Art Nouveau

in arhitectura si arte aplicate

1.Stilul Art Nouveau-geneza si principii estetice
Stilul Art Nouveau, a aparut la sfarsitul anilor 1890, trasaturile sale de baza
patrunzand in
toate aspectele artei si design-ului.
In 1895, un negustor de arta de origine germana, Samuel Bing, a inaugurat o galerie
de
arta la adresa 22 Rue de Provence, Paris. Cunoscator al artei japoneze, el s-a
hotarat sa-si
dedice noua afacere ultimelor tendinte din arta si arta aplicata si din aceasta cauza
si-a
numit galeria LArt Nouveau - Noua Arta.
Expozitia cu care si-a inaugurat galeria a prezentat o varietate uimitoare de tablouri,
sculpturi, ilustratii, ceramica, sticlarie si mobilier, in stiluri foarte diferite.In ciuda
diversitatii, multe exponate aveau doua elemente comune: respingerea realismului
traditionalist in favoarea imaginilor exotice si simbolice si o fascinatie data de
potentialul
decorativ al liniilor curbe, iesite in relief. Aceste doua elemente au devenit definitorii
pentru stilul care a devenit ulterior cunoscut sub denumirea galeriei lui Bing - Art
Nouveau.
Curentul Art Nouveau este o miscare romantic, individualist i antiistoric,
raspandita
in intreaga Europ intre anii 1890 si 1910,conform lui Wilhelm Pehnt in Lexiconul
ilustrat de Arhitectura Moderna aparut intr-o prim editie in anul 1963, un an inaintea
marii expozitii Jugendstil de la Munchen. Chiar dac romantismul poate fi privit el
insusi
ca o miscare antiistoric i este in egala masura considerat ca ducand gustul pentru
individualism pana la egotism, afirmatia lui Pehnt este un reper in istoria artei.
Art Nouveau este si o miscare individualista propunand o abordare pur artistic
pentru
conceperea si realizarea artefactelor. Pentru societatea secolului al XIX-lea era o
atitudine
perfect normal de a apela la artist pentru a rezolva problemele estetice pe care le
ridicau
masinile si sa insiste asupra frumsetii formei. Artele difer de la o tar la alta i de la
un
artist la altul, existand totusi o evident unitate in aceast diversitate.
Miscarea Art Nouveau este de asemenea antiistorica, pentru ca Noul Stil se naste ca
o
reactie fat de istorism-ul si eclectismul ce dominasera - in diverse variante
arhitectura
secolului. In plus se naste cu ideea de a creea o expresie proprie secolului al XIXlea,
sinteza a cunostintelor dobandite pe parcursul a decenii.
In ce priveste delimitarea in timp , intre 1890 1910 , ea trdeaz o perspectiva
trunchiata,exclusiv vest europeana , deoarece se poate constata mai ales in Estul

Europei, dar nu numai, o existenta in varii forme a stilului pana in timpul Primului
Razboi Mondial. In acelasi sens Dictionnaire du XIX eme siecle PUF 1997 sub
directia
Medeleinei Ambriere citeaza lucrari realizate nu mai tarziu de 1908.
Curentul Art Nouveau are multiple origini: Gothic revival, celtic revival, miscarea Arts
&
Crafts, simbolismul, istorismul, orientalismul. Numele unor William Blake, Ruskin,
Morris, Crane, Breadsley, Dresser, Mackmurdo pot fi citate ca inaintasi.
Stephen Tschudi Madsen in cartea sa Art Nouveau din 1967 deceleaz patru
modaliti de
a concepe stilul luand in consideratie aspecte ale formei, astfel :
o conceptie abstracta i de structura, uneori aproape sculpturala
un stil floral de o vadita inspiratie vegetala, in care se acorda o deosebita atentie
elementului organic si de crestere;aceasta tendinta se regasea cu precadere in
spatiul cultural franco belgian, dar si cu unele nuante - in Italia
o conceptie linear bidimensional si literar simbolica, mai ales in Scotia la grupul
alctuit in jurul lui Charles Rennie Mackintosch (1868 - 1928)
o conceptie constructiva si geometrica in Germania si Austria cu precadere
Definirea stilului:
Conceptia formei: linia asimetrica care se termina printr-o miscare ca de bici,
incarcata de energie constituie principala caracteristica de oranmental al stilului
art nouveau. Intotdeauna vie, in permanenta in miscare, ornamentatia apare
echilibrata. Privind mai in adancime se remarca stradania de a stapani miscarea
prin intermediul unei armonii bine echilibrate. Aspectul cel mai important al
decoratiei este capacitatea sa de a sublinia structura formei si apoi de contopi atat
obiectul cat si ornamentul lui intr-o entitate organica: scopul devine astfel unitatea
si sinteza. Exista mai multe stiluri art nouveau. Stilul abstarct si structural
simbolic se gaseste in sfera culturala franco-belgiana(decoratia executata de
Guimard pentru Metro). Stilul floral si organic se gaseste la Nancy(Emile Galle sa
prezentat la expozitia de la Pris din 1900 cu o masa de lucru cu machetarie din
diferite esente).
Conceptia liniara, bidimensionala si simbolica a atins culmile prin scoala de la
Glasgow(detaliile de ornament amintesc muguri stilizati ori boabe de fasole, se
introduc siluete feminine dezinvolte invaluite in conturul unor picaturi de lacrimi
care cad or se circumscriu unor tipare liniare.
Teoriile estetice ale timpului
Cautarea unitati in arta: una din ideile ce reveneau cu insistenta in cercurile care
dezbateau sistematic problemele artistice ale epoci era dorinta de reinnoire a artei
decorative prin promovarea unor cooperari mai apropiate intre artist si artizan;
Artizanatul fata de masina: fireste ca artistul trebuie sa-si aduca contributia la
rezolvarea problemelor ridicate de arta aplicata dar se nastea problema daca prin
firea
sa artistul era dotat sa rezolve problemele industriei;
Miscarea reformei: art nouveau respingea cu desavarsire decoratia interioara de la
sfarsitul sec. XIX. Camerele intunecoase intesate de mobila urmau sa fie inlocuite cu
un interior simplu, luminos, in care unitatea stilistica a detaliilor si a intregului
constituia un element esential. Mobilierul era adaptat cu grija interiorului, dupa cum
se observa in opera lui Mackintosh, Van de Velde si Hoffmann. Forma plianta,
rotunda si inchisa contrasteaza cu forma unghiulara si deschisa. Forma
tridimensionala si iluzionara a facut loc unei conceptii bidimensionale simplificata si

