ROLUL ȘEZĂTORILOR ÎN DEZVOLTAREA COPIILOR PREȘCOLARI

Prof. Grigoraș Cristina

G.P.P. „Gulliver” U.S. G.P.P. „ABC”, Suceava

Şezătorile constituie un mijloc complex de educaţie deoarece îi familiarizează pe copii cu

unele elemente de folclor contribuind astfel la dezvoltarea dragostei pentru tradiţiile populare, le
dezvoltă gustul pentru frumos, pentru armonie, le cultivă răbdarea, stăpânirea de sine, spiritul de
echipă. Datinile şi obiceiurile populate ne reprezintă şi constituie o adevărată, „valută” a ţării
noastre, apreciată şi recunoscută în întreaga lume, fapt ce determină dorinţa de a cunoaşte
frumuseţea şi naturaleţea obiceiurilor, a folclorului autentic, a portului popular şi a graiului local.
De asemenea au rolul de cunoaştere de către copii a specificului zonei şi a frumosului din jur
(culoare, formă, sunet nu numai prin cuvinte, ci şi prin fapte).
Organizarea unor acţiuni colective cat mai antrenante, constituie un mijloc eficace pentru
închegarea colectivului de copii. Astfel, participarea în comun la o şezătoare organizată de grupa
lor şi o altă grupă din grădiniţă, îi uneşte pe copii. Şezătorile, fără un efort deosebit, uneori şi fără
o pregătire prealabilă, constituie serbări în miniatură, organizate într-un cadru mai restrâns, dar cu
o eficientă educativă deosebit de mare.
Prin acțiunile specifice acestui tip de activitate copiii se distrează, trec barierele
timidității, își îmbunătățesc cunoștințele, abilitățile de comunicare, de acțiune, de lucru în echipă,
își formează și dezvoltă limbajul, sensibilitatea, percepția verbală și muzicală, precum și auzul
muzical și ritmic.
Crearea acestei atmosfere de joc, prietenească, de relaționare și de lucru în cadrul acestor
activități constituie un prilej de descoperire și afirmare a talentelor, pentru dezvoltarea
deprinderilor de cânt, pronunție și contribuie la dezvoltarea expresivității limbajului corporal,
satisfăcând nevoia de mişcare prin ritmurile alerte și jucăușe, oferind cadrul necesar manifestării
spontaneităţii şi imaginaţiei.
Valoarea deosebită a şezătorilor este determinată pe de o parte de conţinutul educativ al
materialului utilizat cât şi de calitatea artistică a acestuia, iar pe de altă parte modul de organizare
şi antrenare a copiilor într-o astfel de activitate, nu este altceva decât o metodă alternativă de
învăţământ.
 Şezătorile, după cum le arată şi denumirea în tradiţia poporului nostru, sunt reuniuni cu
caracter cultural-educativ, la care copiii sunt antrenaţi şi fiecare participant îşi dă contribuţia cu
ceea ce cunoaşte mai bine (o poezie, un cântec, ghicitori, interpretarea unor dansuri, dramatizarea
unor povesti). Şezătoarea este cu atât mai reuşită cu cât fiecare copil contribuie activ la
desfăşurarea programului ei. Şezătorile se pot organiza cu ocazia unui eveniment din viata
poporului. Acestea trezesc în conştiinţa copiilor sentimentele de dragoste de patrie, de popor.
O frumoasă tradiţie păstrată cu sfinţenie de bătrânii satului, pe care o scot la iveală din
lada de zestre mai ales în serile lungi de iarnă este şezătoarea, ce încă nu şi-a pierdut identitatea în
mediul rural. In cadrul organizării şezătorilor, preșcolarii ţes la gherghef, cos cruciuliţe pe
etamina sau desfășoară diferite activități agricole, timp în care prezintă creații din folclorul
copiilor, cum ar fi: numărători, ghicitori, glume, poezii, proverbe, zicători, strigături, etc.
Şezătorile sunt, aşa după cum precizam mai sus, mijloace la îndemâna cadrelor didactice
prin care copiii sunt antrenați în perceperea frumosului şi implicit sunt un mijloc de manifestare a
creativităţii. Este cunoscut faptul că orice șezătoare pe lângă programul artistic ce-l conține,
concretizat în cântece, dansuri, povestiri, recitări, glume, snoave, proverbe, ghicitori, mai prevede
ca participanţii să vină cu câte ceva de lucru. Aceasta este o tradiție a poporului român cu care
copiii trebuie să fie familiarizaţi.
Aceste activități pot fi grupate atât după tematică cât şi după plasarea lor într-un anume
timp sau moment în: şezători cu caracter obişnuit şi caracter festiv. Şezătorile cu caracter obişnuit
au drept scop să-i distreze pe copii şi în acelaşi timp constituie pentru cadrele didactice un prilej
de a recapitula materia de învățământ într-o perioadă anumită. Şezătorile festive se organizează
cu prilejul unei sărbători. Ele se deosebesc de cele obişnuite prin aceea că nu cuprind numere
distractive ca ghicitori, snoave, jocuri de mişcare ci întregul material artistic trebuie să fie dedicat
sărbătoririi evenimentului respectiv. Atât în grădiniţă cât şi în şcoală, copiii primesc cunoştinţe
despre diferitele sărbători din viața țării prin povestiri, lecturi, poezii, cîntece, lecturări de
imagini, comentarea emisiunilor TV. De asemenea, atmosfera festivă pe care o creem în unitate şi
sala de grupă cu prilejul acestor sărbători, îi va ajuta să înțeleagă mai bine importanţa acestei zile
pe măsura vârstei lor. Pentru a fixa bine în mintea şi sufletul copilului importanţa zilei, este
recomandabil ca înaintea derulării programului şezătorii să se prelucreze într-un mod accesibil
înţelegerii sale un episod istoric, un moment comemorativ în funcţie de evenimentul sărbătorit.
 Privitor la modul în care copilul are percepţia unei şezători se remarcă că preşcolarul mic
nu are o orientare clară dată fiind experienţa cognitivă restrânsă, motiv pentru care nu se
recomandă să se organizeze asemenea manifestări, decât poate spre sfârşitul anului, în schimb vor
participa ca spectatori la şezătorile copiilor mari. Cu toate acestea, satisfacţiile obţinute de copii
în realizarea diferitelor numere din programul șezătorii, ca şi bucuria și celelalte emoții comune
au un efect puternic asupra vieții de colectiv, îmbunătățind relațiile, întărind sentimentele de
prietenie şi ajutorul reciproc între copii.
În concluzie, șezătoarea ca activitatea extracurriculară contribuie la dezvoltarea și
stimularea complexă a copiilor preșcolari atât prin conținutul educativ al materialului utilizat, cât
și prin modul de organizare și antrenare în prezentarea artistică a programului acesteia de către
preșcolari, fiind astfel un mijloc esențial de transmitere a datinilor și obiceiurilor străvechi de la o
generație la alta.

Bibliografie:
 Tipa, Elena (1997), Manifestările artistice cu preșcolarii și școlarii mici, Editura S.C.
„Mușatinii” S.A, Suceava;
 Gheorghian, Elena, Taiban, Maria (1977), Metodica jocurilor și a programului distractiv
în grădinița de copii-manual pentru liceele pedagogice de educatoare,Editura Didactică
și Pedagogică, București;
Referințe online:
http://grupa.trei.ro/htm/sezatori.htm
https://edict.ro/sezatoarea-o-punte-de-legatura-intre-scoala-si-familie/