Arta și Designul

în perioada interbelică

Perioada interbelică cuprinde intervalul de 21 de ani dintre cele două războaie mondiale
(1918-1939). Din punct de vedere politic a fost o perioadă destul de zbuciumată, în ciuda păcii
proaspăt instaurate, deoarece conflictele puteau izbucni din nou. Cu toate acestea, la începutul
secolului al XX-lea omenirea a avut parte de o perioadă inovatoare, denumită La Belle Époque,
perioadă în care numeroase invenții și descoperiri au influențat viața cotidiană. În această perioadă,
influențată de Primul Război (denumit de Raymond Guidot drept „Războiul, laborator de cercetare
tehnologică”) și anticiparea declanșării celui de al doilea, se manifestă un interes crescut pentru
descoperirea de noi materiale ce au influențat arta și designul, astfel în această perioadă sunt
descoperite materiale precum: sticla de borosilicat, fibra de sticlă, cauciucul sintetic BUNA-S și
BUNA-N, neoprenul, cauciucul butyl, nailonul, polistirenul, plexiglasul și melamina. Perioada
interbelică, se poziționează cronologic, la începutul secolului XX fiind considerat „secolul vitezei”,
acest aspect fiind surprins în arta și designul specific acestei perioade. În ceea ce privește arta și
designul ce se remarcă în această perioadă, două stiluri: Art Deco și Streamlineul.

O perioadă de „noi căutări” începe după anul 1910, perioadă în care se pun bazele unui nou
stil, Art Deco. Acesta este un stil internațional de sinteză, subordonat modernismului. Accentul este
pus pe elementele ornamentale, se produc obiecte funcționale, dar intens decorate, uneori în mod
excesiv. Aceste principii sugerează progresul tehnologic specific acestei perioade. Apare în Franța
între anii 1910-1911, dar ia amploare aproape după Primul Război Mondial. Toate aceste principii
și baze ale stilului Art Deco se fundamentează odată cu o expoziție importantă, și anume Expoziția
Internațională de Artă Modernă și Decorativă, din Paris în anul 1925. Chiar denumirea acestui stil
este preluată din numele expoziției, termenul de „Art Deco” fiind abrevierea acestuia. Prezența cea
mai notabilă de la această expoziție este cea a lui Le Corbusier, acesta fiind unul din principalii
critici ai mișcării Art Deco, el fiind ghidat de principii moderniste, considerând inutile elementele
într-o perioadă în care accentul este pus mai mult pe funcționalitatea obiectelor.

Principiile Art Deco erau: utilizarea repetitivă a formelor liniare și geometrice, inclusiv
forme triunghiulare, în zigzag, trapezoidale și cu chevron. Similar cu predecesorul său, Art
Nouveau, atunci când sunt reprezentate obiecte precum flori, animale sau figuri umane, acestea sunt
extrem de stilizate și simplificate pentru a respecta estetica generală a Art Deco formele geometrice,
liniile netede, formele șiruri și culorile luminoase și vesele. A fost foarte inspirat și de formele și
modelele tribale aztece și egiptene, care este preponderent în aspectul generalîn acest stil.

Art Deco a fost inspirat de numeroase mișcări de artă dinaintea sa, cum ar fi cubismul,
constructivismul, futurismul și Art Nouveau. În conformitate cu accentul pus de mișcare pe
tehnologia modernă, artiștii și designerii Art Deco au exploatat materiale moderne, cum ar fi
materialele plastice, bakelitul și oțelul inoxidabil. Dar când a fost nevoie de o stropire de bogăție și
rafinament, designerii au încorporat materiale mai exotice, cum ar fi fildeș, corn și piele de zebră.

