EDUCATOARE BESLESGA FLORICA

GRADINITA CU PROGRAM NORMAL BIZIGHESTI

COM. GAROAFA, JUD. VRANCEA

HAI SA DAM MANA CU MANA

MONTAJ LITARAR-ARTISTIC
INCHINAT ZILEI DE 24 IANUARIE 1859

1. De-ai veni pe-aici odata,

Ai vedea ca am o tara
Ca un figure de miere
Strans din flori de primavera.
Ape line o saruta
Cu blindete de nespus,
Munti cu creste de arama-i
Tin cununa de Apus.
Lungi amurguri laminate
Pe-ale ei tinuturi cad,
Aurind livezi si lanuri,
Codri nepatrunsi de brad.
La cosit, la plug, la sapa
Sau la secerat de grau,
Vezi flacai cu spete late,
Cu mijlocul strans in brau.

2. Patria, e visul nostru,

Dunarea e campu-ntins,
Muntii- tot pamantul nostru
Intre granite cuprins.
Sunt copiii ei, parintii
Si stramosii ce s-au scurs,
Tot trecutul ce ca apa
Pe pamantul nostru-a curs.

3. Cat de multe tari in lume,

Cate tari, sub orice stea,
Cat de multe patrii sfinte,
Nu-i nici una ca a mea.
Cate neamuri are globul,
Si va mai avea mereu,
Nici un semn in vitejie,
Nu este ca neamul meu.

4. Oricat as iubi-n viata,

Orisice popor ar fi,
Ca romanii niciodata,
Nimenea n-o va iubi.
Oricat s-au batut in lume
Alte tari, cu viata grea,
N-a fost tara sa se bata
Pentru viata, ca a mea.

5. Patria e glasul ierbii,

Ce la joc sa vii te cheama,
Cand din basm se-arata cerbii,
Din padurea de arama.
Patria, e cantec dulce
Spus in soapta leganata,
Cand in leagan vrea sa-si culce,
Mama pruncu-nduiosata

6. Draga-mi esti tu tara mea,

Drag imi este al tau nume,
Caci bogata cum esti tu,
Sunt putine tari pe lume.
Poame, struguri dulci in vii,
Grau pe-ntinsele campii,
Holde mandre si bogate
De cei harnici semanate.

7. Romania-i tara noastra,

A romanilor cei drepti
Oamenii cresc de omenie,
Dar si vradnici si-ntelepti.
Din pamantul ei de glorii
Au crescut atati eroi,
Creste dragoste si pace,
Creste scuturi la nevoi.

8. Patrie gradina
Fericit pamant,
Glasul meu ingana
Numele tau, bland,
Nume de izvoare
Care vin din munti,
Numele de floare
Cu obraji rotunzi.
Libera mea tara
Fericita fii:
Mandre flori de vara
Strang ai tai copii.

9. Oriunde-ai merge pe pamant

Oricate tari ai colinda,
Na-i sa gasesti un cer mai bland
Ca-n tara mea.
Sunt mari, in zare, de smarald
Sau munti cu creste ca-n povesti,
Dar nicaieri un cuib mai cald
Na-i sa gasesti.
Copile, minunat altoi,
Urmas al puilor de lei,
Iubeste-ti tara de eroi,
Si fii ca ei!

10.Am o tara ca-npoveste,

Cu cununi de brazi pe creste,
Si cu holde aurii,
Pe intinsele campii.
Cu izvoare cristaline,
Bogatii in fund de mine,
Si cu oameni ce muncesc,
Eu de-aceea o iubesc.

11.Noi cand spunem Romania,

Inima ne canta,
Raul,ramul, bucuria,
Ne binecuvanteaza.
Tara noastra-i tarm de doine,
Cu iubire-mprejmuit.
Tara noastra-i glas de bucium,
Peste campuri, peste munti.
Tara nostra romanesca,
Sa-nfloresti mereu;
Barbatie si virtute
Tu sa cresti la sanul tau.
Tara noastra romaneasca,
Rai cu mandre flori,
Foc si aur poarta-n suflet
Muntii tai si-ai tai feciori.

