PORTOFOLIUL CU

ACTIVITĂȚI EXTRACURRICULARE

DE ZIUA
PEDAGOGULUI

Învățătorul Modern, 2012

 CUPRINS

1. Aurica ŞRAM. Celor ce dăscălesc vlăstarii omenirii.

2. Prohorenco Svetlana. În numele viitorului...

3. Ana Gangan. „Mă-nchin ţie, dascăle!”

4. Dem Vera. De ziua ta.

5. Tamara Lenţa „Semănătorilor de lumină, sufletelor blînde,

cu ochi de înţelepciune”

6. Placinta Tatiana. File din jurnalul unui învățător

 CELOR CE DĂSCĂLESC VLĂSTARII OMENIRII
Activitate extracurriculară

Prof. Aurica ŞRAM, grad didactic I,

Liceul Teoretic „George Călinescu”, mun. Chişinău

Scopul activității: formarea și dezvoltarea la elevi a capacităților integratoare ale

personalității moderne, definită în contextul valorilor individuale ale comunității.
Resurse educaționale:
Umane: elevi din clasa a cincea, a zecea, părinți
Materiale: coreografie, decor, acompaniament muzical: pian, acordeon, vioară.
Obiective cadru :
O1-Formularea conceptului de sine;
O2-Dezvoltarea culturii comportamentale;
Obiective operaţionale (la nivel de clasa a 5-a):
O1-să discearnă ce este bine și frumos în aspect de conduită;
O2-să determine condițiile favorabile și căile decente de satisfacere a nevoilor vitale;
Obiective operaționale (la nivel de clasa a 12-a) :
O1-să manifeste motivație pentru perfecționare și formare continuă;
O2-să demonstreze abilități de a stabili relații de parteneriat de gen;
Mijloace de învățare implicate: înregistrări video, audio, cântece, poezii etc.

Scena amenajată cu flori, frunze uscate, caiete ale elevilor la diferite discipline
școlare, manuale, baloane de diferite culori, fotografii ale diferitor activități din cadrul
liceului etc. Pe fon pe melodie elevii interpretează un vals...
Prezentator 1. (o fată): Și iar e Toamnă-n calendar...
Prezentator 2. (un băiat): Toamna-și fulguie zgârcit aurul frunzelor și prin această
enigmatică ninsoare de frunze răzbate scârțiitul
ușor al penițelor. Mirosul proaspăt de vopsea
ne ademenește tot mai mult.
Prezentator 3. (o fată): De cum vine Toamna cu
culorile ei sângerii, ne cuprinde o dorință
nestăvilită să ne luăm ghiozdanul rătăcit pe
undeva și să ne pierdem printre stolurile
gălăgioase de copii, care țin drumul spre acel
lăcaș sfânt, de unde începe totul în viața
noastră, acel lăcaș sfânt, care se numește
școală...
Prezentator 4. (un băiat): Mânați de vise,
speranțe și așteptări, cu toții ne-ndreptăm acolo
- părinți, bunei, elevi și, desigur, profesori.
Prezentator 1. Toamna, alergând pe la
răspântii, cu răcoarea-i gingașă, azi, ca o
adolescentă, ca o elevă-a intrat în școală și ne-a
adus o mare sărbătoare – Ziua profesională a
pedagogului.
Prezentator 2. Întotdeauna m-a frământat întrebarea -,,De ce, anume toamna, își serbează
Ziua profesională Dascălii noștri?”
Prezentator 3. Poate, de aceea, că Profesorul e înconjurat întotdeauna de copiii care-l
privesc cu ochii zglobii, neștiutori, dar sinceri, precum Toamna e înconjurată de o
mulțime de frunze și flori.
Prezentator 1. Cred că aidoma acestui anotimp bogat, profesorul e înzestrat cu bunătate,
exigență, cunoștințe și inteligență.
Prezentator 4. Oricum, în acest miez de toamnă Măriile Sale își serbează Ziua
profesională și de această dată. Iar noi, învățăceii Lor venim aici cu-n buchet de melodii,
glume și poezii, cântece, felicitări și mulțumiri pe care inițiem să le aducem (cu
toții): ,,Celor ce dăscălesc vlăstarii omenirii”!
Poezia ,,Învățătorii de la sate”, de Liviu Damian
Mă rog pentru învățători Cum au trăit? Cartofi sănătatea.
Acei zidiți între caiete. prăjiți
Mă rog de voi, băieți si De-aveau-părea că au de Le-aduc o floare în
fete toate pridvor
Cei necăjiți de multe ori. Înaripați și –însuflețiți Ca o lumină-ntârziată
Că tinerețea totul poate. Și-mbrățișez cu viața
De rămâneau și ei toată
plugari Au prins mai mult sau Risipa sufletului lor.
Ca frații lor legați de mai puțin
fire, Dac-au avut de unde
Poate că-aveau azi nervi prinde
mai tari Al cugetării dulce chin
Și-o mai înaltă prețuire. Descoperind și noi
cuvinte.
Deși chemarea - vreau s-
o spun Au sclipuit cum au putut
Își face datoria sfântă Bani pentru-o carte sau o
Și cu-n cuvânt, dacă e hartă,
bun Pentr-un album ce-a
Și dacă el binecuvântă. încăput
Celebre opere de artă.
De tineri au plecat din
sat Când s-au întors - ei nu
Lăsând acolo loc de casă mai sus
Și-un plug să iasă la arat Au vrut să fie ca oricare,
Și dragostea cea mai Dar fiindcă aveau ceva
frumoasă. de spus
Cum orice spirit tânăr
Să nu uităm, să nu uitați are.
–
S-au dus setoși de- Au ars, s-au dăruit de tot
nvățătură Dacă nu toți –
Copiii satului curați majoritatea,
Sfioși, cu “bună ziua”- n Mergând cu satul cot la
gură. cot,
Topindu-și primii
 Prezentator 1. Când a creat lumea Dumnezeu nu putea fi chiar peste tot și de aceea a
creat Dascăli, cărora le-a poruncit:
,,Unde este ură, tu, Dascăle, să dai iubire!
Unde este necredință, tu, Dascăle, să dai speranță!
Unde este întuneric, tu, Dascăle, să dai lumină!
Unde este supărare, tu, Dascăle, să dai bucurie!
Unde este frică, tu să încurajezi!”
Prezentator 2. Dascăle, tu ești alesul lui Dumnezeu pentru a semăna înțelepciune și
rațiune între oameni!
Prezentator 3. Dascălii sunt acei ce se pun punte, care îi îndeamnă pe elevi să treacă și,
după ce le-au înlesnit trecerea, se prăbușesc bucuroși, încurajându-i pe aceștia, la rândul lor
să fie punte.
Prezentator 4. Dascăle, de la căldura ta să dea în floare pomii în grădină! Dacă va fi așa,
mereu cât vei trăi, de bucuria ta izvoare să prindă a străluci!
Toți: Vei fi nu pur și simplu suflet, ci lumină!
Poezia ,,Semănătorii de lumină” de Ștefan Sofronovici
Semănătorii de lumină -
Aceștia sunt învățătorii ,
Cu voia Domnului divină,
Legați de-a-ntregii lumi istorii.

Senini la suflet şi la față,

Cu voce caldă și blajină,
Ei rostul vieții ne învață -
Semănătorii de lumină.

Ei, ca Hristos spun Adevărul

Și-atunci, când plini de groază-s norii,
Și când senin s-arată cerul -
Aceștia sunt învățătorii.

Mereu învață-această lume

S-aleagă grâul de neghină,
Tot semănând înțelepciune,
Cu voia Domnului divină,

Luptând în lume pentru bine,

Îndeamnă faptele de glorii.
Prin jertfa lor ei vor rămâne,
Legați de-a-ntregii lumi istorii.

Prezentator 1: Din an în an alte degete neîndemânatice rotunjesc inele pe hârtie, alte

