Elaborat:

APOSTOLI AI LUMINII
( Colaj artistic rezumativ de omagiere a profesorilor )

Omagierea va avea loc în sala de festivităţi sau în cea mai luminoasă şi mai spaţioasă clasă, unde sînt
aranjate mesele pentru invitaţi.
Pe mese: fructe, struguri, flori, pixuri, foi...
În avanscenă: coşuleţe cu flori.
În sală: expoziţii, ghirlande din frunze arămii.

Scena:
 Din beculeţe se va improviza un Soare cu multe raze;
 Emblema reprezintă o carte deschisă, o torţă, etc.
 Tablă pe care se vor demonstra posterele...
Citate:
1.”Cea mai necesară profesie e cea de pedagog”.
2.”Înţelepciunea-i un tezaur ca şi comorile de aur”.
3.”Cel care poartă povara de învăţătură e asemenea unei flori”.

N.B.
1.Sînt invitaţi toţi profesorii din şcoală care-s repartizaţi la mese în grupuri (profesori de limba română, la altă
masă - cei de matematică, etc…)
2.Oaspeţi de onoare - profesorii-pensionari.
3.Moderatori - doi elevi, succedaţi şi ajutaţi de colegi din alte clase (inclusiv cei din clasele primare).

Clinchetul clopoţelului invită profesorii în sală. Ei trec prin coridorul pe care-l formează elevii, care-i împresoară cu
petale de flori, cu frunze galbene.
În timp ce oaspeţii iau loc la mese, răsună cîntecul “Iubiţi învăţători”.

Iubiţi învăţători
Trec anii...Spre culmi
Ciocârlii se înalţă,
Cu triluri frumoase şi noi melodii,
Dar anii de şcoală rămîn o povaţă
Şi-n anii devreme, şi-n anii tîrzii...

Refren:
Cîntecul cu vorba voastră-l scriu,
Graiul vostru este veşnic viu.
Pe aripi de gînd
Vă scriu de-atîtea ori scrisori,
Iubiţi învăţători...
Iubiţi învăţători...

Trec anii...
Şi zboară departe de şcoală,
De ultimul sunet de noi auzit,
Dar dorul de banca din şcoala natală
În sufletul nostru mereu a-nflorit.

Refren:

Trec anii...
 Şi iarăşi vă cer o povaţă
Copiii-nsetaţi de sfătosul cuvînt.
Cu voi împreună, ce mîndru se-nalţă
Dulcele grai pe Străbunul pămînt...

Refren:

Urmează compoziţia coreografică „Bună ziua, şcoală”

Un declamator:
Aur peste frunze de mătasă,
Aur peste crînguri şi cîmpii -
Pulbere de soare ce se lasă
Pe oglinzi de lacuri argintii.

Toamnă - ca o filă de poveste,

Toamnă - colorate jucării,
Flacără aprinsă fără veste
Într-un pom cu rodii bucurii.

Altul:
Aur peste brîie verzi de grîne,
Aur peste brazde tuciurii,
Împlinirea clipei care vine
Pe arcuşul - atîtor melodii.

Toamnă cu comori îmbelşugată,

Toamnă care-n cîntece revii.
Soare revărsat în nestemate
Peste-e ţării darnice cîmpii.
(Ag. Roşca)

Moderatorul 1:
O nouă toamnă ne binecuvîntează... Impresionantă, generoasă, caldă şi solemnă. Natura e în haine aurii,
căci un vrăjitor invizibil a coborît peste plaiul nostru cu paleta sa de culori şi arome. Toamna ne-a invitat în
regatul ei de basm ca pe nişte oaspeţi de suflet, ca pe cei mai doriţi şi aşteptaţi prieteni.
Lumina de miere a soarelui, dezlegarea din răbdări a vorbelor de duh şi a veseliei urcate în cîntec, ne-au
înseninat chipul şi inima, care constată:
“Niciodată toamna n-a fost mai frumoasă…”

Moderatorul 2:
Sîntem cu toţi copiii Soarelui. Aici, în casa cea de soare, de unde pornim în lumea mare, ne-am adunat la
o sărbătoare de recunoştinţă şi de pocăinţă - Ziua Pedagogului.
5 octombrie, ca şi Sfintele sărbători creştine - Crăciunul, Învierea Domnului - e o zi a miracolelor, dar
miracolul întotdeauna este frumos.
Să poposim lîngă sufletul profesorilor noştri - Semănători de Lumină, … Apostoli ai Luminii…

Un declamator:
… Şi-a venit toamna.
Să arăm în pagini
Cu struguri de poamă,
Spice de grîu.
Plouă cu litere-n
Frumoase imagini,
Citeţ zămislite
 De fiică sau fiu.
Aduse-n ghiozdane,
Cuvintele mamei
Aicea, la şcoală,
Sună mai viu.
Ca mustul cel dulce
Din roadele toamnei
E graiul din carte -
Izvor rubiniu.

