MODERNITATEA IN ARHITECTURA

Modernitatea reprezinta un curent, un mod de gandire caracteristic secolului XX, care consta n negarea total sau parial a tradiiei i n adoptarea unor principii noi de creaie, cautand in permanenta originalul .Modernitatea se defineste prin increderea in gandirea pozitivista si in progresul stiintific ca modalitate de rezolvare a problemelor societatii umane. Principiile noii lumi sunt elaborate de filozofii secolului XIX, care isi concentreaza atentia asupra omului modern si viata lui in societate. Modernismul incearca sa raspunda nevoii de progres a omului. Epoca moderna ar incepe astfel, in momentul cand gandirea filozofica renunta si la inspiratia din cei vechi, aruncand ca fals sau punand la indoiala tot ce a transmis trecutul, pentru a construe dupa o metoda noua conceptia ei despre lume. Astfel, modernitatea se caracterizeaza in primul rand prin eliberarea de traditii, negarea misterului si a metaforei specifice lumii traditionale. Limbajul devine unul transparent, supus sistemului matematic. Acest limbaj univoc devine limbajul filozofic al lumii moderne, permitand constructia unui sistem al stiintelor. Inclinatia catre stiinta,

descoperirea legilor si tot ce implica ratiunea constituie interesul omului modern, care cauta sa revolutioneze lumea in care traieste, s-o cunoasca mai bine si sa o imbunatateasca prin progresul sau continuu. In esenta, scopul omului modern este acela de a construi o societate rationala, care sa asigure ascensiunea speciei umane. Contractul social este modelul teoretic conform caruia individual depinde doar de legi iar societatea este supusa statului democratic. In opinia mea, modernitatea afecteaza intr-un mod pozitiv arhitectura, in masura in care, prin progres, satisface nevoile noului om, omul social. Din citatul lui Heinrich Wolffin : arhitectura exprima atitudinea fata de viata a unei epoci putem deduce faptul ca arhitectura se supune involuntar sau nu istoriei. Arhitectura moderna apare ca un raspuns la mutatiile secolului al XIX-lea, dezvoltandu-se impotriva obiceiului acestui secol de a imita stilurile precedente , incepand de la renasterea italiana, gotic,baroc si pana la neoclasicism. Astfel, arhitectura moderna, cunoscuta si sub denumirea de miscare moderna, arhitectura functionalista, arhitectura rationalista, stil international etc, cauta programatic sa exprime spiritual noii epoci. Concret, modernismul in arhitectura este reprezentat de stilurile Art Noveau si Art Deco. Datorita faptului ca implica progresul stiintific, industrializarea, inovatia, modernitatea confera arhitecturii noi posibilitati pentru realizarea unor idei care pana in acel moment pareau imposibile (un exemplu in acest sens este Palatul de cristal al lui Joseph Paxton, o cladire imensa de sticla si fier, construita in marea Britanie, in secolul al XIX-lea sau edificare cladirii zgarie-nori de otel din Chicago, in jurul anului1890, de William Le Baron Jenney si Louis Sullivan ). Noile materiale, cele industriale,neornamentale (otel, sticla,beton armat,metal) si tehnologii constructive conduc la aparitia formelor moderne in arhitectura (Le Corbusier, Mies Van der Rohe, Louis Kahn, Niemeyer nu ar fi putut sa isi vada operele materializate fara tehnologia megastructurilor). Cu toate ca utilizarea inconstienta poate duce la excese si nonsensuri, dezvoltarea tehnologiei este fundamentala in conceperea noilor forme arhitecturale. Utilizandu-se volume geometrice simple, apar noi functiuni si tipuri de cladiri care sa satisfaca nevoile din ce in ce mai complexe ale societatii. Tocmai aici apare marea provocare pe care modernitatea o aduce arhitecturii: a sti sa progreseze utilizand toate instrumentele tehnostiintei, fara sa uite de memorie si de constiinta etica si estetica. Arhitectura moderna solutioneaza problema saltului demografic, in principal cauzat de trecerea brusca de la mediul rural la cel citadin, prin verticalitatea edificiilor si planuri