stilizata. Principiul ornamental care sta la temelia curentului art nouveau era faptul ca
ornamentul isi avea propria valoare intrinseca. Cele trei idei principale care formeaza
stilul art nouveau sunt: principiul valori intrinseci al liniei, puterea organica a
plantelor si simbolul structural.
Considerat in general un stil preponderent decorativ, in care ornamentul linii curbe
inspirate din lumea vegetala sau animala, sau elemente geometrice mai abstracte,
un rol
preponderent, definitoriu,il are legatura dintre structura si decoratie-structura se
naste
odata cu ornamentul.
2. Curentul Art Nouveau in arhitectura
In arhitectura, debutul pe plan mondial al stilului insusi a avut loc la Bruxelles.
Arhitecturii Art Nouveau ii este proprie o estetica bazata mai ales pe compunerea
asimetrica a volumului si fatadelor dar i a desenului decoratiei Golurile usilor i
ferestrelor, asimetrice si ele, sunt de multe ori incadrate de arce in form de potcoava
sau
descriu curbe cu mai multe centre. Atelierul fotografic Elvira din Munchen de August
Endell (1871 1925), casa Batlo si casa Mila ale lui Gaudi sau Biblioteca Scolii de
Arta
din Glasgow a lui Mackintosh si Castelul Beranger de Hector Guimard toate au o
asimetrie bine echilibrata.
Realizata mestesugareste, adic fara folosirea tehnolgiilor moderne, arhitectura Art
Nouveau va folosi cu preponderenta materiale precum placi ceramice de diverse
feluri i
culori, fierul, atat la elementele structurale, cat si la decoratie (parapeti de balcoane,
balustrade de scari, grilaje, garduri, felinare, etc). Sticla, piatra cioplita, esentele de
lemn
pretios la interioare si mobilier sunt puse in opera in maniere foarte personale cu
evidenta
dorinta de particularizare a arhitecturii, in care pecetea proprie sa fie cat mai vizibila.
Trasaturile stilului arhitectonic Art Nouveau sunt:
posibilitatea de a pune in practica teoria structurii "expunand" elementele
constructive
ale unei cladiri, in special fierul, in asa fel incat sa devina elemente aparente ale
fatadei
cel mai adesea cu functie decorativa
sticla, care a inceput sa se dezvolte ca o modalitate de expresie arhitectonica
proprie;
peretele din sticla combinat cu alte materiale si cu diferite procedee arhitectonice (ex:
scarile din sticla si fier realizate de Hotra, pentru Maison du Peuple)
ritmul lunecator al diferitelor parti ale cladirii, executate adesea cu un contur ferm si
auster (asa cum reiese din lucrarile lui Horta, Gaudi sau Mackintosh), cuprinzand si
arhitectura peisagistica
predilectia stilului pentru asimetrie, fie din distributia maselor de constructie, fie in
detalii mai putin importante, cum ar fi amplasarea ferestrelor si usilor
arcul putin aplanat, cu o usoara rotunjire a bazei, izvorand din necesitatile
structurale
ale cladirilor masive, cum ar fi: fabrici, gari.
sentimentul spatiului, prin care disparea conturul precis al unei camere,
contopindu-se

imperceptibil cu cele invecinate (exemplul clasic: Casa Mila, Gaudi)

