Genul liric

Proiect realizat de:

Scutaru Larisa
 DEFINITIE

• Opera lirica este opera literara in care

autorul is exprima gandurile si
sentimentele in mod direct, utilizand
numeroase procedee artistice
(imagini artistice si figuri de stil).
 TRASATURI
• Eul liric îşi exprimă direct sentimentele ( de admiraţie, de
teamă, de bucurie ) prin intermediul figurilor de stil şi a
imaginilor artistice.
• Eul liric este prezent în text prin mărci lexico-gramaticale:
pronume şi adjective pronominale de persoana I  (eu,
mine, îmi, mie, mea) şi verbe de persoana I (stau, citesc,
admir, cânt).
• Modurile de expunere folosite sunt descrierea şi
monologul liric.
• Eul liric (vocea interioară a poetului) îşi confesiază direct
gândurile, ideile şi trăirile.
 EUL LIRIC
• Eul liric este o voce care comunică-prin textul poetic-
idei,gânduri,sentimente;este un alt chip al
poetului(transpus într-o anumită
ipostază :contemplativul,mediativul,
nostalgicul,observatorul,îndrăgostitul etc.)
• Mărcile lexico-gramaticale ale prezenței eului liric într-
un text poetic pot fi următoarele:
– Verbe,pronume și adjective pronominale de pers. întâi
– Verbe,pronume și adjective pronominale de pers.a doua
– Verbe la imperativ,substantive în vocativ,interjecții
exclamative
 Plan de argumentare a apartenentei unui text
la prima vedere la genul liric
• I. Definitia genului liric
• II. 1. Adaptarea definitiei operei lirice la texul dat (+formulare de
opinie)
• 2. Precizarea temei, a semnificatiei titlului si a structurii textului dat
• 4. Evidentierea expresivitatii versurilor si analiza strofelor
(sentimente, idei, atmosfera, procedee artistice si rolul lor)
• 5. Extragerea marcilor lexico-gramaticale ale eului liric si precizarea
rolului acestora
• 6. Mentionarea modurilor de expunere caracteristice liricului,
descrierea si monologul liric, si mentionarea rolului acestora
• 7. Reliefarea elementelor de versificatie si a rolului lor
• III. Concluzii
 Specii ale genului liric
– Elegia – Gazelul 
– Oda – Rondelul
– Pastelul – Sonetul
– Meditația – Pamfletul
– Doina – Satira
– Idila
– Imnul 
– Romanța
– Glosa
 Autori
• Mihai Eminescu
• Octavian Goga
• George Coșbuc
• George
Topârceanu
• Vasile Alecsandri
• Nicolae Labiș
 Lacul-M.Eminescu
• Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni îl încarcă;
Tresărind în cercuri albe
El cutremură o barcă.
• Și eu trec de-a lung de
maluri,
Parc-ascult și parc-aștept
Ea din trestii să răsară
Și să-mi cadă lin pe piept;
• Să sărim în luntrea mică,
Îngânați de glas de ape,
Și să scap din mână cârma,
Și lopețile să-mi scape;
• Să plutim cuprinși de farmec
Sub lumina blândei lune -
Vântu-n trestii lin foșnească,
Undoioasa apă sune!
• Dar nu vine... Singuratic
În zadar suspin și sufăr
Lângă lacul cel albastru
Încărcat cu flori de nufăr.
 Vara-George Topârceanu
• Priveam fără de ţintă-n sus - Şi ei cântau o doină-n cor.
Într-o sălbatică splendoare Juca viaţa-n ochii lor
Vedeam Ceahlăul la apus,  Şi vântul le juca prin plete.
Departe-n zări albastre dus,  Miei albi fugeau către izvor
Un uriaş cu fruntea-n soare,  Şi grauri suri zburau în cete.
De pază ţării noastre pus.
Şi ca o taină călătoare,  • Cât de frumoasă te-ai gătit, 
Un nor cu muntele vecin Naturo, tu! Ca o virgină
Plutea-ntr-acest imens senin Cu umblet drag, cu chip iubit!
Şi n-avea aripi să mai zboare! Aş vrea să plâng de fericit, 
Şi tot văzduhul era plin Că simt suflarea ta divină, 
De cântece ciripitoare. Că pot să văd ce-ai plăsmuit!
Mi-e inima de lacrimi plină, 
• Privirile de farmec bete Că-n ea s-au îngropat mereu
Mi le-am întors către pământ - Ai mei, şi-o să mă-ngrop şi eu!
Iar spicele jucau în vânt,  O mare e, dar mare lină -
Ca-n horă dup-un vesel cânt Natură, în mormântul meu, 
Copilele cu blonde plete,  E totul cald, că e lumină! 
Când saltă largul lor vestmânt.
În lan erau feciori şi fete, 
1850-1889 1881-1938 1866-1918
1886-1937 1821-1890 1935-1956