Orice literă -
Lan ce rodeşte
Cu aurul lui,
Răsfirat în cuvînt.
Copilul citeşte -
Învaţă şi creşte,
Stejar al luminii,
Voinic şi sfînt.

Copilul învaţă
Să cînte, să zboare,
Din ţarini şi pînă
La ceruri, la stea.
Pe-a vieţii orbită,
Eternă şi mare,
Cu crezul în oameni
Şi-n Patria sa.
(Al. Negriş)

Un moderator:
Clopoţeii toamnei sună...
Şcoala-i un buchet de flori…
Bunii noştri-ndrumători! Urmîndu-Vă exemplul, meditînd îndelung, pregătindu-ne minuţios, am întocmit
un proiect didactic al unei ore de sărbătoare, de relaxare pentru Dumneavoastră, despre Dumneavoastră, şi
sperăm să fie interesant, de neuitat!

Moderatorul 2:
Vă consacrăm o LECŢIE netradiţională,
Cu rolurile inversate:
Noi vom fi azi profesori,
Iar Dumneavoastră -
elevi ascultători, sîrguincioşi, ingenioşi,
Pe care rar cine-I întrece
Adică toţi de nota ZECE!
Obiectivele operaţionale:
1.Să Vă mulţumim pentru lumină şi căldură sufletească;
2.Să Vă demonstrăm, încă o dată, că Vă iubim, că Vă preţuim, că Vă apreciem, că Vă admirăm, şi-n faţa
Dumneavoastră cu tot respectul ne închinăm!

Metode şi procedee:
 Motivarea, recitarea;
 Demonstrarea;
 Relaxarea;
 Lucrul în grup;
 Lucrul cu toată sala, etc.
Moderatorul 1:
Aşadar, permiteţi-ne să începem. Prima etapă e cuvîntul nostru introductiv.
Către a Ta făptură
Şi munca Ta de zor
Mă-nchin cu pietate,
Iubite Profesor!

Ambii moderatori:
Cu sufletul - ca roua dimineţii...
Ne închinăm toţi la ICOANA CĂRŢII.

În ritmul unei melodii apar mai mulţi elevi (Fiecare ţine la piept un manual şcolar, sau o carte de Eminescu,
Creangă, Dabija… etc.).
În centru, ca o regină - Limba Română.

Un declamator:
Cu roadele muncii pe albe prosoape
Mă-nchin Excelenţă, Măria Ta Carte,
Ca bobului plin de soare şi vise,
Ca apei curate, ca uşii deschise.

Altul (citează):
1.Un înţelept a spus: “Nu acela e deştept, care ştie totul - să ştii totul e imposibil - ci acela care ştie unde
şi despre ce se poate citi…”

Altul:
Cum ai intra-ntr-o mănăstire,
În căutare de alean şi de iubire,
La fel la şcoală, ce-i ca o CETATE,
Vin toţi acei îndrăgostiţi de carte.

2.”Cartea este un izvor

Pentru prezent şi viitor…”

Altul:
“Leac pentru suflet” - astfel era scris pe frontispiciul marii biblioteci tibetane cu circa 3000 de ani înainte
de Cristos. Chiar dacă au trecut de atunci mai multe milenii, rolul cărţilor în calitate de vindecător al
sufletelor, a rămas neschimbat.

Altul:
În faţa măritelor,
Cărţilor,
Cu inima adînc te apleci -
Un mare POET
Îşi imagina PARADISUL
În chipul unei BIBLIOTECI

3.”Virtuţile prind rădăcină numai în inima cuminte şi la înălţimi superioare devin valori milenare”.

Altul:
Arca lui NOE,
Ancorată în MIT,
În vise,
O văd ca pe o CARTE,
Ca prin valuri
 Cît veacul, răzbind,
Salvează lumina de moarte.
(Vasile Romanciuc)

4.”Ca trandafirii primăverii -

Aşa sînt anii prosperării.”

Altul:
Carte - lumină în ţară,
Aer cu păsări ce zboară.
Carte - prezent, viitor,
Albă aripă de zbor.

5.”Cultura spiritual
Are rădăcini în şcoală”.

Altul:
Cartea- cîmpie întinsă,
Cu spice, cu flori este scrisă.
Cartea - prietenă bună,
Cu care străbat prin furtună.

6.”Nici o valoare nu poate fi comparată cu înţelepciunea. Tot aurul din lume pe lîngă ea nu e decît
nisip…”

Altul:
Cartea - codru de pine
Pe ieri, pe azi şi pe mine.
Cine a zis, cine oare,
Că luminezi ca un soare?...

