Proiect – ISTORIA ARTEI

Art Nouveau (pronunție românească: /ɑːrt nuvo/, pronunție franceză: [aʁ nuvo]; termen
provenit din limba franceză, însemnând artă nouă) este un stil în artă, artele aplicate, arhitectură, și
în special în artele decorative, cunoscut sub diferite denumiri în mai multe limbi: Jugendstil în
germană, Stile Liberty în italiană, Modernismo catalán în spaniolă, etc. Maximul de popularitate al
stilului a fost între anii 1890 - 1910.
Un obiectiv major al Art Nouveau-ului a fost de a reduce diferențele dintre artele plastice tradiționale
(în special pictură și sculptură) și cele aplicate. A fost cel mai des folosit în amenajări interioare, arte
grafice, mobilă, sticlărie, textile, ceramică, bijuterii și lucrări metalice.
Până în 1914, și odată cu începutul Primului Război Mondial, Art Nouveau-ul și-a pierdut în mare
măsură influența în artele plastice. În anii 1920, a fost înlocuit de stilul artistic, arhitectural și
decorativ Art Deco și apoi de modernism. Stilul Art Nouveau a început să reintre în atenția criticilor
de artă la sfârșitul anilor 1960, cu ocazia marii expoziții de la Muzeul de Artă Modernă din New
York din anul 1970, unde a fost prezentată opera lui Hector Guimard.

Interior din Hôtel Tassel de Victor Horta (1892–1893 CAZINOUL DIN CONSTANTA-1905

Gura stației de metrou Abbesses din Paris, de Hector Guimard (1900) TURNUL EIFFEL

Art Nouveau Elsewhere In Paris-1901

CLADIRE -ORADEA