Manifestarea stilului Art Nouveau in diferite tari si reprezentanti:
* BELGIA
Victor Horta, apartinand miscarii de la Bruxelles isi afirma stilul printr-un joc elegant
al
liniei in picturile murale in marime naturala, efectulul plastic dinamic al balustradelor
si
grilajelor de fier, intrepatrunderea policroma a usilor din sticla si a mozaicurilor si
conceptia libera a spatiului, tratarea asimetrica a fatadei, arc turtit, ornamentatie
discreta,
fatade din sticla si metal; printre lucrarile sale (care se afla la Bruxelles) se numara
diverse case (printre care si casa personala ce azi reprezinta Muzeul Horta), Hotel
von
Ectvelde (1895-1896), Hotel Solvay (1895-1900), Maidon du Peuple (1896-1899),
Gran
Bazaar (1895), Hotel Aubecq (1900), A l'Innovation (1901),
Paul Hankar: este sub influenat engleza si sub orientalism; incearca sa trateze
fatada ca
pe un intreg decorativ coeziv; Frizeria din Ixelles (1893), intari in magazine si case.
* FRANTA
Hector Guimard abordeaza stilul este asimetric, abstract si dinamic, usor mai
elegant
decat in Belgia, constructia metalica, placile de faianta policroma, decoratia
plafoanelor,
joc de linii sofisticat si selectie vesele a materialelor, arcul in forma de potcoava la
intrarile principale; Castelul Beranger (Paris,1894-1898) a devenit celebru datorita
statiilor de metrou din Paris (1899-1900); a lucrat in acest stil pana in 1911, cand a
terminat cladirea Rue la Fontaine;
Yvette Guilbert,Charles Plumet (ce se remarca prin motive florale pe suprafata
limitata),Louis Marnez ,proiectantul restaurantului Maxim (1899)
* SPANIA
Antonio y Cornet Gaudi al carui punct de plecare il constituia neogoticul, folosea
arcul
ca o parabola; lucrarile sale au fost executate la Barcelona, capitala Cataloniei: casa
Vicens (1878-1880), Palatul Guell (1885-1888), Colegiul Santa Teresa de Jesus
(18891894), Sagrada Familia (1884-1891) fiind este cea mai importanta opera ecleziastica
a
acestui stil; se pot observa la aceasta biserica predilectia sa catre structura, la
contrafisele
si rezemele ca de oase, tendinte de factura gotica;biserica Santa Caloma de Cervello
(1898-1914), Casa Batlo si casa Mila (1905-1907), Parcul Guell (1900-1914), Casa
Calvet (1898-1904)
* SCOTIA
Charles Rennie Mackintosh ce isi propunea un stil arhitectural inchis, amplasarea
ferestrelor intr-un mod functional conditionat si asimetric; Glasgow School of Art
(18971899), Hill House (1902-1903), Windy Hill (1907-1909); 3 capodopere decorativeArgyle Street Tearoom (1897), Igram Street Tearoom (1901) si Willow Tearoom
(1903-

1904); ceainariile scotiene (4 la numar) in 1900

ANGLIA
Charles Harrison Towsend propunea modelarea rotunjita a cladirii, tratarea
plastica,
situarea asimetrica a intrarii principale; a proiectat Bishopsgate Institute (1892),
Galeria
de Arta Whitechapel (1897-1899), Muzeul Horniman (1900-1902), Church and
Graden
of Rest (Essex,1897-1904, la care a colaborat cu William Reynolds-Stephens)
Mackay Hugh Baillie Scott: a schitat mobilierul pentru Marele Duce de Hesse si a
construit un numar de cladiri in Germania, Polonia, Elvetia
* AUSTRIA
Otto Wagner: Nussdorfer Nadelwehr si Karlplatz, Stadtbahn Station (Viena,1897),
Majolika Haus (Viena, 1898), Postsparkasse (Viena 1904-1906);
Josef Hoffman folosea patratul, culorile alb si negru; Purkersdorf Sanatorium (19031904), Palais Stoclet (Bruxelles,1904-1911), Hochzeitsturm (Darmstadt, 1907)
Joseph Maria Olbrich: Haus der Wiener Sezession (Viena,1898-1899)
Adolpp Loos: Sezession (1897)
* GERMANIA
Peter Behrens abordeaza trasaturi curbilinii si tendinta generala de efuziune
nedecorativa, adopta arcul mare, care se curbeaza usor, servind unui scop total
constructiv; a proiectat Hala de turbine din fier si sticla pentru AEG, devenind primul
designer industrial
August Endell: studioul fotografic Elvira (1897-1898)
Van de Velde: Teatrul din Koln
Belgia
Belgia era un hibrid alcatuit din doua regiuni cu temperamente artistice diferite. O
putem lua ca reper pentru a vedea cum, pe masura ce coboram catre sud, lucrurile
evolueaza diferit in raport cu ceea ce se intampla pe masura ce urcam spre nord.
Asa
precum Belgia vallona si Belgia flamanda, ori asa precum Victor Horta si Henry van
de
Velde se deosebesc temperamental.
Intr-un fel, Bruxelles a fost capitala curentului Art Nouveau. De aici, printr-un
consens extraordinar, noul vocabular de forme a diseminat cu rapiditate, luand in
diferite
locuri diferite aspecte. Patru sunt personalitatile pe care le voi mentiona: Paul
Hankar, Victor Horta, Gustave Serrurier-Bovy si Henry van de Velde acesta din
urma
relevant pentru spatiul valon doar la inceputul carierei. Ei sunt inventatorii stilului
membrures acea linie curba deschisa, eleganta, aeriana, dinamica, numita si coup
de
fouet (lovitura de bici).
Paul Hankar (1859-1901) a murit tanar, altminteri ar fi fost poate cel putin egalul
lui Horta.
Gustave Serrurier-Bovy (1858-1910) a creat cele aproape exclusiv piese de
mobilier si a decorat interioare, intr-o maniera ce va deveni o marca a Belgiei.
Amandoi au lucrat in lemn, dar tot lor li se datoreaza trecerea de la acest material
traditional la cel nou metalul. Astfel au trecut de la traditie la modernitate, prin
forme,

materiale, tehnici si fuziunea dintre structura si decoratie, pana la topirea uneia in

cealalta.
Victor Horta (1861-1947) este insa emblema belgiana a curentului. Ceea ce
caracterizeaza creatia lui Horta este transparenta, dar motivul nu este unul pur
estetic, ci
este solutia unei probleme pur arhitecturale. Fatadele, si deci interioarele inguste,
aveau
nevoie sa fie iluminate bine si sa li se creeze cel putin iluzia spatialitatii. Utilizarea
metalului la structura, goluri, luminatoare, scari, apoi utlizarea oglinzilor, au fost
mijloacele folosite. Deci, de la o simpla necesitate, Horta a dezvoltat o estetica.Astfel
a

Hankar, cafeneaua New

England din Bruxelles si
aparitia liniei devenite
specifice pentru Art
Nouveau (pana in 1890)
si
Serrurier-Bovy, piesa de
mobilier de la inceputul
anilor 1890.
creat el simbioza dintre elementele rationale si cele estetice un principiu
programatic al
arhitecturii moderne. Motivele vegetale dau ansamblului suplete si dinamica.
Casa Tassel este exemplara, ea fiind si prima casa particulara realizata cu structura
din metal.
La Maison du Peuple, constructie acum demolata, el a creeat o complementaritate
intre rigid si fluid adica intre zidarie si elementele metalice. Constructia isi
pastreaza
expresia fluida de la exterior si la interior.

