[ Şi pe Domnul lăudăm

Din seara ajunului,lerui-ler,

Să trăiţi, Să înfloriţi Pînă-ntra Crăciunului,lerui-ler.
(Matineu) Un copil:- Copii, dar unde-i Fulguţa?
Scop:Cunoaşterea tradiţiilor şi obiceiurile de iarnă.Utilizarea Fulguţa: -Sînt aici, sînt aici, sînt aici!
mijloacelor în timpul urăturilor, scenetelor.Respectarea tradiţiilor şi Un copil:(se apropie de ea şi ia pînza). – Ce s-a întîmplat?
obeciurilor neamului. Fulguţa: -A venit regina Gheţarilor şi m-a îngheţat şi acum nu mai pot
Material folosit:poiezii, cîntece, urături, scenete să mă mişc.
Un copil:- Şi ce să facem acum? Cum să te ajutăm?
De după brad iese o fetiţă(Fulguţa). Fulguţa:- Doar toiagul lui Moş Crăciun poate să mă dezgheţe.
-Vai,vai,vai trebuie să reuşesc să prigătesc totul de sărbătoare.Acuş v- Un copil:-Păi, haideţi să-l strigăm cîntîndu-i un cîntec.
or veni copiii şi împreună, v-om sărbători şi ne-om veseli.
Deodată se aude o melodie fioroasă.Întră Regina Gheţarilor. Cîntecul „Moş Crăciune”
Fulguţa:-Cine eşti?Şi ce cauţi aici? 1. Moş Crăciune, Moş Crăciune
Regina Gheţarilor :-Sunt Regina Gheţarilor.Ştiu că aveţi sărbătoare, Te aşteptăm cu bucurii.
dar pe mine nu m-aţi chemat!Pentru aceasta o să vă stric sărbătoare şi Să ne vii la miez de noapte/2ori
n-o să întîlniţi Anul Nou! Vezi, să vii!
(O aşează pe Fulguţa pe un scăunel şi o acoperă cu o pînză albă). 2. Şi trecînd peste vîlcele
-Ha,ha,ha! Am îngheţat-o!Şi nimeni nu va putea s-o dezgheţe. Peste dealuri şi cîmpii.
(Auzind zurgălăi pleacă). Să nu uiţi s-aduci zăpadă/2ori
Întră copiii sub acompanierea melodiei. Vezi, să vii!
Cîntă colinda”Noi umblăm şi colindăm”.
1.Noi umblăm şi colindăm,florile dalbe, Întră Moş Crăciun
Şi pe Dumnnezeu purtăm,florile dalbe. -Buna ziua , draji copii!Ştiu, ştiu ce s-a întîmplat. Dar nu e atît de
Mititel şi-nfăşeţel,florile dalbe, simplu. Toiagul meu devine fermecat doar, dacă îi cîntaţi şi-i
Şi la faţă frumuşel,florile dalbe. spuneţi poezii.
2.Faţă albă de mătase, florile dalbe, 3-4 copii recită poezii despre iarnă.
Moale să-i fie la oase, florile dalbe.
Scutecul de uşunic, florile dalbe, Cîntecul „Iarna”
Moale să-i fie la trup, florile dalbe. 1.Iarna-n sate a întrat
Un copil: Scoală, scoală gazdă bună, Cu o sită de argint
Că v-aducem o cunună Cerne pene-nencetat
E cununa Domnului Şi le aşterne pe pămînt.
Din grădina Raiului. Vai, vai, vai
Alt copil: E cununa lui Hristos Vai, vai, vai
Adusă din Rai în jos Şi le-aşterne pe pămînt.
S-o lăsăm la voi în casă 2.Iarna s-a oprit pe gard
Să fii gazdă sănătoasă. A învelit căsuţele
Ne-a chemat să stăm la sfat
Colinda „Sus boieri nu mai dormiţi” Dar cu săniuţele.
1.Sus boieri nu mai dormiţi Vai,vai,vai
Vremea e să vă gătiţi Vai,vai,vai
Casa să v- o măturaţi,lerui-ler Dar cu săniuţele.
Masa să o încărcaţi,lerui-ler. 3-4 copii recită poezii despre Moş Crăciun.
2.Că umblăm şi colindăm
 Cîntecul „Baba de zăpadă” Să-i întrec pe toţi.
Vers şi muzică Daria Radu Iese în faţă un copil şi strigă:
Fata care joacă bine
Iarna e pe placul meu, Ad-o Doamne lîngă mine.
Cîntă-ntruna cineva. S-onvîrtesc macar o dată
Eu mă mir cine-i acela, Să se facă fusta roată.
De ce cîntă-aşa.
Refren: Urmează un dans popular.
Cine crezi, cine crezi
Cîntă pînă-n seară? Moş Crăciun:-Copii, frumos dansaţi şi cîntaţi. Dar de ce bradul
E anume, e anume vostru e aşa de trist? Haideţi să-i cîntăm un cîntec!
Baba de zăpadă! Cîntecul „Ce visezi brăduţule?”
Şi cu atîta bucurie Vers. De V.Romanciuc
Soarele-i zîmbeşte
Într-un dinte, nu prea tare,
Altfel se topeşte. La sfîrşitul cintecului se aprind luminiţe pe brad.
Refren:
Mă ciupeşte de bărbie
Dar veni o zi de mart Puiul de Geruţ,
Şi fără cruţare Anul Nou e-aproape-aproape,
Şi-a rămas din baba noastră Ce mai faci, Brăduţ?
O simplă căldare. L-am visat pe Moş Crăciun
Refren: Ostenind pe drum.
Tu, Brăduţule-n pădure
Moş Crăciun:- Văd că ştiţi multe poezii şi cîntece. Iar acum să Ce visezi acum?
vină la mine un copil care a fost cuminte tot anul şi a învăţat Să-ţi aduc o jucărie,
bine.(îi dă toiagul) Dragule Brăduţ?
Copilul se apropie de Fulguţa, o atinge cu toiagul lui Moş Si-o urare: să creşti mare
Crăciun şi Fulguţa se dezgheaţă. La mulţi ani, Brăduţ.
Fulguţa:- Mulţumesc copii că m-aţi ajutat. Am auzit şi cîntecele, După Anul Nou ţi-e teamă
poeziile voastre. Şi eu v-am pregătit un cîntec. Ai, Brăduţ, ce-ngîni?
Cine vine la prieteni
Cîntecul „Mulţumesc piscuţe” Cu toporu-n mîni?
Moş Crăciun:-Vedeţi, copii bradul nostru s-a înveselit. Dar şi fulguşorii
Mulţumesc piscuţe, s-au înveselit şi s-au pornit la joc.
Ca pe cărăruşe
M-aţi adus la fuga Dansul fuljilor.
Drept la săniuş. 1.Aleargă pe cerc.
Mulţumesc şi vouă 2.Mîinile sus în dreapta şi în stînga /4ori
Caldelor mănuşi Se rotesc pe loc.
Mi-aţi dus săniuţa 3.=1
Tot la săniuş.
Vîntule pe tine
Te-aş ruga de poţi 4. Se rotesc.
Să mă-mpingi din urmă 5=1
 Cu semănatul
Se aud clopoţei. Întră urătorii.O ceată de băieţi se aranjază în faţă. Vers. De Ion Gheorghţă
-„Primiţi urătorii?”
Să trăiţi, să-n floriţi
1 băiat Aho, aho copii şi fraţi Pe pămînt cu împăcare
Staţi puţin şi nu mînaţi Să trăiţi, să-nfloriţi,
Lîngă noi v-alăturaţi Bucuraţi-vă de Soare.
Şi cuvîntul mi-ascultaţi. Refren: Pomul vieţii crească
Fără încetare
Mîine Anul se înnoeşte Să se însutească
Grîul zub zăpadă creşte Roada în hambare.
Pe părinţi îi veseleşte Să se înmiască
Şi pe noi ne voiniceşte Pacea în inimioare,
Roata măi! Fiţi scut de nădejde
Hăi! Ţării la hotare.
Să trăiţi, să-nfloriţi
2 băiat Anul vechi s-a înserat Drept precum lumina
Anul Nou s-a luminat Să trăiţi,să-nfloriţi
Şi m-am gătit de urat. Harnici ca albina.
A fost vremea mai demult
Dar noi nu ne-am priceput,
Că-ci sîntem atît de mici,
Că abe plesnim din bici.
Roata măi
Hăi!

3 băiat Bici din fir de mătasă,

Bine v-am găsit acasă!
Bici cu fir de busuioc
Sănătate şi noroc.
Mîine anul se-noeşte
Vă urăm împărăteşte.
Cum îi din bătrîni lăsat
Să vă-aducă rod bogat.
Roata măi!
Hăi!

4 băiat Şi la anul mai venim

Anii toţi să vă fie
În belşug şi bucurie
S-aveţi parte de toate
La mulţi ani cu sănătate!

