Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
- Bună dimineaţa tuturor! Bine v-am găsit în culorile vii şi calde ale primăverii.
Să ne bucurăm de faptul că suntem elevii gimnaziului Izvoare care e mîndria
noastră-n toate,cel care e raza de lumină ce potoleşte setea de carte.
Ne exprimăm bucuria întîlnirii la sfîrşitul anului şcolar,care sperăm să se încheie cu
rezultate frumoase la examenele de absolvire a gimnaziulu, cu realizări frumoase în
viaţa personală.
Clipele se scurg ireversibil din clepsidra aurie a timpului şi iată-ne ajunşi la ultima
lecţie a acestui an de învăţămînt. Este o lecţie de bilanţ.... a visurilor, succeselor şi
realizărilor...
Anii de școală! Nimic mai frumos! Nimic mai trecător! Este o clipă, o sclipire!
Sînt apele unui rîu de munte: curate ca lacrima şi repezi ca visele...
Ion: Să-I oferim cuvîntul Doamnei Maria Roibu,cea care e ghidul nostru.
Ion: Rugăm să se pronunţe Doamne Ghereg, director-adjunct,rolul de moderator
fiind bine sedimentat în personalitatea Dumneaei.
Ion: cuvînt oaspeţilor şi unui părinte ?
Daniela: Prin lumea aievilor,cîntecul Evelor.
Prin vuietul timpului,glasul nimicului.
Prin zvonul eonului,bocetul omilui.
Ion: Să oferim ocazia să se pronunţe elevilor absolvenţi.
Programul absolvenţilor
Daniela: Timpul curge nespus de repede înainte ... purtînd pe creştetul anilor doar
amintirile. Viaţa este un examinator sever şi obiectiv şi fiecare va fi notat de „ doamna
profesoară -- Viaţa”. Pentru Voi, absolvenţii, clopoţelul şcolar va suna ultima dată.Vă
îndemnăm să perpetuaţi sentimentul de mîndrie că aţi fost elevi ai Liceului Teoretic
„ Alexandru cel Bun”, din care astăzi vă luaţi zborul ca o revărsare de energii în lumea
mare.
Ion: Sub cortina clară a zilei de florar, se iveşte mătasea razelor de soare, iar ecoul
vacanţei răsună din ce în ce mai intens. Sună clopoţele! Sună copoţele şi anunţă vesel
vacanţa mare.
Daniela: Baftă absolvenţi! Drum bun în Viaţă!
Ion: Pentru scoaterea din careu a drapelului RM şi a drapelului Liceului-rog aliniere.
Daniela: Am ajuns la un sfărşit de careu,neuitînd scumpilor noştri profesori să le
mulţumim pentru eforturi şi străduinţele depuse întru ascensiunea noastră
intelectuală şi spiritual cu un buchet de flori.
VORBELE CALDE
SI INTELEPTE DE PROFESORI
PRIN VIATA TOATA
LE VOM PURTA SI NE VA FI DOR
DE BANCA SKOLII
DE TOTI COLEGII CE-AU CRESKUT
DE CLOPOTELUL CEA TACUT
CE MULT AS VREA SA-L MAI AUD
R:
R:
Cristina Sajin:
Dragi colegi, iubiţi dascăli, învăţători şi profesori, scumpi părinţi, iată că au rămas clipe
nenumărate pînă la ultimul sunet care va suna în curînd. De data aceasta despărţirea va fi
lungă şi dureroasă, de data aceasta vom păşi conştineţi peste pragul acestui locaş cu gîndul
că nu ne vom mai întoarce la anul la primul clopoţel. Nu pot să vă descriu emoţiile
sufleteşti care m-au copleştit, nu pot să vă redau sentimentul care mă frige în piept şi cu
toate că am crescut mare înţeleg că ieşit din ograda acestei şcoli, voi începe o altă viaţă
departe de copilărie, departe de mîngîierea primilor învăţători, departe de îmbrăţişările
călduroase ale colegilor mei. Plec înainte dar o lacrimă se prelinge în urmă chemîndu-mă
să mai revin şi apoi, să nu închin cu tărie poarta şcolii, să o las deschisă ca să ne petreacă
acasă alături de părinţi.