codane și cavaleri evocă nemuritoarea pasiune a Luceafărului. Și numai bunii noștri Dascăli
dintotdeauna, semănători de lumină și de frumos, rămân aceeași.
Prezentator 2: Azi cu o deosebită plăcere și mândrie dorim să menționăm faptul, că
printre Dascălii noștri se află acei, ce toată viața și-au consacrat-o pentru ,,copiii altor
mame, după cum spunea poetul. Ei n-au făcut altceva, decât i-au instruit și i-au educat pe
copii, aceasta le-a fost vocația și soarta. Nu încape în cuvintele noastre toată recunoștința
pentru munca Dumnealor! Asiduă, grea, prost plătită, dar care nu i-a întors de pe drumul
ales – au dăscălit o viață-ntreagă vlăstarii omenirii!
În scenă se invită profesorii cu cel mai mare stagiu de lucru,cărora li se înmânează
flori, Diplome de merite, cadouri. Aceștia, la rândul lor, vin cu cuvinte de încurajare pentru
tinerii profesori.
Poezia: ,,Excelența sa, Dascălul”
Excelența Sa nu are cont în bancă
Nu are vilă cu 20 de camere, Dacă un fost elev,ajuns om mare,
Excelența Sa - un suflet cât Galaxia. Îl uită în anticameră
Ca pe un obiect decorativ.
Are riduri și fire albe. Alteori, zâmbetul de rodii îi umeda obrajii
De la generațiile care sunt Când un necunoscut pe stradă
Și de la cele care au fost. Își scoate pălăria-n fața lui:
Excelența Sa își mobilează viața - Bună ziua, Domnule Profesor, eu sunt…
Cu extemporale, teze, concursuri.
Rareori se gândește la ultimul strigăt al Excelența Sa nu-şi numără anii după
modei. buletin
Ci după vârsta mereu aceea,
Desele preocupări îi sunt legate Care înflorește in banca.
De programe, perfecționări, examene. Excelența Sa,ca un pui de căprioară
De cele mai multe ori În bătaia puștii,
Șlefuiește nestematele altora. Nu știe că se aseamănă cu sfinții.
Pentru ele vinde pe bani mărunți Ei au dăruit. El se dăruiește,
Secundele fiilor lor. Cel de sus i-a hărăzit loc înalt
În izvorul luminii,
Excelența Sa trudește viața întreagă Loc plin de verdeața din care
La secera ascuțită a Lunii, Măria Sa, Dascălul
Semănând pulberi de aur Să poată priveghea și de dincolo
Peste semințele ce stau să-ncolțească. Pruncii sufletului său.
Uneori ochelarii i se acoperă de roua Să ne trăiești, Excelență! La mulți ani,
amară. Dascăle!
Cântecul: ,,Anii vin și se duc” Să le porți dumneata
Anii vin și se duc, Dăruite de foștii școlari.
Prefăcându-se-n șir de cocoare
Revărsând melodia Anii vin și se duc,
De-a lungul întregului zbor. Prefăcându-se-n șir de cocoare
Ce cuvinte să-ți spun, Revărsând melodia de-a lungul
Dragă învățătoare? Întregului zbor fiecare din noi
Ce covor să-ți aștern Are-o mamă și o învățătoare,
Pe cărarea ursitei de-acum ? Vă cuprindem, surate,
Cu sete și dor.
Din caietele mele,
Născutu-s-au firele-ți albe, Prezentator 1: Nici un munte, oricât ar
Din a mele năzbâtii fi el de înalt, nu întrece răbdarea
Mâhnitele cute-ți răsar, Dumneavoastră, nici o apă nu este mai
adâncă, decât iubirea Dumneavoastră, nici
Unde sunt pe pământ un cer nu este mai senin, decât cerul
Sclipitoarele salbe?
bunătății Dumneavoastră! Vă mulțumim
pentru tot ce ați făcut, pentru tot ce faceți!
Prezentator 2: Mulțumiri deosebite
aducem astăzi directorului liceului nostru,
pentru munca depusă, grija necontenită
față de discipolii acestei instituții.
Prezentator 3: Pentru că avem o echipă
de profesori cu „literă mare”, care în ciuda
tuturor greutăților nu au părăsit școala,
simțim datoria să le spunem azi un mare
(cu toții) Mulțumesc.
Cântecul: ,,Anii de școală”
I. În sfârșit am ajuns
La altă sărbătoare
Numai bine vă dorim,
Scumpă învăţătoare!
Vă avem mereu în gând,
Stea îndrumătoare!
Şi nicicând nu vom uita
De-al vostru suflet mare.
Refren:
Anii mei cei mai frumoşi,
Ani de şcoală!
Se întorc la noi cu flori
Peste vremi.
Te iubim atât de mult,
Şcoală dragă,
Prea frumoşii noştri,
Scumpi învăţători!
II. Bun găsit, clasa mea!
Şi tu, bancă dragă,
Cărţilor, bun găsit!
Iar a câta oară
Şi nici când nu vom uita
Clipele şcolare
Şi acel surâs plăpând
Al scumpei profesoare.
Prezentator 2: Să știți că n-am uitat
nici de cei care nu demult oftau în băncile
universitare și se bucurau împreună cu
noi, elevii, când venea timpul recreațiilor,
ba mai mult - a vacanțelor, năzuind spre
cuvenita și nobila profesie de învățător.
Suntem onorați să-i găzduim în scenă pe
cei, care au pășit pentru prima oară pe
drumul dăscăliei, aidoma micuților dintr-
a-ntâia! E vorba de tinerii specialiști (se
nominalizează și se invită-n scenă). Li se
înmânează flori.
Prezentator 4: Dragii noștri! Dorim să
vă găsiți aici rostul pentru mulți ani
înainte! Să țineți minte: nimic nu e mai
dăunător profesorului decât apariția
sentimentului de suficiență de sine.
Această nobilă profesiune impune în
continuare studii, inițiative, cercetare și
altele ce să determine mobilizarea totală,
reală și efectivă a Dumneavoastră.
Dumnezeu să vă ajute!
Prezentator 1: Acum vă propunem să
urmăriți reportajul realizat de colegii
noștri.
Urmează o înregistrare video în care
profesorii din liceu susțin un interviu.
Elevii din clasa a XII-a le pun întrebări
haioase, la care aceștia răspund, dând
dovadă de simțul umorului.
Prezentator 2: Vă propunem un
concurs: Faceți publicitate (timp de un
minut) profesiei de învățător. Cea mai
reușită publicitate, de altfel apreciată cu
aplauze de cei din sală, va fi premiată.
Profesorii vin cu diferite variante
publicitare, cei din sală apreciază.
Învingătorul este premiat.
Prezentator 3: Iat-o, senină ca
frumoasele nopți de vară, radioasă ca
soarele desenat de micuți, blajină ca o
măicuța, se prinde-n cerc cu gâgâlicii din
clasa întâi, prima învățătoare. Și nu e om
ce n-a avut o Prima învățătoare, precum
nu e om ce n-a trăit sentimentul ,,primei
iubiri”.
Prezentator 4: În scenă invităm picii
din clasa a V-a cu un omagiu primei
învățătoare:
Primul elev:
Primei mele-nvățătoare
Mă închin până-la pământ,
Pentru inima Ei mare,
Pentru sfat și bun cuvânt!
Mi-a rămas în amintire
Chipul Tău cel blând și drag,
Când în prima zi de școală,
Tu m-ai întâlnit în prag!
Al doilea elev:
La 7 ani sub cer de peruzea,
Eram cu ochii numai vise,
Când a venit învățătoarea mea
Și m-a primit cu brațele deschise!
În ziua ceea soarele ardea -
Și toamna-n roșu frunza-și dogora,
Când ai venit și-n bănci ne-ai așezat,
Și blând ne-ai spus:
,,Ei, hai, copii, să-ncepem a-nvăța!”
Al treilea elev:
Stă învățătorul blând,
Topit de oboseală,
De pe acum îl duce-un gând
Către o altă zi de școală.
Dăscăli-va mâine El
Pe copii cu tot temeiul,
Și să scrie curățel,
Și să nu-și roadă condeiul!
Al patrulea elev:
El ne-a deschis din școală viitorul
Și căi nenumărate ne-a deschis.
Prin ani ni-i călăuză-nvățătorul,
Spre izbândirea orișicărui vis.
În ochii săi în toamnele cu brume
Au tot crescut ca brazii de pe grui,
Ca într-o vară înfrățiți cu drumul
În inimi să luăm și-ndemnul lui.
Iar când greșim, ne mustră părintește,
Prin negura de ani și vârste mii,
Chiar și atunci, când singuri noi vom fi
Cuvântu-i scump la fel ne va-nsoți!
Al cincilea elev:
Îți mulțumesc, dragă-nvățătoare,
Că fericirea vieții tu mi-ai dat!
Aveai în ochii tăi atâta soare!
Lumina lor ne încălzea neîncetat!
Îmi amintesc, cum zbenguindu-ne cu toții,
Noi ne făceam că n-auzeam al Vostru sfat,
Stăteam la tablă-ngândurat
Și trist chiar poate,
M-ai corectat, m-ai îndrumat și-am
rezolvat!
Cântecul învățătoarei
Pe cărarea-nzăpezită,
Ce spre școală s-a întins,
Zi de zi pășești grăbită -
Vântu-ți joacă-n părul nins.
Te salută fiecare,
Când pe uliță apari.
Cei de-i întâlnești în cale -
Toți ți-au fost cândva școlari.
Pe ce cărări te purtară visările,
Câte lumi la copii ai deschis ,
Nu degeaba trecutu-ți-au serile
Aplecată la masa de scris.
Prezentator 1: Severe, dar cu dreptate
ne urmăresc zborul vertical și ne
avertizează pentru a câta oară, deoarece nu
am rezolvat ecuațiile date pentru acasă.
Dar numai datorită insistenței Dumnealor
învățăm matematica și o tratăm ca pe o
Regină a tuturor științelor.
Prezentator 2: Iată-le savurând cu
pasiune tot mustul limbilor străine și
dorind să ne facă poligloți, rămân până la
ultima oră cu vocea obosită de atâtea
pronunțări, dar nu refuză ideii inițiale:
elevii vor cunoaște limbile străine mai
bine decât limba mamei lor!
Poezie despre profesori în limba franceză.
Toi mon prof !
Toi mon prof tu es ma lumière
Tu es mon maître, mon éducateur
Je t’écoute, j’entends tes mots dont je suis
fier
Tes mots, guérissent la peur
Tes mots, clarifient l’ignorance
Qui mûrissent l’enfance
Qui prouvent ta présence
Qui mettent mes doutes en évidence
Oh !mon prof quand je te vois
Je sens que je trace ma voie