Copiii ureazăî părinţii şi-i seamănă ( cu boabe de porumb, grîu..)

 plină cu dulciuri, nuci, mere aurite, care păreau că au crescut singure
pe brad, multe lumânări, pe crenguţe se legănau păpuşele, iar în vîrful
REVELIONUL bradului strălucea o steluţă. Totul părea atît de minunat...”
(H.C.Andersen.Povestea „Bradul”)
Povestitorul:Deci cine a descris aşa de frumos despre bradul
DE ANUL NOU de Anul Nou?!
(Copiii răspund, pentru răspuns – primesc
/SCENARIU / cadou:bomboane,mere,pocnitoare etc.
Povestitorul:Acest brăduţ se împodobeşte în sara de Revelion la
SCOPUL:Familiarizarea copiilor cu tradiţiile şi obiceiurile de Anul Nou noi în Moldova, în Rusia şi în ţările din Europa.Dar ce pomi se
în diferite ţări; împodobesc acolo unde nu cresc brazi?
- Verificarea cunoaşterii de către copii a conţinutului poveştilor Povestitoarea:Vă propunem concursul”Pomul de Anul Nou”.(Îl
citite de ei. petrec povestitorul şi povestitoarea, propunînd variantele de răspuns).
1.În care ţară în seara de Anul Nou în loc de brad se împodobeşte
Personajele principale: prezentatorul, prezentatoarea, declamatorul, copac de mandarin?
referentul, bibliotecarul, povestitorul, povestitoarea, ursitoarea, Moş Mexic
Crăciun, Alba ca Zăpada. China
Echipamentul:costumele de bal,surprize pentru concurenţi, tehnică Aljir
muzicală. 2.Unde la Anul Nou se împodobeşte copac de bambus?
La această sărbătoare copiii erudiţi vor putea afla multe lucruri Auatralia
interesante legate de tradiţiile şi obiceiurile în seara de Revelion la Vietnam
diferite ţări din lume. Dar ca copiii să nu obosească de concursurile ce Ejipt
se vor petrece, însărcinările se alternează cu muzică şi dansuri. 3.În care ţară înainte de Anul Nou apar crenguţe de laur (arbust înalt
Scenariul e destinat elevilor claselor VIII-IX. de peste 2metri, cu frunze persistente lucioase, dinţate, cu flori mici
melifere şi cu fructe roşii)
ACTUL 1 Arjentina
SUA
Prezentatorul: Brazilia
Bine-aţi venit, draji invitaţi, 4.În ce ţară locuinţele la Anul Nou se înfrumuseţează cu vîsc? (plantă
La carnaval să vă distraţi. semiparazitară care creşte pe ramurile unor copaci, cu frunzele
Prezentatoarea: pieloase, totdeauna verzi, cu fructe în forma unor bobiţe albe, folosită
Ne-am pregătit şi-am învăţat, ca plantă medicinală).
Costume noi am îmbrăcat. Africane
Prezentatorul:Anul Nou – este o sărbătoare a tradiţiilor. Scandinavice
Prezentatoarea:Tema sărbătorii noastre de azi: Malaieze
Tradiţiile şi obiceiurile de Anul Nou la diferite ţări. 5.Unde în locul bradului se împodobeşte palmierul?
Prezentatorul: Iată că au sosit şi primii oaspeţi:Povestitorul şi Brazilia
Povestitoarea! Arabia Saudită
Povestitorul:Din care operă sînt luate următoarele cuvinte? Gania
Cine-i autorul? (Învingătorilor li se înmînează premii)
„ Au venit douâ sluji aducînd cu ele un brad mare, frumos. L-au aranjat Prezentatoarea:Concursul s-a terminat, dar sărbătoarea
într-un poloboc cu nisip, polobocul l-au învelit cu material verde şi l-au continuă).
aranjat pe un covor. Prezentatorul:Dansaţi!.Veseliţi-vă!Pentru voi răsună muzica!
Fetele împreună cu slujile au început să împodobesca bradul.Pe (Toţi dansează, se veselesc)
crenguţe au atîrnat sumculiţe tăiate din hîrtie colorată, fiecare era
 Prezentatoarea:După tradiţie fiecare ţară îsi are bucatele sale Nedorind să-şi deschidă punga, englejii îşi astupau ferestrele cu
tradiţionale în seara de Revelion. cărămidă.La 31 decembrie 1879 Tomas Ădison a afirmat lampa
Prezentatorul:Vă propunem concursul „Bucate de Anul Nou”. electrică. La 31 decembrie 1753 a fost lichidată vama internă în
(Petrec Prezentatorii) Rusia.La 31 decembrie 1902 în Moscova a avut loc premiera piesei lui
1. Ce se serveşte în seara de Anul Nou în Mongolia? (cap de A.M.Gorchii „Na dne”.La 31 decembrie 1914 portretul „Mona Liza” a
berbec fiert) fost restituită la Luvr.La 31 decembrie 1931 muzica compozitorului
2. În China? (pelmeni) S.Rahmaninov a fost apreciată decadentă şi a fost interzisă.La 31
3. În Ungaria? (usturoi cu miere) decembrie 1935 din gara Baltică de la Leningrad a plecat primul tren
4. În S U A (curcan) electric. Dar în anul 1938 la 31 decembrie Centrala de televiziune din
5. În Dania?(gînsac) Moscova şi-a început transmiterea regulat.
6. În Olanda?(gogoaşe)
7. În Venesuela?(cartofi prăjiţi) Declamatorul:
8. În Brazilia?(fasole cu orez şi cartofi prăjiţi) Vai ce viscol vine-n sat!
9. În Norvejia? (peşte, batog) Totul pare înghţat...
10. În Rusia? (salată „Olivie”) Copilaşii zgribuliţi
Răsună 2 -3 cîntece. Dansuri. Nu se plîng. Sînt mulţumiţi!
Prezentatoarea:Draji copii! Acum vor să vă felicite profesorii. Ursitoarea: Revelionul e ceva minunat! Vă propun concursul
( Felicitările) meu „Semn de carte”.Care-i norocosul! Cine ghiceşte la ce pajină se
Prezentatorul:Stimaţi profesori! Primiţi şi D-voastră felicitările de află semnul în carte,acea va primi în dar această carte.
Anul Nou din partea elevilor.(Urmează felicitările. Ar fi de dorit poezii (Copiii ghicesc)
de glumă, cîntece, placarde, scenete vesele). Prezentatorul:Concursul portretelor „Moş Crăciun şi Alba ca
Prezentatoarea: Acum îi felicităm pe toţi, care s-au născut în Zăpada”.
ultima săptămînă a lunii decembrie. (Copiilor li se împarte hîrtie şi creioane (cariocă, vopsele);
( Se înmînează cadouri) răsună muzica, copiii desenează)
Prezentatorul:Şi pe toţi, care s-au născut în prima săptămînă a Prezentatorul: Focul arde-mpărăteşte,
lunii ianuarie:Pentru voi răsună muzica. Vă invităm la dans!!! Joacă toţi perechi, perechi,
( Toţi dansează)
Prezentatoarea:Anul Nou acum soseşte
Să-i ia locul celui vechi.
ACTUL 2 Prezentatorul:Dar ce ştiţi voi despre Moşi Crăciunii din lumea
întreagă?!
Prezentatoarea:Vă propunem concursul „Rudele lui Moş Crăciun”.
Prezentatoarea:31 decembrie – este ziua celor mai mari împliniri. 1.În care ţară pe moşneguţul de Anul Nou îl numesc „Pier Noăli”?
Oamenii trăiesc cu speranţa:se apropie clipa, cînd ţi se va îndeplini Norvegia
orice dorinţă! Franţa
Prezentatorul:La 31 decembrie – toţi visează la o nouă fericire!La Spania
o nouă, mai fericită cotitură a destinului său. 2.Dar unde el este numit Tosigami?
(Apare Ursitoarea) Japonia
Ursitoarea:Cunoaşteţi cu toţii zicala:”Mizează la Dumnezeu, dar China
strădue-te şi tu!”. Eu nu sînt Dumnezeu! Sînt o Ursitoare! Dar cine Italia
crede, acela va prinde Pasărea Norocului.Au existat personalităţi mari, 3.Unde moşul trăieşte cu numele Ioulupucci?
care au creat lucruri colosalei chiar pe data de 31 decembrie.Haideţi Finlanda
împreună să vedem, ce s- a întîmplat în lume cu mulţi ani în urmă... Grecia
Referentul:De exemplu, la 31 decembrie 1695 cu scopul de a Noua Zelandă
spori vistieria statului Anglia a întrodus impozitul pentru ferestre!
 4.În care ţară pe bătrînul din seara de Anul Nou îl cheamă
Veinahteman? Prezentatorul:Astăzi la noi în ospeţie a sosit Bibliotecara.
India Bibliotecara:Draji copii! Vă propun victorina:”Anul Nou în
Turcia literetură ăi cinematografie”.
Austria 1.Care din scriitorii pentru copii a născocit Planeta brazilor de Anul
5.Dar în care – Santa – Claus? Nou?
Irac (janni Rodari)
Efiopia 2.Care artistă interpretează rolul principal în filmul „Noaptea
SUA de Revelion”?
6.Dar unde pe Moş Crăciun îl numesc Babo Natale? (Ludmila Gurcenco)
Italia 3.Cum se numeşte povestea scriitorukui Marşac şi filmul cu
Elveţia aceeaşi denumire despre cele 12 luni?
Franţa (Douăsprezece luni)
7.În care stat trăieşte Moş Miculas? 4.În care film de Anul Nou eroina principală emită glasul lui
Spania Ala Pugaceova?
Cehia (Ironia soartei)
Serbia 5.Cum se numeşte poemul scriitorului Necrasov despre Moş
8.Unde trăieşte Odzi-san? Crăciun?
Coreia (Moroz, Crasnîi Nos”)
Japonia 6.În ce film actorii Leonov, Viţin,Cramarov întîmpină Anul Nou
China la vila profesorului?
9.În care ţară numele bătrînului e Nisse? (jentelmenii fericiţi)
Norvejia 7. Numiţi povestea lui Andersen despre Crăiasa Zăpezii?
Finlanda (Rejina fuijilor de nea)
Grenlandia 8.Cine a interpretat rolul lui Moş Crăciun în serialul “Stai, că-ţi
10.Unde pe bătrîn îl numesc Sfîntul Vasile? arăt eu!”?
Rusia (Lupul)
Grecia 9.Cum se numeşte povestirea scriitorului rus N.V.Gogol ,
Bulgaria despre o noapte de Crăciun?
Ursitoarea:O,cîte rude are Moş Crăciun!Şi noi încă n-am numit toate “Seara în sat lîngă Dicanica”.
ţările! Interesant!Ce norocos! Dar unde-i el, Moş Crăciun? Eu tot vreau 10.Numiţi povestea populară despreAlba ca Zăpada?
să-l văd! Se spune, că el are şi o nepoţică – frumuşică? (Alba ca Zăpada)
Prezentatorul:Şi o nepoată are! Şi Moş Crăciun va veni în
curînd! Dar pînă atunci să mai dansăm. Prezentatoarea:
Prezentatoarea:Propunem un vals.Invită fetele. Verde, verde, bradule,
(Răsună 2-3 cîntece, toţi dansează). Verde, verde, dragule!
Dragă mi-I crenguţa ta,