Corina Scorţesco:
Sunt mare şi am înţels prea tîrziu cugetul curat al profesorilor şi învăţătorilor noştri, dar,
am înţeles că mai de preţ ca toate este omenia, prietenia, credinţa, dragostea, dăruirea,
sinceritatea, cumsecădenia, milostenia, grija, toate aceste lucruri care ma-u învăţat ei- cei
care ne-au aşteptat, ne-au răbdat, ne-au primit aşa cum suntem ca să ne ajute să devenim
oameni cu o resemnare în viaţă. Acum, cînd voi asculta ultimul clopoţel de adio voi pune
mîna la inimă şi voi promite că niciodată nu voi uita de banca care m-a sprijinit cînd mi-a
fost mai greu, de scaunul care fiind rezemată mă legîna ore-n şir, de geamurile şcolii prin
care radia natura verde unde noi ieşeam să ne savurăm de mireasma florilor de liliac. Sunt
convinsă că fiecare coleg simte la fel a astfel de despărţire sufletească, o mică părticică se
desprinde din noi, un cărbune dureros va geme o veşnicie trezindu-ne în noi chemarea la
şcoala natală.
Pădure Dmitrii:
E greu să redai ce simţi în cuvinte, e greu să spui că totul este bine cînd te gîndeşti că ai fost
aici o parte din viaţă, fie cu greu fie cu tîmbet pe faţă dar mereu susţinut de vorba
dascălilor şi de încurajările colegilor. Înainte ne aşteaptă o lum deschisă şi plină de mister,
o viaţă care le va aşeza pe toate aşa cum sunt, dar noi trebuie să le mulţumim tuturor
părinţilor şi profesorilor că au avut încredere în noi şi ne-au călăuzit să mergem mai
departe. Suntem în faţa dvs, dragele noastre persoane, ca şi în acei nouă ani în urmă, cînd
primisem cheiţa cunoştinţelor şi retrăiesc aceleaşi clipe, aceleaşi emoţii de teamă de parcă
iarăşi am să rămîn singur. Daţi-mi voie să vă spun un mare mulţumesc pentru toată
dăruirea dumneavoastră. Promit să vin şi peste ani aici.
Cristina Mariniuc:
Musteşte verdele în frunze şi în acest spectacol al naturii , sub pînzele albastre ale cerului
clinchetul de adio al clopoţelului se mistuie printre verdele acestui sat , printre mirosul
liliecilor înfloriţi din curtea şcolii . Din mireasma aerului parfumat adunăm un buchet
mare pentru al aduce scumpilor noştri profesori , pentru că e ne-au dat cunoştinţe , care
sunt o cheie către o lume imensă , lumea de viitor . Promitem că peste ani vom veni să vă
vizităm , să ne aducemaminte de anii de şcoală pentru că : „ Dorul de banca din şcoala
natală în sufletul nostru mereu va-nflori !”
Refren:
Dragi învățători
Bunii profesori
Ninge toamna cu iubire
Numai pentru voi
Dragi învățători
Sfinte sărbători
Vă aducem azi in suflet
Cerul plin de flori
Ne-nchinăm de sănătate
Astăzi pentru voi
Au trecut neobservate
Toamnele de-atîtea ori
Revenim ca altă dată
Lîngă bunii profesori
Să le-aducem mulțumire
Pentru visul împlinit
Și o stea în nemurire
Pentru somnul nedormit
Refren:
Înfloresc ca niciodată
Azi cuvintele în vers
Clopoțelul ritmic bate
Fuga clipelor din mers
Răsfoim în cartea vieții
Anii cei de școală plini
Preafrumos au zis poeții
Profesorii sînt divinï.
Refren:
Creţu Ion:
Adio şcoală, parcă ieri
În clasa-ntâi păşit-am pragul.
Când au trecut atâtea primăveri
Şi când venita şi sfârşitul ?