Deși Europa a fost locul de naștere al idealurilor Art Deco, SUA a fost, probabil, locul în
care mișcarea și-a pus amprenta cel mai puternic, cu toate că la expoziția din 1925, artiștii americani
nu au fost prezenți, deoarece secretarul de comerț de atunci Herbert Hoover, nu a permis artiștilor
sau designerilor americani să participe. Anul următor, SUA a avut o expoziție similară intitulată „A
Selected Collection of Objects from the International Exposition Modern, Industrial and Decorative
Arts”, care a fost prezentată în mai multe orașe importante din SUA. Art Deco a coincis cu o uriașă
dezvoltare din SUA, acest stil fiind utilizat în numeroase fapte arhitecturale majore, cum ar fi:
Radio City Music Hall, Clădirea Chrysler, proiectată de arhitectul William van Alen, Empire State
Building.

Stilul Art Deco și-a exercitat influența asupra designului grafic, designerii foloseau liniile,
simetria și raționalizarea. Tipografia a fost marcată de influența internațională a Art Deco, iar
fonturile Bifur, Broadway și Peignot surprind caracteristicile stilului.

Streamline este un stil internațional de arhitectură și design care a apărut în anii 1930. A fost
inspirat de designul aerodinamic. Arhitectura simplificată a subliniat formele curbate, liniile
orizontale lungi și uneori elementele nautice. În designul industrial, a fost folosit în automobile,
locomotive feroviare, telefoane, prăjitoare de pâine, autobuze, electrocasnice și alte dispozitive
pentru a da impresia de eleganță și modernitate.

Dintre reprezentanții mișcării Streamline fac parte: Raymond Loewy, William Bushnell
Stout, Carl Breer, Charles si Ray Eams, Flaminio Bertoni, Walter Dorwin Teague, Gilbert Rohde,
Norman Bel Geddes.
 Caracteristicile stilului sunt: orientarea orizontală, marginile rotunjite, ferestrele de colț,
pereți din sticlă, ferestre de hublou, suprafețe netede ale pereților exteriori, acoperiș plat, culorile de
bază erau în mod obișnuit tonuri pământoase, albe sau bej; și culorile de decupare erau de obicei
culori închise (sau metale strălucitoare) pentru a contrasta baza luminoasă.

Americanii au văzut un nou aspect al Art Deco - adică, raționalizarea, un concept conceput
pentru prima dată de designerii industriali care renunțat la caracterul decorativ al stiluolui Art Deco
în favoarea conceptului aerodinamic de linie pură, mișcare și viteză. Formele cilindrice și ferestrele
lungi orizontale pot fi, de asemenea, inspirate din constructivism. Ca rezultat, o serie de designeri s-
au modernizat rapid și au simplificat designul obiectelor obișnuite.

Deși casele Streamline Moderne sunt mai puțin frecvente decât raționalizarea clădirilor
comerciale, există reședințe. Casa Lydecker din Los Angeles, construită de Howard Lydecker, este
un exemplu de design Streamline Moderne în arhitectura rezidențială. În dezvoltarea tractului,
elementele stilului au fost frecvent folosite ca o variație a locuințelor de după război din Sunset
District din San Francisco.

Stilul a fost aplicat aparatelor electrocasnice precum: ceasurile electrice, mașinile de cusut,
receptoarele radio mici și aspiratoarele. Procesele lor de fabricație au exploatat evoluțiile în știința
materialelor, inclusiv aluminiu și bakelită. Comparativ cu Europa, Statele Unite din anii 1930 aveau
un accent mai puternic pe design, ca mijloc de creștere a vânzărilor de produse de larg consum.
Raționalizarea a fost asociată cu prosperitatea și un viitor interesant. Această speranță a rezonat cu
clasa de mijloc americană, piața majoră a produselor de larg consum. O gamă largă de produse, de
la frigidere până la ascuțitoare, a fost produsă în modele simplificate.

Deși perioada interbelică a fost una de adaptare la noul context social și politic, aceasta a
reprezentat momentul de declanșare a unui puternic progres în ceea ce privește arta și designul,
prezentarea lor într-un public mult mai larg și integrarea acestora în eficientizarea vieții cotidiene
între cele două perioade austere din timpul celor două războaie mondiale. Iar cele două curente,
înglobează în caracteristicile lor atmosfera începutului de secol XX cu suișurile și coborâșurile lui.