Postmodernism

Museum Abteiberg, Hans Hollein, 1982

© Ruth Kaiser

recuperarea (formelor) istoriei

revizitând 2021...

Mișcarea Modernă a reprezentat o despărțire radicală față de gândirea anterioară și de trecut.

Stă sub semnul MODERNITĂȚII — o atitudine față de viață care e asociată cu un continuu
proces de evoluție și transformare, cu o orientare spre viitor. Cuprinde
— un aspect obiectiv, procesul de dezvoltare socioeconomică corespunzător
MODERNIZAREA;
— un aspect subiectiv, legat de experiențele personale, activitățile artistice și reflecția
teoretică. Experiența modernității provoacă răspunsuri în forma tendințelor culturale și a
mișcărilor artistice, deci și în arhitectură. În literatura engleză sunt grupate sub conceptul
larg de MODERNISM.

Pentru arhitectură, de aici a rezultat o mare noutate:

— inventarea unui nou limbaj, total diferit de tradiția anterioară,
— inventarea unei noi forme de oraș, total diferit de cel tradițional.

Noutatea absolută, radicală se bazează pe opoziția față de trecut, pe

dorința de înnoire și pe obligația de a exprima spiritul noii epoci.
Proiectarea sub semnul modernismului

A. S-a desfășurat începând cu prima jumătate a secolului al XX-lea până în anii 1970-1980.
A folosit noul limbaj expresiv și noul mod de gândi orașul („orașul funcționalist“);
1. Noul limbaj este mult mai liber și nu la fel de „articulat gramatical“ precum cel clasic
à mai greu sistematizabil:
— la nivel morfologic se remarcă elemente componente simple, lipsite de
ornamente, structurale, ferestre orizontale, acoperișuri plate, dominanța albului,
detalii tehnologice etc.
— sintaxa (regulile de punere împreună, compoziția) stă sub semnul unei mari
libertăți, spărgând regulile tradiționale (simetrie, soliditatea colțurilor), relativa
independență a diferitelor elemente structurale și nestructurale (planul liber),
articulare liberă de volume, fluiditate spațială etc.
2. Orașul funcționalist: segregarea netă a funcțiunilor, clădiri de sine-stătătoare, nelegate
în țesut à inversarea raportului fond-formă, subordonarea față de transportul auto,
punerea în aplicare la scară mare etc.

B. S-au produs remarcabile inovații plastice, dar, prin folosirea la scară largă, și o serie de efecte
discutabile:
— răspândirea unei producții arhitecturale „de masă“ foarte monotonă;
— cel mai uniform produs al urbanismului și arhitecturii europene.

Începând cu anii 1970-80 (poate chiar înainte în teorie) consensul modernismului și al

urbanismului liber este adus în discuție din ce în ce mai vocal.
Postmodernismul
Este o mișcare largă care s-a dezvoltat, în a doua jumătate a sec al XX-lea, în filozofie, arte,
arhitectură și în critica acestora și a marcat o depărtare de modernism.

Deși cuprinde o mare varietate de abordări, PM este definit la modul general printr-o atitudine
de scepticism, ironie și respingere a „marilor-narațiuni” (cum ar fi progresul și națiunea) și a
ideologiilor modernismului, chiar punând sub semnul întrebării anumite presupuneri ale
raționalității Luminilor à critica postmodernă țintește universalitatea unor noțiuni care au
hrănit perioada modernă: realitate obiectivă, rațiune, progres social, natură umană, adevăr,
moralitate, limbaj etc.

Este asociat cu școli de gândire ca post-structuralismul și deconstrucția, și cu filozofi ca Jean-

Francois Lyotard, Michel Foucault, Jacques Derrida, Fredric Jameson, Jean Baudrillard etc.

Nu un curent de gândire unitar / greu de clasificat și explicat din punct de vedere filozofic.
Însuși termenul/numele „postmodernism” a fost criticat din diverse motive și de pe pozițiile cele
mai variate.
O perioadă greu de clasificat și o nebuloasă teoretică încă în desfășurare.
Postmodernitate vs Postmodernism
Ideea de postmodern/postmodernitate à văzută ca o condiție istorică (politică, socială și
economică), o epocă în care se presupune că ne găsim
vs. postmodernism, o mișcare intențională în arte, cultură, filozofie și politică care folosește
diverse strategii de subversiune față de ceea ce era dominant în modernism.