7.”Ştiinţa este aripa pe care ne înălţăm la cer…”

Cîntec despre Carte

Versuri: T. Ştirbu
Muzică: D. Chiţencu
Cartea e oglinda vieţii,
Cartea-i călătoare stea
Pîn-la albul bătrîneţii
Fiţi prieteni buni cu ea!

Refren:
Orice carte-n felul ei
Te vrăjeşte vrei nu vrei,
Cartea-i plină de comori.
Dacă unii băieţei
Nu citesc de mititei -
Cresc ca pomii - fără flori…

Uite-aşa e de cînd lumea:

Cartea - noi vă spunem drept -
Face omu-întotdeauna
Mai bogat, mai înţelept.

Refren:
 (Se repetă prima strofă)

Un declamator (mic):
Domnule învăţător,
Doamnă-nvăţătoare,
Eu încă sînt mic-micşor,
Firav ca o floare...

Cum rostiţi orice cuvînt

Simplu, părinteşte,
Simt că şcoala-i locul sfînt,
Unde-nveţi a creşte.

Simt: cum intră lin o stea

Tainic în fereastră,
Aşa intră-n viaţa mea
Viaţa Dumneavoastră

Altul (continuă):
Pestea ani, ce mult aş vrea,
Dragi părinţi de carte,
Să vă-napoiez din ea
Cel puţin o parte.

Vă voi fi mereu dator

C-o iubire mare,
Domnule învăţător,
Doamnă-nvăţătoare!
(V. Romanciuc)

Altul:
O lume-ntreagă te compară
Cu anotimp de primăvară,
Cu zorii zilelor senine,
Cu preţul vieţii, preţul pîinii,
C-o magistrală înspre soare,
Cu cheia tainelor din mare,
Cu ochii călduroşi de mamă,
Cu gustul mustului de poamă,
Căci tu, cît inima îţi bate,
Aprinzi în oameni dor de carte.
(Gh. Ciocoi)

Altul:
Semănători de LUMINĂ -
Aceştia ne sunt profesorii,
Cu voia Domnului divină
Legaţi de-a-ntregii lumi istorii.

Senini la suflet şi la faţă,

Cu vocea caldă şi blajină,
Ei rostul vieţii ne învaţă -
Toţi:
Semănătorii de lumină!
Altul:
Ei ca Hristos spun Adevărul
Şi-atunci cînd plini de groază-s norii,
Şi cînd senin se-arată cerul -
Aceştia ne sînt profesorii...

Mereu învaţă - această lume

S-aleagă grîul de neghină,
Tot semănînd înţelepciune
Cu voia omului divină.

Altul:
Luptînd în lume pentru bine,
Îndeamnă faptele de glorii,
Prin jertfa lor ei vor rămîne
Legaţi de-a-ntregii lumi istorii.
Legaţi de-a-ntregii lumi istorii,
Cu voia Domnului divină,
Aceştia ne sînt profesorii -

Toţi:
SEMĂNĂTORII DE LUMINĂ...

Ne învaţă profesorii...

Să scrim litere perfecte,

Cu peniţa în caiete,
Ne învaţă, ne învaţă-nvăţătorii!
Să scădem, să împărţim,
Pe cei mici să-i ocrotim
Ne învaţă, ne învaţă-nvăţătorii!
Un triunghi a desena,
Munţi pe hartă-a arăta
Ne învaţă, ne învaţă profesorii!
Stelele pe nume-a şti
Şi natura a iubi
Ne învaţă, ne învaţă profesorii!

Să iubim întotdeauna
Adevărul nu minciuna
Ne învaţă, ne învaţă profesorii!
Cartea s-o iubim cu drag
Şi al nostru scump meleag,
Ne învaţă, ne învaţă profesorii!

Şi întotdeauna-n viaţă
Vorba lor ne-a fost povaţă,
Să trăiască, să trăiască profesorii!
Chipul lor ca o făclie-
Vieţii noastre temelie-
Să trăiască, să trăiască profesorii!
(Mai rar) Pentru neodihna lor,
Ne-nchinăm azi tuturor (se închină)
Să trăiască ani - o mie!!!
Pro-fe-so-rii!!!
 Răsună abia auzit o melodie liniştită. Moderatorii împart fişe cu teme şi însărcinări pentru fiecare grup de profesori.

Moderatorul 1:
Următoarea etapă a lecţiei este lucrul individual în grup. Timp de 5-6 min. rezolvaţi însărcinările din fişă:
cît mai corect, cît mai ingenios!

Model de fişe:
I. Pentru grupul „Matematica”
1. Desenaţi chipul unui elev eminent, folosind numai cifre şi figuri geometrice.
2. Scrieţi formula fericirii, utilizînd denumirile operaţiilor matematice.
3. Daţi exemple de litere care au simetrie axială (A, O, T, H, M, X).