Prezentatorul: A sosit timpul să facem totalurile concursului Că frumos miroase ea!
„Portretele”. Povestitorul:
Prezentatoarea:Care lucrare vă place mai mult?Care –i cea mai Acum urmează concursul celor isteţi “Tradiţii de Anul Nou la
atrăgătoare Alba ca Zăpada?A cui Moş Crăciun e mai îngheţat? popoarele lumii”.
(Urmează comentariile la desene, sînt menţionaţi învingătorii, Povestitoarea:Se numeşte concursul :” Termină citata”.
muzică , dansuri). (Petrece concursul povestitorul şi povestitoarea)
1.În Ungaria la Anul Nou se dăruieşte un …(purceluş) (jucărie)
ACTUL 3
 2.În Spania în momentul cînd bate orolojiul, trebuie să dovedeşti
să mănînci 12 …(bobiţe de poamă).
3.În Vietnam , pe masa de sărbătoare trebuie să fie numaidecît
flori de …(narcişi)
4.În seara de Anul Nou în Guineea se acceptă să te plimbi cu…
(elefantul).
Ursitoarea:Uitaţi-vă ce copii deştepţi.V-aţi descurcat de minune
singuri , fără ajutorul meu.Dar vreau să vă propun şi eu un concurs
mic. Iată întrebarea: cine este Ursitoarea. Povestiţi ce ştiţi despre ea.
Pentru răspuns correct –premiu.( De exemplu – calendare)
(Răspunsurile copiilor. Corect :În mitolijia română –
zeiţa fericirii, a succesului, zeiţa norocului,, zeiţa destinului, zeiţa
întîmplărilor fericite. Imajinea ei este reprezentată pe monedele
împăraţilor români.
(Răsună muzica.Toţi dansează).
ACTUL 4
Prezentatorul:Iar acum urmează concursul :”Interviu de Anul
Nou”.
(Se aleg 5 participanţi. Li se adresează una şi aceeasi întrebare
pe rînd la toţi doritorii)
1.Care a fost prima mască dăruită vouă de către părinţi în
seara de Anul Nou?
2.Care este , după părerea voastră,idealul Albei ca Zăpada?
3.Aţi putea voi interpreta rolul lui Moş Crăciun?
4.Cum se poate de slăbit cam la 3 cg în seara de Anul Nou?
5.Cum poţi cîştiga un million ăn seara de Anul Nou?
6.Care cuvînt , după părerea voastră, este cel mai însemnat în
seara de Anul Nou?
7. Ce simţiţi voi cînd bate orolojiul în seara de Anul Nou?
8.Dacă vi s-ar propune să schimdaţi dradul de Anul Nou pe alt
copac, pe care îl veţi aleje?
9.Care floare, după părerea voastră, este cel mai bun cadou de
Anul Nou?
10. Aţi dori să fiţi Alba ca Zăpada?
11. Dacă aţi scri o carte acţiunea căreia s-ar desfăşura în seara da
revelion, cum o veţi intitula?
12. Care este cea mai potrivită metodă de a ghici?
Povestitorul:Iar acum vă propunem concursul: „Plimbare iarna
prin pădure”.
(Două echipe de copii, care ot desena se apropie de standurile lor
,unde se află hîrtie ,creioane, acuarele, cariocă.Ei primesc fişe cu
însărcinarea: text cu cuvinte care lipsesc în text.
Fişa:Merjea un om iarna prin pădure.Totul era alb în jur...Pe
un...stătea o..., care privea la o ...După un...se ascundea o...De odată
apare un..., după el aleargă un...,apoi apare un...Totul era alb
înprejur, părea ca un...alb. ....părea încîntat de farmecul acestui
peizaj,de frumuseţea ... toată îmbrăcată în alb.
(Pînă cînd echipele desenează, răsună muzica , toţi dansează)
Povestitorul:Vai, ce desene frumoase:ca în poveste!
Povestitoarea:Priviţi desenele! Diferite, dar minunate!
(Cel mai bun desen:Merjea un om iarna prin pădure.Totul ear alb în
jur:copacii, tufarii.Pe un copac stătea o ciocănitoare, care urmărea o
veveriţă.După un stejar, se ascundea o vulpe.De odată apare un lup,
după el aleargă un cîine, apare un vînător. Totul era alb împrejur,
părea ca un covor alb.Vînătorul părea încîntat de farmecul acestui
peizaj, de frumuseţea pădurii toată îmbrăcată în alb.
Prezentatoarea: Atîrnăm aceste peizaje de iarnă, alături de
portretele lui Moş Crăciun şi Alba ca Zăpada!
Prezentatorul: Minunat!Dar mi se pare că e timpul!
Prezentatoarea:Ce ai în vedere!
Prezentatorul:E timpul să-i invităm pe adevăraţii Moş Crăciun şi
Alba ca Zăpada!
(Copiii îi cheamă împreună cu prezentatorii)
Prezentatoarea:Moş Crăciun nu mai apare
Şi nu mai avem răbdare;
Crenguţă vrăjită şi dragă,
Copiii de-aicea te roagă
Să vină Moş Crăciun în orice casă
Şi să aducă-n torba lui cea mare
Surprize, jucării la fiecare
Şi mai dorim, de nu-i cu supărare,
Să vină Moş Crăciun şi la serbare
Din inimă să-i facem o urare!
(Apare Moş Crăciun şi Alba ca Zăpada)
Moş Crşciun:Buna ziua, copii! Buna ziua, prieteni!Vă felicit cu
sărbătoarea şi vă doresc principalul – sănătate!
Alba ca zăpada:Şi eu vă felicit pe toţi! Copiii sînt bravo! E
adevărat, Moşule!La ei aici e foarte vesel şi frumos!Copiii tare ne-au
asteptat pe noi: priveşte la portretele noastre! Sînt minunate!
Moş Crăciun:Eu n-am ştiut că sînt aşa de diferit (variat)! Dar îmi
face plăcere!
Prezentatorul: Moş Crăciun, copii aşteaptă să se aprindă ghirlanda
pe brad! Ajută-le!
Moş Crăciun: poftim! Brăduţule, aprinde-te!
 ( Se aprinde ghirlanda pe brad) Povestitorul:Dragă,referent!E timpul să ne odihnim şi să ne
Prezentatoarea:Moş Crăciun, tu eşti un adevărat vrăjitor! veselim! Iar referatul – după vacanţă!Sînteţi de acord, copii!
Prezentatorul:Printre ramuri se dau huţa (Copiii răspund în cor: da)
Fel de fel de jucării, Referentul: Sînt de acord!
Moş Crăciun şi cu Fulguţa (Pleacă)
Nu se văd dintre copii. Povestitoarea:Totu-i minunat! Acum invit pe toţi la ceai! Cu
Moş Crăciun:Dar ce frumoase costume aveţi voi copii! dulceaţă şi cu dulciuri pregătite de copiii noştri!
Alba ca Zăpada:Moş Crăciun, trebuie să-i menţionăm pe copiii, care Prezentatorul:Să trăiţi,
au cel mai frumos costum şi care şi-au confecţionat cea mai frumoasă Să înfloriţi!
mască de revelion? E (Moş Crăciun şi Alba ca Zăpada Pe pămînt, cu împăcare,
adevărat,copii? Bucuraţi-vă de soare!
împarte cadouri din traista lui). Prezentatoarea:Pomul vieţii crească,
Referentul:Dar eu cînd voi mai avea cuvîntul? Să se ănsutească
Povestitorul:Domnule referent, D-voastră aţi vorbit de acum!Da-ţi Belşugu-n hambare,
cuvîntul şi altora! Anul Nou – e doar o sărbătoare fantastică! Pacea-n hambare!
Povestitoarea: Anul Nou – e o sărbătoare ca-n poveşti! Prezentatorul:Fiţi scut de nădejde
Declamatorul:Crivăţul din miază noapte Ţării la primejdii
Vîjîe prin vijelie, Prezentatoarea:Harnici ca albina
Spulberînd zăpada-n ceruri Şi drepţi ca lumina!
De pe deal, de pe cîmpie. (Aprinde focul bengal)
Apare Ursitoarea:Cine aici pomeneşte despre crivăţ?O,bună ziua,
demult doream să fac cunoştinţă cu Moş Crăciun!
Moş Crăciun: Dar de ce anume cu mine, Doamnă?
Ursitoarea: Dumneata eşti aşa de serios,fermecător, atrăgător!
Moş Crăciun:Vă mulţumesc , doamnă. Dar pentru ce aveţi
nevoie de mine? Doar sînteţi Zeiţa Fericirii, o Norocului!
Ursitoarea: Trebuiţi altora! Dar cine se gîndeşte la mine?În
seara de Anul Nou toţi doresc unul altuia fericire! Dar mie nimeni nimic
nu-mi doreşte!
Moş Crăciun:Dragă doamnă,Vă doresc din suflet multă fericire!
Şi vouă , copiilor, vă doresc fericire şi multă sănătate!Dar trebuie să
ţineţi cont, că numai cunoştinţele, tendinţa, răbdarea, vă vor duce la
succese mari, reuşită şi mari biruinţi! Cu Anul Nou şi multă fericire!
(În buzunarul lui Moş Crăciun sună un telefon mobil. El
răspunde, vorbeşte cu cineva).
Alba ca Zăpada: Ce , bunicule, plecăm de acum?
Moş Crăciun: E timpul, nepoţico! (Se adresează copiilor.)Ne-au
sunat şi alţi copii:Ne aşteaptă şi aiţi copii. La revedere!
Alba ca Zăpada: Pînă la iarna viitoare!Sănătate tuturor!
(Pleacă)
Ursitoarea:La revedere, copii!Plec să mă odihnesc. Azi Moş
Crăciun îndeplineşte toate dorinţele!
(Pleacă)
Referentul:Dar cum rămîne cu referatul meu. Noi astăzi am aflat
foarte multe din istoria, tradiţiile Anului Nou din toată lumea.
 Graiul matern în opera
scriitorilor români.
DUMNEZEU, făcând omul, i-a dat stăpânire peste toate
bunătăţile şi frumuseţile pământului, şi pe lângă alte daruri graiul,
pentru a-l deosebi de celelalte vieţuitoare, i-a dat adica limba să
cuvânteze, să vorbească, fiindcă prin vorbă-şi spune omul gândurile: şi
când îi pasă şi când îi râde bucuria în suflet; şi tot prin grai îţi spune
dorul la tinereţe ca şi la batrâneţe.
„Limba-i o comoară” comoara cea mai mare şi cea mai preţioasă în
inima fiecărui popor. În sufletul fiecărui om arde o flacără de mândrie
faţă de limba sa, istoria şi viitorul ei.
Limba română este una din cele mai melodioase şi mai lirice limbi,
care ar exista pe acest pământ. Mari scriitori ca Eminescu, Mateevici,
Alecsandri, Creangă înălţau şi cîntau limba romană în cîntece,poiezii
ode.
Istoria limbii romane e ascunsă în ceaţa trecutului îndepărtat.Şi totuşi
vorba legendarilor daci şi a marilor romani pare a fi părintele limbii
noastre.Însă drumul limbii romane n-a fost aşternut cu petale de
trandafiri ci cu spini mari şi ascuţiţi care înfibgeau în tălpile celor ce-
au iubit-o
Şi vorbit-o.Acei eroi necunoscuţi, ai neamului nostru , care în ciuda
tuturor cotropitorilor n-au încetat să spună poveşti , să cînte cîntece
de leagăn copiilor săi în limba sa dragă şi unică, care a fost înrobiţi