urbanistice atent concepute. Jung evidentiaza faptul ca forma unui oras denumeste inconstientul colectiv. In consecinta, devine necesara o clarificare referitoare la ce tip de oras isi doresc oamenii, cum doresc sa locuiasca in acesta si cum vor sa-l construiasca. In conceptia arhitecturii actuale, spatial public nu trebuie sa fie doar un resort al puterii oficialitatilor, ci trebuie sa incorporeze principalii sai actori: omul, familia, comunitatea. Totodata, modernitatea aduce inovatia in arhitectura conducand la miscari reformatoare si viziuni profund originale. Menirea arhitectului este reevaluata, ceea ce duce la asa-numita criza arhitectului. Acesta este nevoit sa se adapteze situatiei si sa se preocupe de problemele industriale, locuinta economica etc. Arhitectul insa, nu considera aceste probleme demne de atentia lui: problemele sociale si economice, cantitative nu intrau in atributiile lui, de aceea el pierde teren in fata altor tipuri de specialisti(administratori urbani, ingineri, antreprenori ). Parintele functionalismului modern, Louis Sullivan a declarant in 1896 ceea ce avea sa devina mai tarziu celebrul slogan: form follows function, prin care modernismul isi exprima refuzul fata de ornament in arhitectura . Functionalismul este ghidat de imperativele morale ale constiintei sale. Acest puritanism al constiintei a condus direct catre un puritanism al continutului: ce era bine si sigur trimitea catre frumos. Ornamentul, inadecvat functiunii, era perceput ca daunator . Adolf Loos sustine in cunoscutul si emblematicul sau articol Ornament si delict, faptul ca evolutia culturala este echivalenta cu eliminarea ornamentului din obiectul uzual. Forma nu constituie obiectul muncii noastre, ci doar rezultatul. Forma prin ea insasi nu exista. Forma ca obiectiv este formalism iar noi refuzam acest lucru sustin majoritatea arhitectilor modernisti. Templul grec, de exemplu de secole model universal de frumusete a corespuns unor realitati si idealuri ale Greciei Antice, dar destinatia sa nu mai avea nimic in comun cu existenta moderna si ca atare nici forma sa. Stilul international este o noua influenta pe care modernitatea o exercita asupra arhitecturii. Organizatorul expozitiei internationale de arhitectura moderna din anul 1932,in cadrul Muzeului de Arta Moderna , Philip Johnson si colaboratorul sau Henry Russell Hitchcock, au alipit mai multe stiluri si curente prezente in arhitectura, care pareau asemanatoare din punct de vedere stilistic si al scopului pe care doreau sa il atinga, si le-au reunit sub denumirea de ''stil international''. Acest moment a fost de maxima importanta, pentru ca odata cu cel de-al doilea razboi mondial, personalitati importante ale scolii Bauhaus

au fugit in Statele Unite, mai precis in Chicago sau la Harvard. Modernismul a devenit prezent peste tot si, din acel moment, singura solutie acceptabila ( 1932- 1984). In concluzie, modernismul si-a facut aparitia in arhitectura printr-o revolta impotriva traditiilor, stilurilor anterioare, considerate ca fiind prea rigide, sterpe aproape inumane. Promotorii ei n-au dorit o ameliorare a conceptiilor predecesorilor ci o stergere cu buretele a trecutului, in favoarea unui prezent radical diferit.

Bibliografie:

- Eseu despre om Ernst Cassier Istoria filozofiei moderne - De la Renastere pana la Kant www.monografias.com/trabajos6/arma/arma.shtml www.uauim.ro/catedre/istorie_teorie_restaurare/discipline/IAC/15_TIMP URILE_ARHITECTURII_3.pdf Modernidad: un proyecto incomplete - Jrgen Habermas http://www.scribd.com/doc/7673477/Arhitectura-Secolului-XX