Popa Vlad:
Ultimul sunet… Ultimul careu…
Azi absolvenţi sîntem şi noi…
E vesel, dar totodată e atît de greu,
Căci deacum ne despărţim de voi…
Împreună acelaşi drum noi am parcurs,
Un drum prin care multe am învăţat.
Şi acum privim în urmă – patru ani s-au scurs…
Cind?... Că nici nu i-am observat…
Au fost ani frumoşi de paradis,
Care nu se vor repeta niciodată.
Dar dacă nouă ne-ar fi permis,
I-am trăi din nou şi nu numai o dată.
Marcel Grosu:
Lăsaţi să curgă astăzi jalnic
Cu dor o lacrimă din noi
Am fost colegi , am fost o clasă
Prin bucurii şi prin nevoi.
Lăsaţi cuvîntu-n amintire
Să spună ceea ce-a trăit
Iertare , dragoste , iubire
Plecăm de unde am venit.
Creţu Ion:
Ne duce drumul în uitare
Împodobit cu flori de crini
Am fost colegi , am tins spre zare
Rămînem iarăşi ca străini.
Trosnesc peltalele în braţe
Prin flori iertăm , ne despărţim
Prin flori se naşte o speranţă
Că poate iarăşi revenim.
Pădure Dmitrii:
Am scris „adio” greu pe tablă
Şi profesorului ne tînjesc
Păcat că pentru o foaie albă
Atîtea-n dor se aburesc.
La revedere dragă floare
La revedere scump pămînt
Plutim ca recile izvoare
Ca nişte stele spre pămînt.
Cîntecul „Parcă ieri” versurile de au elevii.
Vorbeşte dirgintele: felicită absolventii si anuntă decernarea buchetelor de flori.
***************************Drum bun
scumpilor!!!****************************
*********************** ( pauză )
Refren : Scumpa noastră şcoală astăzi în braţe – îţi stăm
Lacrimile noastre astăzi nu ştiu a se-opri
Şi se mai aşează în ochii noştri o iubire
Dragilor învăţători o vom dărui.
Un elev: Iar acum am să lecturez ultima poezie a lecţiei noastre de astăzi „ Pe veci colegi”
VORBELE CALDE
SI INTELEPTE DE PROFESORI
PRIN VIATA TOATA
LE VOM PURTA SI NE VA FI DOR
DE BANCA SKOLII
DE TOTI COLEGII CE-AU CRESKUT
DE CLOPOTELUL CEA TACUT
CE MULT AS VREA SA-L MAI AUD
R:
R:
Cristina Sajin:
Dragi colegi, iubiţi dascăli, învăţători şi profesori, scumpi părinţi, iată că au rămas clipe
nenumărate pînă la ultimul sunet care va suna în curînd. De data aceasta despărţirea va fi
lungă şi dureroasă, de data aceasta vom păşi conştineţi peste pragul acestui locaş cu gîndul
că nu ne vom mai întoarce la anul la primul clopoţel. Nu pot să vă descriu emoţiile
sufleteşti care m-au copleştit, nu pot să vă redau sentimentul care mă frige în piept şi cu
toate că am crescut mare înţeleg că ieşit din ograda acestei şcoli, voi începe o altă viaţă
departe de copilărie, departe de mîngîierea primilor învăţători, departe de îmbrăţişările
călduroase ale colegilor mei. Plec înainte dar o lacrimă se prelinge în urmă chemîndu-mă
să mai revin şi apoi, să nu închin cu tărie poarta şcolii, să o las deschisă ca să ne petreacă
acasă alături de părinţi.