II. Grupul “Limba şi literatura română”

1. Motivaţi prin 3-4 argumente, că “Nică - ”dragul mamei” din “Amintiri” de I. Creangă poate fi
inclus în lista viitorilor sportivi de performanţă.
2. Alcătuiţi un catren de monorimă, pornind de la cuvîntul “şcoală” (sau altul).

III. Grupul „Bilogia, chimia”

1. Efectuaţi şi comentaţi un desen „Corola de minuni a lumii”…
2. Ce remedii naturiste veţi folosi ca să dispară LENEA…?

IV. Grupul “Muzica. Arta plastică”

1. Alcătuiţi expromt muzica la catrenul dat. Interpretaţi cîntecul!
2. Desenaţi cuvîntul “PROFESOR”

V. Grupul „Limba franceză”

1. Desenaţi emblema - simbol al Franţei. Comentaţi desenul (Turnul Eifel pe care cîntă un
cucoş...)
2. .....

VI. Grupul „Educaţia tehnologică”

1. Scrieţi o reţetă a unui preparat culinar pentru un elev codaş ca să devină fruntaş.
2. Desenaţi o „gogoaşă - eminentă”!

VII. Grupul „Clasela primare”

1. Desenaţi Pomul înţelepciunii.
2. Organizaţi cu “elevii” din sală un joc distractiv.

N.B.
1. Însărcinări se pot propune şi altor grupuri (sau grupele se unesc cîte 2-3 împreună) şi reprezentanţilor direcţiei
şcolii.
2. Fişele care rămîn, aparţin elevilor.
De exemplu:
1. Definiţi cuvîntul PROFESOR
2. Alcătuiţi un microeseu “Un profesor ideal”.

Moderatorul - „profesor”:
Dragi „elevi”, timpul a expirat!
Următoarea etapă e verificarea. Numai prin evaluare se distinge o valoare. Învăţătura-i un tezaur, iar
munca-i cheia de aur.

N.B. Dacă la sărbătoare sînt prezenţi, Colajul poetic va începe cu omagierea profesorilor mai în vîrstă, a
pensionarilor.

Un declamator:
 Să stăm cuminţi şi duşi pe gînduri,
Bătrînii dascăli să ne-mbie,
Trecînd cu vrajă printre rînduri
De-acum cu tîmpla argintie.

Noi ascultăm din nou povaţa

Şi-al adevărului grăunte,
Să ştim de ce li-i tristă faţa,
De ce li-s tîmplele cărunte.

Ne-au dat căldura sufletească

Cu dor de-acest picior de plai,
Ca-n inimi dragostea să crească,
Cuvîntul ŢARĂ, MAMĂ, GRAI…

De-atîta noi întotdeauna,

Pe-al vieţii drum cînd ne-ntîlnim,
Să ne-nchinăm cu plecăciune,
Să spunem simplu - Mulţumim!

Altul:
Păşeşte încet înspre casă,
Cu pasul domol, ostenit,
De parcă-ar veni de la coasă,
Ori s-ar întoarce din mit.

Demult nu-i aleargă în cale

Cete zglobii de puştani,
Iar părul i-i albe petale,
Nins e de griji şi de ani.

Treceţi-i mai des pe la poartă

Şi-n uşă să-i bateţi mai des,
Căci v-a petrecut şi v-aşteaptă,
Pe toţi ce în viaţă-aţi purces!...
(Evelina Pricop)

Altul:
Cînd mai stăteam în băncile prelungi
Şi se-agăţau mici greieri de peniţă,
Nu ne venea să credem pe atunci,
C-a fost şi ea, ca noi, o şcolăriţă.

Fiinţa dragă nu ne-o-nchipuiam

Scriind pe tablă grele ecuaţii,
Ori leagănul prinzîndu-şi-l de-aun ram,
Ori împletindu-şi cozile-n recreaţii.

Era plăpîndă, însă cînd vorbea,

Munţi de granit parcă zăream în faţă,
Cu crestele învăluite-n nea.
Cu stele ce-n izvoare se răsfaţă.

Acum pensionară-i... o zăresc

Sădind lalele-n mica grădiniţă.
 Şi amintirile-i în suflet cresc...
C-a fost şi ea, ca noi, o şcolăriţă...
(G. Tomozei)

Bătrînii învăţători
Versuri: Gr. Vieru
Muzica: M. Ungureanu

Două dalbe, două flori,

Doi albiţi învăţători
Se tot leagănă cuminte
De aducere aminte.

Refren:
Să trăiţi ani mulţi , uşori,
Dulcii mei învăţători,
Mult se cade, se cuvine
Să vă fie cald şi bine!

Trec copii pe lîngă poartă,

„Bună ziua”-n gură poartă,
Trece omul prin lumină
Şi în faţă i se-nchină.

Refren:

Mult se cade preamărită

Viaţa voastră cea trudită,
Dăruită tuturor
Ca dulceaţa de pe flori.

