Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
A fost un poet, prozator și jurnalist român, considerat, în general, ca fiind cea mai
cunoscută și influentă personalitate din literatura română.
Făcând parte din curentul romantic târziu, poezia sa conține noțiuni din metafizică,
mitologie, filosofie și istorie, pe când proza sa conține și elemente sociologice.
Temele recurente din opera sa sunt natura, temă tipică romantismului, care în cazul lui
Eminescu este privită prin prisma folclorului autohton, dragostea, uneori violentă, alteori
intimă sau neîmpărtășită, nașterea, moartea, cosmosul și condiția geniului.
Şoptit pe jumătate.
1. Ce e amorul? Te urmăreşte săptămâni
Un pas făcut alene,
Ce e amorul? E un lung
O dulce strângere de mâini,
Prilej pentru durere,
Un tremurat de gene.
Căci mii de lacrimi nu-i ajung
Şi tot mai multe cere.
Te urmăresc luminători
Ca soarele şi luna,
De-un semn în treacăt de la ea
Şi peste zi de-atâtea ori
El sufletul ţi-l leagă,
Şi noaptea totdeauna.
Încât să n-o mai poţi uita
Viaţa ta întreagă.
Căci scris a fost ca viaţa ta
De doru-i să nu-ncapă,
Dar încă de te-aşteaptă-n prag
Căci te-a cuprins asemenea
În umbră de unghere,
Lianelor din apă.
De se-ntâlneşte drag cu drag
Cum inima ta cere:
1
2. Ce te legeni?... 3. Lacul
- Ce te legeni, codrule, Lacul codrilor albastru
Fără ploaie, fără vânt, Nuferi galbeni îl încarcă;
Cu crengile la pământ? Tresărind în cercuri albe
- De ce nu m-aş legăna, El cutremură o barcă.
Dacă trece vremea mea!
Ziua scade, noaptea creşte Şi eu trec de-a lung de maluri,
Şi frunzişul mi-l răreşte. Parc-ascult şi parc-aştept
Bate vântul frunza-n dungă - Ea din trestii să răsară
Cântăreţii mi-i alungă; Şi să-mi cadă lin pe piept;
Bate vântul dintr-o parte -
Iarna-i ici, vara-i departe. Să sărim în luntrea mică,
Şi de ce să nu mă plec, Îngânaţi de glas de ape,
Dacă păsările trec! Şi să scap din mână cârma,
Peste vârf de rămurele Şi lopeţile să-mi scape;
Trec în stoluri rândurele,
Ducând gândurile mele Să plutim cuprinşi de farmec
Şi norocul meu cu ele. Sub lumina blândei lune -
Şi se duc pe rând, pe rând, Vântu-n trestii lin foşnească,
Zarea lumii-ntunecând, Unduioasa apă sune!
Şi se duc ca clipele,
Scuturând aripele, Dar nu vine... Singuratic
Şi mă lasă pustiit, În zadar suspin şi sufăr
Vestejit şi amorţit Lângă lacul cel albastru
Şi cu doru-mi singurel, Încărcat cu flori de nufăr.
De mă-ngân numai cu el!
2
Căci astăzi dacă mai ascult
4. Adio Nimicurile-aceste,
Îmi pare-o veche, de demult
De-acuma nu te-oi mai vedea, Poveste.
Rămâi, rămâi, cu bine! Şi dacă luna bate-n lunci
Mă voi feri în calea mea Şi tremură pe lacuri,
De tine. Totuşi îmi pare că de-atunci
Sunt veacuri.
De astăzi dar tu fă ce vrei,
De astăzi nu-mi mai pasă Cu ochii serei cei dentâi
Că cea mai dulce-ntre femei Eu n-o voi mai privi-o...
Mă lasă. De-aceea-n urma mea rămâi -
Adio!
Căci nu mai am de obicei
Ca-n zilele acele,
Să mă îmbăt şi de scântei
Din stele,
4
Într-un cotlonde sobă. ..
Şi ah! şi dragă-mi mai era! Ah! îmi îmblă ades prin gând
Vorbeam blând cu dânsa, O cântare veche.
Dară ea nu-mi răspundea Parcă-mi ţiuie-aiurind
Şi de ciudă eu atunci Dulce în ureche:
Am aruncat-o-n foc. Lume, lume şi iar lume!
Şi pe şură ne primblam
Peste stuf şi paie
Şi pe munţi ne-nchipuiam.
Cu fiece bătaie
Mărsileam alături.
Şi pe cap mi se îmfla
Casca de hârtie.
O batistă într-un băţ.
Steag de bătălie.
Cântam: Trararah!
..............................
5
Table of Contents
Mihai Eminescu..............................................1
1. Ce e amorul?...............................................1
2. Ce te legeni?...............................................2
3. Lacul...........................................................2
4. Adio............................................................3
5. Copii eram noi amândoi..............................4