TEMA 1

Prezentaţi o operă picturală reprezentativă pentru stilul Art Nouveau.

Prezentarea poate fi realizată în format PowerPoint, Pdf, Word etc.
Nr. Pagini/slide-uri: 3-5.

TEMA 2
Prezentaţi un monument architectural reprezentativ pentru stilul Art Nouveau.
Prezentarea poate fi realizată în format PowerPoint, Pdf, Word etc.
Nr. Pagini/slide-uri: 3-5.

Art Nouveau este un stil în artă, artele aplicate, arhitectură, și în special în artele decorative,
cunoscut sub diferite denumiri în mai multe limbi: Jugendstil în germană, Stile Liberty în italiană,
Modernismo catalán în spaniolă, etc. Maximul de popularitate al stilului a fost între anii 1890 -
1910. Stilul s-a poziționat ca o reacție față de academismul, eclectismul și istoricismul arhitecturii
și artelor decorative din secolului al XIX-lea. Sursele de inspirație au fost cu predilecție formele
naturale, cum sunt curbele sinuoase ale florilor și plantelor. Alte caracteristici au fost sentimentul
de dinamism și mișcare, dat adesea de asimetrii sau linii ca de bici, precum și utilizarea materialelor
moderne, în special fier, sticlă, ceramică și beton pentru crearea unor forme neobișnuite și
amenajarea unor mari spații deschise.
Un obiectiv major al Art Nouveau-ului a fost de a reduce diferențele dintre artele plastice
tradiționale (în special pictură și sculptură) și cele aplicate. A fost cel mai des folosit în amenajări
interioare, arte grafice, mobilă, sticlărie, textile, ceramică, bijuterii și lucrări metalice. Stilul a intrat
sub incidența criticii de artă a unor teoreticieni de seamă din secolul al XIX-lea, cum ar fi arhitectul
francez Eugène-Emmanuel Viollet-le-Duc (1814-1879) și criticul de artă britanic John Ruskin
(1819–1900). În Marea Britanie, Art Nouveau-ul a fost influențat de William Morris și mișcarea
Arts and Crafts. Arhitecții și designerii germani au căutat un Gesamtkunstwerk înălțător spiritual
(„operă de artă totală”) care să unifice arhitectura, mobila și arta din interior într-un stil comun,
care să înalțe și să inspire locuitorii.

Primele case Art Nouveau și decorațiuni interioare au apărut în Bruxelles în anii 1890, în
arhitectura și designul interior al caselor proiectate de Paul Hankar, Henry van de Velde, și în
special de Victor Horta, al cărui Hôtel Tassel a fost finalizat în 1893. Noile idei au atins apogeul
în scurt timp la Paris, unde stilul a fost adaptat de Hector Guimard, care a văzut opera lui Horta de
la Bruxelles și a aplicat modelele pentru intrările noului Metrou din Paris. Totul a atins punctul
culminant la Expoziția Internațională de la Paris din 1900, unde au fost prezentate operele unor
artiști ca Louis Tiffany. Stilul a influențat și arta grafică reprezentată de afișele lui Alfons Mucha
și sticlăria lui René Lalique și Émile Gallé.
Pornind din Belgia și Franța, stilul s-a răspândit în restul Europei luând nume și caracteristici
diferite în fiecare țară. A apărut adesea nu numai în capitale, ci și în orașele aflate în plină
dezvoltare care doreau să-și stabilească identități artistice proprii ca Torino și Palermo în Italia;
Glasgow în Scoția; Munchen și Darmstadt în Germania, precum și în centrele mișcărilor sociale
de independență, Helsinki în Finlanda, la acel moment provincie a Imperiului Rus, Barcelona în
Catalonia, provincie spaniolă.
Până în 1914, și odată cu începutul Primului Război Mondial, Art Nouveau-ul și-a pierdut în mare
măsură influența în artele plastice. În anii 1920, a fost înlocuit de stilul artistic, arhitectural și
decorativ Art Deco și apoi de modernism. Stilul Art Nouveau a început să reintre în atenția
criticilor de artă la sfârșitul anilor 1960, cu ocazia marii expoziții de la Muzeul de Artă Modernă
din New York din anul 1970, unde a fost prezentată opera lui Hector Guimard.

Gura staţiei de metrou Abbesses din Paris, de Hector Guimard (1900)

Poster de Alfons Mucha, 1898, tehnica litografie
 Dulap de perete de Louis Majorelle

Interior din Hôtel Tassel de Victor Horta

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Art_Nouveau