Refren:

Moderatorul 1:
Chipul copilăriei ni l-a înseninat imaginea unei stele căreia îi zicem Prima Învăţătoare. Ea rămîne pentru
fiecare din noi, alături de mămica şi tăticul, Zîna înţeleaptă şi blîndă a vîrstei de Aur.
Lecţia de bază a tuturor primilor învăţători a fost cea de cumsecădenie şi omenie.

Un declamator:
Brumărei cu fire albe
Sună-n Frunze de mesteceni…
De la primele silabe
Cine-n lume ne petrece…?

Cine ştie a ne spune

O legend mai frumoasă
Şi în inimi să adune
Slava cărţilor aleasă!

Cine ştie să asculte

Mai atent şi mai ferice
Conjugarea de cuvinte
Ce rostesc în grabă picii?

Numai Ea, învăţătoarea,

 Are darul ista sfînt, -
Să deschidă lumea mare
Pe aripă de cuvînt.
(M. Roman)

Moderatorul 2:
Oferim cuvînt domnilor învăţători de la clasele primare, care ne invită sub “Pomul înţelepciunii”
(Cineva comentează Pomul - symbol de pe poster).

Un absolvent (recită o poezie-dedicaţie pentru toţi învăţătorii de la clasele primare):

Cînd am venit la şcoală-n toamnă,
Eram sfios şi eram mic.
M-aţi mîngîiat pe creştet, Doamnă,
Şi parcă m-am simţit voinic!

Ce caldă mînă mi-aţi întins!

Şi-am scris şi am citit cu spor
Nimic în viaţă nu-i uşor!
Să fim destoinici ne-aţi pretins.

Anii de şcoală-ncet s-au dus…

Ca soarele către apus.
Azi, înălţîndu-ne c-o treaptă,
Vă sărutăm mina cea dreaptă
Şi Vă aducem, Doamna noastră,
Tot cerul într-o floare-albastră!

Urmează “Dansul boboceilor” sau altul la alegere, pe care-l dansează pe scenă şi cei din sală, doar toţi am fost
cîndva “bobocei”.

Moderatorul 1:
Intrăm cu septembrie de mînă,
Adus de prin pomi, de prin văi...
La ora de Limba Română
Intrăm cu septembrie de mînă,
Cu zorii ochilor Tăi...
(S. Belicov)
Un elev citeşte eseul „Măria sa cuvîntul” de Agnesa Roşca.

Elevul:
Fiind cuvîntul, mult mai aşteptat spre rostire, veritabilă călăuză a gîndului curat spre înălţime, spre adînc,
spre larguri, el este, totodată, şi corabie de dor, cîntec şi descîntec, reazem şi alint fără de care zăcămintele
aurifere ale cugetului şi simţirii omeneşti rămîn neexprimate, nevalorificate, neîntruchipate în imaginile de
lumină ale adevărului despre noi şi despre lume, despre Univers.
Strecurat în auz precum o muzică de sfere, cuvîntul limbii materne sună necontenirea cu glas de trîmbiţă,
de clopot, de vioară, cu vers de lie-ciocîrlie, izvorît din doine şi balade, legende ale secolelor, mituri ale
mileniilor, nesecată nicicînd frumuseţe veşnică a leagănului de dor care este ţara, ţărîna, generoasa materie a
creaţiei.
Prin cuvînt ne înălţăm. Fără de cuvînt rămînem ai nimănui, însinguraţi şi trişti, condamnaţi şa dispariţie.
Să ne călăuzească, deci, cuvîntul cel drept, cuvîntul cel bun, cuvîntul sănătos al înţelepciunii milenare a
neamului pe care ni-l dă Cartea cea sfîntă, rostirea cea aleasă, adînca amintire a Patriei, a Coloanei infinite,
în care orice sunet va să fie şi este un inel de aur, cu rază de Soare şi de Luceafăr întru toţi vecii, un gheizer
de purificare, de spiritualitate continuă prin care viaţa şi iubirea se conjugă la infinit ca muzica şi poezia, ca
dumnezeirea.

Moderatorul 2:
 Rămînem veşnic recunoscători profesorilor noştri de română, care ne-au încurajat să iubim cuvîntul, să-l
respectăm, să-l preţuim, să proslăvim poeţii care au un singur Dumnezeu - Cuvîntul temerar al adevărului
spus frumos.
Dimitrie Cantemir constata: „Cuvîntul poartă icoana sufletului şi fapta - comoara inimii”.