Je sens mon existence
J’oublie ma souffrance
Oh !mon prof tu es mon espoir
Tu es ma lumière qui éclaire le noir
Tu es la source de mes victoires
Ma réussite c’est grâce à toi
Mon avenir c’est ta propre loi
Crois moi je suis très heureux de ta
compétence
Grâce à tes instructions j’ai acquis plus de
chance !
Prezentator 3: Iată-le în nopți de
toamnă și de iarnă, aplecate deasupra
eseurilor noastre neîndurător de lungi,
contactând cu naivele noastre confesiuni,
insistând asupra caligrafiei și salvându-ne
din ,,capcanele ortografiei”.
Prezentator 4: Iată-i pe toți ceilalți
dascăli, ce stau ani de zile la veghea
creșterii noastre spirituale: experimentând
cu noi pentru a ne demonstra lucruri
demult cunoscute, dar neînțelese până-n
prezent de noi, elevii.
Prezentator 1: Iată-i conducându-ne
cu abilitate prin labirintul întrebărilor cu
prea multe soluții, care așteptau parcă și o
soluție din partea noastră, despre existența
și condiția umană.
Prezentator 2: Iată-i,călătorind
imaginar pe harta lumii în așa fel, încât
cele mai îndepărtate colțuri ale lumii să
ne fie aproape familiare.
Prezentator 3: Cuvinte de felicitare
v-au adus astăzi părinții și absolvenții,
cărora le oferim microfonul.
Prezentator 4: Și iată că Toamna a
ațipit pentru a-și odihni lumina. Însă a
tresărit odată cu acel fior netranspus pe
note al clinchetului de clopoțel.
Sună clopoțelul. Urmează sceneta ,,O zi
la școală”.
Prima lecție:
Un elev: Fiți atenți, fete și băieți, treceți
toți la loc! Vine Doamna profesoară,
enervată – foc!
Profesoara: Toți cei din clasa să ridice
mâna-n sus.
La orice întrebare eu vreau mereu răspuns,
Iar cel care nu ridică mâna-n sus,
Înseamnă că nu știe și ,,insuficient” i-am
pus!
Ce ? Când? De ce? Răspundeți mai
repede!
Cum? Câte? Chiar nu știți? Așa temele
pregătiți?
A doua lecție:
Profesoara: De ce ai întârziat la lecție?
Elevul: Am ieșit târziu din casă.
Profesoara: Și de ce n-ai ieșit mai
devreme?
Elevul: Fiindcă de-acum era târziu.
Profesoara: Treci la loc!
A treia lecție :
Profesorul: Așa, liniște în clasă,
matematica pe masă! Câți ani are un om
născut în 1955?
Eleva : Bărbat sau femeie?
Profesorul: Ce importanță are? Îți mai pun
o întrebare câte păsărele sunt pe copac?
Eleva: Cinci.
Profesorul: De unde știi?
Eleva: Asta-i altă întrebare!
Profesorul: Vreau să văd tema pentru
acasă, caiețelele pe masă!
Se apropie de un elev:
- Vrei să spui că nu te-a ajutat tatăl tău la
rezolvarea problemei?
Elevul: Nu m-a ajutat!
Profesorul: Dă-ți cuvântul!
Elevul: Mi-l dau, nu mi-a ajutat, a
rezolvat-o singur!
Un elev îl întreabă pe colegul de bancă:
- Ce ai scris la punctul 3?
- Nimic, dar tu?
- Tot nimic.
- Profesorul va crede că am copiat unul de
la altul!
A patra lecție:
Profesoara: Fiți atenți, unde este
complimentul în propoziția ,,Mașina a
lovit un pieton”?
Elevul: La spital.
Prezentator 1: Scumpii noștri, bunii
noștri, dragii noștri profesori! Știm bine că
sunteți prea obosiți când vă întoarceți
acasă și, fiind preocupați de grijile
cotidiene ce țin de familie, de multe ori nu
mai aveți timp pentru a răsfoi o revistă de
ultima oră, pentru a merge la un spectacol
sau pentru a privi o emisiune televizată, de
aceea vă rugăm din tot sufletul urmați
sfaturile din poezia ce urmează!
Poezia: ,,Fă-ți timp”,de Kiplling.
Prezentator 2: Toamna a pătruns
peste tot, de aceea știe tot, înțelege tot,
simte tot. Suntem siguri, a simțit și faptul
că în glasul nostru domnește sinceritatea.
Și dacă a văzut că le purtăm de grijă celor
ce dăscălesc vlăstarii omenirii, le aducem
mulțumiri pentru tot ce fac sau au de
înfăptuit, își caută mai departe de grijile
sale.
Prezentator 3: E sărbătoare azi!
Medicii și oamenii de știință, inginerii și
aviatorii, scriitorii și actorii, toți își
amintesc azi de Dumneavoastră! Iar dacă
mai au și o fotografie, în care cândva au
fost imortalizate clipele frumoase ale
anilor de școală, desigur că o privesc cu
multă nostalgie și amintirile cresc în
sufletele lor: ,,Da, a fost odată...”
Cântecul: ,,Profesorilor”
Când vine toamna,
Frunzișul cade pe alei,
Ne cheamă școala ,
Răsună clopoțelul ei,
Gălăgioase,
Vin cete de elevi cu flori.
Ei intră-n clase
Și îi revăd pe profesori.
Zilele-și urmează cursul lor.
Refren:
La mulți ani, vă spunem,
Dragii noștri profesori,
Vă dorim în viață
Cât mai multe sărbători,
Multă sănătate și lumină vă dorim
Și vă mulțumim,
Pentru tot ce știm.
Doar împreună
Putem afla cu-adevărat,
Ce-nseamnă lumea,
Ce-ascunde cerul înstelat.
Şi profesorii
Împart cu noi ce au mai bun.
Va trece timpul
Și noi ajunși pe-al vieții drum ,
Le vom mulțumi pentru acum.
Prezentator 4: Iar noi, elevii clasei a
12-a, precum și cei din clasa a5-a, dirijați
de diriginta noastră și ajutați de părinții
noștri, Vă mulțumim pentru răbdarea și
înțelegerea pe care ați demonstrat-o a câta
oară! Și vă dorim o serbare plăcută în
preajma celor dragi!
Monologul : ,,Un buchet de crizanteme” ,
de L. Damian.
Din grădinile toamnei voi culege un
buchet de crizanteme şi mă voi gândi la
Dumneata. Crizantemele, aceste flori de
toamnă... Voi lăsa toate cuvintele
deoparte, neîndrăznind a tulbura pacea
acestei dimineţi de octombrie. Prea le-am
tot mânuit, prea le-am tot antrenat şi călit,
încât mă tem uneori că ar putea s-o ia
înaintea emoţiei şi a gândului, înaintea
simţirii adânci şi a clipei de reculegere.
Fiindcă din miezul ei, acestei clipe de
reculegere, vreau să mă apropii de
Dumneata...
Crizantemele, aceste flori albe ca
urma cretei pe tabla cea neagră.
Crizantemele, această frumuseţe severă şi
apropiată sufletului meu, ca şi caligrafia
Dumitale.
Unde să aşez acest buchet? La pragul
şcolii? Mă tem că se va pierde între zecile
de buchete aduse de elevi în acest miez de
toamnă mănoasă. Acasă, pe masa de
lucru? Dar de obicei ajungi atât de târziu
acasă şi ai atât de puţin timp liber, şi eşti
obosit, încât... mă tem, că ai putea să nu le
vezi nici acolo. Mă voi opri undeva la
marginea satului, la răscrucea drumurilor,
acolo, unde de-atâtea ori ţi-ai petrecut
elevii, când plecau departe.
Câtă ţară ar trebui să străbat pentru a-
ţi vedea elevii, pentru a-i întreba, cum
trăiesc şi dacă nu uită, din când în când să-
ţi trimită câte o scrisoare. De altfel, ştiu
bine, că nu te uită. Căci tot ce fac, în tot ce
visează şi înfăptuiesc stau îndemnurile
simple de bine şi frumos, pe care le-au
primit cândva de la Dumneata. Această
neuitare, această zbatere a elevilor
Dumitale întru frumos şi adevăr îţi este
supremă bucurie şi răsplată.
Din cumpăna fântânii, de sub soarele
sau ploile toamnei ţi se închină adânc
buchetul meu de crizanteme...
În scenă sunt elevii ce au participat la
activitate, precum și părinții ce le-au
ajutat. Cu toții cântă cântecul ,,La mulți
ani!”, în timp ce unii elevi le oferă
profesorilor din sală câte o crizantemă.
Cântecul: ,, La mulți ani!”
ÎN NUMELE VIITORULUI...
PROHORENCO SVETLANA, învatatoare.
Gînduri ale unui învăţător...
Nu este deloc uşor să fii părinte,
prieten, îndrumător, povăţuitor, ghid care
însoţeşte mlădiţele firave printre
labirinturile infinite ale înţelepciunii.
Ajutînd elevii să înfrunte multitudinea de
provocări ale vieţii de şcolar, învăţătorul
se naşte în diferite ipostaze. Nostima
profesie de dascăl mi-a hărăzit-o
Dumnezeu, de la Cel de sus vine şi
inspiraţia...
I. Întru viitorul discipolilor mei,
Mă voi naşte în diferite ipostaze,
Dăruind lumina zilei
Cu calde şi-nţelepte raze...
II. Model al inimilor fragede
Cu glasul meu, plin de speranţă,
Doresc s-apar în faţa lor
Pentru a-le oferi în viaţă şansă.
III. Creîndu-mi chipul –
Eu mă nasc...
Ca dintr-o sfîntă răsuflare,
Fulgi de iarnă, dalbe flori,
Să-i urăm pe-nvățători,
Mai întâi și-ntâi de toate,
Să vă dorim sănătate,
Și în toată viața mare,
Să Vă-ntâmpine școlarii.
Cu pocloane și binețe,
Bucuroși și cu blândețe.
Tot așa și mai departe,
Cum aflarăm cu toți din carte:
La mulți ani și buni să fie,
Draga noastră dăscălie!
Gimnaziul Tănătarii Noi
Un drum ales de fiecare!
IV. Prin era, care traversăm grăbit
Cu revărsări de informaţii scunde
Un dascăl pare mai puţin milostivit
În lumea virtală, unde falsul se ascunde.
V. Venind cu darnice cuvinte, calde şi
blajine
La adresa fiecărui ins ascultător
Vă - ndemn s-alegeţi omenia şi frumosul,
Fiind mereu al vostru înger păzitor.
VI. Si ca un nobil profesor,
Voi darui cu iscusinţă
Credinţă, stimă şi mult dor ;
Indeminatic, modelînd fiinţe.
VII. Voi deveni o carte deschisă, uşor
răsfoită
Acrtiţă, în clasa cu flori împlinită;
O traistă cu poveşti, cu- învăţături
străbune
Dicţionar de răspunsuri, culese din lume.