Intre cele doua case exista o diferenta de expresie, fireasca tinand cont ca prima
este locuinta unui burghez intelectual, care trebuia sa-l reprezinte, iar a doua un
sediu de
partid socialist, care nu trebuia sa exprime decat functionalitate, fara nici o intentie de
infrumusetare. Singurul element gratios este doar curbura fatadei, care insa era
dictata de
forma pietei.
Horta a fost un arhitect consecvent, cu o cariera constanta, de-a lungul careia si-a
perfectionat maiestria. El a primit pana la sfarsitul vietii comenzi de locuinte elegante,
pentru beneficiari instariti si cultivati. A fost un arhitect foarte serios, dar mai putin
riguros decat compatriotul lui Henry van de Velde. Uneori jungla ondulatorie din
interiorele lui parca ar fi trebuit putin temperata si un pic mai organizata.
Henry Van de Velde (1863-1957) a evoluat diferit de Horta. La inceputul
carierei, cand era pictor, s-a aliat si el laturii franco-belgiene a curentului, ca
admirator a
lui Seurat, Signac, apoi a lui van Gogh. Apoi a abandonat pictura si din 1892 s-a
orientat
catre artele aplicate: tapiserii, grafica de carte, tapete, bijuterii si, bineinteles,
mobilier.
Marea lui importanta consta in creativitatea lui ca designer, formator de bun gust.
Spre deosebire de Horta, cel sigur de sine si mereu confirmat prin succesele lui
de public, van de Velde a fost un cautator, un ezitant, un creator profund. Linia lui a
avut aceeasi forta, dar continea mult mai multa problematizare. Iar grafica lui a fost
ceva
mai retinuta, pavand viitorul modernist. (Horta a ramas un frumos capitol inchis.)
Odata cu proiectarea casei proprii de langa Bruxelles, a inceput si o cariera de
arhitect. Dar nici arhitectura si nici urbanismul nu au fost punctele lui forte. A fost un
rationalist, cu principii consecvent sustinute. De exemplu, a fost credincios
conceptului de
Gesamtkunstwerk (opera de arta totala). De la amenajrea exterioara, trecand prin
arhitectura de obiect, el s-a ocupat de interioare pana la nivelul detaliilor de genul
tacamuri si vestimentatia de interior a sotiei.
Casa Tassel, 1893 (dreapta stanga sunt oglinzi!) si Maison du peuple, 1897.
Si in arhitectura s-a deosebit de Horta, arhitectul suta la suta. Van de Velde fost un
continuator al curentului Arts and Crafts. Si el a respins, ca si prerafaelitii, creatia de
dupa
evul mediu, dar goticul nu transpare deloc in arhitectura lui. De asemenea, in disputa
din

cadrul Werkbundului cu Hermann Muthesius (marele admirator si promotor german

al
Arts and Crafts), van de Velde sustinea individualitatea artei, si nu standardizarea,
asa
cum sustinea Muthesius.
Sub aspectul crezului social, pleda si el pentru o societate noua si pentru arta pusa
in slujba acestei societati. In practica, s-a confruntat insa cu aceeasi contradictie ca
William Morris: s-a aflat intre conceptiile lui sincer egalist-proletare si creatia lui,
aflata
inevitabil sub patronaj elitist, mult mai putin democratic decat si-ar fi dorit. Acest ideal
avea sa fie atins de Bauhaus, dar pe a carui fundatie el a fost cel care, intr-un fel, a
pus-o
la Weimar. Prin orientarea lui socialista, credea in arta menita sa influenteze calitatea
maselor. Arta fiind cea aplicata la obiecte de uz comun, ea trebuia sa le
mbunatateasca
mediul fizic de viata, si astfel calitatea umana. El spunea: Uratenia corupe nu doar
ochii, ci si inimile. Iar de la prostul gust la infractionalitate nu mai e decat un pas.
Henry van de Velde. 1. Birou, 1898. 2. Casa proprie
Bloemenwerf din Uccle, langa Bruxelles, 1895. 3.
Brosa, 1898. 4. Scaun pentru locuinta
Bloemenwerf. 5. Rochie de seara pentru sotia lui in
casa Bloemenwerf. 6. Drucker, 1895.
Hector Guimard, statie de metrou,

* OLANDA, SCANDINAVIA, ITALIA SI AMERICA

- stilul Art Nouveau olandez s-a caracterizat prin simplitate burgheza, lipsit de
excese si
lux opulent, elementul traditional, caramida, este folosit din plin; arhitecti: Herman
Pieter Mutters, Karel Sluyterman, Wilhelm Kromhout
-stilul nu a prins radacini nici in arhitectura scandinava, totusi in Suedia: Ferdinand
Boberg, Carl Westman; in Finlanad: Lars Sonck; in Danemarca: Holen Munthe,
Henrik
Bull

