Cuvânt înainte

Schimbările de tot felul, tehnologia și ecranele nu ne pot îndepărta de întrebările fundamentale ale
existenței, de emoții și de dorința de a le împărtăși.
Tocmai de aici vine puterea artei de a înfrunta proba timpului cu seninătate.
După o lungă așteptare în sertar, scrierile mamei mele, Natalia Poșa, păstrează nealterată
prospețimea trăirilor ce le-au dat viață si care le fac demne de a iesi din uitare.

Autoarea experimentează mijloace de expresie variate, călăuzită însă de aceleași constante. Cu

pasiune și fantezie, ea cerne cu o privire nouă multiplele fațete ale lumii și ale naturii umane, precum în :

Sisif – Personificare a efortului perpetuu, a luptei dintre aspirație și determinările exterioare. A

căutării existențiale, a acceptării și a voinței de a da un sens superior strădaniei.

Labirintul – Metaforă a introspecției, unde revolta și căutarea se metamorfozează progresiv într-o

interogare asupra părții de umbră a sinelui. Un parcurs inițiatic al asumării, în care victoria asupra
întunericului este punctul de plecare al concilierii cu sinele.

Pe malul fluviului – reverie în care introspecția generează viziuni fluide, ample, cosmogonice.

Sonete și rondele – Veșmântul clasic conferă experienței proprii, trăirilor și nostalgiilor un soclu
durabil.

Arderea cuvintelor – poeme – exprimând pasiunea statornică a autoarei : împărtășirea trăirilor

prin cuvânt. Inseparabilă de îndoieli și de interogații.

Poeme scurte – Instantanee ce captează cu spontaneitate imagini impresioniste sau imagini

mentale fugace.

Omagii – Trecută prin filtrul personal, cultura este la fel de fertilă ca însăși natura sau viața.
Referința culturală este asumată cu admirație și revendicată cu recunoștință.

Poezii pentru copii – publicate și inedite – Un univers ludic, în care inocența copilăriei își dă
întâlnire cu creativitatea și înțelepciunea viețuitoarele naturii. În care autoarea nu uită să strecoare
dragostea de limbă și de cuvânt.

Darul autoarei de a descoperi frumusețea și farmecul în ce tot ce este efemer și lupta cu îndoielile
se însoțesc cu aspirația spre valorile spirituale, permanente, durabile.
Această articulare dintre delicatețea simțirii și îndâjirea căutărilor conferă creației sale o alchimie
complexă, singulară.

Carmen POŞA, 2023

 Poeme scurte – Instantanee ce captează cu spontaneitate imagini impresioniste
sau imagini mentale fugace.

POEME SCURTE

Pe nisip

Cere din spume

pe nisip
Sempiflerii
să-i scriu chip...
Ploaia-vântul
în verif,
Vremea-marea :
Vai, Sisif !

În stele

Dragostea mea, dragostea ta

maci să-nflorească prin grâie !
Cântecul meu, cântecul tău, suflete
plânse s-aline !

Sângele meu, sângele tău, flăcări

în ochi să aprindă !
Flacăra lor, naltul ei zbor
visuri în stele s-anine !

Aștept

Sunt flutur ? Nu înca. Trupul mi se-închide

tânar în mantia primenitoare...
Astfel aștept. Mâinile știu, bine știu că-ai să vii.

Copacul

Scriu cu ramura-n cer

un cânt,
cu miresmele
descânt...
Vara râsu-mi ia
pe vânt,
Toamna, plânsetu-n pamânt.
 Floarea

Floarea foile-și desface,

Nimfa-n flutur se preface,
Fusu-și înfășoara firul,
Frunza flutură zefirul,
Focul fâlfâie eșarfe,
Fânu-nfioreaza harfe
Și fălos, un vârf de stuf
A foșnit c-un pămătuf.
 Urma

Pe-o frunză
las urma sărutului :
s-o cânte
pe buza ştiutului.
Dar fruza
se-nchină trecutului :
o cerne
sub burniţă, lutului.

Taci,

Marea-și înghite lacrima neânteleasa.