VIII. Din frumos şi tandreţe voi făuri,
O parte a lumii, ce nu va muri.
Magia înţelepciunii nu are margini,
Dar puterea ei e demonstrată pe pagini.
IX. Fii sigur copile în ziua de mîine,
Păşeşte isteţ pe calea ce vine
Căci viaţa toată e mister şi ispită,
Doar cu demnitate să fie trăită.
X. Acultă, priveşte şi-nvaţă
Cînd dascălul îţi dă o povaţă,
„MĂ-NCHIN ŢIE, DASCĂLE!”
Serată-omagiu consacrată zilei profesorului
Pe fonul melodiei nostalgice se recită
versurile.
Un elev: Când toamna pictoriţă
Ne-aşterne un covor multicolor
Octombrie deschide uşa
Cu prima sărbătoare în pridvor
E ziua firelor cărunte
Acumulate an de an
Ce ştiu corăbii să conducă
În larg de mare şi ocean.
Clopoţelul sună.Din sală spre scenă
aleargă elevii „stop - cadru”.
Prezentatorii intră în sală.
Prezentatorul 1: Există momente în viaţa
noastră când ne dăm seama că nimic nu
trece mai repede ca timpul.
Prezentatorul 2: În liceu realizăm mai
bine ca oriunde că omul reprezintă o suită
de idei, care nu se vrea întreruptă, fiecare
fiind umbra tuturor şi aflăm că nu există
om deplin învăţat, ci oameni care se
cultivă şi învaţă mereu.
Prezentatorul 1: înţelegând că ziua de ieri
este istorie, iar cea de mâine seamănă a
speranţă, oamenii şcolii îşi trăiesc clipa cu
Şi la un început de cale
Îţi aşterne sufletul la picioare.
XI. Noi dascălii, avem tăria codrului
Nemuritori pe-acest pămînt,
Deci, eu depun un jurămînt -
În numele viitorului!!!
Şi nu prin vorbe dar prin fapte
Mi-a demonstrat puterea-nţelepciunei
De mic copil m-a învăţat să fac drptate
S-aleg destinul cel de mîine!
Organizată cu elevii cl. a XII-a „D”
ANA GANGAN, grad didactic I
dăruire şi emoţie, cunoscând un mare
secret al existenţei.
Prezentatorul 2: Acest secret ne învaţă,
că pe pământ fiecare valorează exact atât
cât a dăruit sau a făcut pentru alţii.
Prezentatorul 1: Restul cuvintelor fiind
inutile, iar florile de gheaţă vor face din
ele o amintire a soarelui...
Elevii din „stop-cadru” întorcîndu-se
spre sală.
1 elev: Asemenea unei enigme ce-şi caută
dezlegământul în fiecare dintre noi, tratată
şi înţeleasă diferit, viaţa alunecă
neobservat pe porţile „Timpului”
2 elev: O uşă a destinului se închide şi alta
se deschide – cea a necunoscutului, a
noului, a inevitabilului...
3 elev: Da, se scurg clipe, ore, zile,
atrăgând în acest vârtej şi anii de liceu, ce-
şi sfârşesc numărătoarea.
4 elev: Anii de liceu...vin şi se duc...sunt
anii marilor încercări pentru fiecare dintre
noi din clipa în care păşim pragul liceului.
5 elev: E un adevăr precum soarele apune,
dar şi răsare undeva, precum noaptea
urmează ziua, precum primăvara succede
iarna.
6 elev: Pentru noi, e prea dureroasă
această scurgere a timpului, dar cum s-o
opreşti? Şi neînţelegând rostul acestei
rotaţii ne amintim cuvintele...
7 elev: Dascăle, tu eşti alesul lui
Dumnezeu pentru a semăna înţelepciunea
şi raţiune între oameni.
8 elev: Dascălii sunt cei ce se pun punte,
care îi îndeamnă pe elevi să treacă şi după
ce le-au înlesnit trecerea se prăbuşesc
bucuroşi, incurajindu-I pe aceştia la rândul
lor să fie punte.
9 elev: De cinci ori pe săptămână
Să vii la şcoală ca stăpân
Pe omenie şi lumină
E mult şi totuşi e puţin.
De cinci ori pe săptămână
Să fii şi aspru şi blajin
În lupta pentru disciplina
E mult şi totuşi e puţin.
De cinci ori pe săptămână
Să arzi ca soarele senin,
Să nu ştii tihna şi odihna
E mult şi totuşi e puţin
Dar de ţi-s dragi pe veci copii
Şi dacă vrei elevii toţi
Nu numai oameni culţi să fie
Dar cetăţeni şi patrioţi.
Şi şcoala ţi-i ca viaţa dragă
Şi inima ca un izvor
Ti-o dai copiilor întreagă
Atunci eşti învăţător.
Cântecul „Anii vin şi
se duc”
Anii vin şi se duc
Prefăcându-se-n şir de cocoare
Revărsând melodia
De-a lungul întregului zbor
Ce cuvinte să-ţi spun
Dragă învăţătoare
Ce covor să-ţi aştern
Pe cărarea ursitei de acum
Din caietele mele
Născutu-sau firele-ţi albe
Din a mele năzbâtii
Mâhnitele cute-ţi răsar
Unde sunt pe pământ
Sclipitoarele salbe
Să le porţi Dumneata
Dăruite de foştii şcolari
Anii vin şi se duc
Refăcându-se-n şir de cocoare
Revărsând melodia
De-a lungul întregului zbor
Fiecare din noi
Are-o mamă şi o învăţătoare
Vă cuprinde-n surate
Cu sete şi dor.
Prezentatorul 2: E toamnă înjur, calmă şi
solemnă. Ea pare o zână care ne invită în
regatul ei de basm ca pe nişte oaspeţi de
suflet, ca pe cei mai doriţi şi mai aşteptaţi
prieteni.
Prezentatorul 1: Cuvînt de felicitare se
oferă directorului liceului doamnei Bugan
N.
Prezentatorul 2: Mult ne este dragă cea
care ne-a învăţat a ţine corect peniţa,
cuvântul frumos a-l rosti. Anii trec şi lasă
urme de nea în părul ei, dar oricum ar
arăta buna noastră profesoară, pentru noi
ea va rămâne veşnic tânără şi frumoasă.
Prezentatorul 1: Cuvînt de felicitare se
oferă profesoarei de geografie doamnei
Primenciuc Maria.
„Excelenţa sa ”
Recită – Cucu D.
Excelenţa sa nu are cont în bancă
Nu are vilă cu 20 de camere,
Nu are afaceri prospere prin ţară.
Excelenţa sa are un suflet cât
Galaxia
Are riduri şi fire albe
De la generaţiile care sunt
Şi de la cele care au fost
Excelenţa sa îşi modifică viaţa
Ce extemporale, teze, concursuri.
Rareori se gândeşte la ultimul
strigăt al modei.
 Desele preocupări îi sunt legate:
De programe, perfecţionări,
examene.
De cele mai multe ori
Şlefuieşte nestematele altora
Pentru ele, vinde pe bani mărunţi
Secundele fiilor lui.
Excelenţa sa trudeşte viaţa
La seceră ascuţită a Lunii,
Semănând pulberi de aur
Peste seminţele ce stau să-
ncolţească
Uneori ochelarii i se acoperă de
rouă amară.
Dacă un fost elev, ajuns om mare
Îl uită în anticameră
Ca pe un obiect decorativ
Alteori, zâmbetul de rodii îi umedă
obrajii
Când un necunoscut pe stradă,
Îşi scoate pălăria-n faţa lui:
„Bună ziua, Domnule Profesor, eu
sunt!!!”
Excelenţa sa nu-şi numără anii
după buletin
Cu după vârsta mereu aceeaşi
Care înfloreşte în bancă
Excelenţa sa, ca un pui de căprioară
În bătaia puştii
Nu ştie că se aseamănă cu sfinţii
Ei au dăruit. El se dăruieşte,
Cel de Sus i-a hărăzit loc înalt
În izvorul luminii
Loc plin de verdeaţă din care
Măria Sa, Dascălul,
Să poată priveghea şi de dincolo
Pruncii sufletului său,
Să ne trăieşti Excelenţa !
La mulţi ani Dascăle!
Prezentatorul 1: Stimaţi profesori, noi,
elevii clasei a XII – a „D” cu profil real
suntem obligaţi să facem mereu cercetări
şi suntem puşi în situaţia de a crea.
Prezentatorul 2: Astăzi am dori să vă
propunem începutul unei lucrări comune a
clasei noastre sub denumirea de
„Dicţionar explicativ” pentru cei care vor
să-şi facă o impresie despre liceul „George
Călinescu”.
Prezintă DEX-ul: - Moraru Alexandru şi
Dogoteri Lilia
1. Componenţa unei clase cu profil
real : <Alibaba şi 40 de războinici>
2. Relaţie profesor şi elev la noi în
liceu <Război şi pace>
3. Colegii noştri la discotecă <In
căutarea timpului pierdut>
4. Toţi liceenii înainte de examene
<Mizerabilii>
5. Dirigintele clasei <Mama curaj şi
copii ei>
6. Elevul ce nu a pregătit tema şi nu
are de unde copia <Sărmanul
Dionis>
7. Rugumatul gumelor la lecţii
<Ciuma>
8. Lucrările noastre de control
<Frunze de dor>
9. Unica noastră armă de apărare
<Baltagul>
10. terminarea tuturor temelor pe acasă
<La cântatul cucoşilor>
11. Elevii în discuţia cu dirigintele
<Cei înjosiţi şi oropsiţi>
12. Biblioteca liceului <Insula
misterioasă>
13. Excursiile noastre <Aventurile lui
Robinson Crusoe>
14. Cantina liceului <Moara cu noroc>
15. Un elev nou la noi în liceu
<Străinul>
16. Amintiri eterne a liceului nostru
<Urme pe prag>
17. O parte din fetele noastre la lecţii
<Frumoasele adormite>
18. O parte din băieţii noştri la lecţii
<Făt - Frumos din lacrimă>
19. Anii noştri la liceu <Cum s-a călit
oţelul >
20. Relaţia dintre părinte cu dirigintele
<Amintiri din copilărie>
21. Atitudinea noastră faţă de profesori
<Povara bunătăţii noastre>
22. Discotecile în oraş <Eterna
chemare>
 23. Liceanul înainte de bac <Pe muchie
de cuţit>
24. Liceanul după bac <Călăreţul fără
cap>
Prezentatorul 1: Învăţătorul cultivă
omenia, mărinimia, înţelepciunea,
hărnicia, bunătatea. De aceea, pe bună
dreptate îi atribuim rolul de „Semănători
de lumină”
Semănătorii de
lumină
Semănătorii de lumină
Aceştia sunt învăţătorii,
Cu voia Domnului divină,
Legaţi de-a-întregii lumi istorii.
Senini la suflet şi la faţă,
Ce voce caldă şi blajină,
Ei rostul vieţii ne învaţă-
Semănătorii de lamină.
Ei ca Hristos spun adevărul
Şi-atunci, când plini de groază-s norii
Şi când senin se-arată cerul –
Aceştia sunt învăţătorii.
Mereu învaţă-această lume
S-aleagă grâul de neghină
Tot semănând înţelepciune,
Ce voia Domnului divină.
Luptând în lume pentru bine,
Îndeamnă faptele de glorii.
Prin jertfa lor ei vor rămâne
Legaţi de-a-întregii lumii istorii.
Legaţi de-a-întregii lumii istorii
Ce voia Domnului divină,
Aceştia sunt învăţătorii
Semănătorii de lumină.
Prezentatorul 2:Dragi învăţători, dacă
există dragoste pură, am dori să vă
aducem în dar un buchet de raze, care să
vă lumineze viaţa, iar în lumina lui să se
oglindească dragostea şi respectul pe care
vi-l purtăm.
1 elev: Dumnezeu nu putea fi peste tot şi
de aceea a creat dascălii, cărora le-a
poruncit:
Unde este ură, tu, Dascăle, să dai
iubire,
Unde este necredinţă, tu să dai
speranţă,
Unde este întuneric, tu să dai
lumină,
Unde este supărare, tu să dai
bucurie,
Unde este frică , tu să-ncurajezi.
2 elev: Urare mea, iubită doamnă
Eu astăzi ţie ţi-o închin.
Să-ţi fie anii fără teamă
Şi fericire să ai din plin.
Viaţa-ţi fie fericită
Şi drumul presărat cu flori,
Iar bolta vieţii liniştită
Senină, mândră, fără nori.
Belşugul să te încunune
Şi-n jurul tău să răspândeşti:
Iubire, har, înţelepciune,
Parfumul florilor cereşti.
Să ai belşug de bucurie
Şi pacea sfinţă-n veci s-o ai.
Să fii o dulce melodie
Şi mândră ca o zi de mai.
3 elev: voi reveni cândva să-ţi cer iertare,
Mult mai străin, mai trist, mai
obosit
Şi atunci se va-ntâmpla să te
rănescă mai tare
Şi n-ai să crezi că te-am găsit.
Dar lasă-mă acum să plec în lume
Mult prea bolnav de tot ce
înseamnă zbor
Chiar dacă ar fi să rătăcesc o vreme
fără nume
Şi mult de tot să-mi fie dor.
Voi reveni cândva din rătăcire
Şi eu, albit de frigul dintre ploi,
Voi regăsi acolo marea ta iubire
Chiar după multe toamne dintre
noi.
Cântecul „Dragi învăţători”
Interpretează Muntean A.