12.Romanie, tara buna,

Camp ales cu mandre flori,
Iti doresc ca-ntotdeauna
S-ai mereu senine zori.
Feciorii tai sa aibe
Inimi mari de feti frumosi,
Iar la munca brate tari,
Ca vestitii lor stramosi.
Muntii tai pe-ai caror varfuri
Ceru-si reazama povara;
Plini sa fie-ntotdeauna
De oite primavara.
Sesul tau de roade plin
Grau curat mereu sa creasca,
Inimi mari sa ne dea Domnul,
Tara sa ne infloreasca.

13.Portul nostru asa cum este,

Nu-l mai are alt popor.
Ne-a adus din veac de mina
Si ne duce-n viitor.
Voi, copii, urmasi ai celor
Ce ne-au dat acest senin,
Sa-l purtati cu vrednicie
Si sa-l dati la cei ce vin.

14.Mult e dulce si frumoasa

Limba ce-o vorbim,
Alta limba-armonioasa
Ca ea nu gasim.
Salta inima-n placere
Cand o ascultam,
Si pe buze-aduce miere
Cand o cuvantam.
Romanasul o iubeste
Ca sufletul sau.
Vorbiti, scrieti romaneste,
Pentru Dumnezeu!

15.Limba nostra-i o comoara

In adancuri cufundata.
Limba noastra-i foc, ce arde
Intr-un neam, ce fara veste
S-a trezit din somn de moarte,
Ca viteazul din poveste.
Limba-i mama dragastoasa,
Painea calda de pe masa.
Limba-i graiul stramossc
Toata viata am s-o iubesc!
Limba nostra-i numai cantec,
Doina dorurilor nostre,
Roi de fulgere, ce spintec
Nouri negri, zari albastre.
Limba noastra-i graiul painii,
Cand de vant se misca vara;
In rostirea ei batranii

Cu sudori sfintit-au tara.

Limba noastra-i floare rara,
Ghiocel de primavara;
Limba noastra-i pom in floare,
Cantec de privighetoare.

16.Graiul nostru, grai de aur,

Din strabuni, de mii de ani,
Vine din trecut de fala,
De la Daci, de la Romani.

17.Limba nostra stramoseasca

Nu mai are-asemanare;
Limba noastra are miere,
Are-n ea parfum si soare.
Ea e limba ce-au cantat-o
Mari poeti, e limba sfanta,
Limba-a unui neam de glorii,
Care glorie ne-o canta.
Au voit de mult dusmanii
Sa ne-o fure, insa iat-o,
Va trai cat va fi lumea,
Noi la nimenea n-am dat-o.
Voi, copii, pastrati-o-n inimi
Ea va face mai bogati,
Si ca strabunii nostril
Nimanuia sa n-o dati

18.Odata cu trecutul sfant,

Strabuniii ne lasara,
Din cate tari sunt pe pamant,
Cea mai frumoasa tara.
Copii, in veci sa nu uitam
Cat dor de ea ne leaga!
Hotarul sa ni-l aparam
Si s-o pastram intreaga.

19.Pe-al nostru steag e scris Unire,

Unire-n cuget si-n simtiri,
Si sub mareata lui umbrire
Vom infrunta orice loviri.
Acela-n lupta grea se teme
Ce insusi e ratacitor,
Iar noi uniti in orice vreme
Vom fi, vom fi, invingatori.

20.Sub Alexandru Ioan Cuza,

Din vointa cerului,
Semanatu-s-a samanta
Intregirii neamului.
Si cand Moldova-n hora
Cu Muntenia s-a prins,
Dorul nostru de Unire
Tot mai tare s-a aprins.

21.Hai sa dam mana cu mana,

Cei cu inima romana,
Sa-nvartim hora fratiei
Pe pamantul Romaniei
.
Unde-i unul nu-i putere,
La nevoi si la durere,
Unde-s doi puterea creste,
Si dusmanul nu sporeste,
Amandoi suntem de-o mama,
De-o faptura si de-o seama,
Ca doi brazi intr-o tulpina,
Ca doi ochi intr-o lumina.