,înjosiţi,chinuiţi şi maltraţi pentru ai face s-o uite , au rezistat şi au
trecut prin toate chinurile iadului pentru ca această limbă dulce să
ajungă la strănepoţii lor, la noi.
Cum a spus Dabija :
Dar ştii cîţi au căzut sub coase
şi limba-n gură li s-a fript
pentru ca tu s-o ai frumoasă
şi s-o vorbeşti nestingherit.
(Se recită poezia „ Grai „ de N. Dabija)
Toate naţiunele cele mai depărtate şi pînă în ziua de azi au luptat din
răsputeri pentru a nu-şi străina limba lor, credinţa şi obiceiurile
strămoşeşti.
Unul din cei mai mari luptători pentru păstrarea limbii romîne este
Alexei Mateevici.El a consacrat cea mai frumoasă odă limbii
romane:”Limba noastră”anume romane , şi nu moldoveneşti,cum ar
dori s-o rebotez unii.Argumentul e cît se poate de concludent:însuşi
Mateevici a declarat la primul congres al învăţătorilor moldoveni din
Basarabia că n-avem două limbi şi două literaturi, ci numai
una,aceeaşi cu cea de peste Prut.Aceasta să se ştie din capul locului
ca să nu mai vorbim degeaba.
Cele spuse ne trimit mereu la Eminescu ,care afirma categoric
„:Suntem romani şi punctum”.
Aşadar ,Mateevici este cîntăreţul limbii romane. Prin limba şi-a înălţat
eternul monument.Căci limba romană, spune Nichita Stănescu,este
Patria mea.Acest adevăr l-a coştientezat şi marele nostru înaintaş
Alexei Mateevici, a cărui creaţie a culminat anume prin imnul limbii
materne.Poiezia „ Limba Noastră „ este,se pare,o răbufnire de excepţii
a poietului în care aceasta şi-a exprimat nestăvilita dragoste faţă de
sfîntă noastră limbă.
Tot ce are un popor mai scump, limbă se cheamă.Căci în limbă e
totul:comoara străbunului pămînt, focul de veghe al unui neam ,
doina darurilor noastre,graiul pînii,frunza verde a veşnicilor
codri,.Nistrul lin şi,desigur,vechi izvoade, povestiri din alte
vremuri.Nemuritoare s-a dovedit a fi această genială poiezie.Chiar
ciuntită fiind de stofa,ce nu le era pe plac cîrmacilor vremii:
Limba noastră e alesă
Să ridice slăvă-n ceruri,
Să ne spuie-n hram şi-acasă
Veşnicele adevăruri,
ea a perpetuat în timp asemenea luminii, ce nu poate fi înghiţită de
întuneric.Prea de tot dumnezeită le s-a părut anticriştilor această
strofă, de vreme ce au pierdut-o prin tipografii.Astăzi, slavă Domnului,
poezia apare în faţa cititorului în toată splendoarea integrităţii sale.
Limba noastră e un tulburător imn limbii romane- veşnicul nostru
adevăr:
Limba noastră-i limbă sfîntă,
Limba vechilor cazanii,
Care-o plîngî şi care-o cîntă
Pe la vatra lor ţăranii.
( Se recită poezia „ Limba noastră „ de A.Mateevici)
...Limba... este fiinţă vie care ne vine din timpurile cele mai depărtate Un adevărat patriot al ţării sale, cîntăreţ al graiului matern, creator de
ale trecutului nostru, ea este cea mai scumpă moştenire a strămoşilor vers romanesc est Grigore Vieru. Scrisul lui este bogat, abordînd
care au lucrat,generaţie de generaţie,la elaborare acestui produs marele teme şi probleme ale culturii naţionale pe care o slujeşti cu
sufletesc. dragostea şi nădejde.
Fiecare om care vorbeşte o limbă care se împărtăşeste cu alţii din Poezia lui Grigore Vieru e un lung şi nesfărşit dor de tradiţii, de
amintirele aceluiaşi trecut, care s-a deprins a trăi cu oameni de dragoste, de mîine.Sau, cu vorbele poetului însuşi tot ce-i dor e
aceclaşi fel cu dînsul în aceea ce priveşte înfăţişarea şi felul de-a neuşor.
vorbi are nu numai dreptul,dar şi datoria de a iubi, înainte de Limba este pentru Grigore Vieru un grai cu ochi verzi de dor şi
toate,poporul a cărui este această amintire istorică. istorie.Limba este cea mai mare dreptate pe care poporul şi-a făcut-o
Limba nu e , domnilor, numai mijloc de a înţelge , nu numai miijlocul sieşi.Poetul spune:”A vorbi sănătos limba pe care păstorul Mioriţei ne-
practic prin care un om poate să-şi comunice gîndurile şi sentimentele a lăsat-o scrisă-n ţărînă, iar Eminescu pe cosmica nemarginire cu o
sale altor oameni; o limbă reprezintă pentru un popor mult mai pană muiată în aurul Luceafărului, a vorbi sănătos limba mamei este o
mult.Este forma cea mai înaltă ca mai deplină în care se poate datorie,una din cele patriotice.
exprima sufletul acelui popor. Grigore Vieru susţine ideea unei pătrunderi adînci în sensurile şi
tainele cuvîntului.El caractrizează graiul prin oglindă a sufletului,
N. Iorga cristal, murmul astral, stea, iarba a norocului.
(Poezia „Închnare” de V. Romanciuc) Poezia” Izvorul veşniciei” este un frumos imn a limbii materne, pe
care poetul o vrea mereu înfloritoare şi plină cu rod ca un pom. Limba
este comparată cu mama şi că şi ea este sfîntă, cu toamna bogată, cu
un foc ce mîngăie,încălzeşte,curăţă,cu rouă proaspătă.Limba este ţara
Limba e singura avere comună a unui popor. însăşi, iar noi, cei care o vorbim, sîntem apărătorii ei. Poetul este atît
Nici nu se poate forma o limbă unitară a unui de plin de dragoste faţă de ţară şi limbă, încît exclamă cu
popor,cînd un grai oarecare, oricît de mult ar entuziasm”:Nu-I găseşte sub cer pereche.”
fi fost impus de o literatură puternică,exclude Graiul matern este o bogăţie fără de preţ a omului şi a poporului din
cu îndărănicire elemntele specifece ale altor graiuri. care el face parte, partea componentă a specificului naţional. În
Cuvintele ceala care e cunoscut de toţi romînii şi avînd aceaşii poezia “În limba ta” poetul afirmă că:.
accepţiune. “în aceeaşi limbă
Dar nestrămutaţi stramoşii toată lumea plînge,
Tot cu arma-n mîini au stat în aceeaşi limbă
Au văzut şi munţi de oase, ride un pămînt,
Şi de sîng rîuri roşii, dar totodată ne face atenţi la faptul că:
Dar din ţara lor nu-i scoase doar în limba ta
Nici potop şi nici furtuna durerea poţi s-o mîngîi,
Graiul lor d evoie bună iar bucuria
Nu l-au dat! s-o preschimbi în cînt.
Fie-a voastr-ntrreagă ţara, Prin expresii profund poetice Grigore Vieru ne sugerează superiotatea
Şi ded cereţi vă dăm . limbii materne . Nu pentru că ar fi mai bogată, mai sonoră, mai dulce
Numai daţi-ne voi graiul decît vreo altă limbă.Aici se cere o paralelă cu mama.Fiecare îşi
Neamului şi se sculara iubeşte mama nu pentru că e mai bună, mai frumoasă, mai harnicăă
Să ne vremuiască traiul decît mama altui om, ci pentru că e a sa. La fel şi limba e mai bogată,
Cîţi duşmani aveam pe lume! mai sonoră, mai dulce, pentru că e a noastră şi noi numai prin ea
Graiul ni-l ceareau anume, sîntem noi.
Să-l lăsăm!
G.Coşbug
 În limba ta
Ţi-e dor de mamă,
Şi vinul e mai vin, de aur ale limbii romane statornicită în cea mai pură şi originală
Şi prînzul e mai prînz. cristalizare: locuim o istorie vie,ni se spune în prefaţă la poezia ” Taina
Şi doar în limba ta care mă apără”.Victorioase verbe dar şi dureros rănite de-a lungul
Poţi ride singur, veţuiirii lor în istorie, fac parte din curgerea sîngelui prin trup, din, cum
Şi doar în limba ta ar spune Cantemir, nedizrupta continuaţie, parte din aerul nostru,
Te poţi opri din plîns… devenit prin ele un fel de aer personal. Grigore Vieru pledează pentru
Au şi alţi poieţi de la noi opera frumoase despre graiul matern.Dar o pătrundere adîncă în adîncurile sugestive ale limbii, unde cuvîntul e
Grigore Vieru a găsit –ca în majoritatea lucrălilor sale , în final- o încărcat de sens şi de taine .În lirica sa Grigore Vieru întreţine un
expresie surprinzătoare, plină de sens adînc şi sfînt, a funcţiei graiului adevărat cult al lui Eminescu, sub semnul căruia trăieşte, scrie,
matern: mditează.Numele marelui poet rostit cu văzduh de taină.
Exegenţa faţă de limbă şi rostirea ei curată, grija pentru sănătatea ei
Iar cînd nu poţi face parte din conştiinţa poetului care concepe poezia ca pe o
Nici plînge şi nici rîde, expresie profundă a gîndurilor şi trăirilor unui om, ce ţine de un neam
Cînd nu poţi mîngîia şi de umanitate.
Şi nici cînta, Oriunde în poeziile sale, Grigore Vieru este un poet profund
Cu-al tău pămînt, muzical,linia melodică urmînd fidel relieful Moldovei, format din
Cu cerul tău în faţă, alternanţa dealurilor blînde şi a văilor cu izvoare ce ne cheamă pe
Tu taci atunce nume.Poeziile de acest fel ale lui Grigore Vieru ne învaţă să iubim şi
Tot în limba ta. să stimăm graiul nostru.
Poetul sacralizează graiul, şi tocmai pe temeiul acestei intrprinderi
a funcţiei limbii strămoşti îşi axează monologul rostit drept răspuns la o (Poezia „Frumoasă-i limba noastră” de G.Vieru)
întrebare a fiului. Graiul matern e totul, afirmă poetul imaginii vii, Pentru noi Dumitrtu Matcovschi este un poet ce ne serveşte drept
memorabile: exemplu de dăruire, de frumoasă cîntare a limbii, de glorificare a
Lemn dulce e! focului din vara strămoşească.El scrie cu raţiune şi cu inima, plin de
Lemn tare! inspiraţie.
Din el vioara-i scoasă Poezia” Datorie” dezvăluie una dintre cele mai frumoase atitudine
Şi legămîntul, şi pragul, ale poetului faţă de limba maternă. Aceasta este limba , pe care a
