DE ZIUA TA MĂRITE DASCĂL

Motto: " Cât ne trăiesc dascălii –caldă-i

vatra neamului!".

Data: 05.10.2022

OBIECTIVE:
a omagia ziua internațională a profesorului;
a educa dragostea și respectul față de profesori;
formarea deprinderilor de a imita vorbirea și mișcările personajelor literare;
elevii să-și exprime gândul prin propoziții cursive, clare, înțelese;
fragmentele literare,incluse în scenariul serbării vor fi interpretate cu voce
firească, cu intonație adecvată, ce va menține interesul tuturor.

Mijloace de învățare implicate: înregistrări video, audio, cântece, poezii.

Scenariul
 Și iar e toamnă în calendar….
Toamna-și fulguie zgârcit aurul frunzelor și prin această enigmatică ninsoare
de frunze răzbate scârțâitul ușor al penițelor. Mirosul proaspăt de vopsea ale
florilor multicolore ne ademenește tot mai mult.
De cum vine toamna culorile ei sângerii, ne cuprinde o dorință nestăvilită să
ne luăm ghiozdanul rătăcit pe undeva și să ne pierdem printre stolurile gălăgioase
de copii, care țin drumul spe acel lăcaș sfânt, de unde începe totul în viața noastră,
acel lăcaș sfânt, care se numește școală…
Mânați de vise, speranțe și așteptări, cu toții ne îndreptăm acolo – părinți,
bunei, elevi și, desigur, profesori.
Întotdeauna m-a frământă întrebarea – de ce, anume toamna, își serbiază ziua
profesională Dascălii noștri?
Poate de aceea că profesorul e încurajat întotdeauna de copii care-l privesc
cu ochii zglobii, neștiutori, dar sinceri, precum toamna e înconjurată de o mulțime
de Frunze și flori.
Cred că aidoma acestui anotimp bogat, profesorul e înzestrat cu bunătate,
exigență, cunoștințe și inteligență. Venim aici cu un buchet de melodii, glume și
poezii, cântece felicitări și mulțumire pe care inițiem să le aducem Dascălilor
noștrii.

Eugenia
Un profesor e un zidar            Un profesor e un artist
Mereu alăturea de noi, Ce modelează caractere.
Mereu pe şantierul vieţii El zi de zi şi an de an,
Ca să înalţe vremuri noi. Găseşte forţă şi putere
 
Un profesor e un zidar. Ca să cioplească în lut viu
Zideşte ziua cea de mâine. Cu vorba-i blândă şi sfătoasă.
Şi sufletul şi inima Lucrarea lui e cea mai bună,
La temelia ţării pune. Cea mai de preţ, cea mai frumoasă.
Deci, dacă urci la cârma ţării
Un pic te uită înapoi,
Priveşte-i chipul luminat,
Priveşte-l, grijile-i vin roi,
 
Ca să-l atace, să-l doboare,
Dar el se ţine, cât de greu
N-ar fi să-i fie, în picioare,
Doar în picioare stă mereu.
 
Închină-te în faţa lui,
Căci are-n plete flori de nea
Şi poate una dintre ele,
I-ai pus-o-n plete tu cândva.

Când a creat lumea Dumnezeu nu putea fi chiar peste tot și deaceea a creat
Dascăli, să urmărim cum a fost creat Dascălul și cum a fost înzestrat cu toate
aceste calități. (Legenda învățătorului).
Azi cu o deosebită plăcere și mândrie dorim să menționăm faptul, că printre
Dascălii noștri se află acei, ce toată viața și-au consacrat-o pentru ”Copii altor
mame”, după cum spunea poetul. Ei n-au făcut altceva, decât i-au instruit și iau
educat pe copii, aceasta lea fost vocația și soarta. Nu încape în cuvintele noastre
toată recunoștința pentru munca Dumnealor!
În scenă se invită profesorii cu cel mai mare stagiu de lucru,
Cuzmenco Aleftina,
Chirilenco Elena,
Granici Ion

Sfinte stele de pe cerul  Sunteţi dragi părinţi de carte

Asfinţit în veacuri reci Şi noi vă dorim în viaţă
Au dat viaţă la misterul Să aveţi succese-n toate
Cunoştinţelor din veci Doar cu zîmbetul pe faţă