Moderatorul 1:
Acum să auzim:
1. Poezia alcătuită de grupul de profesori de română;
2. Să apreciem comentariile despre Nică Creangă - un potenţial sportsman…

(Răspuns aproximativ:
1. bun înotător - toată ziulica se află la scăldat, lăsînd-o pe mama acasă, “care se dă în vînt după trebi…”
2. alergător de viteză - iute la picior! Nici cîinii lui Trăsnea nu-l puteau ajunge, cînd fugea cu pielea
goală spre casă...;
3. săritor excellent - după ce a dat la pămînt toată cînepa, sare gardul într-o clipită, ca să nu-l prindă
mătuşa Mărioara...;
4. căţărător neîntrecut - în cireşul mătuşii Mărioara, în tei, ca să prindă pupăza...)

Pauză muzicală.

Moderatorul 2:
“Matematica, ce a fost înţeleasă correct, aduce cu ea nu numai adevăr, ci şi frumuseţe… frumuseţea rece
şi sobră a unei sculpture, frumuseţea perfectă, pe care o poţi găsi numai într-o operă de artă”, spunea un
mare mathematician şi filozof englez. “ Cine a capabil la matematică are cunoştinţe perfecte în domeniul
tuturor ştiinţelor”, afirma filozoful antic Platon.

Moderatorul 1:
Studiul matematicii, care se aseamănă cu literature şi muzica, este unul din documentele cele mai special
ale activităţii de creaţiea a omenirii, în care se manifestă năzuinţa, aspiraţia omului spre latura intelectuală a
vieţii, ce prezintă o manifestare a armoniei universale. Renumitul poet francez Paul Valery mărturisea: “Sînt
îndrăgostit de cea mai minunată dintre ştiinţe - MATEMATICA”.

Un declamator:
Din pîinea cunoştinţei
Împarţi cu bunătate,
Cu drag, acelor care
Sînt dornici de-a şti carte.

Şi inima îţi saltă

De bucurie plină,
Căci unde a fost umbră
Acum e lumină.

Către a ta făptură,
Ca de magician,
Mă-nchin cu pietate,
Iubit matematician!
(V. Milescu)

Altul:
Pe zece să-l aduni cu trei
Şi-apoi la cub ridică suma:
Atîţia ani să stai de-acum
La locul hărăzit de zei!
 Victorios să ne trăieşti:
Mai jos nici cu un metru!
În sfera vieţii tinereşti
Nu punct să fii, ci centru!

Spectatorii privesc portretul elevului eminent (numai din cifre şi figure geometrice), ascultă decodarea făcută de
autorii desenului. Apoi fac cunoştinţă cu formula matematică a fericirii.
Spectatorii dau exemple de proverb matematice (în componenţa cărora sînt numere).
În continuare - numere artistice pentru profesorii de matematică, fizică, astronomie… etc.

În pauză concursul: “Cine după cine, cine-i după mine?...”

(Explicaţie: profesorii se împart în 2 grupuri egale. Timp de un minut trebuie să se aşeze într-un rînd, ţinînd cont de
ziua şi luna de naştere. (Anul naşterii nu contează!) Urmează “citirea” rîndului. Fiecare spune data respectivă).

Moderatorul 2:
S-au copt gutuiele pe ram
Şi norii picură uşor...
Doresc alături să te am
Mereu, iubite profesor!

Se duc cocorii savurînd

Natura plaiului în zbor,
Te port în suflet şi în gînd,
Mereu, iubite profesor!

Splendoarea cerului senin

Ne ia cu ea încetişor...
Iar eu la tine vin şi vin
Mereu, iubite profesor!
(I.Ciobanu)

Urmează evaluarea / evoluarea profesorilor de chimie, biologie.

Moderatorul (lîngă o hartă):

În clasa noastră azi
Istoria cuvîntă
Şi-arătătorul, simplu,
Colindă tot pămîntul.

În clasa noastră azi

Călătorim departe,
Prinzîndu-ne de mînă
Cu munţii şi cu cartea.

În clasa noastră nu-i

O zi plictisitoare -
Lăsăm o junglă deasă
Şi-apoi plecăm la mare.

În clasa noastră acumâ

E parcă centrul lumii,
Aici sîntem cu toţii
Pe-un vîrf de munte - anume...
(Gr. Ciocoi)

Moderatorul 2:
 „Dacă omul nu ştie spre ce debarcader ţine calea, nici un vînt nu-i poate fi prielnic”, spune Seneca.
Geografia ne îndeamnă să ne scufundăm la fundul mării şi să găsim Adevărul, să escaladăm piscurile vieţii
cu dîrzenie, să călătorim, dar să ne întoarcem acasă, în Moldova cea frumoasă!...

Profesorii de geografie prezintă şi comentează harta amuzantă a notelor de la 1 - 10.