Jean-François Lyotard: Postmodernul este văzut ca o “condiție” istorică/culturală

bazată pe disoluția marilor narațiuni sau metanarațiuni (acele narațiuni model ca progresul sau
națiunea), o criză ideologică în care ideologia însăși își pierde relevanța. (La condition
postmoderne. Rapport sur le savoir, 1979)
Fredric Jameson: Postmodernismul este văzut ca o mișcare în arte și cultură
corespunzând “capitalismului târziu”, o nouă configurație politică și economică, bazată pe scopul
global al capitalismului (Postmodernism: The Cultural Logic of Late Capitalism, 1981)

și are proprii critici:

Jürgen Habermas: postmodernitatea reprezintă revenirea unor vechi idei anti-luministe,
ceea ce face ca proiectul modern, în continuare viu, să nu mai poată fi răspândit universal la fel
de ușor.
Postmodernismul
Se creează un nou raport cu timpul, centrat asupra prezentului à o nouă poziție față de istorie.
Postmodernitatea – explozia referințelor temporale și locale
— premodernii se sprijineau pe tradiție
— modernii, pe viitor.
— postmodernii “patinează” între trecut și viitor căci trecutul a dat greș, iar viitorul e incert.

Cultul prezentului, buna administrare a bunăstării, înlocuiesc dorința de continuitate (transmisie)

a premodernilor și pe cea de transformarea a societății, proprie modernilor.

Gândirea postmodernă se situează în perspectiva de a depăși “dez-încântarea” lumii, după

dezagregarea reperelor culturale sau religioase care au rezultat din modernitate și eșecul utopiilor
revoluționare pe care le-a purtat.
Postmodernismul în arhitectură
Termenul postmodernism a fost folosit încă de timpuriu pentru a descrie insatisfacția față de
arhitectura modernă și un răspuns la acea manifestare a MM cunoscută ca Stil Internațional.

Dar s-a impus începând din anii 1970, datorită lui Charles Jencks (prin eseul The rise of post-
modern architecture, 1975; The Language of Post-Modern Architecture, 1977:
à PM se manifestă diferit în fiecare câmp artistic
à arhitectura PM nu înseamnă numai o reacție față de modernism, dar și un alt mod de a face
arhitectură.

PM a desemnat la început o anumită estetică, un stil à arhitectura PM a fost de la început

marcată de re-apariția ornamentului, referința la clădirile înconjurătoare în mediul urban, referințe
istorice în forme decorative (eclectism) și unghiuri neortogonale etc.à ieșirea din constrângerile
modernismului.
De ce opoziția față de Stilul Internațional?
MM a fost aplicată la scară largă într-o perioadă de necesitate urgentă și se adresa acestor
necesități.

Între timp,
— bunăstarea/nivelul de viață din țările occidentale crescuse considerabil, deci și
pretențiile/așteptările de la arhitectură à „societatea de consum”
— nu mai plutea amenințarea războiului și nici memoria lui;
— societatea occidentală se schimbase, trecând de la economia primară (producerea de materii
prime) și secundară (transformarea materiei prime în produse finite/societatea industrială) la
predominanța economiei terțiare (livrarea de servicii: comerț, transport și comunicații, turism,
sănătate, financiar, administrativ) și cuaternare (servicii de înaltă calitate intelectuală: cercetare,
dezvoltare, inovare, informare) à schimbări în structura socială a societății.
— începea “al 4-lea val” = societatea informatică.
 Traditia clasica
I. limbaj expresiv / repertoriu formal
clădiri model
II. oraș tradițional bazat pe construcția în timp a țesutului

despărțirea de tradiție – Mișcarea Modernă

I. clădirea unui nou limbaj prin opoziție cu cel anterior
II. necesitatea intervenției asupra orașului
aplicarea modelului orașului funcționalist

momentul critic POSTMODERNISMUL

recursul la istorie
I. cladirea unui limbaj prin îmbogățirea celui anterior
II. revenirea la valorile orașului tradițional
 momentul critic POSTMODERNISMUL
recursul la istorie
I. clădirea unui limbaj prin îmbogățirea celui anterior
II. revenirea la valorile orașului tradițional

Ca stil, postmodernismul a fost tot timpul discutabil.