Corina Scorţesco:
Sunt mare şi am înţels prea tîrziu cugetul curat al profesorilor şi învăţătorilor noştri, dar,
am înţeles că mai de preţ ca toate este omenia, prietenia, credinţa, dragostea, dăruirea,
sinceritatea, cumsecădenia, milostenia, grija, toate aceste lucruri care ma-u învăţat ei- cei
care ne-au aşteptat, ne-au răbdat, ne-au primit aşa cum suntem ca să ne ajute să devenim
oameni cu o resemnare în viaţă. Acum, cînd voi asculta ultimul clopoţel de adio voi pune
mîna la inimă şi voi promite că niciodată nu voi uita de banca care m-a sprijinit cînd mi-a
fost mai greu, de scaunul care fiind rezemată mă legîna ore-n şir, de geamurile şcolii prin
care radia natura verde unde noi ieşeam să ne savurăm de mireasma florilor de liliac. Sunt
convinsă că fiecare coleg simte la fel a astfel de despărţire sufletească, o mică părticică se
desprinde din noi, un cărbune dureros va geme o veşnicie trezindu-ne în noi chemarea la
şcoala natală.
Pădure Dmitrii:
E greu să redai ce simţi în cuvinte, e greu să spui că totul este bine cînd te gîndeşti că ai fost
aici o parte din viaţă, fie cu greu fie cu tîmbet pe faţă dar mereu susţinut de vorba
dascălilor şi de încurajările colegilor. Înainte ne aşteaptă o lum deschisă şi plină de mister,
o viaţă care le va aşeza pe toate aşa cum sunt, dar noi trebuie să le mulţumim tuturor
părinţilor şi profesorilor că au avut încredere în noi şi ne-au călăuzit să mergem mai
departe. Suntem în faţa dvs, dragele noastre persoane, ca şi în acei nouă ani în urmă, cînd
primisem cheiţa cunoştinţelor şi retrăiesc aceleaşi clipe, aceleaşi emoţii de teamă de parcă
iarăşi am să rămîn singur. Daţi-mi voie să vă spun un mare mulţumesc pentru toată
dăruirea dumneavoastră. Promit să vin şi peste ani aici.
Cristina Mariniuc:
Musteşte verdele în frunze şi în acest spectacol al naturii , sub pînzele albastre ale cerului
clinchetul de adio al clopoţelului se mistuie printre verdele acestui sat , printre mirosul
liliecilor înfloriţi din curtea şcolii . Din mireasma aerului parfumat adunăm un buchet
mare pentru al aduce scumpilor noştri profesori , pentru că e ne-au dat cunoştinţe , care
sunt o cheie către o lume imensă , lumea de viitor . Promitem că peste ani vom veni să vă
vizităm , să ne aducemaminte de anii de şcoală pentru că : „ Dorul de banca din şcoala
natală în sufletul nostru mereu va-nflori !”
Refren:
Dragi învățători
Bunii profesori
Ninge toamna cu iubire
Numai pentru voi
Dragi învățători
Sfinte sărbători
Vă aducem azi in suflet
Cerul plin de flori
Ne-nchinăm de sănătate
Astăzi pentru voi
Au trecut neobservate
Toamnele de-atîtea ori
Revenim ca altă dată
Lîngă bunii profesori
Să le-aducem mulțumire
Pentru visul împlinit
Și o stea în nemurire
Pentru somnul nedormit
Refren:
Înfloresc ca niciodată
Azi cuvintele în vers
Clopoțelul ritmic bate
Fuga clipelor din mers
Răsfoim în cartea vieții
Anii cei de școală plini
Preafrumos au zis poeții
Profesorii sînt divinï.
Refren:
Creţu Ion:
Adio şcoală, parcă ieri
În clasa-ntâi păşit-am pragul.
Când au trecut atâtea primăveri
Şi când venita şi sfârşitul ?
Popa Vlad:
Ultimul sunet… Ultimul careu…
Azi absolvenţi sîntem şi noi…
E vesel, dar totodată e atît de greu,
Căci deacum ne despărţim de voi…
Împreună acelaşi drum noi am parcurs,
Un drum prin care multe am învăţat.
Şi acum privim în urmă – patru ani s-au scurs…
Cind?... Că nici nu i-am observat…
Au fost ani frumoşi de paradis,
Care nu se vor repeta niciodată.
Dar dacă nouă ne-ar fi permis,
I-am trăi din nou şi nu numai o dată.