Un declamator:
Leagă visul la catarg,
Urcă pînzele în soare
Şi avîntă-te în larg
Pe un semn de întrebare!
Şi întreabă-te mereu:
Cum? De ce? De unde? Oare?
Din ce creşte-un curcubeu?
Cît april e într-o floare?
De ce scade mierea-n tei?
Cîte rîuri fac o mare?
De ce patru şi nu trei?
De ce lună? De ce soare?
De unde vine viermele în măr?
De unde vîrcolaci pe lună?
Să existe adevăr,
Care creşte din minciună?...
Zboară-n ceruri, urcă-n stea,
Treci de poli şi emisfere!
Şi ca-n vis vor dispărea
Multe taine şi mistere.
Şi-astfel, traversînd din greu
Mări şi ţări şi nori feerici -
Voi descoperi mereu
Noi tărîmuri, noi Americi!
(“Dacă vrei să fii Columb”)

Pauză... Dialoguri umoristice...

Vor fi evaluaţi şi ceilalţi profesori, li se vor dedica şi lor cîntece, etc.

Un elev (cu un poster foarte frumos):

În fişa noastră era fixată cerinţa de a formula cîteva definiţii poetice (comparaţii pentru cuvîntul
PROFESOR)

Variantă de răspuns:
1. PROFESORUL... este un harnic şi neobosit livădar care sădeşte în inimile noastre lăstari de lumină...
2. ... este un plugar, care adînceşte în sufletele noastre brazde însămînţate cu boabele adevărului...
3. ... este un ghid erudit care ne conduce cu atenţie şi clarviziune prin Templul Cunoştinţelor...
4. ... este un fîntînar care sapă adînc şi fără odihnă, deschinzînd la şipotul frumuseţii şi a înţelepciunii,
spre a da la iveală ceea ce are omul mai bun în sine...
5. ... e un Danco, un Prometeu, care ne călăuzeşte şi ne îndrumă să luptăm cu bezna...
6. ... e un Apostol al Luminii, un Semănător de Lumină...
7. ... este Abecedarul cu poveţe:

(Un grup de elevi recită poezia - povaţă “Fă-ţi timp” de Rudyard Kipling.)

FĂ-ŢI TIMP

În trecerea grăbită în lumea către veci

Fă-ţi timp, măcar o clipă, să vezi pe unde treci!
 Fă-ţi timp să vezi durerea şi lacrima arzînd,
Fă-ţi timp cu mila să te alini oricînd!
Fă-ţi timp pentru adevăruri şi adîncimi de vis,
Fă-ţi timp pentru prieteni cu sufletul deschis!
Fă-ţi timp să vezi pădurea, s-asculţi lîngă izvor.
Fă-ţi timp s-asculţi ce spune o floare, un cocor!
Fă-ţi timp pe-un munte seara, stînd singur să te rogi.
Fă-ţi timp frumoase amintiri, de unul să invoci!
Fă-ţi timp să stai cu mama, cu tatăl tău - bătrîni,
Fă-ţi timp de-o vorbă bună, de coaja pentru cîini!
Fă-ţi timp să fii aproape de cei iubiţi, voios,
Fă-ţi timp să fii şi-al casei, şi-n slujba lui Hristos!
Fă-ţi timp să guşti frumosul din tot ce e curat,
Fă-ţi timp că eşti de multe mistere-nconjurat!
Fă-ţi timp cu orice taină sau adevăr să stai,
Fă-ţi timp, căci toate acestea au inimă şi grai!
Fă-ţi timp s-asculţi la toate, din toate să înveţi,
Fă-ţi timp să dai vieţii adevăratul PREŢ!...
Fă-ţi timp acum
Să ştii, zadarnic ai să plîngi -
Comoara risipită, a vieţii,
N-o mai strîngi!
Fă-ţi timp!... Fă-ţi timp!...
O, nu uita:
FĂ-ŢI TIMP...!

Epilog

Fundal muzical: o sonată autumnală... Copii cu buchete de crizanteme albe...

Moderatorul 1:
Aşa-i cunoaştem: doar în neodihnă...
Neodihniţi în somn odihnitor,
Aşteaptă-un răsărit multicolor
Şi ne conduc pe drumurile-i pînă
O pasăre se-aşează lin pe mînă...
E pasărea din pomul vieţii lor,
Prin care-a noastră viaţă se împlină...

Moderatorul 2:
Iubite Profesor !
Acesta ţi-e harul,
Aceasta-i chemarea:
Să sapi în adîncuri,
Să dai de izvoare,
Şi-ncet să le urci cu ochiul spre soare,
Din care - îngenunchind -
Să bea orişicare
În RUGĂCIUNE de SĂRBĂTOARE...

Un declamator:
Veghind la izvorul lumii,
Cel tainic şi fără de moarte,
Copiilor ţării în inimi
Le-aprindeţi lumina de carte.
 Ce-i bun semănaţi să răsară
Ce-i rău stăviliţi cînd se cerne.
Şi imne cîntaţi pentru ţară
La flacăra Limbii materne.