Ca mod de gândire, multe dintre ideile postmodernismului au fost universal acceptate
și prelucrate în diferite moduri, depărtându-se de estetica inițială și diversificându-se.

Esența mentalității postmoderne constă în respingerea

- ideilor modernismului
- a încrederii nemărginite în progres
- a credinței nelimitate în rațiune.

O profundă îndoială aruncată asupra valorilor pozitiviste; progresul – avansul tehnicii,

planificarea științifică, dezvoltarea de tehnologii noi etc. – s-a dovedit incapabil de a
oferi vreo garanție cu privire la păstrarea, promovarea și, în noile condiții, recucerirea
valorilor umane.
 din perspectivă postmodernă:
Arhitectura modernă și modernismul în mod particular au fost respinse pentru că au
degenerat după 1945 într-un produs anonim, realizat pentru cel mai mare numitor
comun:
- sărăcită vizual
- tehnocratică
- la scară mare
- indiferentă fata de particularitățile oamenilor [mod de viată și cultura locală]
- indiferentă față de context [mediul înconjurător specific, istoric constituit]
Proiecte manifest
1980 - BIENALA DE LA VENETIA: “PREZENTA TRECUTULUI”
curator: Paolo Portoghesi

Căutările pentru alt-oraș (cel tradițional) merg mână în mână cu o schimbare la nivelul
limbajului: la Bienala de la Veneția semnificativ intitulata “Prezenta trecutului”, strada
Novissima este o stradă cu fronturi continui (ca în orașul tradițional), care reprezintă o colecție
de fațade, fiecare proiectată de câte o personalitate a momentului, în care elementul comun este
căutarea unui limbaj de inspirație istorică.
 motivul coloanei = motivul-cheie al postmodernismului istoricist / prima fază)
Hans Hollein
… nu există un singur set de estetici care
definesc postmodernismul, ci mai
degrabă un fel de a conceptualiza lumea
așa cum e. Poziționându-se împotriva
modernismului, arhitecții și designerii
anilor 1970 au chestionat idealismul
radical al mișcării.
Acolo unde moderniștii au avansat soluții
universale la problemele sociale, primii
practicieni ai postmodernismului au
explorat culoarea, materialul și gustul în
moduri care nu fuseseră văzute până
atunci.
Emily Sack Aesthetica magazine, 2012
http://www.aestheticamagazine.com/postmodernism-
style-subversion-1970-1990-va-london/

Expoziția Postmodernism – Style and

Subversion 1970–1990 de la Londra
(V&A Museum, 24 September 2011 – 15
January 2012) a fost considerată primul
eveniment care a documentat PM ca o
mișcare istorică.
 astfel,
Charles Jencks [The Language of Post-Modern Architecture, 1977]
îi reproșeaza limbajului modernist:
- lipsa de comunicare: inabilitatea ei de a vorbi într-un limbaj (arhitectural)
inteligibil și interpretabil, capabil să comunice oamenilor semnificații
- abstracția excesiva, incapabila sa propage mesaje simbolice: in anii 1970-80
arhitectura moderna era descrisa in mod curent ca inexpresiva si plicticoasa
pentru ca nu miza pe “complexitate si contradictie” [Robert Venturi, Complexity
and Contradiction in Architecture, 1966]
- absenta memoriei, ruptura cu istoria [cea mai consistenta idee a constat in critica
orașului funcționalist, v. PM recuperarea orasului]

Ludwig Mies van der Rohe

Illinois Institute of Technology
 astfel,
Charles Jencks [The Language of Post-Modern Architecture, 1977]
îi reproșeaza limbajului modernist:
Răspunsul stă în ceea ce el numește dublul codaj :
"Double Coding: the combination of Modern techniques with something else (usually
traditional building) in order for architecture to communicate with the public and a
concerned minority, usually other architects."