I dragostea de carte, de frumos, pentru a
Răsfoim în cartea vieţii
Anii cei de şcoală plini
Prea frumos au zis poeţii
Profesorii sunt divini
Au nins albe crizanteme
Peste chipul lor cel drag
Şi ne-ntoarcem iar din vreme
Să-i înveşnicim un veac
Refren (toţi)
Dragi învăţători
Bunii profesori
Ninge toamna cu iubire
Numai pentru voi
Dragi învăţători
Sfinte sărbători
Vă aducem azi în suflet
Cerul plin de flori
Ne-nchinăm de sănătate
Astăzi pentru voi
II
Au trecut neobservate
Toamnele de-atâtea ori
Revenim ca altă dată
Lângă bunii profesori
Să le-aducem mulţumire
Pentru visul împlinit
Şi o stea în dăruire
Pentru somnul nedormit
Refren
III
Înfloresc ca niciodată
Azi cuvintele în vers
Clopoţelul în ritmul bate
Fuga clipelor din vers
Răsfoim în cartea vieţii
Anii cei de şcoală plini
Prea frumos au zis poeţii
Profesorii sunt divini
Refren
Prezentatorul 1: O limbă corectă şi
frumoasă cine ne învaţă să vorbim? Ea şi
numai ea, învăţătoare. Ea ne insuflă
deveni oameni în societate,
Prezentatorul 2: Pentru a afla visele şi
speranţele cu care au păşit profesorii într-
un nou an de studii să ne adresăm celor
prezenţi în sală.
Tombola (întrebări pentru profesori)
1. Sunteţi căpitan al unui vas şi aveţi
la bort 1600 de pasageri. În caz de
naufragiu reuşiţi să-i ambarcaţi pe
toţi în cei 12 bărci de salvare de
care dispuneţi. Câţi ani are
căpitanul? (vârsta respectivă a
fiecărui)
2. Cu care cheie nu se deschide uşa?
(cu cheia sol)
3. Cum iese negrul din Marea Roşie?
(ud)
4. Cum e corect: pană de vulpe pe/la
pălărie? (vulpea nu are pene)
5. Ce fac fiinţele la lumina zilei?
(umbre)
6. Ce se aprinde mai întâi într-o
cameră rece: soba sau lampa cu
gaz? (chibritul)
7. Cum se pronunţă zilele săptămânii
fără a le spune pe nume?
(maialaltaieri, alaltaieri, ieri, azi,
mâine, poimîne, maipoimîne)
8. Ce fel de ciorapi purta Ştefan cel
Mare? (bărbăteşti)
9. Câte roţi are o maşină? (5, cu cea
de rezervă)
10. Câţi de 9 sunt până la 100? (1)
11. Ce mobilă are mai multe volume?
(cea din bibliotecă)
12. Ce se scurtează pe timp ce trece?
(timpul)
13. Ce se află între cer şi pământ? (şi)
14. De ce stă cocostârcul într-un
picior? (pentru că celălalt e ridicat)
Prezentatorul 1: Anii îşi lasă urme pe
frunte cu riduri. Peste ani pasul vă este
mai încet, tâmpla e încărunţită devreme,
dar sufletul vă rămâne tânăr.
Prezentatorul 2: Întineriţi cu toţii alături
de discipolii ce-i aveţi în jur, ei vă alungă
tristeţea şi vă aduc linişte în suflete. Ei,
aceşti băieţi năzbâtioşi şi fetiţe cu albe
fundiţe sunt viaţa D-stră-
poeziei „Comori de lumini”
1 elev: Abia acum, după atâtea veri,
Cobor în pragul tău, iubite dascăl
Tu-mi eşti şi azi făclia cea de ieri
Ce mă aprinzi uşor ca pe o iască
Vin ca să sorb din ochii tăi blajini
Străfundurile apelor de mare
Şi tot ce ai mai bun să-mi dai, eu
vin
Să-mi dai în palmă-un răsărit de
soare.
Atâtea drumuri fac la poarta ta
Când toamna dă cu galben în
grădini
O, cât de mare-ţi este inima
Privirea cât de-adâncă şi senină.
Tu eşti un far ce chemi îndepărtări
Copii setaţi de viaţă şi de carte
Şi îi ajuţi ca să străbată zări,
Să ducă fala ţării mai departe.
Trec anii şi lasă-n tâmplă părul nins
Cu toamne de aramă în grădină
În ochii comorile s-au stins
Din care veşnic comorile s-au
strâns
Din care veşnic o să sorb lumină.
2 elev: Cu dragoste nestinsă, cu răbdare
Asupra micilor lăstare te apleci,
Le-demni mânuţa firavă să scrie
Şi-i porţi pe ale viselor poteci.
Ieri-cifre, litere, cuvîntul
MAMA,
Azi alte taine ne deschizi.
Tu dragoste de Patrie curată
În inimile tinere ne-aprinzi.
De la probleme simple cu desene,
La funcţii logaritmice ne-ai dus,
Să calculăm chiar derivata vremii
Pe tabla vieţii, unde am ajuns.
Trec anii. Învăţătorii se perindă
Din şirul lor mai simplu, tu-mi
rămâi
Şi umărul tău sprijin mi-i în
viaţă.
Învăţătoarea mea din clasa-
ntâi. (Gavril
Drăguţan)
Prezentatorul 1: În bezna nopţii ca o stea
Un singur geam
veghează
Trudita-nvăţătoarea mea
Caiete controlează.
Prezentatorul 2:Iertaţi-ne că ne amintim
de munca D-stră o dată-n an, toamna, când
peste tot e foşnet de frunze. Ar trebui să vă
aducem în dar slove frumoase pentru
răbdarea ce-o aveţi, pentru tăcerea ce-o
păstraţi atunci când treceţi cu vederea
faptele noastre şi ne iertaţi aşa precum
numai D-stră o puteţi face. Vă păstrăm în
suflet şi vă urmăm sfaturile. Totuşi ţinem
să vă sfătuim şi noi ceva „Fă-ţi timp”
Fă-ţi timp
1 elev: În trecerea grăbită prin lume către
veci, fă-ţi timp măcar o clipă să vezi pe
unde treci
Fă-ţi timp să vezi durerea şi lacrima
arzând
Fă-ţi timp să poţi cu milă să le alini
trecând.
2 elev: Fă-ţi timp pentru adevăruri şi
adâncimi de vis,
Fă-ţi timp pentru cântare cu sufletul
deschis
Fă-ţi timp să vezi pădurea, să
asculţi lângă izvor,
Fă-ţi timp s-asculţi ce spune-o
floare, un cocor
3 elev: Fă-ţi timp, pe-un munte, seara
stând singur, să te rogi,
Fă-ţi timp, frumoase gânduri de
unul să invoci
Fă-ţi timp să stai cu mama, cu tatăl
tău, bătrâni,
Fă-ţi timp de-o vorbă bună şi o
coajă pentru căini.
4 elev: În trecerea grăbită prin lume către
veci,
 Fă-ţi timp măcar o clipă să vezi pe
unde treci
Fă-ţi timp să guşti frumosul din tot
ce e curat
Fă-ţi timp că eşti de taine şi lumi
înconjurat.
5 elev: Fă-ţi timp cu orice taină sau adevăr
să stai,
Fă-ţi timp, căci toate acestea au
inimă, au grai.
Fă-ţi timp s-asculţi de toate, din
toate să înveţi,
Fă-ţi timp să dai vieţii adevăratul
preţ.
6 elev: Fă-ţi timp acum să ştii, zadarnic ai
să plângi-
Comoara risipită a vieţii n-o mai
strângi.
Fă-ţi timp, fă-ţi timp, o, nu, uita, fă-
ţi timp.
cântecul „Ani de şcoală”
Trec anii spre culmi, ciocârlii se-naltă
Cu triluri frumoase, cu noi melodii,
Dar anii de şcoală rămân o povaţă
Şi-n anii devremi, şi-n anii târzii.
Refren:
Cântecul cu vorba voastră-l scriu,
Graiul vostru este veşnic viu.
Pe aripi de dor vă scriu de atâtea ori
scrisori
Iubiţi învăţători, iubiţi învăţători.
II
Trec anii şi zboară departe de şcoală
De ultimul sunet de noi auzit
Dar dorul de bancă din şcoala natală
În sufletul nostru mereu a-nflorit
Refren
III
Trec anii şi iarăşi vă cer o povaţă
Copii-nsetaţi de sfătosul cuvânt
Cu noi împreună ce mândru se-nalţă
Şi-n anii devremi, şi-n anii târzii
Refren
Prezentatorul 1: Astăzi, scumpă
profesoară,
Flori nu-mi ajung şi nici
cuvinte
Ţi-aş da azi nimbul
nemuririi
Să duci ştiinţa înainte.
Prezentatorul 2: În dar cu o poezie vin
elevii (Tabuncic Aurica, Dmitriu Radu)
1 elev :Din grădinile toamnei voi culege
un buchet de crizanteme şi mă voi gândi la
Dumneata
Crizantemele...aceste flori albe ca urma
cretei pe tabla neagră , această frumuseţe
severă şi apropiată de sufletul meu.
Unde să aşez acest buchet?
La pragul şcolii? Mă tem că se va pierde
între zecile de buchete adus de elevi în
acest miez de toamnă.
Acasă? Dar ajungi atât de obosit... Mă tem
că ai putea să nu le vezi.
Voi lăsa toate cuvintele de-o parte,
neîndrăznind a tulbura liniştea acestei
dimineţi de octombrie. În miezul unei
clipe de reculegere vreau să mă apropii de
Dumneata, pentru a-ţi spune că eşti un
zbor spre infinit, o melodie de aripi
neterminată, un pas desculţ pe o palmă
fierbinte, un zâmbet pierdut în râsul de
copil...
2 elev: Rămâi o fereastră deschisă pentru
zborul viselor străine, o nemărginire
pentru prăbuşirile şi înălţările altora.
Gândurile ţi-au fost mereu nişte păsări
îngenunchiate în zbor sub cerurile grale
din care se naşte primăvara cu crengile de
cais răsfirate în ochii celor ce te privesc
tremurător...
Îţi dăruieşti inima, îţi dăruieşti iubirea –
mai de preţ ca tot aurul din lume, - te
dăruieşti pe tine însuţi, mai înainte de legi
şi de predici.
Prezentatorul 1: Dragi profesori, aş vrea
să vă aduc flori albe în cale, albul imaculat
al florilor, aş vrea să se contopească cu
râul de lumină ce-ar putea să vă bucure
sufletul şi făptura căci D-stră sunteţi
ocrotitorii sorţii
Prezentatorul 2: Aş vrea să vă dăruiesc
un alt destin, dar nu pot, căci sunt un
copil, şi vă ofer dragostea şi respectul
meu.
„Mă-
nchin ţie”
1 elev: Mă-nchin ţie – celui care m-a luat
prima dată de mână şi m-a aşezat în prima
bancă.
2 elev: Mă-nchin ţie – celui care m-a
învăţat a citi pe silabe cuvântul Mama
3 elev: Mă-nchin ţie – celui care mi-a
insuflat dragoste de Patrie.
4 elev: Mă-nchin ţie – celui care m-a
învăţat a urca treptele ştiinţei ale vieţii.
5 elev: Mă-nchin ţie – celui care mi-a spus
soluţia problemelor şcolare şi a celor
cotidiene.
6 elev: Mă-nchin ţie – celui care a ştiut să
pună temelia, da şi acoperişul la ceea ce se
cheamă deprinderi de carte, dragoste şi
viaţă.
Toţi: Mă-nchin ţie – scumpul meu
profesor.