Marcel Grosu:
Lăsaţi să curgă astăzi jalnic
Cu dor o lacrimă din noi
Am fost colegi , am fost o clasă
Prin bucurii şi prin nevoi.
Lăsaţi cuvîntu-n amintire
Să spună ceea ce-a trăit
Iertare , dragoste , iubire
Plecăm de unde am venit.
Creţu Ion:
Ne duce drumul în uitare
Împodobit cu flori de crini
Am fost colegi , am tins spre zare
Rămînem iarăşi ca străini.
Trosnesc peltalele în braţe
Prin flori iertăm , ne despărţim
Prin flori se naşte o speranţă
Că poate iarăşi revenim.
Pădure Dmitrii:
Am scris „adio” greu pe tablă
Şi profesorului ne tînjesc
Păcat că pentru o foaie albă
Atîtea-n dor se aburesc.
La revedere dragă floare
La revedere scump pămînt
Plutim ca recile izvoare
Ca nişte stele spre pămînt.
Cîntecul „Parcă ieri” versurile de au elevii.
Vorbeşte dirgintele: felicită absolventii si anuntă decernarea buchetelor de flori.
***************************Drum bun
scumpilor!!!****************************
Un elev: Iar acum am să lecturez ultima poezie a lecţiei noastre de astăzi „ Pe veci colegi”
VORBELE CALDE
SI INTELEPTE DE PROFESORI
PRIN VIATA TOATA
LE VOM PURTA SI NE VA FI DOR
DE BANCA SKOLII
DE TOTI COLEGII CE-AU CRESKUT
DE CLOPOTELUL CEA TACUT
CE MULT AS VREA SA-L MAI AUD
R:
R:
Cristina Sajin:
Dragi colegi, iubiţi dascăli, învăţători şi profesori, scumpi părinţi, iată că au rămas clipe
nenumărate pînă la ultimul sunet care va suna în curînd. De data aceasta despărţirea va fi
lungă şi dureroasă, de data aceasta vom păşi conştineţi peste pragul acestui locaş cu gîndul
că nu ne vom mai întoarce la anul la primul clopoţel. Nu pot să vă descriu emoţiile
sufleteşti care m-au copleştit, nu pot să vă redau sentimentul care mă frige în piept şi cu
toate că am crescut mare înţeleg că ieşit din ograda acestei şcoli, voi începe o altă viaţă
departe de copilărie, departe de mîngîierea primilor învăţători, departe de îmbrăţişările
călduroase ale colegilor mei. Plec înainte dar o lacrimă se prelinge în urmă chemîndu-mă
să mai revin şi apoi, să nu închin cu tărie poarta şcolii, să o las deschisă ca să ne petreacă
acasă alături de părinţi.
Corina Scorţesco:
Sunt mare şi am înţels prea tîrziu cugetul curat al profesorilor şi învăţătorilor noştri, dar,
am înţeles că mai de preţ ca toate este omenia, prietenia, credinţa, dragostea, dăruirea,
sinceritatea, cumsecădenia, milostenia, grija, toate aceste lucruri care ma-u învăţat ei- cei
care ne-au aşteptat, ne-au răbdat, ne-au primit aşa cum suntem ca să ne ajute să devenim
oameni cu o resemnare în viaţă. Acum, cînd voi asculta ultimul clopoţel de adio voi pune
mîna la inimă şi voi promite că niciodată nu voi uita de banca care m-a sprijinit cînd mi-a
fost mai greu, de scaunul care fiind rezemată mă legîna ore-n şir, de geamurile şcolii prin
care radia natura verde unde noi ieşeam să ne savurăm de mireasma florilor de liliac. Sunt
convinsă că fiecare coleg simte la fel a astfel de despărţire sufletească, o mică părticică se
desprinde din noi, un cărbune dureros va geme o veşnicie trezindu-ne în noi chemarea la
şcoala natală.