Şi grinzile la casă. moştenit-o de la străbuni, e limba de –acasă şi nimic nu poate
Urmează o suită întreagă de definiţii, una mai poetică şi mai zdruncina dragostea faţă de ea- nici bogăţia, nici slava. Limba nu
metaforică decît alta, ale graiului matern, din care se constituie poezia suferă trădare, de aceea conştiinţa faptului că urmaşii ar putea să nu
„Graiu ştie limba maternă îl face pe poet să xclame îndurerat:
Spre sfîrşit poetul ne deestănuie propria sa aprcire, de slujitor al artei, „Au n-ar fi mult mai bine
dată graiul străbun, astfel cîştigîndu-şi – încă odată- dreptul de a-l De pe-acum să mor?”
povăţui, ca totdeauna emeniante poetul, pe la fiul care-l întrebase ce-i Cuvintele muiate-n dor pe care le lasă drept moştenire fiicii semnifică o
graiul: atitudine civică faţă de curăţenia şi vitavilitatea limbii, faţă de
Primeşte-l sfînt,copile, nemărginitele ei posibilităţi de-a reda specificul neamului.Dorul este o
Căci el ţi-e moştenirea. noţiune încăpătoare, şi limba se asociază cu Patria, cu oamenii ei
Şi sapă-l pîn la lacrimi harnici, cu frumuseţele naturii.
Păzîndu-i strălucirea. „” Este-a noastră limba noastră şi noi sîntem cu ea popor.
Poetul meditează întruna asupra forţei şi tainei cuvîntului, cinstind (D.Matcovschii)
adînc graiul nostru matern care ne priveşte cu ochi umezi de dor şi
istorie.Menirea sacră a poiezei de azi este de a valorifica zăcămintile
 O elevă: aerul!
Foarte frumos ne vorbeşte despre limbă Mihai Eminescu: „ Limba Alt elev: Să vă spun şi eu ghicitoare:
română la sine acasă e o împărăteasă bogată, căreia multe popoare i- La cap -pieptene
au plătit bani în metal, aur, pe cînd ea pare a nu fi dat nimănui nimic. A La trup- pepene
o dezbrăca de averile pe care ea... le-a adunat, în mai bine de o mie La coadă- seceră,
de ani, înseamnă a o face din împărăteasă cerşetoare. La picioare- rîşcani.
(Se recită poezie”*Închinare”de V.Romanciuc. Cîţiva elevi:Cucoşul.
INŞIRĂ-TE MĂRGĂRITARE Un elev:Ascultaţi-mă şi pe mine:
(scenariul unei şezători) Unde calci,
Urme nu faci.
Şezătoarea are loc în casa mare a mătuşii Unde şezi,
Smaranda. Două eleve recită balada „Mioriţa” pe Nu te mai vezi.
fundalul melodiei respective. În scenă între fete şi Un elev:Ascultaţimă ţi pe mine:
băieţi în costume naţionaleAuzind balada ei se Unde calci,
opresc şi ascultă. Urme nu faci.
Unde şezi,
O elevă: Aş asculta această baladă la infinitBalada „Mioriţa” este Nu te mai vezi.
una dintre cele mai vechi şi minunate opere ale folclorului păstoresc O elevă: Iarba.
Se presupune că ea a apărut aproximativ o mie de ani în urmă. Un
elev: Drept a spus V.Alecsandri, că „Mioriţa” este mărgăritarul poeziei Un elev:Ghiciţi ghicitoarea mea:
populare. Am o păsărică, n-are aripioare,
Altă elevă: Da, Moldova noastră îşi are folclorul, tradiţiile şi Pe harag se urcă, n-are nici picioare.
obiceiurile ei, de care sîntem mîndri...
Ei, dar hai să intrăm în casă, ce mai aşteptăm? O elevă: Fasolea.
O elevă: Bună seara, mătuşă Smaranda, ne primeşti la
şezătoare? Să vă spun cîte ceva din folclorul copiilor mici:
Mătuşa: Bună să vă fie inima! Poftiţi intraţi. Aţi venit cu lucruri ori Ursulică cel (bătrîn) bălan
aşa, gură cască? S-a suit în şaraban,
O elevă: D-apoi la şezătoare se vine cu lucru mătuşă Şarabanul de măligă
Smaranda, iar băieţii ne vor ajuta,ştii,, vor face şi ei cîte ceva... Ursulică se cîrligă.
Mătuşă: Ei, atunci , şedeţi şi apucaţi-vă de lucru.Mai cîntaţi, mai ****
spuneţi cîte ceva din cele întîmîmplate, fiţi ca acasă. Iar eu mă duc să Două gîşte potcovite
pun plăcintele celea în cuptor, ca să dovdească să se coacă şi să fie Au plecat să se mărite
numai bune de mîncat, cînd îţi flămănzi (Fetele şi băieţii se aşează şi Şi-o găină-n urma lor
încep lucrul). Tot sărea într-un picior,
O elevă.Da ce cîntăm, fetelor? Iar cucoşa-aşa-i zicea:
Cîntecul „Mamă, inima mă doare”: Stai moţato, nu pleca,
Un elev:Vă propun o ghicitoare,cine o ghiceşte? Că-mi eşti dragă ca lintea!
Cimilică, cimilea Acum ghiciţi o ghicitoare:
Ghiciţi ghicitoarea mea. Moş Nicolaie
N-am culoare, nici miros Doarme sus pe casă-n paie!
Dar la toţi sunt de folos? -Cocostîrcul !
O elevă:Hai să mai cîntăm.
 Cîntecul:
Mătuşă: (intră cu plăcintele). Poftim, luaţi din plăcintile mele şi
ascultaţi şi povestea mea:
...A fost odată o babă care avea 3 feciori nalţi şi
zdraveni ca nişte brazi, dar cam slabi de minte. Toată gospodăria o
ducea baba...Şi-i rîdea inima de bucurie, cînd se gîndea cît de fericită
are să fie cînd toţi feciori se vor însura, vor lua gospodăria în mîinele
lor, iar viitoarele nurori îi vor mîngîia bătrîneţele.Ba de mai multe ori
zicea:
Soacra: (Apare îmbrobodită, îmbrăcată cu o fustă
lungă, cu şorţ şi cu o legătură de chei, care îi atîrna la cingătoare): Voi
priveghea nurorile, le-oi pune la lucru, le-oi struni şi nu le-oi lăsa să
facă nici un pas din ogradă în lipsa feciorilor mei.Soacră-mea-fiei
ţărînă uşoară!-aşa a făcut cu mine. Şi bărbatu-meu, Dumnezeu să-l
ierte!, nu s-a putut plînge că l-am înşelat sau că i-am risipit casa...
(lese)
Mătuşă:Şi iată că-i găsi mireasă după placul ei
feciorului celui mai mare. Nu prea tînără, înaltă, uscativă,,însă robace
şi supusă.Muncea sărmana zi şi noapte,iar baba huzurea dea bine.
(Intră nora, se aşeză şi toarce).Nu trecu mult timp şi baba îl însura şi
pe feciorul mijlociu.Şi-şi luă în suflet de noră...întocmai după chipul şi
asemănarea celei dintî.(Intră a doua noră,se aşeză lîngă prima şi
lucrează: scărmana lînă).O chitise ea şi pe a treia, dar într-o bună
dimineaţă feciorul ei cel mai mic îi aduce una pe cuptor. Şi dă ea la
deal, dă la vale, dar n-are ce face.(Intră nora cea mai mică, se închină
şi se aşează lîngă celelalte nurori,lucrează).Nunta s-a făcut, feciorii s-
au adus în cărauşei,iar nurorile au rămas cu soacra.
Soacra:(în public). De ce mi-am făcut cleşte? Ca să
mă ard! (Se întoarce spre nurori).Ştiţi ce m-am gîndit eu?Că puteţi
lucra şi nopţile.Cînd vă veţi sătura de strujit pene, veţi pisa
mălai.Acum, cît vă veţi hodini, luaţi furca-n brîu şi pînă mîine dimineaţă
să gătiţi fuioarele de tors,penele de sturjit şi malaiul pisat...
Auzita-ţi ce-am zis eu?
Nora cea mare:da, mămucă...şi ceva de mîncare.
Soacra:De mîncare? O ceapă, un usuroi ş-o bucată de
mămăligă rece din cotruţă sînt destule pentru o nevastă tînără.Lapte
brînză, unt şi ouă- de-am putea sclipi să ducem la tîrg ca să facem
ceva parale, căci s-a înreuiat casa cu un mîncău...(arată suprafaţa cu
mîna spre nora cea mică).Dar cînd vo venir bărbaţii de la drum,vom
face plăcinte cu costiţe afumate de cele din pod şi, doamne, bine vom
mînca.Eu mă las puţin, că mi-a trecut ciolan peste ciolan cu nunta
voastră (se culcă).
(Nora cea mică se scoală, lasă lucrul pe scaun şi se uită în oglindă).
Nora cea mare:Da nu te codi,că mămuca ne vede.
Nora cea mică:Cum? Eu văd că doarme.Ce fel de
treabă e aceasta?Noi să lucrăm şi ea să doarmă?
Nora cea mijlocie:Nu căuta că horaieşte, mămuca are
la ceafă un ochi neadormit, cu care vede ce facem, ş-apoi tu nu ştii
cine-i mămuca, n-ai mîncat nici odată moare-a ei...
Nora cea mică:La ceafă? Vede toate? N-am mîncat
moarea ei?Bine că m-am adus aminte...Dar ce mîncăm noi,fetelor hăi?
Nora cea mare:L-a răbdări fripte, draga mea cumnăţică...Iar
dacă eşti flămîndă, e şi tu o bucată de mămăligă din colţar, nişte
ceapă şi- mănîncă...
Nora cea mică:Ceapă cu mămăligă? D-apoi neam de
neamul meu n-a mîncat aşa bucate.Da slănină nu-i în pod?Unt nu-i?
Ouă nu-s?
Nurorile(mare şi mijlocie):Ba sînt de toate, da sînt ale
mămucăi.
Nora cea mică:Eu cred, că tot ce-i al mămucăi e şi al nostru
şi ce-i al nostru şi al mămucăi.Fetelor hăi!S-a trecut de şagă.Voi
lucraţi, că eu mă duc să pregătesc ceva de-ale gurei, ştii, cole, ceva
mai omeneşte.
Ş-acuş vă chem şi pe voi.
Nurorile:Doamne, ce vorbe ţi-a ieşit din gură! Vrei să ne-
aprindem paie în cap?Să ne zvîrlă baba pe drum?
Nora mică:Lasă, nu vă doară capul!Cînd vă întreabă pe
voi, să daţi vina pe mine şi să lăsaţi să vorbesc pentru toate.
Nora mijlocie:Apoi dar... dă!... fă cum ştii, numai să nu ne
bagi şi pe noi în belea...
Nora mică:Hai fetelor, faceţi, gura vă meargă, că nu-i bună
pacea şi mi-e dragă(iese cintînd)
„ Bun odor la casă – a fost...”
Mătuşă:Nu trece nici un ceas la mijloc ş-un cuptor de
plăcinte, cîteva ouă în tigaie, o străchinoaie de brînză cu smîntînă şi
mămăliguţă - erau gata.
Nora mică(:Le pune pe masă).Hai fetelor, mîncaţi bine şi pe
domnul lăudaţi, petreceţi-vă, fetelor lasă hîrca să doarmă.
Da ce-i acolo?
Nora mică:Da bine, mămucă, nu ştii că a fost tătuca şi
mămuca şi le-am făcut mîncare şi am chefuit şi noi oleacă cu ei.
Soacra:Şi m-au văzut cuscrii cum dormeam?
Nora mică:D-apoi cum să nu te vadă, mămucă?
Soacra:Ş-apoi de ce nu m-aţi sculat?Mîncavar ciuma să vă
mănînce.