Au sădit în zori talente Să fiţi flori de crizanteme

S-au trudit pînă acum În grădina cu bujori
S-au ferit de vicii lente Să cîntaţi sfinte poeme 
Ce-au călcat pe-al nostru drum... Căci sunteţi frumoase flori
Să priviţi cu drag la viaţa
Ce-o trăiţi mereu cu noi
Să iubiţi sfînta speranţă
Ce ne scapă de război
Să ne imaginăm cum trece o zi din viața profesorilor
Sceneta ”profesorii noștri sunt așa”
FLORI PENTRU PROFESORI de Carolina GORUN
I.
Prin anii cei călători,
Cu gînd ușor zburător,
Răsfoim un album scris cu dor și
fiori.
Înduioșat, ne privesc,
Din amintiri ne zîmbesc
Înțelepți și dragi profesori.
Am fost cu toții copii
Nevinovați și zglobii,
Ne-adunau în inima lor
profesori.
Cînd cartea lumii citeau,
Cuvîntul cum alegeau,
Ne-ncîntau cu-a vieții culori.
Refren I:
Profesori – nume sfînt scris de
Harul Divin,
Ziditori de izbînzi în cetăți de
lumini.
Stați mereu – prin furtuni și sub
cerul senin
Aplecați peste-al lumii destin.
II.
Să fiţi stele de pe cerul
Ce-n sclipiri suntem iar noi
Noi cu drag rostim poemul
Ce vă laudă pe voi
Pe ale vieții cărări,
Prin bucurii și căderi,
Ne-ați vegheat, ne-ați tot înălțat
pentru zbor
Vă mulțumim pentru sfat,
Pentru cuvînt luminat,
Mulțumim, iubiți profesori.
Refren II:
De prin ani călători, cu buchete
de flori
Revenim într-o clasă cu geamuri
de dor.
Lîngă voi, cei de suflete mari
creatori,
Lîngă voi azi venim visători.
Profesori – nume drag scris de
Harul Divin,
Ziditori de izbînzi în cetăți de
lumini,
Veghetori prin furtuni peste
suflet senin,
Aplecați peste-al nostru destin.
Aplecați peste-al lumii destin,
Aplecați peste-al vieții destin.
 Nici un munte, oricât ar fi el de înalt, nu întrece răbdarea
Dumneavoastră, nici o apă nu este mai adâncă, decât iubirea
Dumneavoastră, nici un cer nu este mai senin, decât cerul bunătății
Dumneavoastră! Vă mulțumim pentru tot ce ați făcut, pentru tot ce faceți!
Mulțumiri deosebite aducem astăzi directorului nostru Corsan Lilia,
pentru munca depusă, grija necontenită față de disciplolii acestei instituții.
(oferim cuvântul).
Pentru că avem o echipă de profesori cu literă mare, care în ciuda
tuturor greutăților nu au părăsit școala, simțim datoria să le spunem un mare
Mulțumesc.
Marcel
PROFESORUL
A știut să dea mai mult decît a putut,
A știut să vadă mai mult decît era de văzut,
A știut să jertfească mai mult decît a avut,
A știut să încredințeze mai mult decît am crezut.

Elevul
A știut să ghideze mai mult decît a priceput,
A știut să inspire acolo unde totul déjà părea perdut,
A știut să aprecieze mai mult decît am meritat,
A știut să provoace la ce nici când n-am visat.

Elevul
A reușit să învețe mai mult decît și-a propus,
A reușit să dăruiască atît cît să fie îndeajuns,
A reușit să zidească acolo unde alții nu se apucau,
A reușit să ridice pe cei ce în moarte se zbăteau.

Elevul
 A reușit să aducă la Hristos mai mulți decît a văzut,
A reușit să fie exemplu mai mult decît și-ar fi propus,
A reușit să-l slăvească pe Dumnezeu cu tot ce are el,
Și Dumnezeu să-l binecuvînteze din tot ce are, la fel!
Un minut de reculegere pentru profesorii și învățătorii care sunt plecați
în eternitate.
CU TOȚI….NE ÎNCHINĂM PÎNĂ LA PĂMÎNT ÎN FAȚA
DUMNEAVOASTRĂ!!!!!

Acum vă propun să urmăriți un filmuleț realizat de elevii clasei a IX

Iat-o, senină ca frumoasele nopți de vară, radioasă ca soarele desenat de

micuți, blajină ca o măicuță, se prind în cerc cu gâgâlicii din clasa I, prima
învățătoare. Și nu e om ce n-a avut o Primă învățătoare, precum nu e om ce
n-a trait sentimental ”primei iubiri”.
Invităm elevele clasei a VIII cu un omagiu primei învățătoare:

Papuc Angela
Primei mele-nvățătoare
Mă închin până-la pământ
Pentru inima ei mare,
Pentru sfat și bun cuvânt!
Mi-a rămas în amintire
Chipul tău cel bland și drag,
Când în prima zi de școală,
Tu m-ai întâlnit în prag.
La 7 ani sub cer de peruzea,
Eram cu ochii numai vise,
Când avenit învățătoarea mea
Și m-a primit cu brațele deschise!
 În ziua aceea soarele ardea –
Și toamna-n roșu frunza-și dobora,
Când ai venit și-n bănci ne-ai așezat,
Și bland ne-ai spus:
Ei, hai, copii, să-ncepem a-nvăța!