........................................
Taci, sufletul meu ! Nu chema prea curând
întunericul ce va să vină.

Ard chiparoși în inima singurătății.

........................................
Ramâneti voi de veghe, nădejdi stalactind
pe sub pânze de apă.
Peste stâncile goale stelele curg râuri
de miere...
........................................
Dragostea mea, urcă și tu prin ninsorile
eternității.

Ploaie de vara

Alergând, sărind, la vale

hohotesc pâraiele,
Leoarcă ud pâna la piele
ceru-și stoarce straiele.

Frunze căzând
Cad frunze uscate din ramuri,
Simt zborul lor invers sunând :
din creștet ușoare desprinse
se-așează pe jos rând pe rând.

Răsărit cu liliac
Oare și-a muiat grădina pletele în răsărit ?
Ori cu liliac az-noapte cerul fruntea și-a gătit ?

Amurg violet cu brad

Cavaler turnat în zale – bradul-nalt suspină-ncet
Să înjunghii doar cu un deget inima unui poet ? !
Sălcii plângatoare pe râu
Ofelii nebune își cată
Cununa de valuri furată.

Plopi sub lună

Torc din caiere-mpreună
plopii borangic sub lună

Flori și fluturi
Albe, galbene, albastre, roșii și portocalii
cad jos aripi de mătase, zboară-n cer petale vii.

Crâng toamna
Veverițe-n dans – văpăi nebune
printre crengi de jad și de cărbune.

Livada sub promoroacă

Visează caișii și merii
podoaba primăverii.

Flori sub rouă

Parcă stelele-au plâns în zori
când s-au despărțit de flori.

Vârtej
Vântul câte-odată-înebunește :
după coadă lui se fugarește.

Flori după ploaie

Umeri albi, obrajii roșii, părul galben
și-au spălat,
ochii-albaștri râd cu lacrimi :
vai, prosopul lor vărgat !

Pe lac
Nuferi galbeni se desfac –
ori bobocii sunt pe lac ?

Pajiște cu păpădii
Când s-a ridicat în scări mândrul crai – Soare
stelele din cer i-au căzut la picioare.
Câmp de in
Oare boarea asta de vânt
aduse cerul fâșii pe pământ ?

Seara
Primăvara gâlgâie lalelele,
Luntrile de liniști lunecă pe cer.

Zorele
Fetițe cu rochii invoalte, cu ochii râzând, îndrazneți,
se cațăr pe gard pân-la geamuri :
- Hei, fetelor, ce-o să vedeți ?

Combina pe lan
Păsări mari cu aripi grele
peste lan s-au așezat.
Dar minune, uite-n urmă
curge aurul curat.

Mai
Strâns se-îmbratiseaza
cerul și câmpia.
Soarele și luna
le țin cununia.

Vis
Un codru cu frunze-alăute
și numele printre sunând...

Caut urma
Ci eu caut urma păsării-flacără
prin cer, prin carne, prin lut.

Fată cu ie
Cu fir de izvoare, ac de rază vie
toată primăvară și-a pus-o pe ie.

Atunci
Cum îti ieșeau cu facle-aprinse-n șir castanii
și te-așteptau cu-îmbrațisarea să le stingi...

Atunci II
Când zei lunecau în cristaluri sunânde
și-n ochi îți căzuse cel mai.
Tristețe
Ce tulbure apa târând cerul vânat...
si vântul cazând în el însusi gemând.

Să crezi
Urmărind potcoavei semnul : arabescuri fel de fel,
Să-i zărești galopu-n aer și să crezi că tu ești cel.

Mama și copilul
Degeţelele înguste
mi se-agață strâns de fuste
și-mprejur aud mereu
râsul tău de zurgălău.

1 Iunie (Parada copiilor)

Stegulețe tricolore, aripi moi de porumbei,
curg pe stradă valuri-valuri, cu argint de clopoței.

Cântecul cel
Cântecul ce mă pierdu
Caută-l și vino cu.

De la piață
S-au mutat livada și via
în coș la Maria.