Nora mică:D-apoi, mămucă, fetele mi-au spus, că mata vezi tot
şi am crezut că eşti mînioasă pe mămuca şi tătuca,de nu te scoli.
Soacra:M-a prostit mezina.Ei lasă că voi dobzala eu .
Mătuşă:Dar mai departe ştiţi cum s-a terminat povestea şi cred,
că I.Creangă tot la şezătoare a auzit-o..
Fetele:Ştim, ştim! Îţi mulţumim,Mătuşă Smarandă de povestea
matale.
Cîntecul:
Un elev: Eu propun să dansăm ceva.
O elevă:Dansăm.
Un elev:Să vă povestesc şi eu o întîmplare cu o babă, care era
fudulă nu de ureche, dar chiar de amîndouă.
 Bună ziuă, mătuşică?
 Iaca vin eu acuşică.
 Nu mătuşă, dau bineţe.
 Ce vrei sî-ţi aduc sticleţe?
 Mătuşică, eşti cam surdă?
 N-are baba, n-are urdă.
 Nu cer urdă spun aşa.
 N-are baba, că ţi-ar da.
 Ce să-mi dai, mătuşă?
 A,tu vrei păpuşă!
 Nu păpuşă, mătuşică!
 Zici, te cheamă Ionică?
 Nu, Ion îmi zice mie.
 Dară cum ai spus-Ilie?
 Ei mătuşă, eu te las.
 Vai, ce spune? Că e gras? Of, sărmanul e slăbuţ şi
micuţ, şi nici un nume n-are, ba Ion, ba Ilie, nu-i nimic în
scăfîrlie...
Un elev:Da ce ai în mînă,Leliţo?La ce te gîndeşti?
O elevă:Da ce nu vezi, e un stimblu de busuioc.
Mătuşă:Un busuioc...Păi asta e floarea preferată şi iubită a
moldovenilor.Ştiţi voi, că nu se petrece nici o cerimonie,
botez, cununie fără busuioc?Auzise-m eu de o legendă a
busuiocului, dar vai, bătrîneţele mele am uitat-o.
O elevă:Zise-i de o legendă a busuiocului, dar nu cumva e
aceasta?Ascultaţi-o.În legendele poporului nostru se
spune:
„ Era o tînără ţărancă pe care mama vitregă o
obijduia.Dar fata avea o singură bogăţie- frumuseţea şi
bunătatea ei.De ea s-a îndrogostit Zefir, feciorul zeului
vînătorilor.Fraţii mai mari, fiind împotrivă acestei iubiri, au
suflat un vînt puternic, care a strivit totul pe pămînt.Însă
după ce vîntul s-a potomolit, sub razele soarelui Zefir s-a
prefăcut într-un vînd plăpînd, iar fata- în busuioc.De atunci
se şoptesc vîntul şi busuiocul, iar în jur se răspîndeşte un
miros gingaş de dragoste.
Un elev:
Busuioc la naştere
Busuioc la moarte
Floare la tristeţe
Floare de noroc.
Doamne, cum încape
Viaţa noastră toată
Între două fire
Mici de busuioc!
O elevă:Vai, cît e de trist.Mai lacrimele nu mau bocit.
O elevă:Apoi ca să nu vă întristaţi, daţi să vă spun şi eu
ceva.Ştiţi că duminica trecută a fost un mare tîrg la Ieşi , şi
fuse-i şi eu acolo.Şi pe cine văzui , nici nu vă puteţi
închipui.
Toţi:Pe cine, pe cine?
Eleva:Apoi pe cucoana Chiriţa cu ţiţacele şi cu Guliţă.
Un elev:Da nu mai spune şi ce făceau?
Eleva:D-apoi hai să-i ascultăm!
Chiriţa:Da...Guliţă?Kirie eleisoi!...că era să-mi uit odoru-n
trăsură...
Guliţă:Nu pe aista, monsiu neamţule...cîntă pe cellalt...Nu
pe aista!
Neamţul:No1 Lasenzi şon geen.
Chiriţa:Cemi văzură ochii!...O ieşit dimonu din trăsură!...Şi
făr-de blană!...Saracan de mîine c-o fi îngheţat!...Ce faci
aici,diavoli?...Nu ţi-am spus să nu ieşi din cantaşul
băbăcăi?...
Guliţă:Ei, m-am săturat de contaş ca de mere acre.
ChiriţăAuzi!...Ian priveşte cum i s-o roşit nasu!... parcă-i o
sfeclă digerată!Doamne! Doamne!Ce păcat cu nişte flozi!
Măi, Ioane adă blana din trăsură... I-o lovi un giunghi şi
mi-o mai mare beleana.
FecIorul:Iaca şuba cuconaşului...
Chiriţă:Şi voi... Chiori aţi fost de l-aţi lăsat să iasă
dizvălit?... vină să te-mbrac, păcatule...Ei, vină azi şi nu mă
supăra.
 Guliţă:Nu mă supăra nici mata.
Chiriţa:Auti plodu?...Ias-că ţi-oi arăta eu...Şezi binişor...nu
crînci...ţîst...să nu-ţi aud gura...
Guliţă:Nu vreu.Nu vreu.Las-că e-oi spune eu băbăcăi...
Chiriţă:Ce face...?Of? C-o să mă nebunească dimonu...
parcă văd că iar o să mă apuce rastu...Ascultă,Guliţă,
nineacăi:hai că ne aşteaptă ţiţacele.
:Guliţă:Nu-mi pasă mie de ţiţace... nu merg.
Ei , vină că-ţi cumpăr eu minavetu cela, ştii mata...
Guliţă:Cumperi?...dacă-i aşa... ie-mi-l pe-aista, a lui
monsiu neamţu.Vină cu noi, monsiu neamţule.
Neamţul:Gut...gut...ser bevol.
Chiriţa:Las-că te văd eu acasă, păcatule, c-apoi ţi-oi da un
minavet de nu l-îi putea duce...Măi,Ioane, rămîi aici cu
ţiganca ca să păziţi lucrurile,pîn-ce-or veni boii să ridice
trăsură...da doar îţi perde vro cutir...c-apoi Sfîntul Nicolai îi
gata.
Afin:Ce minune!...Cucoană Chiriţă?
Chiriţa:Cucoana Năstică!
Afin:Bine ai venit.
Chiriţa:Bine-ai găsit.
Afin:Da ce vînt te-o adus pe la noi, soro dragă?
Chiriţa:Mia-am adus fetele de cîşlegi, după obicei.Da
dumneata cum te întîlnesc singură...lîngă barieră?
Afin:Am ieşit puţin ca să mă plimbu afară din tîrg;că prin
tîrg e potop...te ferească Dumnezeu!
Chiriţa:Da bine...pe gios?...ha?...Ei, dă... nu te roşi, soro
dragă...Lumea-i lume, şi tinereţea...Ce te sastiseşti?...între
noi...
Afin:Da nu mă sastisesc, soro, nicidecum... Mă plimbu pe
gios... pentru că aşa-mi place.Am venit cu sărdarul Cuculeţ.
Chiriţa:Cu sărdarul?.Hm!Mititica...
Cuculeţ:Sărut mîinele, cucoană Chiriţă.
Chiriţa:Plecăciunele,arhon sardar.Tot la agie eşti?
Cuculeţ:Director şi supusă slugă.
Chiriţa:Şi la mai mare.
Cuculeţ:Amin.
Afin:Da...unde-s duducele?
Chiriţa:Ira!...ba că chiar?...unde-s?
Afin:Ha-ha-ha... pe mine mă întrebi?
Chiriţa:Bine zice, soro,sărutaţ-aşi ochii...S-o pornit de aici
la braţetă cu doi cavaleri.
Afin:La braţetă?... cu doi cavaleri?
Chiriţa:Precum zici, soro:unul, aga bondicescu, şi celălalt,
spătarul Pungescovici...doi bujori, surioaro,două
sarnacadele!
Cuculeţ:Bondicescu?Pungescovici?...mare poznă!
Chiriţa:Nimică!Vai de mine! Arhon sărdar, nu mă
lasă..Biata Aristiţa!...biata Calipsiţa!
O elevă:Iată de cucoana Chiriţa, prin ce trebuia să treacă,
şi să rîzi şi să plîngi.
Un elev:Da poate mai cîntaţi şi voi ceva lelitilor.
Cîntecul:
Un elev.Acum să vă propun şi eu o întîmplare care s-a
întîmplat la părintele Gheorghe de la Cişmea pe cînd slujea
Păcală la el argat.
Popa:Preoteso, argatul acesta o să ne mîntuie de zile.
Preoteasa: ce ţi-a făcut?Te-a bătut, te-a tîrît pe jos?
Popa:Mi-a cîntat toată ziua din fluier şi iată mai nu mi-am
dat sufletu jucînd.
PreoteasaSăracul de tine, da ce te-a apucat să joci pe
dealuri?
Popa:Are Păcală un cimpoi fermecat şi cînd cîntă te saltă
de la pămînt.
Preoteasa:Se vede că ai ajun în mintea copiilor ori te-au
sucit minţile vîrcolanii, de ai jucat atîta timp singur pe deal.
Popa:Măi Păcală, ia vino-ncoace.
Păcală:Ce-i părinte?
Popa:Măi Păcală,ia-n cîntă oleacă.
Păcală:Am cîntat Părinte astăzi de-ajuns.
Popa:Cîntă-ne macăr olecă.
Sluga:Hai cîntă Păcală.
Păcală:Ei, dacă mă rugaţi pînă într-atît
Popa:Ajunge măi Păcală.
Sluga:Ajunge blestematule.
Păcală:Nu, jucaţi, că aţi vrut să vă cînt.
Preoteasa:Cine a ştiut şi ar fi crezut că există un fluier
fermecat.
Toţi:Iată asta-i bună, să mori de rîs nu alta.
Un elev:Aţi văzut dacă n-au de lucru dansează pe dealuri...
Mătuşă:Da poate dansaţi şi voi ceva?
O elevă:Haideţi să dansăm.
Un elev:Eu cred că n-am scăpat nimic, am cîntat, am
dansat, am spus toate noutăţile şi de la tîrg şi de Cişmea,
acum e timpul şă ne luăm rămas bun.
O elevă:Acum mai rămîi, sănătoasă, mătuşă Smaranda, îţi
mulţumim de primire.
 Mătuşa:Mergeţi cu bine şi mai poftim la şezătoare aşchie de ciocîrlie li a sufletului omenesc, profilat în
săptămîna viitoare.
toată bogăţia lui creatoare pe acest fundal nemărjiniţi.