-in arhitectura italiana stilul Art Nouveau a aparut sub o infatisare nationala,
pastrand
numeroase urme ale traditonalului italienesc; arhitecti: Giuseppe SommarugaPalazzo
Castiglioni (Milano,1901-1903), Gino Coppede, Raymondo D'Arano.
-in arhitectura americana, stilul Art Nouveau a evoluat mai mult ca ornament; Louis
H.
Sullivan- foloseste decoratia la suprafata, dar fara a avea vreo functie structural
simbolica, fara sa invaluie cladirea cu o bogatie de detalii florale; ornamentatia
cladirilor
e marcata de o puternica intensitate si violenta; ex: Magazinul universal Carson, Pirie
&
Co (Chicago,1899-1901), Wainwright Building (St. Louis,1890-1891), Guaranty
Building (Buffalo,1894-1895)
Pe scurt, se poate spune ca arhitectura Art Nouveau a inflorit in anii 1892-1900,
contramiscarea a luat fiinta in perioada 1898-1899 si ca in 1902-1903 era deja
abandonat,
cu toate ca reprezentantii sai cei mai ferventi au continuat sa lucreze pe aceeasi linie
inca
cativa ani, si anume, pana in 1910. Odata cu izbucnirea razboiului in 1914, stilul era
deja
depasit, desi influenta sa se simtea puternic in expresionismul structural al lui Enrich
Mendelson, Turnul Einstein din Neubabelsberg, 1919-1921 si in lucrarea lui Rudolph
Steiner, Goetheaneum, din Dornach, inceputa in 1923.
Acest stil de arhitectura a realizat dezvoltarea si aplicarea expresiilor arhitectonice
stilistice,aspiratia catre o tratare ornamentala a fatadei ca un intreg, tratarea
dinamica si
plastica a masei cladirii
Contributiile remarcabile ale stilului le constituie expunerea structurii si tratarea
decorativa, simbolica, ca si sentimentul cert al valorii intrinseci a ornamentatiei,
amplasarea sa si proiectul desavarsit organic, precum si impulsurile date prin
tratarea
plastica a cladirii.
Stilul Art Nouveau a fost de asemena primul care a reusit sa imbine sticla cu metalul,
pentru a forma o expresie artistica estetica arhitectonica si stilistica.Una din
trasaturile
majore si cele mai durabile ale stilului o reprezenta cautarea unei forme de expresie
arhitectonice inchise.
Din punct de vedere istoric, realizarile sale arhitectonice apartin mai curand etapei
sale
finale a fortelor creatoare de stil din secolul al XIX-lea.
In jurul anilor 1898-1899 a luat fiinta in Germania si Austria o contramiscare, in
paralel
cu miscarea din Scotia: la inceput exista o tendinta de a abandona ornamentatia
originala
Art Nouveau si de a dezvolta in locul acesteia un joc geometric de o eleganta
similara si
de aceeasi calitate artistica, dar in care patratul se instalase ca element estetic
esential.

Ulterior, odata cu eclipsarea ornamentarii ca atare, s-a manifestat o puternica

tendinta de
indepartare de stilul Art Nouveau si de tot ceea ce acesta reprezenta. Inca din anii
19021903 aceste tendinte si-au gasit expresia adecvata si Mackintosh, Hoffman, Wagner,
Olbrich si Behrens s-au indepartat de acest stil. Curand dupa 1900, la Paris, stilul
fusese
abandonat.
In Spania, unde Gaudi continua sa lucreze nestingherit prin primele decenii ale
noului
secol, stilul Art Nouveau incetase in cele din urma atunci cand maestrul se dedicase
planurilor pentru Sagrada Familia in anii 1909-1910.
3.Tendinte ale curentului Art Nouveau in sculptura
Daca sculptura anilor 1870-1880 a fost in mare influentata de Neo-Baroc si de
curentele
realiste, dezvoltarea din anii '90 apare ca o reactie impotriva acestor tendinte, avand
loc o
schimbare in conceptia referitoare la forma, compozitie si contur.
Acum atentia este concentrata asupra unei forme inchise, cum este Balzac al lui
Rodin
(1892-1897); silueta nu mai eclipseaza si nici elemetele izolate nu intrerup ideea de
unitate. Conturul se agata de silueta, invaluind-o complet, joc ritmic al liniei.
Tot acum se introduce si granitul, in vreme ce ceara, candva la moda, fusese
abandonata.
Se incearca redarea efectului monumental al sculpturii.
Aparea ideea ca figura trebuie sa se dezvolte din soclul sau, din masa efectiva a
materialului, fie ca acesta era piatra sau bronz. Soclul obtinea o forma Art Nouveau
caracteristica mai ales prin miscarea de alunecare a partii inferioare, care deseori da
impresia ca suporta greutatea monumentului pe care o transmite in pamant. Poate fi
vorba
de un simbol structural. In tratarea suprafetei descoperim o tendinta remarcabila de a
rezuma forma fluida, care aproape ca sugereaza o pelicula de umezeala, ca in
lucrarea lui
Meunier din 1900: Antwerp.
Un alt curent in sculptura anilor 1890 era repetarea ritmica a unui motiv- Rodin
recursese
la aceasta in lucrarea "Burghezii din Calais"; "Sursa" lui Georges Minne (1898) si
"Fantana" lui Vigeland (1900-1914).
Se punea accent sporit pe valorile plastice, continutul ajungand sa aiba o importanta
minora. Apar motive complet noi, care proveneau din psihicul uman, interesul
concentrat
in jurul ciclului de viata al Omului, tensiunea interioara si relatiile Omului cu Natura.
Manifestari ale stilului in diferite tari si reprezentanti
* BELGIA SI FRANTA
Georges Minne: "Tinerele ingenunchiate"(1896), "Baiatul care poarta relicve"(1897),
"Izvor cu baieiti ingenunchiati"(1898)
-In Franta, Aristide Maillol: "La Source"(1898), "Soyez amoureuses, vous serez
heureuses"(1890), bazoreliefurile "La Mediteranee"(1902) si "Le Desir"(1904)
- tot francez si Jean Dampt: "Sarutul bunicii"(1892)
* GERMANIA - Barlach si Obrist