Pădure Dmitrii:
E greu să redai ce simţi în cuvinte, e greu să spui că totul este bine cînd te gîndeşti că ai fost
aici o parte din viaţă, fie cu greu fie cu tîmbet pe faţă dar mereu susţinut de vorba
dascălilor şi de încurajările colegilor. Înainte ne aşteaptă o lum deschisă şi plină de mister,
o viaţă care le va aşeza pe toate aşa cum sunt, dar noi trebuie să le mulţumim tuturor
părinţilor şi profesorilor că au avut încredere în noi şi ne-au călăuzit să mergem mai
departe. Suntem în faţa dvs, dragele noastre persoane, ca şi în acei nouă ani în urmă, cînd
primisem cheiţa cunoştinţelor şi retrăiesc aceleaşi clipe, aceleaşi emoţii de teamă de parcă
iarăşi am să rămîn singur. Daţi-mi voie să vă spun un mare mulţumesc pentru toată
dăruirea dumneavoastră. Promit să vin şi peste ani aici.
Cristina Mariniuc:
Musteşte verdele în frunze şi în acest spectacol al naturii , sub pînzele albastre ale cerului
clinchetul de adio al clopoţelului se mistuie printre verdele acestui sat , printre mirosul
liliecilor înfloriţi din curtea şcolii . Din mireasma aerului parfumat adunăm un buchet
mare pentru al aduce scumpilor noştri profesori , pentru că e ne-au dat cunoştinţe , care
sunt o cheie către o lume imensă , lumea de viitor . Promitem că peste ani vom veni să vă
vizităm , să ne aducemaminte de anii de şcoală pentru că : „ Dorul de banca din şcoala
natală în sufletul nostru mereu va-nflori !”
Refren:
Dragi învățători
Bunii profesori
Ninge toamna cu iubire
Numai pentru voi
Dragi învățători
Sfinte sărbători
Vă aducem azi in suflet
Cerul plin de flori
Ne-nchinăm de sănătate
Astăzi pentru voi
Au trecut neobservate
Toamnele de-atîtea ori
Revenim ca altă dată
Lîngă bunii profesori
Să le-aducem mulțumire
Pentru visul împlinit
Și o stea în nemurire
Pentru somnul nedormit
Refren:
Înfloresc ca niciodată
Azi cuvintele în vers
Clopoțelul ritmic bate
Fuga clipelor din mers
Răsfoim în cartea vieții
Anii cei de școală plini
Preafrumos au zis poeții
Profesorii sînt divinï.
Refren:
Creţu Ion:
Adio şcoală, parcă ieri
În clasa-ntâi păşit-am pragul.
Când au trecut atâtea primăveri
Şi când venita şi sfârşitul ?
Popa Vlad:
Ultimul sunet… Ultimul careu…
Azi absolvenţi sîntem şi noi…
E vesel, dar totodată e atît de greu,
Căci deacum ne despărţim de voi…
Împreună acelaşi drum noi am parcurs,
Un drum prin care multe am învăţat.
Şi acum privim în urmă – patru ani s-au scurs…
Cind?... Că nici nu i-am observat…
Au fost ani frumoşi de paradis,
Care nu se vor repeta niciodată.
Dar dacă nouă ne-ar fi permis,
I-am trăi din nou şi nu numai o dată.
Marcel Grosu:
Lăsaţi să curgă astăzi jalnic
Cu dor o lacrimă din noi
Am fost colegi , am fost o clasă
Prin bucurii şi prin nevoi.
Lăsaţi cuvîntu-n amintire
Să spună ceea ce-a trăit
Iertare , dragoste , iubire
Plecăm de unde am venit.
Creţu Ion:
Ne duce drumul în uitare
Împodobit cu flori de crini
Am fost colegi , am tins spre zare
Rămînem iarăşi ca străini.
Trosnesc peltalele în braţe
Prin flori iertăm , ne despărţim
Prin flori se naşte o speranţă
Că poate iarăşi revenim.
Pădure Dmitrii:
Am scris „adio” greu pe tablă
Şi profesorului ne tînjesc
Păcat că pentru o foaie albă
Atîtea-n dor se aburesc.
La revedere dragă floare
La revedere scump pămînt
Plutim ca recile izvoare
Ca nişte stele spre pămînt.