UN TALENT DĂRUINDU-SE „Poetul, graiul...”

COPIILOR ( Lui Gr. Vieru)
( G. VIERU - 70 de ani ) De la străbunele izvoare
Poetul vine către noi
SCOPUL: Familiarizarea copiilor cu viaţa şi Ca rîul, plinul înspre mare,
activitatea scriitorului; Ca fulgerul scăldat în ploi.
Cultivarea la copii dragostea de ţară, de grai, de
limbă. O patimă neîntreruptă
Scântee-n suflet i-a aprins,
Bibliotecara: Apariţia lui Grigore Vieru în Pentru cânt şi Om să lupte
literatură n-a fost o întîmplare. A fost o necesitate, şi Şi să rămână neînvins!
dacă el n-ar fi răsărit, atunci trebuia născocit, să apară
după cum ne-o sujeră unul din clasicii noştri. La ce icoană au se-nchine
Pe cînd majoritatea autorilor căutau să-şi lărjească Mai mult, cînd arde solitar:
diapazonul tematic sărind de la o temă actuală, cum Iubitei, maicăi sau luminii
socoteau, la alta, Grigore Vieru a avut curajul să se Acestu-i plai mărgăritar?
oprească numai la cîteva teme, sondîndu-le şi astăzi,
demonstrîndu-ne că nici o temă nu se învecheşte – se Din flăcări ruptă, nu din tină
uzează mijloacele noastre de forare a materialului Poem a celor mici şi-a sa
poetic, iar el descoperindu-şi diamantul metaforei a Încîntă trudnica albină
săpat cutezător, demonstrînd eternitatea copilăriei, Vrăjeşte licuriei şi stea.
mamei, iubiri...
Căci zbucium, dragoste, durere,
Poezia lui G.Vieru ştiind „să ia pulsul proverbelor” şi Ascunde-n brazda sufletului...
să îndrepte „albia izvorului spre tămpla încinsă a O, stînd la vorbă cu tăcerea,
viacului” vine să ne amintescă la modul imperativ al Înrourată-i fruntea lui –
bătăilor de inimă despre actualitatea frunzei şi a
izvorului, a albăstrimilor aeriene prinse de boltă într-o Atunci înveşnicesc cuvinte,
 Călite-n lacrimă de foc
Astfel în căntece asfinte
Trudit, cu graiul la un loc...
( C. Luca)
Bibliotecara: „Un talent dăruindu-se copiilor” –
aşa îl numim cu toţii pe G.Vieru, pentru că-l iubim,
pentru că opera lui întruneşte marile noastre aspiraţii.
Copii, cine este pentru voi Gr. Vieru şi de unde vine?
1 copil: Pe valea Prutului, nu departe de orăşelul
Lipcani, la umbra a trei păduri frumoase, odihneşte un
sat numit Pererîta. De acolo cu 70 de ani în urmă şi-a
luat zborul poetul G.Vieru, dăruindu-ne nouă copiilor
poezii, povestiri şi cîntece copiiloriezii, povestiri şi
cîntece de o frumuseţe rară.
2 copil: Pentru noi Gr. Vieru este poet, fiindcă a
scris multe cărţi cu poezii frumoase.
3 copil : Eu îl cunosc şi ca autor al melodiilor multor
cîntece pentru copii.
Bibliotecara:
În afară de aceasta, dînsul e şi rejizor de filme şi
alcătuitor de manuale pentru cei mici.Prima carte din
care aţi învăţat a fost „Albinuţa”. Apoi aţi trecut la
„Abecedar” – ambele alcătuite de Gr.Vieru.Astăzi vom
face împreună o călătorie prin creaţia poetului dedicată
copiilor.
Aşi vrea să-mi spuneţi prin ce a ajuns la noi poetul? Cu
ajutorul cui aţi aflat despre măreaţa şi frumoasa sa
operă?
Un elev:
Eu am auzit prima dată din cărţile poetului, adică cu
ajutorul cărţii am făcut cunoştinţă cu poetul şi cu
poeziile sale pentru noi.Şi cunosc şi o poezie a poetului
despre carte.
„ Da! Cartea a fost copac prima oară
În zori tăetorii copacul doboară
Fabrica uite, preschimbă tulpina
În foile astea subţiri ca lumina.
Nu dorm scriitorii noaptea întreagă
Pe tipografi sudoarea aleargă:
Oh, cartea are un miez ca de fragă!
Ca ochii din cap o păzesc şi mi-i dragă.
Bibliotecara:
Desigur, copii, cartea este cel mai bun prieten al
nostru. Noi trebuie s-o păstrăm, să n-o murdărim, să
nu-i îndoim foile. Gr. Vieru, care iubeşte copiii, a scris
pentru voi o mulţime de cărţi.
De multe ori Gr.Vieru, la întîlnirile cu copiii, este
întrebat: „De unde vă vin versurile?”. Atunci el
răspunde: „Din copilăria voastră, din dragostea de
mamă, din largul cîmpiilor, din murmurul izvoarelor, din
tot ce este frumos.Ţin să menţionez, că versuri Vieru a
prins a scrie din copilărie. Pe cînd biografia lui de autor
de cîntece a început mult mai tîrziu – însă destul de
rodnică:
Copii, acum să-mi spuneţi care pentru voi e cea mai
scumpă şi cea mai dragă fiinţă?
- Toţi: Mama!