* SCANDINAVIA - Vigeland
* ANGLIA Gilbert
Desi n-a existat o scoala Art Nouveau in domeniul sculpturii, exista tendinte stilistice
din
acest curent care se reflecta clar in sculptura anilor '90 prin forma inchisa, efortul
catre
sintetizare si accentul asupra valorii intrinseci a liniei si preferineti pentru un contur
suplu, insa clar definit.
4.Curentul Art Nouveau in pictura
Intr-o etapa destul de timpurie in pictura europeana post-impresionista s-au
manifestat
anumite trasaturi care se afla in opozitie cu conceptiile impresioniste. Reactia era
indrepata impotriva dizolvarii formei, contururile dobandindu-si in scurt timp valoarea
proprie si calitatile speciale ale liniei au devenit in curand un element nou si
independent
al formarii tabloului. Intr-o incercare de a analiza rolul jucat de Art Nouveau in
evolutia
picturii trebuie spus ca acesta reprezinta o reactie impotriva impresionismului, cu
exceptia zonei de cultura germana.In esenta,stilul reprezenta o reactie impotriva
dezvoltarii suprafetei si liniei si in pictura a marcat sfarsitul conceptiei iluzioniste
asupra
formei.S-a restabilit conturul,liniei adevarate si traiectoriei I s-a conferit propria sa
valoare.Aceste imagini pot sa aiba importanta pentru continut prin modul in care lina
stapaneste atmosfera tabloului prin intermediului efectului sau sugestiv,ori ele pot
evoca
valori ornamentale.
Desi curentul Art Nouveau a avut un declin rapid caci deja in 1902 el se
risipise,importanta sa in artele aplicate si arhitectura este coversitoare.Acest curent
nu
apartine nici secXIX nici sec.XX ci este un fenomen independent, de tranzit, un stil
separat cu radacini in sec.XIX in privinta teoriei artei si istoriei stilului dar al carui
scop
deplin era sa se debaraseze de mostenirea stilistica si sa creeze ceva cu totul
nou.Astel
putem spune ca stilul Art Nouveau are toate drepturile la un loc aparte in istoria artei,
dar
mai cu seama in istoria stilurilor si a artei aplicate.
Artistii renunta tot mai des la natura, abstractizand-o, transformand-o si interpretando in
diverse moduri.
Manifestari ale stilului in diferite tari si reprezentanti
ITALIA
Scoala prerafaelita tarzie-Edward Burnes Jones cu "Pelicanu"(1881),Walter Crane
cu mozaicuri, "Caii lui Neptun"(1892), Frank Brangwyn
FRANTA
Soala de la Pont-Aven si nabistii militeaza impotriva descompunerii motivului,
perspectivei lineare, lipsei de continut si dizolvarii demarcatiei dintre linie si forma.
Georges Seurat: "La Grande Jatte"(1884-1886)
Emile Bernard: "Bretonnes dans la Prairie"(1888)
Paul Gaugin: "Jacob luptand cu Ingerul"(1888), "Cristul Galben"(1888), "Frumoasa

Angele"(1889)
Paul Ranson: "Nud in decor oriental"(1890), "Doua Nuduri"(1890)
Maurice Denis: "Aprilie"(1892)
Maeterlinck: "Cele sapte printese"(1891)
Henri de Toulouse-Lautrec: contributia Art Nouveau in domeniul afisului si in
pictura,
la portrete de femei
* OLANDA SI SIMBOLISMUL FLAMAND
Van de Velde, Bruxelles: "Ornament cu fructe"(1892), "Priveghiul ingerilor"(1893)
Fernand Khnopff, Belgia: "Spinx"(1884), "The Offering"(1891), "I lock my door upon
myself"(1891), "La poesie de Stephane Mallarme"(1892), "Comme des flammes, ses
longs cheveux"(1892), "Arum Lily"(1895)
-Jan Toorop, Olanda: "Faith giving way"(1891), "The girl with the Swans"(1892),
"Apocalypse"(1892), "Oh, Grave, Where is thy Victory" (1892), "Three Brides"(1893)
-Johan Thorn Prikker: "The Bride"(1893)
* EXPRESIONISMUL GERMAN
Edvard Munch: "Mars funebru"(1897), "Friza vietii"(1889-1890),"Sarut", "Inserare",
"Melancolie","Teama", "Seara pe strada Karl Johan", "Pubertatea"(1890-1892),
"Vampir", "Madona", "Gelozie", "Strigat"(1893), "Cenusa"(1894), "Femeie in trei
ipostaze"(1894), "Dansul vietii"(1900)
* JUGENSSTILMALEREI" IN ELEVETIA, GERMANIA SI AUSTRIA
Ferdinand Hodler, Germania: "Noaptea"(1890), "Vis", "Ziua", "Primavara"(18991890)
Giovani Segantini, Germania: "Cele doua mame", "Ingerul Vietii", "Ucigasa de
copil"(1894)
Klinger, Germania: "Judecata lui Paris"(1885-1887)
Ludwig von Hoffman, Germania
Franz von Stuck, Germania: "Pacat"(1892)
Hugo von Habermann: "Salome"(1909), "Judith", "Salambo", "Mireasa Sarpe"
Klimt: pictura murala de la Universitatea din Viena(1900-1903), mozaicurile de pe
peretii
Palatului Stoclet din Bruxelles(1910)
Stilul Art Nouveau in pictura reprezenta o reactie impotriva picturii impresioniste (cu
exceptia zonei de cultura germane). In esenta,stilul a reprezentat o reactie impotriva
dezvoltarii suprafetei si liniei si in pictura a marcat sfarsitul conceptiei iluzioniste
asupra
formei. S-a restabilit conturul; liniei adevarate i s-a dat valoare; peisajul si pictura
figurativa, in care Omul se contopeste cu decorul sau.
5.Curentul Art Nouveau in arta aplicata
Stilul Art Nouveau s-a dovedit cel mai prolific in domeniul artelor aplicate si cel mai
semnificativ in istoria artei.
Acest stil a creat o noua ornamentatie, noua atitudine fata de intrebuintarea acestuia
a
avut o semnificatie mult mai mare: pe de o parte era efortul constient care contopea
obiectul si ornamentul, astfel incat forma ca atare dobandea valenta ornamentului; pe
de
alta parte exista preocuparea pentru plasarea exacta a ornamentului si a relatiei
dintre
suprafetele decorate si nedecorate, creandu-se astfel o tensiune intre suprafata si
ornament.