Altul:
Voi ardeţi ca soarele-n ceruri
Căci astăzi vă creşte pămîntul
De veşnice - adînci adevăruri
Vi-i plin în rostire cuvîntul.

Pe-altarul de jertfă al şcolii

Vă puneţi tot sufletul mare,
Nu ştiţi să rîvniţi la fotolii,
La nimburi de glorii uşoare.

Nu vreţi o mai dreaptă răsplată

Şi nici o cinstire mai vie
Decît conştiinţa-mpăcată
Şi lacrima de bucurie...

De-aici, de la şcoală, în lume

Păşesc făurarii de mîine,
Păstrîndu-Vă bunele nume,
Curate ca miezul de pîine.

Un absolvent:
S-au cîrduit în grabă anii de şcoală, anii de vis... Azi cu tristeţe profundă constatăm:
Copilărie, păpădie,
Ce repede te-ai scuturat! ...
Între primul şi ultimul sunet zglobiu de clopoţel încap cei mai setoşi de înţelepciune şi cei mai plini de
speranţă ani ai veacului de om.
Sîntem un stol de cocori, care în primăvară îşi va lua zborul... Sîntem păsările tinereţii Dumneavoastră.
Cu legitimă mîndrie constatăm că am avut dascăli atîţi de erudiţi şi generoşi... Vă mulţumim pentru lecţiile
Sincerităţii, Omeniei.

Altul (cl. I):

Vă mulţumim pentru primul cîrligel, pentru prima literă şi prima cifră, pentru prima povaţă înţeleaptă...

Altul (cl. VII, VIII):

Vă mulţumim pentru grija nestrămutată de a ne creşte Oameni, demni de timpul pe care-l trăim...

Un elev:
Anii pe care-i avem şi-au deschis florile şi seva primăverii noastre. Vom da roade şi le vom închina
Dumneavoastră... Din grădinile toamnei am cules buchete de crizanteme... Aceste flori întomnate, albe ca
urma cretei pe tablă, cu frumuseţea severă şi apropiată sufletului ca şi caligrafia... copilăria... Aceste flori de
toamnă le vom ridica în cumpăna unei fîntîni şi va sta buchetul cu imaginea în oglinda izvoarelor, cu
aromele risipite în ceruri, iar cu petalele scuturate pe pămînt.

Altul:
Dragii noştri mesageri ai înnemuririi spirituale! Ce să Vă dorim în această Zi de Sărbătoare?! Pe lîngă
timp, care mereu nu Vă ajunge - multă sănătate şi seninătate sufletească... Mai adăugăm: cuvîntul D-voastră,
plin de înţelepciune nu va fi depozitat nicicînd în muzeul de umbre al uitării...
Altul: - Vă asigurăm de stima, recunoştinţa şi admiraţia noastră...

Altul:
Ne exprimăm deosebita noastră consideraţiune pentru modelul pedagogic pe care-l întruchipaţi.

Florile iubirii...
Melodie: Gr. Vieru
Cuvinte: Gr. Vieru

Dragii noştri profesori,

Vă aducem astăzi flori.
Vă rugăm a le primi,
Sînt cîntarea inimii.

Refren:
Vă rugăm cu soare
Şi cu sărbătoare
Să primiţi aceste flori!
Florile iubirii,
Florile Măririi,
Dragii noştri profesori!

Ţara fără profesori

E ca cerul fără sori,
Ca şi cerul fără sori
Ca zăvoiul fără flori.

Refren:

Un declamator:
Izvoare de mituri rămîneţi prin vreme,
Prin temple de flori să păşiţi ca şi acum,
Din ochii de stele Vă ningă poeme,
Iar gîndul Vă fie un drum,
Pe care doar îngerii umblă şi cîntă.

Altul:
Vă fie cuvîntul lumină prin clipă
Şi sufletul - leagăn pentru aripă,
Şi ochii - izvoare de doruri sublime,
Iar lacrima - mir pentru ziua de mîine.

Altul:
Ne-nchinăm pîn-la răzor,
Bunule LUMINĂTOR,
Că mereu aripa Ta
Ne deprinde a zbura.
Ne-aplecăm cu-adîncul ţie
Pînă la suflarea gliei…
Ne-nchinăm pînă la roua
Inimii, ca steaua, nouă,
Că aripi ne-ai dat în lume
Din netihna ta anume!...

Altul:
 Vă mulţumim pentru LUMINA,
Neuitată şi blajină -
O LUMINĂ ce rămîne
Vie ieri, astăzi şi mîine…

Toţi:
Sunaţi… Sunaţi, clopoţei, …
Pentru profesorii mei…

Toţi sună din clopoţei, apoi le dăruiesc profesorilor flori şi cîte un clopoţel - talisman.
 Activitate
extracurriculară
pe tema:

“Apostoli ai
luminii”