Bibliotecara:
:Pentru poetul nostru, la fel, mama este cea mai sfîntă
fiinţă.Dragostea sa mare faţă de ea el o redă în poeziile
şi cîntecele sale despre mamă.
(Se recită în cor poezia „Ghicitoare fără sfîrşit”)
Bibliotecara:
Ce poezii despre mama v-au plăcut şi le-aţi
memorizat?
timpul în mijlocul naturii. Jucăriile lui erau
frunzele, spicele, florile, izvorul.În primele sale
versuri copilul Vieru vorbeşte cu aceste „Jucării”:
cu casa în care s-a născut , cu frunzele zarzărului
din faţa casei, cu izvorul, cu florile, cu
stelele...Dragostea lui faţă de frumuseţea plaiului
natal, faţă de izvorul cu apă dulce, de pămîntul
din grădina cu flori, a fost destăinuită mai tîrziu
într-un şir de poezii şi cîntece.Copii, aţi putea să-
mi numiţi unele din ele?

( Se pot recita poezii le :”Tu, iarbă, tot ai mamă?”, (Se poate de recitat poezia „Plaiul meu”, „Ţara
„Cîntec despre alb” ş.a.) mea”)

Se propune aici interpretarea cîntecului „Mamele”. Cîntecul „ Dulce e ţara”.

- Drag ne este soarele Bibliotecara:Grigore Vieru nu rămîne indiferent

- La, la, la, la, la nici faţă de omul truditor de la ţară. Ce poezii v-au
- Că-ncălzeşte mamele plăcut mai mult în care poetul descrie munca
- La, la, la,la, la plugarukui?
- Mamele duioase,
- Mamele frumoase. (Copiii recită poeziile „Această pîine”,şi „Pîinea”)

Drag ne sînt steluţele Omul lasă-n cîmp o boabă,

Că adorm măicuţele Ploaia o stropeşte-n grabă
Brazda şi omătul gros
- Draji ne sînt izvoarele Îi ţin boabei cald şi dos.
- Că răcoresc mamele Şi din boabă spicul creşte
- Mamele duioase Soarele mi-l aureşte
- Mamele frumoase Silitoare ca albina
Zumzăe pe lan combina.
Bibliotecara: Un copil pe mirişti trece
Copii, după cum aţi spus poetul s-a născut şi Duce tatei apă rece
şi-a petrecut copilăria la ţară, el se afla deci, tot Albă, albă ca zaharul
 Face făina morarul
Şi brutarul meşter mare Un copil:Atît îi sînt de dragi florile, frunzele şi
Coace pîine ca un soare iarba, încît aude glasul lor, şi le înţelege vorba.
Şi femeia la ospăţ Cît e de fericit, că ştie limba florilor, limba
Taie pîinea în bucăţi. frunzelor, limba ierbii.Atît îi sînt de draji
Fiecărui o felie veţuitoarele, de la cele mai mici gîze pînă la
Cui munci cu hărnicie uriaşul elefant, încît le mîngîie cu lumina gindului

Bibliotecara: decînd era şi el mic şi pînă azi, cînd are deja

Iar zăpada, mîndrul soare,
Ploaia, brazda primitoare
Lasă partea lor de pîine
La copiii mici ca tine.
Deci, pentru a avea soare în casă, hulubi la
fereastră şi pîine pe masă – de ce avem nevoie
în primul rînd?
Toţi: De pace!
Se recită ori se cîntă „Mulţumim pentru
pace”.
Bibliotecara:
Tema războiului şi a păcii este frecventă în
opera poetului. Deosebit de simbolice sînt
poeziile sale „Aşteptînd”, „Cămaşele”,”Formular”.
(Se recită poezia „Formular”,din această
poezie se face expunerea biografiei poetului)
Bibliotecara:
Copii!Am cîntat şi recitat pînă acum poezii despre
mamă, despre pîine, despre pace şi ţară.Iar acum
să ne amintim ce poezii mai cunoaştem şi
despre ce ne vorbeşte în ele poetul?
nepoţi.
Bibliotecara:Numiţi şi recitaţi poeziile în care
sunt redate cele spuse de...
(poezii despre păsări, gîze, animale, jucării)
Bibliotecara:
V-am mai spus că poetul Gr.Vieru mai are un har
– compune muzică. Are şi culegeri de cîntece „Să
creşti mare”,”Învierea”, „Ce spune izvorul”, etc.
Cîntecul lui Gr.Vieru porneşte din imaginea
sonoră a versurilor din valoarea lui poetică. În
accepţia poetului cîntecul este „fiinţa cea mai
paşnică şi mai internaţională”.
(Se interpretează cîntecul „Ţărişoara mea”)
Bibliotecara:Vă propun să meditaţi
acum asupra semnificaţiei denumirilor cărţilor.De
pildă:”Frumoasă-i limba noastră”, „Taina care mă
apără” – e o taină a frumosului, ne apără de
tăcere, de uitare.
„Un verde ne vede” – e o comunicare cu natura,
este eternitatea verdelui, e viaţă.
Grigore Vieru scriind versuri pentru cei mici – şi-
a crescut armate de cititori. Deschizînd uşi
necunoscute în lumea frumosului, şi-a îndemnat
tinerii confraţi fideli să-l urmete.
Scriind simplu, a îndemnat să scrie chiar şi pe
cei mai lipsiţi de har, organizînd o armată de
epigoni.Şi nu a rămas nemulţumit – mulţi din ei i-
au dedicat versuri, cîntare, mărire ca. N.Dabija,
Arc. Suceveanu, D. Matcovschi, I.Anton,
I.Vatamanu, I. Vieru etc.
(Poezia lui A.Roşca „Tot la suflet mult ai dor”)
(Poetului Gr.Vieru)
Pom cu jingaşă lumină,
Ochiul tău durere lină,
A lăsat un dulce măr,
Raza cea curată-n cer.
Şi cum vreme-aşi schimbă faţa,
Vine luna-a ta braţă
Mărul, mărul, roşior
Creşte aicea pom de dor.
Peste codri, la izvoare,
Pune ramul albă floare.
La tîmplă şi la mijloc
Frunză a zice, te-arde-un foc.
Ai, se strecură ea-n ceaţă
Firulcel cei zicem viaţă
Mărul, mărul roşior,
Tot la suflet mult ai dor.
Bibliotecara: Copii, vă propun acum să fiţi
atenţi şi să-mi răspundeţi la unele ghicitori, pe
care le-a alcătuit pentru voi Gr.Vieru.
(Se citesc ghicitori scrise de Gr.Vieru pentru
copii, la care copiii răspund corect şi cu plăcere.
Li se propune copiilor ca ei singuri să-şi propună
unul altuia ghicitori).
Bibliotecara:
Copii, poetului Gr.Vieru atît de draji îi sînt
oamenii, copiii, încît le dăruie cu mărinimie focul
inimii: poftim, luaţi-l poate vă încălziţi, poate vă
tămăduiţi de rău şi de întuneric.
Să-i mulţumim şi cum îi stă bine unui rege
muncitor, să-l lăsăm să şlefuiască cuminte mai
departe diamantele metaforei pentru coroana sa
regală.