DE ZIUA TA
(scenariu literar-muzical închinat zilei pedagogului)

Autor: Dem Vera, învăţătoare

Prezentator 1: De fiecare dată, cînd frunzele îşi fac zborul lor trist, dar nespus de frumos,
în fiecare an la început de octombrie, ne pomenim descoperind mai vii decît oricînd culorile
toamnei.
Prezentator 2: Cînd toamna îşi aprinde felinarele şi arborii le sorb luminile din plin şi
crizantemele iar dau în floare la tine, Scumpule Dascăl, revin.
Prezentator 1: Cînd crestele dealurilor încep a se acoperi de un auriu sclipitor, cînd coşurile
se umplu de rod cu parfum de toamnă, cînd soarele începe a se arăta tot mai rar şi mai palid
pe boltă, înseamnă că a venit Ziua Ta, Iubite Profesor.
Prezentator 2: În acest miez de toamnă soarele aruncă raze pe pămînt pentru a vă lumina
calea spre şcoală.
Cîntecul „Soarele”
1. Străluce veşnic soarele,
Cu el albastre-s zările,
Mai calde-s primăverile,
Cu mult mai dulci cîntările.
Refren:
Şi iarăşi soarele/ 3 ori
Zîmbeşte – atît de cald
Dansează razele/ 3 ori
Peste pămîntul drag.
2. Întinde mîinile spre cer,
Privind cum soarele de sus
Veghează orice firicel
Atît de gingaş, de nespus.
Refren:
3. Cum frunzuliţele pe pom
Sub razele cu tainic cînt
 Şi creşte puiul cel de om
Cu mîndrul soare pe pămînt.
Refren:
Dragi pedagogi!
Vă felicităm cu prilejul zilei învăţătorului şi vă adresăm o urare: „Călcaţi totdeauna cu
dreptul! Ceea ce înseamnă – porniţi cu bine orice lucru, fiindcă lucrul bine început e pe
jumătate făcut. Începeţi chiar de dragă dimineaţă cu înviorarea, cu grijă pentru sănătate, cu
atenţia care o acordaţi celor dragi, copiilor; apoi cu zîmbetul pe buze, mergeţi la şcoală şi
nici pe stradă, nici la ore, nici la recreaţie nu uitaţi nici pentru o clipă – călcaţi cu dreptul!
Daţi dovadă de voinţă şi nu veţi regreta.”
Poezia „Învăţătorul”
Mi-e dor de el, mi-e tare dor
De acel prim învăţător:
Intra în mica noastră clasă
Venea la fiecare masă.

Ne învăţăm să desenăm,
Să declamăm şi să cîntăm,
Să scriem şi să socotim
Şi-n viaţă oameni buni să fim.

Părea slăbit, flămînd, firav,

Se-nbolnăvea adesea grav,
Dar şi aşa lucra în toi,
Căci nu putea fără de noi.

Mi-e dor de el, mi-i tare dor

De acel prim învăţător.
Pe chipu-i blînd şi luminos
Avea ceva de la Hristos!

Cîntecul „Ne-nvaţă învăţătorii”

I. Să scrim litere perfecte
Cu peniţa în caiete
Ne învaţă, ne învaţă-nvăţătorii.
Să scădem, să adunăm,
Pe cei mici să-i învăţăm
Ne învaţă, ne învaţă-nvăţătorii.

II. Un triunghi a desena

Munţi pe hartă-a arăta
Ne învaţă, ne învaţă-nvăţătorii.
Stelele pe nume-a şti
Şi natura a iubi,
Ne învaţă, ne învaţă-nvăţătorii.

III. S-adunăm la şapte cinci

Să ştim poezii de mici
 Ne învaţă, ne învaţă-nvăţătorii.
Cartea s-o iubim cu drag,
Să iubim acest meleag,
Ne învaţă, ne învaţă-nvăţătorii.

Prezentator 1: Priviţi spre cer şi umpleţi-vă imensul azuriu. Fiţi fericiţi căci noi vă iubim!!!
Prezentator 2: Aşa se perindă timpul pentru acei care prin vocaţie, destin ne sunt dascălii
vieţii noastre, mereu aceeaşi neschimbaţi în arta lor de a fi oameni, a pluti sub cerul
dragostei prăbuşite peste cei aleşi care zi de zi le sorbim cuvintele, le admirăm chipul.

Multstimaţi ingineri ai sufletelor omeneşti!

Sărbătoarea profesională a Pedagogului ne readuce la gîndul, că orice muncă practicată de
om spre binele său şi a celor din jur porneşte de la acelaşi izvor sacru – izvor al
cunoştinţelor.
Dumneavoastră sunteţi izvorul viu şi nesecat care curge din plin şi perpetuu, la el
potolindu-şi setea mare a cunoaşterii toate generaţiile. Vorba poetului „Zidiţi între caiete”,
sînteţi hărăziţi de cel de sus prin vocaţie şi dăruire să semănaţi lumină în sufletul omenesc;
pornind pe drumul întortochiat al vieţii, să modelaţi spiritul copilului tinzînd să-l aduce-ţi la
perfecţiune.

Sceneta „Învăţătoarea şi Moartea”

Autorul: Într-o seară un biet învăţător

Stă la masă deasupra caietelor.
E tîrziu de-acum, e noapte,
Vrea odihnă, dar nu se poate.
Şi-astfel stînd şi controlînd,
Cu gîndul la şcoală fiind,
Bate cineva la geam.
Învăţătoarea: - Cine-i oare, ce-o fi vrînd?
Pe cine-o fi căutînd?
Cine este? Da, intraţi!
E tîrziu, ce căutaţi?
Moartea: - Bună seara, bun găsit,
La dumneavoastră am venit
Ca să vezi minunăţie
Ţi-a venit rîndul şi ţie!
Învăţătoarea: - Moarte, ai de aşteptat,
Căci mai am de controlat
Şi planuri de realizat,
Şi la şcoală tu nu ştii,
Mă aşteaptă mulţi copii.
Tu n-ai moarte mamă, tată,
Nu ai frate, n-ai surată,
Nu ai multe nemurele,
Nu ştii ce e dor şi jele.
Moartea: - Da dumneata nu ştii oare?
 Pe mine puţin mă doare,
Eşti pe listă. Ţi-ai luat
Ce-ai dorit şi am plecat.
Învăţătoarea: - Ia stai moarte, stai un pic,
Că mai am ceva să zic,
Doresc mai întîi de toate
Copiilor sănătate.
Şi te rog din suflet moarte,
Mai lasămă înc-o noapte.
Să termin de controlat,
Să las copiilor un sfat
Şi pe urmă... am plecat!
Moartea: - Bine, fie precum vrei,
Te mai las încă o noapte,
Să le reuşeşti pe toate,
Dar nu-nţeleg de ce oare,
Pe învăţător aşa îl doare?
Munceşte zi şi noapte,
Doar să le reuşească pe toate.
Învăţătoarea: - Noi nu murim cînd inima-ncetează,
Lăsăm în urmă tot ce-am scris şi spus,
Căci tot ce dăm la cei ce ne urmează,
Dă rod şi-atunci cînd noi demult ne-am dus!
Poezii
Noi suntem copii frumoşi,
Deştepţi foc, ingenioşi,
Sîntem culţi şi talentaţi
Şi trăim ca nişte fraţi.

Şcoala ne-a fost casa dragă,

N-om uita o viaţă-ntreagă
Pe părinţi, învăţători,
Pe colegi şi directori.

Asta e, şcoala ne învaţă

Să păşim mai ferm prin viaţă,
Greutăţi să depăşim,
Oameni buni mereu sa fim.

La română-am învăţat
Că strămoşii ne-au lăsat
Un grai curat şi sfînt,
Cu lacrimi pe-acest pămînt.

***
Să ţii minte dragă,
Că-n această viaţă
Nu e multă lume
 Care-ţi dă povaţă.

El e-nvăţătorul,
Dascălul iubit,
Te învaţă multe
Şi pe gratuit.

Poezia „Pe-nvăţători i-om ocroti”

De cinci ori pe săptămînă
Să vii la şcoală ca stăpîn
Pe omenie şi lumină -
E mult şi totuşi e puţin.

De cinci ori pe săptămînă

Să fii şi aspru şi blajin
În lupta pentru disciplină -
E mult şi totuşi e puţin.

De cinci ori pe săptămînă

Să arzi ca soarele senin,
Să nu ştii tihnă şi odihnă -
E mult şi totuşi e puţin.

Şi şcoala ţi-i ca viaţa dragă,

Şi inima ca un izvor,
Ţi-o dai copiilor întreagă -
Atuncea eşti învăţător.

Stimaţi profesori!
Astăzi am dori să vă propunem începutul unei lucrări comune a clasei noastre sub
denumirea „Dicţionar explicativ pentru cei ce vor să-şi facă o închipuire despre şcoala
noastră”:
1. Relaţiile profesor şi elev la noi în şcoală: „Război şi Pace”
2. Dirigintele clasei: „Mama Curaj şi copiii ei”
3. Poziţia părintelui în faţa dirigintelui: „Împărat şi Proletar”
4. Elevul ce nu a pregătit tema şi nu are de unde copia: „Singur pe lume”
5. O parte din fetele noastre la lecţii: „Frumoasele adormite”
6. Rugumatul gumelor la lecţie: „Ciuma”
7. Biblioteca şcolii: „Insula misterioasă”
8. Cantina şcolii: „Moara cu noroc”
9. Terminarea tuturor temelor pentru acasă: „La cîntatul cucoşilor”.

Poezie
Sunteţi suflet de lumină,
Sunteţi pacea ce ne-ngînă,
Fericirea, viitorul,
Viaţa, călăuzitorul.
 Şcoala – cea de-a doua casă,
Proful – pîinea cea gustoasă,
Cartea – lumea cea senină,
Iar povaţa – apă lină.

***
Semănătorii de lumină -
Aceştia sunt învăţătorii,
Senini la suflet şi la faţă,
Cu voce caldă şi blajină.

Ei rostul vieţii ne învaţă,

Mereu învaţă-această lume
S-aleagă grîul de neghină
Tot semănînd înţelepciune.

Cîntecul „Ploiţa”
I
Apa-n cer s-a adunat
Că sunt multe de spălat.
Ce frumos cînd e curat, în cer şi pe pămînt.
Norii cînd se dau în jos
Plouă cald şi luminos
Pentru tine e frumos, ca lucrul ce îl cînţi.
Refren:
Vine ploaia ca să creştem, la fuguţa măi copii
Vine ploaia peste floare, vine ploaia peste vii
Vine ploaia către tine, vine ploaia către mine,
Vine ploaia o mireasă, cu ghirlande argintii.
Vine ploaia pic, pic, pic,
Iată-o aici
Cade harnic pic, pic, pic,
Pe mari şi pe mici.
Are ploaia socoteală, să te-ascunzi nu poţi
Ne stropeşte şi ne spală, pic, pic, pic pe toţi.
II
Muzicile s-au trezit,
Uite cerul s-a pornit,
Fulgeru-a-mpodobit lumea cu lumini
Pitpalacul din cîmpii
Şi copii dintre copii
Şi spice mii şi mii din dulcele grădini.

