poezii:
Grăuraşul
Grăuraşul a mâncat
Un grăunte îngheţat.
Şi tot strigă ziua toată:
„Am mâncat o îngheţată”.
Albina, a doua variantă
Zum-zum-zum, cu mare zor,
Unde vreau acolo zbor.
Nu mă-ntreabă nici un om
Ce caut la el în pom.
Furnica
Suie frunza, urcă ram:
„Tare mult de lucru am!”
Trece valea, trece coasta:
„Tare-i scurtă viaţa asta!”
Iese tata la balcon
Iese tata la balcon
Şi mă strigă: Măi Ion?!
Cred că am făcut ceva
Dacă m-a strigat aşa?
Dacă nu făceam nimică,
Mă striga: Măi Ionică?!
Purcelul
Stă purcelul jos în paie:
„Sunt murdar. Murdar de tot.
Trebuie să-mi fac o baie”
Şi s-a dus s-o facă-n glod.
Rândunică-rândunea
Rândunică-rândunea,
Cum clădeşti căsuţa ta?!
Tipa-tipa,
Cu aripa,
Cioc-boc,
Cu micul cioc!
Oul
Am găsit în prag un ou,
Ouşorul este nou.
Nou ca roua de sub stele,
Cald ca gura mamei mele.
Vaca
Are coarne cumincioare
Şi copite liniştite.
Ce mănâncă? Iarbă-adâncă!
Ce ne-aduce? Lapte dulce!
Puiul
– Ce ai, puiu? Nu vrei mei?!
– Am pierdut pe fraţii mei.
– Cum arată?
– Tot gălbui!
– Cum îi cheamă?
– Pui-pui-pui!
Gâsca
Gâscă, gâscă, ga-ga-ga!
Ce tot strigi, nu mai striga,
Că te-aude vulpea rea
Şi-o să vină să te ia!
Curcanul
Măi curcane-curcănele,
Ce ţi-ai pus la gât mărgele?
N-am văzut băiat vreodată
Cu mărgele ca la fată.
Ploaia
Vine ploaia peste lunci
Cu picioare-albastre, lungi!
Pic-pic-pic, pic-pic-pic,
Grâul creşte mare-n spic!
Iată, ca pe ţârâieci,
Prind în palme stropii reci.
Ploaie, tu de unde ştii
Să creşti pâine în câmpii?!
Boc-boc-boc
Boc-boc-boc!
Ploaia în umbrelă bate:
– Pot să intru?
– Nu se poate!
Boc-boc-boc!
Ploaia în asfalturi bate:
– Pot să intru?
– Nu se poate!
Boc-boc-boc!
Ploaia în ţărână bate:
– Pot să intru?
– Da! Se poate!
Prezentarea scenetei după poezia Curcubeul:
Ploaia sta Din loc dosit
Ies ganganii fara numar.
Cerul sade ghilosit
C-un stergar vargat pe umar.
Trei baieti
Natafleti
Unul cret
Si altul carn
Cellalt pistruiat si gros,
C-o prajina si un tarn
Au dat curcubeul jos.
Iar acuma sta de-si ia
Fiecare partea sa:
Perechea 2:
Doamne, nu şterge culorile acestui
Frumos Curcubeu,
Ci lasă-l aşa proptit în ceruri,
Să ne pătrundem de strălucirea Poetului-zeu
Şi a slovelor pline de adevăruri.
Perechea 3:
Doamne, nu arunca pe umerii mamei
cămaşa uitării,
Ci las-o să stea lângă noi iubitoare,
Să-nvăţăm de la ea rugăciunea-nchinării
În faţa a tot, ce trăieşte sub Soare.
Prezentatorul:
Doamne, nu-nchide cartea Poetului cu nepăsare,
Ci las-o deschisă pentru Copiii mei,
Să se pătrundă de-nţelepciunea atotştiutoare
Şi de Iubirea din ochii tăi
Resurse:
1. http://www.grigorevieru.md/index.php/mediateca/video/89-ultimul-
interviu-al-poetulu
2. http://www.grigorevieru.md/
3. http://www.ziua.ro/display.php?data=2009-01-29&id=248505
4. Crimincean Olga Rolul creaţiei lui Grigore Vieru în formarea personalităţii
tânărului contemporan. Concursul „Moştenire”. Secţiunea „Literatura
română”
5. http://www.revistanoinu.com/Mesianicul-simbol-al-Mamei-in-lirica-lui-
Grigore-Vieru.html
6. Albinuta - Cezarina Adamescu
7. http://www.trilulilu.ro
8. http://www.youtube.com/watch?v=qNs-h0VuCCE&feature=related
9. http://www.youtube.com/watch?v=Z4kJ1Yio-ys
10.http://www.grigorevieru.md/index.php/mediateca/video/45-te2