Natura experimentala a stilului Art Nouveause manifesta si in acceptarea catorva

forme
noi si a unor combinatii noi de materiale: fierul forjat, cuprul si diferite piese
semipretioase cunosteau un adevart reviriment.
Constructia de mobila a fost supusa unei improspatari, care au dus la aparitia unor
noi
tipuri de mobile (ex: scaunele lui Riemerschmid cu stinghie oblica). S-au inventat
piese
noi: sofa combinata cu un bufet si rafturi. Un pas important pe linia inovatiei a fost
ideea
de a combina cateva piese de mobilier care alcatuiesc o parte integranta a
interiorului.
Stilul a lichidat dezordinea, suprimand bibelourile, antichitatile si aplicele. Accentul se
punea pe componentele esentiale: pereti, podea, plafon si pe lumina, spatiu, aer.
Cornisele au disparut, inaltimea a fost redusa si corpurile de iluminat electric le-au
inlocuit cu totul pe cele cu parafina.
S-a introdus o gama de culori cu totul deosebita, punandu-se accent pe nuantele
palide ca
albul laptos, verdele-olive, rozul si diverse tonuri de violet.
Ca material pentru mobila s-a ales lemnul deschis, netratat, stejarul devenind
materialul
predominant, mai ales in Anglia, Belgia, Olanda si Scandinavia.
In orfevrarie: s-au introdus pietre pretioase in scop decorativ in contrast cu suprafata
neteda, pentru a iesi in evidenta; argintul n-a mai fost cizelat si gravat, ci a inceput sa
fie
lucrat in relief, forma obiectului devenind trasatura esentiala; prelucrarea artistica a
pietrei si a monturii a devenit chiar mai importanta decat valoarea bijuteriei ca atare.
In
cazul obiectelor de traditie cum ar fi tacamurile, modelele noi, simple nu aveau nimic
revolutionar.
In domeniul sticlei, miscarea Art Nouveau a dat doi mari artisti: Galle si Tiffany,
care isi
cucerisera deja o pozitie solida in istoria sticlariei datorita imaginatiei lor tehnice si a
sentimentului formei, culorii si decoratiei.
In ceramica s-a creat o serie intreaga de modele noi, au aparut si au fost
experimentate
smalturile si tehnicile noi.
In feronerie-ca reactie impotriva fontei turnate, curentul Art Nouveau si-a manifestat
preferintele pentru fierul forjat si arama. Regenerarea prezenta in obiectele din fier
forjat
si in inaltul nivel artistic la care s-a ajuns in acest domeniu in intreaga Europa se
datoreaza curentului Art Nouveau si iscusintei sale de a promova proprietetile
speciale
ale materialului. Suprafata era de obicei batuta cu ciocanul in asa fel incat obiectul
purta
intotdeauna amprenta prelucrarii manuale, contrastand vizibil cu obiectul produs de
masina.
Curentul Art Nouveau presupunea o regenerare in interiorul fiecarei sfere a artelor
aplicate, cu toate acestea, in alte domenii n-a inflorit atat de puternic si cu atata
imaginatie si libertate ca in mobilier, bijuterii, sticla si feronerie.