Iatăi pe toți ceilalți dascăli, ce stau ani de zile la veghea creșterii

noastre spiritual: experimentând cu noi pentru a ne demonstra lucruri demult
cunoscute, dar neînțelese până-n prezent de noi elevii.
Și iată că toamna a ațipit pentru ași ațipi lumina. Însă a tresărit odată cu
acel fior netranspus pe note al clinchetului de clopoțel.
Urmează șceneta ”Evaluare ”
Scumpii noștri, bunii noștri, dragii noștri profesori! Știm bine că sunteți
prea obosiți când vă întoarceți acasă și, fiind preocupați de grijile cotidiene
ce țin de familie, de multe ori nu mai aveți timp pentru a răsfoi o revistă de
ultima oră, pentru a merge la un spectacol sau pur și simplu a privi o
emisiune televizată, de aceea vă rugăm din tot sufletul urmați sfaturile din
poezia ce urmează!
Fă-ți timp de Kiplling
În trecerea grăbită prin lume către veci,
Fă-ţi timp, măcar o clipă, să vezi pe unde treci!
Fă-ţi timp să vezi durerea şi lacrimile arzând
Fă-ţi timp să poţi cu mila să le alini oricând!
Fă-ţi timp pentru-adevăruri şi adâncimi de vis,
Fă-ţi timp pentru prieteni cu sufletul deschis!
Fă-ţi timp să vezi pădurea, s-asculţi lângă izvor,
Fă-ţi timp s-asculţi ce spune o floare, un cocor!
Fă-ţi timp, pe-un munte seara, stând singur, să te rogi,
Fă-ţi timp, frumoase amintiri de unul să invoci!
Fă-ţi timp să stai cu mama, cu tatăl tău – bătrâni
Fă-ţi timp de-o vorbă bună, de-o coajă pentru câini…
 În trecerea grăbită prin lume către veci,
Fă-ţi timp, măcar o clipă, să vezi pe unde treci!
Fă-ţi timp să fii aproape de cei iubiţi, voios,
Fă-ţi timp să fii şi-al casei şi-n slujba lui Hristos!
Fă-ţi timp să guşti frumosul din tot ce e curat,
Fă-ţi timp, că eşti de multe mistere-nconjurat!
Fă-ţi timp cu orice taină sau adevăr să stai,
Fă-ţi timp, căci toate-acestea au inimă, au grai!
Fă-ţi timp s-asculţi de  toate, din toate să înveţi,
Fă-ţi timp să dai vieţii adevăratul preţ!
Fă-ţi timp ACUM!
Să ştii: zadarnic ai să plângi,
Comoara risipită a vieţii n-o mai strângi!
Fă-ţi timp!
O, nu uita,
Fă-ţi timp!

E sărbătoare azi! Medicii și oamenii de știință, ingineri și aviatorii,

scriitorii și actorii, toți își amintesc azi de Dumneavoastră! Iar dcă mai au și
o fotografie, în care cândva au fost amortizate clipele frumoase ale anilor de
școală, desigur că o privesc cu multă nostalgie și amintirile cresc în sufletele
lor: ”Da, a fost odată…”

Dimineaţa de cu zori Setea noastră sufletească.

Cade roua drept pe flori, Vin de undeva departe,
Peste floarea de lumină Ca să ne aduca carte,
Din a cărţilor grădină. Să ne lumineze faţa
  Când abia începem viaţa.
Ale voastre dulci cuvinte,  
Pline de învăţăminte, De cu zori şi până seara
Vin ca să ne răcorească Ne şopteşte inimioara:
 Scumpi şi dragi învăţători, Vă suntem mulţumitor

Crizantemele , aceste flori albe ca urma cretei pe table cea neagră.

Crizantemele , acestă frumusețe severă și apropiată sufletului meu, ca și caligrafia
Dumitale.
Unde să așez acest buchet? La pragul școlii? Mă tem că se va pierde între
zecile de buchete aduse de elevi în acest mez de toamnă mănoasă. Acasă, pe masa
de lucru? Dar de obicei ajungi atât de târziu acasă și aia atât de puțin timp liber, și
de oboist, încât…mă tem, că ai putea să nu le vezi nici acolo. Mă voi opri undeva
la marginea satului, la răscrucea drumurilor, acolo, unde de-atâtea ori ți-ai petrecut
elevii, când plecau departe.
Din cumpăna fântânii, de sub soarele sau ploile toamnei ți se închină adânc
buchetul meu de crizanteme…
Cântecul ”De ziua ta” Adrian Ursu