Mai ține-mi
O, floarea ! Fructul știu că va să vină...
Dar tu mai ține-mi aripile-n cer.

Crud
Ei dănțuiau frenetic cu deznădejdi-delicii
pe ruperea în minim a țipătului gol.

Din album
Mă-nvaluie fantasme sunând a lemne goale
alunecând pe geană miresmei din ierbar.

Ore
Dar orele prea grele,
vai, prea grele pe prunduri surd cazând,
spărgeau țăndări cerul
descumpaneau lumina.
Oglinzi delirante
Oglinzi delirante prelung hohotind printere ierburi amar
spărgeau țăndări cerul ce sta surâzând sus, netulburat.

Moment
Sfidător sorbind otravă rouă-n șiruri de turle
și plonjând în golul sferic dintre timpul nu și e.

Târziu
Când șuieră austrul prin fluiere sfărmate, de oase,
și sângele îngenunche, sfâsiat.

Creștea tăcerea
Creștea-mprejur tăcerea atât de grea, de dură și compactă :
Ne micșoram că-n blocul de gheață greieri strânși.

Supt
Așteptam. Sau visam că aștept așteptarea :
aceeași ședere supt putrede ploi.

Arsură
Și aerul, pe unde-au trecut vorbele cele
tulumbe, rotește, de fum.

Noapte grea
Val gâlgâind de-ntuneric : smoală topită, catran :
Noapte mai neagră decât.

Fugă prin
Șerpii ierbii șuierau năpraznic
săbii despicate ascuțindu-și.

Extatic
O noapte lucidă, o liniște atât-de înaltă, :
puteam privi cu ochii stelelor în noi.

Simplu
Și-n vale copilul cu inima-n pumni îmbia :
- Hai, vino și bea !

Sub viață
Și norul, și nordul, și sudul, și sorbul
în trupuri surpând.

Absorbit
Credeam că zbor... Dar zburam cum se zboară ?
Cădeam prăbușit în înalt.
Despre autoare

Natalia POŞA (1922-1990, Botosani)

Licențiată în psihologie–pedagogie, profesoara Natalia POŞA a contribuit

la formarea mai multor generații de educatoare și învățători, la Liceul și
Institutul Pedagogic din Botoşani.
S-a bucurat de preţuirea botoşenenilor pentru cultura şi talentul său literar,
dar și pentru dăruirea ce a marcat o activitate didactică diversă : a predat
limba și literatura română, franceză, a animat activități artistice.
Din păcate, numai o mică parte din creațiile sale a cunoscut lumina tiparului. Cartea de poezii
pentru copii preşcolari și şcolari mici „Cine eşti tu, primăvară ?” (Editura Ion Creangă 1988),
publicată cu puţin înainte de căderea comunismului, nu a beneficiat de o distribuire prea largă.
Cu atât mai puțin alte creații literare – majoritatea inedite – și care reflectă un univers plin de
sensibilitate și de imaginație.
În afară de ecoul pe care le-ar putea avea asupra cititorului, poemele sale par înzestrate cu o
chemare în plus – cea de inspira. Cea de a trezi imaginația și de a suscita noi idei creative – și poate
că nu numai în domeniul literar.
Dupa ce am tehnoredactat manuscrisele, ideea că acum aș putea îndeplini o dorință a mamei mele,
exprimată pe vremea când eram studentă la Arte Vizuale, s-a impus ca o evidență. Astfel, unele
dintre lucrările mele, deși pictate înainte de a mă implica în publicarea acestui volum, participă la
prezentarea sa grafică.
Carmen POŞA

Mulțumim cititorilor
pentru interesul acordat
și pentru a face cunoscut acest conținut
prin distribuirea link-ului pe rețelele sociale.

© Carmen Posa, 2023

Autor : Natalia Poşa

Co-autor, coperta și prezentarea grafică : Carmen Poşa

Reproducerea, integrală sau parțială, este permisă numai în scop non-comercial

și cu condiția de a se menționa numele autorului si titlul volumului.
Orice utilizare comercială fără consimțământul autorului
sau al succesorilor săi în drepturi sau cesionari, este ilegală.