6.Cauzele disparitiei curentului Art Nouveau

Acest curent nu a izbutit sa realizeze dorinta generala europeana de a crea un stil
international de durata.Motivele, pentru care curentul Art Nouveau s-a intrerupt si a
disparut dupa o perioada atat de scurta, sunt multiple:
acest stil nu oferea nici o solutie problemei corelarii masinii cu normele estetice
teoriile Art Nouveau se bazau pe creatia artistului si pe o abordare artistica pur
individuala a artefactelor
in general, Art Nouveau era un "stil de artist" si nu satisfacea necesitatile unui
design
simplu, potrivit productiei de masa
noile idealuri, cu insistenta lor asupra naturii specifice a materialelor, erau de
asemenea
ignorate de artistii Art Nouveau (scopul urmarit fiind de a imbina toate elementele
formale intr-un intreg decorativ, fara sa tina cont de material, fie ca acesta era piatra,
metal ori lemn)
Art Nouveau era de la inceput pana la sfarsit un stil care depindea de ornament
(ornamentul a fost desfiintat fara mila, iar stilul Art Nouveau s-a numarat printre
celelalte
excese ale secolului al XIX-lea); aspectele decorative ale stilului erau superficiale si
pur
exterioare, de aceea Art Nouveau aducea mai curand cu o moda decat cu un stil,
majoritatea oamenilor nereusind sa surprinda semnificatia sa mai profunda si nici
dorinta
autentica de expresie stilistica, pe care a adus-o cu sine; costumele elegante si
sofisticate
care veneau din Paris si Bruxelles nu erau de fapt decat niste podoabe de toata ziua
curentul Art Nouveau n-a devenit niciodata atat de universal, pe cat se sperase si
se
asteptase, din contra, dobandise o expresie esential individuala si nationala; mai
mult,
multi designeri preferau sa arunce o privire in trecut pentru a descoperi mai curand
ceea
ce este de evitat, decat sa priveasca inainte pentru a descoperi ceea ce este necesar
curentul Art Nouveau n-a izbutit sa ofere solutia problemelor de forma pe o baza
sociala mai larga, nedevenind nicodata un stil de masa, ci a ramas un stil "de artist"
pentru cei cativa alesi; incapacitatea curentului de a aprecia posibilitatile formale ale
masinii si ale produsului realizat de masina sunt de asemenea corelate cu atitudinea
sa
fata de problemele sociale
avea o forma sofisticata, ramanand un stil pentru cei instariti, preocupat doar de
necesitatile clasei superioare; intr-o mare masura a fost un stil de bijuterie, un stil de
mobila de lux, un stil pentru specialisti in sticla si textile elegante
In mod inevitabil, dupa cum s-a intamplat de atatea ori mai inainte in istoria stilistica a
Europei, a urmat o revenire la normele obisnuite ale limbajului artistic clasic
7.Realizarile si locul in istorie a stilului Art Nouveau
Desi radacinile sale merg pana in anii 1860-1870, de abia la mijlocul anilor 1890
putem
spune ca stilul Art Nouveau s-a conturat pe deplin; a inflorit in a doua jumatate a
anilor
nouzeci, atingand apogeul pe la 1900, dupa care a urmat un declin rapid.

Curentul Art Nouveau a pregatit terenul pentru evolutiile moderne din arhitectura si in
toate celelalte ramuri ale artelor aplicate; in artele aplicate a constituit un punct de
plecare
complet nou- interesul era concentrat asupra unor valori pur estetice, in locul celor
antice
care dominase in in cea de a doua parte a secolului al XIX-lea (presupunea
reconsiderarea
completa a atitudinii fata de decoratia interioara)Dezordinea pitoreasca din decoratia
interioara de "inspiratie istorica" a cedat unei decoratii spatioase, bine planificate; s-a
stabilit un sentiment al unitatii in decoratia interioara.
A fost promovata o schema a culorii complet noua si rafinata, bazata pe verde-oliv,
crem,
gris-roz, violet palid si alb laptos: pe scurt lumina a inlocuit intunericul
In arhitectura, stilul Art Nouveau s-a caracterizat prin accentul pe conturul inchis si pe
delimitarea sculpturala ferma, prin cultul structurii arhitecturale si posibilatile sale ca
mijloc de exprimare artistica; a contribuit la arhitectura moderna si preocupare pentru
formele sculpturale;
Nu se cultiva figura in miscare ori in extensie, ci forma ingenunchiata, sezand,
aplecata
ori chircita: intr-un sens mai larg, stilul Art Nouveau a ajutat la restabilirea unor calitati
sculpturale de baza, cum ar fi: stabilitatea, ritmul si monumentalitatea.
In pictura, stilul Art Nouveau exploata valoarea innascuta a liniei si puterea sa
sugestiva,
a subliniat acel Stimmung (dispozitie) al continutului, prefigurand astfel
expresionismul;
importanta a fost si sublinierea valorii ornamentului; forme si culori, linii si suprafete
erau imbibate cu o semnificatie independenta de continut , pur si simplu in virtutea
efectului lor decorativ; stilul Art Nouveau poate sa fi ajutat de asemenea la evolutia
suprarealismului si la pictura non-figurativa
Art Nouveau reprezinta un fenomen independent si de tranzit, un stil separat si cu
radacini adanci in secolul al XIX-lea in privinta teoriei artei, istoriei artei si istoriei
stilului, dar al carui scop deplin era sa se debaraseze de mostenirea stilistica si sa
creeze
ceva cu totul nou; cu aceeasi exactitate cu care isi extragea seva din istoricism,
curentul
Art Nouveau prefigura Miscarea moderna, trasand calea catre secolul XX.
Bibliografie:
1. S.Tschudi Madsen-Art Nouveau,Editura Meridiane-Bucuresti,1977
2. Roger-Henri Guerrand -STILUL ART NOUVEAU IN FRANA,articol
extras de pe site-ul www.art-nouveau-europa.net
3. Alexandru Beldiman -ARHITECTURA ART NOUVEAU IN EUROPA,
articol extras de pe site-ul www.art-nouveau-europa.net
La maison du people
Catedrala Sagrada Familia
Sinagoga in stil Art nouveau din Brasov
Le Christ Jaune,Paul Gaugain
Caii lui Neptun(detaliu),William Crane

Iacob Andreea gr.31 M