15 ianuarie 1850- 15 iunie 1889

Copilaria
-s-a nascut in Ipotesti , jud Botosani , in casa familiei Eminovici , fiind al 7
lea copil

-o fire sensibila , cu inclinatie spre poezie datorita mamei sale , iubitor al

naturii

,,Fiind băiet păduri cutreieram

Și mă culcam ades lângă isvor,
Iar brațul drept sub cap eu mi-l puneam.
S-aud cum apa sună-ncetișor:
Un freamăt lin trecea din ram în ram
Și un miros venea adormitor.
Astfel ades eu nopți întregi am mas,
Blând îngânat de-al valurilor glas.”

Studii

-clasele I-II- Ipotesti

1859-1960-clasele III-IV - Școala primară ortodoxă oriental

la Cernăuți.

1861-1863- Obergymnasium din Cernăuți--- liceu german

1864- pleaca cu trupa de teatru Fanny Tardini-Vladicescu

1866 până în 1869 este  sufleor și copist de roluri în trupa lui Iorgu

Caragiale, apoi secretar în formația lui Mihail Pascaly și, la
recomandarea acestuia, sufleor și copist la Teatrul Național,

Între 1869 și 1872 este student la Viena.- Facultatea de

Drept( intrerupe studiile din cauza lipsei banilor )

1872-1874-student la Berlin –Facultatea de Drept ( nefinalizata )

Ocupatii
  poet

 prozator

 jurnalist

 sufleor la teatru

 copist

 corector la revista ,,Timpul,,

 revizor scolar

 inspector scolar

debut

1864-apare intr o brosura scolara poezia ,,La mormantul lui Aron Pumnul ,,

1866- in revista Familia a lui Iosif Vulcan, debuteaza literar cu poezia De-aș avea. 

 Opera
-volume de poezii
-proza ( basme ,
Sarmanul Dionis )
-studii matematice /
filosofice
 Temele poeziei
Natura ( Lacul , Ce te legeni , O,ramai,
Freamat de codru , Somnoroase pasarele ,
Sara pe deal etc)
Iubirea ( Craiasa din povesti , Calin-file din
poveste , Luceafarul , Floare-albastra, Pe
langa plopii fara sot , Singuratate etc)
Timpul ( Revedere , Glossa , Scrisoarea II
etc)
Istoria ( Scrisoarea III, Ce-ti doresc eu tie ,
dulce Romanie , Rugaciunea unui dac etc)
Viata /moartea ( Elegie , Sonete , Mai am un
singur dor etc)
Cosmosul ( Scrisoarea I, La steaua )
Arta poetica ( Epigonii , Numai poetul,
Criticilor mei )

Relatii
Ion Creanga –cel mai bun prieten
Veronica Micle –marea iubire
Titu Maiorescu – protectorul si managerul
sau
 Sfarsitul…
Mai am un singur dor
În liniștea serii
Să mă lăsați să mor
La marginea mării;
Să-mi fie somnul lin
Și codrul aproape,
Pe-ntinsele ape
Să am un cer senin.
Nu-mi trebuie flamuri,
Nu voi sicriu bogat,
Ci-mi împletiți un pat
Din tinere ramuri.

Mormântul lui Mihai Eminescu în Bellu din București

Tudor Vianu a spus: „fără Eminescu

am fi mai altfel și mai săraci”.

Versuri de scris
La steaua Luceafarul
La steaua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă, Trăind în cercul vostru strâmt
Că mii de ani i-au trebuit Norocul vă petrece,
Luminii să ne-ajungă. Ci eu în lumea mea mă simt
Nemuritor și rece."
O ramai

Astfel zise lin pădurea, Dorinta

Bolți asupră-mi clătinând - Vino-n codru la izvorul
Șuieram l-a ei chemare Care tremură pe prund,
Ș-am ieșit în câmp râzând. Unde prispa cea de brazde
Crengi plecate o ascund.
Astăzi chiar de m-aș întoarce
A-nțelege n-o mai pot... Şi în braţele-mi întinse
Unde ești, copilărie, Să alergi, pe piept să-mi cazi,
Cu pădurea ta cu tot? Să-ţi desprind din creştet vălul,
Să-l ridic de pe obraz.

Şi te-ai dus, dulce minune, Pe genunchii mei şedea-vei,

Ş-a murit iubirea noastră - Vom fi singuri-singurei,
Floare-albastră! floare-albastră!... Iar în păr înfiorate
Totuşi este trist în lume! Or să-ţi cadă flori de tei.

Scrisoarea III Criticilor mei

Eu? Îmi apăr sărăcia și nevoile și neamul…
Și de-aceea tot ce mișcă-n țara asta, rîul, ramul, E ușor a scrie versuri,
Mi-e prieten numai mie, iară ție dușman este, Când nimic nu ai a spune,
Dușmănit vei fi de toate, făr-a prinde chiar de Înșirând cuvinte goale
veste; Ce din coadă au să sune.
N-avem oști, dară iubirea de moșie e un zid
Care nu se-nfiorează de-a ta faimă, Baiazid! Numai poetul
Lumea toată-i trecătoare.
Luceafarul Oamenii se trec și mor
Ca și miile de unde,
– „Cobori în jos, luceafăr blând, Ce un suflet le pătrunde,
Alunecând pe-o rază, Treierând necontenit
Pătrunde-n casă și în gând Sânul mării infinit.
Și viața-mi luminează!"
Numai poetul,
Cum el din cer o auzi, Ca pasări ce zboară
Se stinse cu durere, Deasupra valurilor,
Trece peste nemărginirea timpului :
Iar ceru-ncepe a roti
În locul unde piere;