Refren:
Excelenţa Sa, Dascălul...
Prezentator 1: Excelenţa Sa nu are cont în bancă. Nu are vile cu douăzeci de camere, nu
are afaceri prospere prin ţară. Excelenţa Sa are un suflet cît galaxia, are riduri şi fire albe de
la generaţiile care sunt şi care au fost.
Prezentator 2: Excelenţa Sa îşi mobilează viaţa cu extemporale, teze, concursuri, victorine.
Rareori se gîndeşte la ultimul strigăt al modei...
Prezentator 1: Excelenţa Sa nu-şi numără anii după buletin, ci după vîrstă mereu aceeaşi
care înfloreşte în bancă. Constată cu surprindere într-o zi că trebuie să iasă la pensie şi nu
înţelege de ce inima lui bate ca la optsprezece ani.
Prezentator 2: Excelenţa Sa, ca un pui de căprioară în bătaia puştii, nu se aseamănă cu
sfinţii. Ei au dăruit. El se dăruieşte.
Prezentator 1: E grea viaţa de învăţător şi nimeni nu i-o poate răsplăti.
Prezentator 2: Cel de Sus i-a hărăzit loc înalt în izvorul luminii, loc plin de verdeaţă, din
care Măria Sa Dascălul să poată priveghea şi dincolo pruncii sufletului său.
Prezentator 1: Anii vin şi se duc, dar el, învăţătorul modest şi sincer ca un pom, rămîne a
fi...
Prezentator 2: Rămîn a fi cuvintele frumoase şi nenumărate. Poezii dedicate ţie, drag
Profesor.
Toată viaţa voi trăi,
Poezii Şi de voi mi-oi aminti,
Brumărel cu fire albe Vîntul rece va sufla
Sună-n frunza de mesteceni, Amintirea-mi va lua.
De la primele silabe Prin văzduh el va pluti
Cine-n lume ne petrece? Şi spre voi el va veni.
Cine ştie, a ne spune, Vă aducem azi în dar
O legendă mai frumoasă Un buchet bogat, bogat,
Şi în inimi ne adună Plin numai de fericire
Slova cărţilor aleasă? Şi de-o veşniă iubire.
Numai ea, învăţătoarea,
Are dorul ista sfînt, Cîntec
Să deschidă lumea mare Anii se duc uşor, uşor
Pe aripa de cuvînt. Parcă sînt păsări în zbor
*** Şi cade timpul cu dor
Scumpii noştri-nvăţători! Pe soarta de-nvăţător
Voi sunteţi ca nişte flori,
Luminaţi în faţa mea Refren:
Mai puternic ca o stea. Florile inimii azi vă dăruim,
Lîngă soare dacă staţi Fiţi dragii noştri aşa cum vă ştim,
Cu el nu vă comparaţi. Florile inimii azi vă dăruim,
Mai puternic încălziţi Şi vă spunem că vă iubim.
Şi mai gingaş voi zîmbiţi.
Prezentator: Ne închinăm tuturor profesorilor care îşi dedică viaţa copiilor şi care muncesc
necontenit pe acest tărîm, ca drumul dumneavoastră să vă fie mereu presurat cu florile
recunoştinţei.
 „SEMĂNĂTORILOR DE LUMINĂ, SUFLETELOR
BLÎNDE, CU OCHI DE ÎNŢELEPCIUNE”
Activitate extraşcolară
LiceulTeoretic „Dante Alighieri”
Propunător: Tamara Lenţa
Obiective operaţionale
La sfîrşitul acestei activităţi elevii:
 Vor recita expresiv poezii dedicate învăţătorului;
 Vor prelua modele demne de comportament;
 Vor manifesta respect faţă de învăţător.

Mijloace şi materiale: crizanteme-ecusoane, buchete de flori,proiecte de grup consacrate

zilei profesorului, CD cu cîntece dedicate învăţătorului, diplome-mulţumiri, bonetă cu
canaf(tocă pentru fiecare ănvăţător) , felicitări, fotografii.
Bibliografie: “Invitaţie la educaţie”; Suport metodic pentru lecţii educative, autor S.
Marinescu, Ed. Carminis; “Plăsmuind un suflet nobil” Studiu integrat de etică. Manual
pentru professor, autor E. Zolotariov.
Motto: ”Doar o singură dată voi trece prin viaţă. De aceea, dacă voi putea dărui
puţină blîndeţe, ori să fac un bine cît de mic, unei fiinţe asemenea mie, promit s-o fac acum,
fără zăbavă , pentru că altă dată nu voi mai trece pe aici.”
În ajun elevii claselor a IV-a afişează pe holul liceului postere , lucrate în
grup,dedicate zilei profesorului, aplicaţii din flori, compoziţii din frunze multicolore,
baloane.

Dimineaţa toţi
învăţătorii sunt
întîmpinaţi la poarta
liceului. Elevii
absolvenţi le prind în
piept ecusoane-
crizanteme. În curtea
liceului răsună melodii, cîntece despre şcoală.
Învăţători, copilărie.
Cuvînt de felicitare din partea directorului adjunct al liceului - Lenţa Tamara:
Stimate colege,
În miezul toamnei, cu un văl de brumă argintie, odată cu
mireasma amăruie a crizantemelor imaculate şi a gutuielor ,
Vă aducem, cu adănci plecăciuni, deosebite sentimente de
afecţiune şi respect cu prilejul zilei profesionale şi vă urăm
realizări frumoase pe cel mai important ogor al neamului-
suflet de copil.
Pana şi călimara, condeiul şi respectul imens pentru
cunoaştere Vă reprezintă, Mărite dascăl, înger cu înfăţişare
omenească,
Vă dorim sănătate şi prosperitate, optimism şi noi realizări fructuase, munca să Vă fie
răsplătită din plin prin recunoaşterea socială şi să găsiţi continuu satisfacţie în nobila
dedicare pentru formarea tinerii generaţii.
Scenariul literar-artistic

1. În acest miez de toamnă soarele aruncă raze pe

pămînt pentru a Vă lumina calea spre şcoală. Astăzi
toate florile îşi desfac petalele şi-şi răspîndesc aroma,
ca să vă distragă pentru o clipă de la problemele
cotidiene. Priviţi spre cer, umpleţi-vă sufletul de
imensul azuriu şi fiţi fericite, căci noi Vă iubim!
2. Dragii noştri profesori, astăzi e ziua
Dumneavoastră, deci trăiţi-o din plin. Bucuraţi-vă de
viaţă, chiar dacă această bucurie este adumbrită de vreo lacrimă. Pe parcursul anilor Vă
simţim alături adevăraţi dascăli, semănători de lumină în suflete, îndrumători spre frumosul
etern, spre adevăr şi dreptate. Multă sănătate, răbdare, noi realizări! Vă mulţumim!

3. E greu să creşti o livadă, să înalţi o clădire, dar e mai greu să educi, să modelezi, să
pui temelia unei personalităţi, a caracterelor omeneşti. Numai în inima Măriei Sale-
Învăţătorul există ferma încredere că va găsi cheia către sufletul copilului şi va creşte din el
un pom roditor. Meritul Dumneavoastră preţ nu are. Seninătate sufletească, prosperare,
sănătate e tot ce Vă dorim!

4. Toate-ncep din sufletul Tău mare

Cum ia-nceput un rîu dintr-un izvor,
Căldura Ta ţi-o simte toată ţara
Lumina Ta în minţi aprinde zori.
Din ochii Tăi porneşte primăvara,
Din vocea Ta pornesc privighetori.
Şi an cu an din noapte pînă-n zori
Tu prin exemple şi alese fapte
Mereu cultivi cei mai frumos la om.
Mulţi ani, iubiţii noştri-nvăţători
Şi drept cadou Vă oferim buchetele de flori.

5. Onoraţi dascăli, distinşi semănători de lumină! Vă aducem un curcubeu de

crizanteme cu ocazia zilei profesionale şi Vă urăm realizări frumoase pe cel mai important
ogor al neamului - suflet de copil!
 ( Se oferă buchete de flori învăţătorilor)

6. E sărbătoare... E toamnă şi frunzele îşi dansează valsul înstrăinării, impunînd

atmosfera de melancolie şi vestind, că încă o generaţie este în trecere. E toamnă şi Duminica
din sufletul profesorului devine sărbătoare pentru toţi. Chipul său blînd ce dăruie
înţelepciune, te cheamă spre acel lăcaş, în care copiii vin şi se duc, dansînd dansul
generaţiilor.

(Învăţătoarele sunt invitate la vals de către elevii claselor absolvente)

7. În ziua asta aş dori să fie numai soare.
Cu suflet cald să pot privi măreaţa-ţi sărbătoare.
Şi truda să ţi-o răsplătesc cu a soarelui sclipire.
Din frunza toamnei să-ţi doinesc un cînt de fericire.
8. Noi Vă numim eroi şi-avem dreptate
Căci n-aţi plecat în ţări îndepărtate
Cum pleacă alţii după bogăţii,
Ci aţi rămas aici, lîngă copii.
Simbolică Vă e remunerarea,
Dar în speranţa , că va fi mai mare,
Pe timp frumos, pe ploi şi pe ninsori
Veniţi la şcoală , dragi învăţători!
Ducînd povara anilor în spate
Ne învăţaţi pe toţi să facem carte.
Şi pentru firul cel cărunt
Noi ne-nchinăm pîn-la pămînt!
9. Adunînd în buchetele suave de dumitriţe roua
edenului şi încercînd a suspenda clipa luceafărului, cu
certitudine, vom reuşi astăzi să împletim o diademă siderală
a înţelepciunii şi speranţei, a prezentului şi viitorului.
Dragi învăţători,
Dea Domnul să rămîneţi statornici prin vreme,
Ca stînca, ca dorul săpat în poeme,
De Nobleţe şi Har, lîngă Suflet de Pîine
Vă fie pecetea – ziua ce vine.
Rămîneţi cu destinul de a semăna
Dor de zbor în suflet de copil.
Sănătate, răbdare, realizări, Vă mulţumim!
 (Se înmînă cîte o tocă-simbol de nobleţe şi har
învăţătorilor, se fac poze)
La serbare asistă şi părinţii elevilor. Preşedintele
comitetului părintesc - Dna Galuşca Liliana,
lector al UPS „Ion Creangă” - oferă din partea
părinţilor tuturor învăţătorilor Mulţumiri pentru
dragostea, dăruirea şi devotamentul cu care sunt
mereu alături de copii, pentru măiestria
profesională prin care reuşesc să trezească în
sufletul copiilor dorinţa de a spune adevărul, de a
face bine, de a crea lucruri frumoase.
Părinţii sunt recunoscători pentru competenţa şi exigenţa
învăţătorilor, pentru sufletul înălţător şi spiritul creativ.
10. Astăzi anotimpul cu tot ce e al lui Vă aparţine, iar noi ne
închinăm în faţa Dumneavoastră, iubiţi Dascăli! În plină
sărbătoare vom încerca să Vă deschidem uşile şcolii pentru a Vă
aduce în dar momente de revelaţie...
(Învăţătorii intră în şcoală, trecînd printr-un coridor, format din
elevii - absolvenţi, ce sună din clopoţei)
 FILE DIN JURNALUL UNUI ÎNVĂȚĂTOR
Înv.Placinta Tatiana,grad didactic I,
Gimnaziul ,,Grigore Vieru,, or.Ialoveni
laureat al Concursului Republican Pedagogul Anului, ediția 2009

Din streașina curată a veșniciei

Cad clipele ca picurii de ploaie
Ascult și sufletul își zice:
Eu am crescut hrănit de taina lumii
și drumul meu îl ține soarta-n palme.
Cad clipele ca picurii de ploaie,
Ascult și sufletul se-ntreabă:
Dar munții-unde-s?Munții
pe care să-i mut din calea-mi
Nu-i văd,
Îi vreau, îi strig și nu-s!