Cîntecul „Parcă ieri” versurile de au elevii.
Vorbeşte dirgintele: felicită absolventii si anuntă decernarea buchetelor de flori.
***************************Drum bun
scumpilor!!!****************************
*********************** ( pauză )
Refren : Scumpa noastră şcoală astăzi în braţe – îţi stăm
Lacrimile noastre astăzi nu ştiu a se-opri
Şi se mai aşează în ochii noştri o iubire
Dragilor învăţători o vom dărui.
Un elev: Iar acum am să lecturez ultima poezie a lecţiei noastre de astăzi „ Pe veci colegi”
VORBELE CALDE
SI INTELEPTE DE PROFESORI
PRIN VIATA TOATA
LE VOM PURTA SI NE VA FI DOR
DE BANCA SKOLII
DE TOTI COLEGII CE-AU CRESKUT
DE CLOPOTELUL CEA TACUT
CE MULT AS VREA SA-L MAI AUD
R:
R:
Cristina Sajin:
Dragi colegi, iubiţi dascăli, învăţători şi profesori, scumpi părinţi, iată că au rămas clipe
nenumărate pînă la ultimul sunet care va suna în curînd. De data aceasta despărţirea va fi
lungă şi dureroasă, de data aceasta vom păşi conştineţi peste pragul acestui locaş cu gîndul
că nu ne vom mai întoarce la anul la primul clopoţel. Nu pot să vă descriu emoţiile
sufleteşti care m-au copleştit, nu pot să vă redau sentimentul care mă frige în piept şi cu
toate că am crescut mare înţeleg că ieşit din ograda acestei şcoli, voi începe o altă viaţă
departe de copilărie, departe de mîngîierea primilor învăţători, departe de îmbrăţişările
călduroase ale colegilor mei. Plec înainte dar o lacrimă se prelinge în urmă chemîndu-mă
să mai revin şi apoi, să nu închin cu tărie poarta şcolii, să o las deschisă ca să ne petreacă
acasă alături de părinţi.
Corina Scorţesco:
Sunt mare şi am înţels prea tîrziu cugetul curat al profesorilor şi învăţătorilor noştri, dar,
am înţeles că mai de preţ ca toate este omenia, prietenia, credinţa, dragostea, dăruirea,
sinceritatea, cumsecădenia, milostenia, grija, toate aceste lucruri care ma-u învăţat ei- cei
care ne-au aşteptat, ne-au răbdat, ne-au primit aşa cum suntem ca să ne ajute să devenim
oameni cu o resemnare în viaţă. Acum, cînd voi asculta ultimul clopoţel de adio voi pune
mîna la inimă şi voi promite că niciodată nu voi uita de banca care m-a sprijinit cînd mi-a
fost mai greu, de scaunul care fiind rezemată mă legîna ore-n şir, de geamurile şcolii prin
care radia natura verde unde noi ieşeam să ne savurăm de mireasma florilor de liliac. Sunt
convinsă că fiecare coleg simte la fel a astfel de despărţire sufletească, o mică părticică se
desprinde din noi, un cărbune dureros va geme o veşnicie trezindu-ne în noi chemarea la
şcoala natală.
Pădure Dmitrii:
E greu să redai ce simţi în cuvinte, e greu să spui că totul este bine cînd te gîndeşti că ai fost
aici o parte din viaţă, fie cu greu fie cu tîmbet pe faţă dar mereu susţinut de vorba
dascălilor şi de încurajările colegilor. Înainte ne aşteaptă o lum deschisă şi plină de mister,
o viaţă care le va aşeza pe toate aşa cum sunt, dar noi trebuie să le mulţumim tuturor
părinţilor şi profesorilor că au avut încredere în noi şi ne-au călăuzit să mergem mai
departe. Suntem în faţa dvs, dragele noastre persoane, ca şi în acei nouă ani în urmă, cînd
primisem cheiţa cunoştinţelor şi retrăiesc aceleaşi clipe, aceleaşi emoţii de teamă de parcă
iarăşi am să rămîn singur. Daţi-mi voie să vă spun un mare mulţumesc pentru toată
dăruirea dumneavoastră. Promit să vin şi peste ani aici.
