RC

MAURICE CAREME

Inima curată

El se mulțumea să fie

Fericit făr’ să se știe.

Și, glumindu-și de mai-mari,

Trăia ca un cerșetor,

Fugind de acei gomoși,

De slăvire și bănuți.

Bucuroși ei l-ar fi vrut

Stopat, reținut.

Dar acel om cu inimă curată

Nu-ntre ziduri se arată

 Cu forţa iubirii

Cu forţa iubirii
Florile, copacii, zburătoarele,
Cu forța iubirii
Izvoarele, văile, colinele,
Cu forţa iubirii
Trenurile, avioanele, vapoarele,
Cu forţa iubirii
Copiii, zarurile lor, cercurile lor,
Cu forţa iubirii
Fetele privind printre draperii,
Cu forţa iubirii
Oamenii adorând cerul,
Cu forţa iubirii
Totul devine, într-o bună zi, veșnicie

Imaginea mamei
Am poza ta, o poză
Ce-n inimă-mi trăieşte
Cu-atât de pure linii;
De vârstă nu vorbeşte.
De-acolo-mi glăsuieşti
Cu buze nemişcate,
Şi, blândă, mă priveşti
Cu pleoapele lăsate.
Nenorocirea când
În cale mi se pune,
Inima ta mi-o spune,
Lângă a mea bătând.
 Chip pierdut
Se nasc cuvinte cum le-ngân;
Sub pasări arbore bătrân
Sunt, şi sub trestii, râu, pornesc;
Sunt sat, ferestre când sticlesc,
Că-i greu să mă mai desluşesc.

Femeie

Eşti gustul pâinii ce-o mănânc,

Eşti sărbătoarea săptămânii;
Linia soartei scrisă-adânc,
Ce-mi poţi citi în palma mâinii;
Tristeţea, bucuria mea,
Eşti cântecul, şi eşti culoarea,
Şi, dulce-n vine, eşti vâltoarea
Făcând să-mi bată inima.

Inima de copil

Nu-I taina de-nteles

Zvacnind in pieptul meu

 Da tuturor ghes

Asemeni unui zmeu.

Precum o colivie

In plina sarbatoare

Ea pasarele-mbie

Cu trestii cantatoare.

Le da – ca la oricare

Copil – la toate ghes:

Un zbor de vant, sub soare,

Nu-i taina de-nteles!

Pentru Tata
Scriu miel…Au cum se poate ?
Doar carliont sunt toate :
Si frunzele-n arini
Si pajistea-n lumini...

Scriu helesteu la fel,

Si mi se uda buzele.
Broscuta rade-n el;
Pe trestii, buburuzele.

Padure scriu – verzuie...

Si - vezi? – zefiru-i ramura.
O veverita suie
 Ma-mbie ca o flamura.

Iar de mai scriu si tata,

Indata vraja-i gata:
La pieptul lui m-alina
O lume mai blajina...
Soricelul
Posomorat si grav, sub scanduri,
Intre ruine, dus pe ganduri,
In nopti cu bezne si fantasme
Isi spune fel de fel de basme.

Poet al negrului abis,

Se-nalta-ntr-un amurg de vara
Pe aripile unui vis.

Si zboara-n gandul lui, buimac,

Un zbor cu linii frante scris,
Frenetic zboara, zboara, zboara,

Ca liliac.

La souris
La souris qui medite, grav et sombre,
Dans les decombres
Et passe de longue nuits noires
A se raconter ds histoires,

La souris, poete de l’ombre,

Un jour s’eleve
Sur les ailes de son reve

Et, dans l’air doux

Des crepuscules du mois d’aout,
Vole en esprit,
 Chauve-souris.

Doi Elefantei

Fost-au doi elefantei

Foarte albi cu drept temei.

Cand mancau o patlagica,

Se roseau ca o margica.

Rontaiau macris sau stir?

Erau verzi ca un clondir.

Cum sugeau o corcodea,

Pielea-n galben le lucea.

Da-le lapte!...Vezi acuma?

Sunt mai albi decat e spuma...

 Intr-o zi-i pudrara - ah! –

Pentru-o nunta de rajah

Cu un praf marunt de aur,

Scos anume din tezaur.

Straluceau si zi si noapte

Si-n zadar baura lapte,

Vedre-ntregi, ca vai de ei –

Dragii mei elefantei...

Calul

Cum ati putea sa ma cunoasteti ?

Imi spuse cu tristete-un cal.

Voi doar imi iscoditi dantura,

Si parul cu luciri de val

Sau, poate-n treacat, calcatura.

 Si totusi, am si eu un suflet,

Cu-al vostru - poate – inrudit,

Intins, cu aripi usurele,

C e tot viseaza, priponit,

Sa galopeze printre stele.

Le Cheval

Comment pouriez-vous me connaitre?

M’a dit tristement un cheval.

Vous ne regardez que mon poil,

Mes dents et ma facon de mettre

Mes lourde sabots l’un devant l’autre.

Et si portant, j’avais une ame

Peu different de la votre,

Une ame tout horizontale

Qui reve devant la lucarne

De galoper dans les etoiles!