Are mare dreptate Lucian Blaga pentru că omul, fiind ființă supremă , nu poate trăi pe
pămînt fără să se manifeste, fără să escaladeze munții ce-i stau în cale.Aceasta vreau să fac
și eu acum.

1.Numele și prenumele?

Cînd a fost să mă nasc pe lumea aceasta m-au întîlnit 3 zîne.Prima zînă m-a hărăzit să
spun numai adevărul, a doua zînă-să fac numai bine, iar a treia-să iubesc frumosul.Părinții
au întruchipat aceste 3 calități în prenumele Tatiana.Deoarece acest prenume îl poartă zîna
zînelor.Numele Plăcintă îl port cu mîndrie, deoarece aparține unui neam puternic și vestit.

2.Anul de naștere?

M-am născut în anul cînd părinții îmi erau tineri: mama- o Ileană Cosînzeană și tata un
Făt-Frumos și dragostea lor înflorea ca un boboc de trandafir.Aceasta a fost pe 23
decembrie, 1979, la începutul unui anotimp fantastic, cînd îngerii coboară din cer pe pămînt
pentru a face minuni.Și deoarece sînt primul copil, am fost pentru ei o minune.

3.Originea?

Locul nașterii- cel mai frumos și cel mai renumit loc din Moldova- Mileștii Mici, un sat
plin de oameni harnici și buni la inimă, cu un depozit vinicol subteran despre care s-a scris
și în cartea recordurilor Ghines.

4.Profesiunea?

Iubesc. Îmi iubesc plaiul, părinții, dar nu am numai această dragoste.

 Iubesc nespus copiii, acești exponenți ai viitorului și m-am angajat să-i însoțesc și să-i
ghidez în această lume nouă, necunoscută, pentru a savura împreună tot nectarul ei.
Am deja trei promoții, dar am reușit să înțeleg că lecțiile se apreciază nu numai din punct
de vedere științific și metodic, dar și al omeniei, fapt, ce m-a transformat într-o prietenă a
copiilor.Și odată ce suntem prieteni, cîntăm și dansăm împreună.
În afară de activitatea mea pedagogică, mai am și alte pasiuni.Lectura, muzica și dansul
sunt trei piloni pe care mă bazez în activitatea extracurriculară.Din acest motiv, prietenii
școlii noastre din Marea Britanie mi-au oferit șansa de a călători în această țară de vis,
însoțind un grup de elevi din diferite școli.Fiind ghidați de mine, acești elevi au învățat să
danseze ,,Polca din bătrîni,, ; ,,Hora moldovenească,, .
Într-o seară frumoasă de duminică, oamenii din Abingdon, au avut șansa să vadă crîmpee
din cultura Moldovei. Prin cîntec și dans le-am demonsrat că nasc și la Moldova oameni.
Sunt mîndră de faptul că o parte din tezaurul nostru național a trecut fără viză hotarele
țării, ajungînd tocmai în Marea Britanie,
Ce poate fi mai frumos, mai nobil, decît să duci faima țării peste hotarele ei!

5.Părinții?

Am norocul să am cei mai buni părinți din lume.Tata, Plăcintă Tudor, este un simplu
șofer, însă Dumnezeu n-a uitat să-l înzestreze și cu unele valori perene, cum ar fi:bunătatea,
răbdarea, omenia, generozitatea pe care le-a altoit și copiilor săi.

6.Numele mamei?

Ana. Ea se identifică cu toate mamele din lume:sfîntă, generoasă, grijulie de soarta celor
trei copii pe care îi are.Ea a ținut să investească în noi tot ce a știut și ce a putut.
Fiind cea mai mare, prima cunoștință cu cartea am făcut-o prin intermediul ei, de la ea am
învățat să cînt, să-l iubesc pe Dumnezeu și să nu uit cine sunt eu.

7.Ocupația ei?

Ca și orice mamă și mama mea așteaptă...așteaptă realizările copiilor ei.Se bucură pînă la
lacrimi, cînd i-aducem bucurie.
Am absolvit colegiul pedagogic ,,Al. Mateevici,, în anul 2000; am terminat UPS ,,Ion
Creangă,,din Chișinău, am susținut gradul didactic II – mamei i-am adus bucuria.Vorba
poetului ,,Toate mamei le aducem: și dureri și zîmbet dulce,,.
Am realizări frumoase și cu elevii.
Dar mama nu se oprește aici.Mai așteaptă încă...așteaptă succesele mele.Mă voi strădui să
nu-i zădărnicesc așteptările.

8.Ai fost supus judecății vreodată?

Da.Am stat niște ani închisă în sine...

Viața ne oferă momente plăcute și mai puțin plăcute.Pe fiecare le trecem prin conștiința
noastră, le analizăm pentru a lua ce-i bine, a șterge din memorie cele mai puțin bune.
 În capacitatea de a cugeta constă măreția omului..,,Orice om care-și cunoaște slăbiciunea,
devine mai puternic,,spunea Onore de Balzac.
Și vreau să închei cu un dicton latin:,,Nu e puternic cel ce învinge pe alții, ci cel ce se
învinge pe sine.,,

9.Rubedenii peste hotare ai?

Da.Îl am pe Creangă, cel ce m-a adormit cu poveștile sale și de la care am învățat că
trebuie de luptat pînă la capăt, că binele totdeauna învinge.Îl mai am pe M. Eminescu, de la
care am învățat o limbă perfectă și frumoasă.Pe Ștefan cel Mare îngropat la mănăstirea
Putna și care ne-a fost baci pînă la adînci bătrîneți.
Aș mai putea continua lista, dar ca să nu rețin atenția, mă opresc aici.Aceasta sunt eu...

Și mai sunt învățătoarea acestui băiețel ce stă în fața d-stră.Părinții lui sunt plecați peste
hotare.Probabil deaceea este cuprins de o tristețe apăsătoare.El se află singur în față cu
destinul.
(dansează îngerii aruncînd petale)
Învățătoarea:Nu fi așa trist.Ia să vedem , ce ți-au adus îngerașii:
Speranța în ziua de mîine
Căldura mamei care îți lipsește cel mai mult
Succesul la învățătură de care nu ești încrezut
Credința în bunul Dumnezeu.
-Ce am format noi?
Copilul:Ofloare
Învățătoarea:Eu jur în numele viitorului să păstrez integră și în viață această floare,
alimentînd-o cu harul și străduința mea, pînă la altruizm.
Și aceste flori, cele ce în viitor se vor transforma în steluțe mici, stele mari poate, ne vor
lumina calea nouă, tuturor.

Aceasta e misiunea profesorului, aidoma fîntînii.Cu cît mai mulți oameni se alimentează
din ea, cu atît apa e mai bună.

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

Ci cu lumina mea, sporesc a lumii taină.
 ÎNTRE SCLAV ŞI DUMNEZEU, ÎNVĂŢĂTORUL

Vlad Pâslaru

Venim pe lume slabi şi neputincioşi, dar însemnaţi de speranţa părinţilor noştri

de a deveni întru propria fiinţă. Ei ne sunt primii îndrumători pe calea îngemănării
puterii trupului şi a luminii spiritului. Apoi suntem încredinţaţi celui care, pas cu pas,
ne va călăuzi întreaga viaţă pe calea devenirii „din natură în cultură” - Învăţătorului.
A fost însemnat şi chemat dintre sclavii instruiţi, pentru a-i însoţi pe copiii stăpânilor
la şcoală şi să-i mediteze la pregătirea temelor, avansând repede către cea mai
preţuită calitate acordată de oameni unui om, aceea de învăţător. Omul cu numele
Învăţător şi astăzi este considerat cel mai valoros dintre oameni, deşi de mult nu mai
deţine monopolul asupra cunoştinţelor şi învăţăturilor.
După părinţi şi bunei, fraţi şi surori, Învăţătorul este al doilea om ca valoare din
viaţa noastră: cel mai bun, mai înţelept, mai ştiutor dintre toţi oamenii, el e blândul
sever cu dreptate. E cel care te ajută să înveţi să simţi, să înveţi să vezi, să înveţi să
înţelegi, să înveţi să crezi şi să creezi; să înveţi să zbori şi să revii pe pământul cel
omenesc, care ne este dat pentru a-l îndumnezei. Este unicul om care vine din şcoală
la şcoală, din trecut spre viitor, din sămânţă spre muguri, frunze şi fruct. Şi unicul om
care doar seamănă, dar nu culege, ci aşteaptă smerit să-i vină roadele, singure şi
împlinite, să se mărturisească în greşeli şi speranţe, în greutăţi şi biruinţe. E cel care
dă speranţă şi curaj, încredere şi credinţă, fără să ceară; cel care dăruieşte fără limite
şi margini, el însuşi fiind dăruit doar cu simboluri şi cuvinte.
Învăţătorul este dezrobitorul oamenilor din sclavia străină şi din cea proprie. I-a
purtat pe evrei prin deşert, către Ţara Făgăduinţei, patruzeci de ani, până n-a mai
rămas niciun sclav printre ei. Apoi a venit în chipul Mântuitorului pentru a-i dezrobi
pe toţi oamenii - care au fost, sunt şi vor fi, dându-le cea mai puternică speranţă: de a
deveni veşnici prin desăvârşirea sufletului. La noi, s-a întruchipat în aparent glumeţul
Ion Creangă, ca să arate omului unde este esenţa lui sacră: în sufletul copilului, căci
doar copilăria, zice el, e veselă şi nevinovată... Învăţătorii noştri cei de azi, cine sunt
ei?