Cristina Mariniuc:
Musteşte verdele în frunze şi în acest spectacol al naturii , sub pînzele albastre ale cerului
clinchetul de adio al clopoţelului se mistuie printre verdele acestui sat , printre mirosul
liliecilor înfloriţi din curtea şcolii . Din mireasma aerului parfumat adunăm un buchet
mare pentru al aduce scumpilor noştri profesori , pentru că e ne-au dat cunoştinţe , care
sunt o cheie către o lume imensă , lumea de viitor . Promitem că peste ani vom veni să vă
vizităm , să ne aducemaminte de anii de şcoală pentru că : „ Dorul de banca din şcoala
natală în sufletul nostru mereu va-nflori !”
Refren:
Dragi învățători
Bunii profesori
Ninge toamna cu iubire
Numai pentru voi
Dragi învățători
Sfinte sărbători
Vă aducem azi in suflet
Cerul plin de flori
Ne-nchinăm de sănătate
Astăzi pentru voi
Au trecut neobservate
Toamnele de-atîtea ori
Revenim ca altă dată
Lîngă bunii profesori
Să le-aducem mulțumire
Pentru visul împlinit
Și o stea în nemurire
Pentru somnul nedormit
Refren:
Înfloresc ca niciodată
Azi cuvintele în vers
Clopoțelul ritmic bate
Fuga clipelor din mers
Răsfoim în cartea vieții
Anii cei de școală plini
Preafrumos au zis poeții
Profesorii sînt divinï.
Refren:
Creţu Ion:
Adio şcoală, parcă ieri
În clasa-ntâi păşit-am pragul.
Când au trecut atâtea primăveri
Şi când venita şi sfârşitul ?
Popa Vlad:
Ultimul sunet… Ultimul careu…
Azi absolvenţi sîntem şi noi…
E vesel, dar totodată e atît de greu,
Căci deacum ne despărţim de voi…
Împreună acelaşi drum noi am parcurs,
Un drum prin care multe am învăţat.
Şi acum privim în urmă – patru ani s-au scurs…
Cind?... Că nici nu i-am observat…
Au fost ani frumoşi de paradis,
Care nu se vor repeta niciodată.
Dar dacă nouă ne-ar fi permis,
I-am trăi din nou şi nu numai o dată.
Marcel Grosu:
Lăsaţi să curgă astăzi jalnic
Cu dor o lacrimă din noi
Am fost colegi , am fost o clasă
Prin bucurii şi prin nevoi.
Lăsaţi cuvîntu-n amintire
Să spună ceea ce-a trăit
Iertare , dragoste , iubire
Plecăm de unde am venit.
Creţu Ion:
Ne duce drumul în uitare
Împodobit cu flori de crini
Am fost colegi , am tins spre zare
Rămînem iarăşi ca străini.
Trosnesc peltalele în braţe
Prin flori iertăm , ne despărţim
Prin flori se naşte o speranţă
Că poate iarăşi revenim.
Pădure Dmitrii:
Am scris „adio” greu pe tablă
Şi profesorului ne tînjesc
Păcat că pentru o foaie albă
Atîtea-n dor se aburesc.
La revedere dragă floare
La revedere scump pămînt
Plutim ca recile izvoare
Ca nişte stele spre pămînt.
Cîntecul „Parcă ieri” versurile de au elevii.
Vorbeşte dirgintele: felicită absolventii si anuntă decernarea buchetelor de flori.
***************************Drum bun
scumpilor!!!****************************
*********************** ( pauză )
Refren : Scumpa noastră şcoală astăzi în braţe – îţi stăm
Lacrimile noastre astăzi nu ştiu a se-opri
Şi se mai aşează în ochii noştri o iubire
Dragilor învăţători o vom dărui.
Un elev: Iar acum am să lecturez ultima poezie a lecţiei noastre de astăzi „ Pe veci colegi”