Ludwig Mies van der Rohe

Illinois Institute of Technology
 mize ale arhitecturii pomo
OI [lipsa de comunicare: inabilitatea ei de a vorbi intr-un limbaj

PM
inteligibil si interpretabil, capabil sa comunice oamenilor semnificatii legate de
scopul clădirii in discuție]
arhitectura trebuie să fie capabilă să comunice, să fie
înțeleasă de toți oamenii, nu numai de “specialiști”
O2 [abstracția excesiva, incapabila sa propage mesaje simbolice: in anii 1970-80
arhitectura moderna era descrisa in mod curent ca inexpresiva si plicticoasa
pentru ca nu miza pe “complexitate si contradicție”]
clădirea, înțeleasă ca “purtătoare de semnificație”,
îndreaptă atenția către o dimensiune mai profundă a
arhitecturii
O3 [absenta memoriei, ruptura cu istoria]
clădirea trebuie să facă referire la istorie, deci la ceea ce
există în jurul ei, natural și construit
 mize ale arhitecturii pomo
OI [lipsa de comunicare: inabilitatea ei de a vorbi intr-un limbaj
inteligibil si interpretabil, capabil sa comunice oamenilor semnificatii legate de
scopul cladirii in discutie]
arhitectura trebuie să fie capabilă să comunice, să fie
înțeleasă de toți oamenii, nu numai de “specialiști”

Robert Ventturi
Robert Venturi – Vanna House, 1962 1966 Robert Venturi & Denis Scott Brown
Robert Venturi, Complexity and Contradiction in Architecture, 1966

Arhitectură ne-simplă [non-straightforward]: un manifest blând

Îmi place complexitatea și contradicția în arhitectură. Nu îmi place lipsa de coerență sau caracterul arbitrar
al arhitecturii incompetente, nici complicațiile prețioase ale pitorescului sau expresionismului. În schimb,
vorbesc despre o arhitectură complexă și contradictorie bazată pe bogăția și ambiguitatea experienței
moderne, inclusiv experiențe inerente artei. […]
Dar arhitectura este în mod necesar complexă și contradictorie chiar prin includerea elementelor
tradiționale vitruviene firmitas, utilitas și venustas. Iar astăzi cerințele programului, structurii, instalațiilor și
expresiei, chiar în cazul clădirilor izolate și amplasate în contexte simple, sunt diverse și conflictuale în
feluri pe care nu le-am fi putut imagina până acum. Creșterea dimensiunilor și a scării arhitecturii în
planificarea urbană și regională nu face decât să adauge dificultăților. Spun bun-venit problemelor și
exploatez lipsa de certitudini. Îmbrățișând contradicția și complexitatea deopotrivă, țintesc vitalitatea alături
de validitate.
Arhitecții nu își mai pot permite să se lase intimidați de limbajul moral puritan al ortodoxiei arhitecturii
moderne. Îmi plac elementele care sunt hibride mai degrabă decât „pure”, care fac compromisuri mai
degrabă decât cele „curate”, distorsionate mai degrabă decât „simple”, ambigui mai degrabă decât
„articulate”, perverse dar și impersonale, plicticoase dar și „interesante”, convenționale mai degrabă decât
„proiectate”, care acomodează mai degrabă decât exclud, redundante mai degrabă decât simple,
tradiționale dar și inovatoare, și echivoce mai degrabă decât directe și clare. Mă declar în favoarea
vitalității încurcate (confuze) și nu pentru unitatea evidentă.
Sunt adeptul bogăției înțelesului mai degrabă decât claritatea înțelesului; al funcției implicite și al funcției
explicite. Prefer „atât–cât și” lui „ori–ori”, [prefer] alb și negru și uneori gri, lui alb sau negru. O
arhitectură valabilă evocă mai multe niveluri de înțelesuri și combinații de accente: spațiul și elementele ei
pot fi citite și lucrate în mai multe feluri deodată.
Charles Moor – propria casă în Orinda, California, 1962
Charles Moor – propria casă în Orinda, California, 1962
MM - Le Corbusier – vila Savoye, 1928-31

PM - Charles Moor – propria casă în Orinda, California, 1962

 mize ale arhitecturii pomo
Less is a bore!

Robert Ventturi
1972, Venturi, Scott Brown, Izenour, Learning from Las Vegas.
 mize ale arhitecturii pomo
O2 [abstractia excesiva, incapabila sa propage mesaje simbolice: in anii 1970-80
arhitectura moderna era descrisa in mod curent ca inexpresiva si plicticoasa
pentru ca nu miza pe “complexitate si contradictie”]
clădirea, înțeleasă ca “purtătoare de semnificație”,
îndreaptă atenția către alte dimensiuni ale arhitecturii
Pe linia acestei dimensiuni, s-au facut incercari de
exprimare prin arhitectura a unor idei care nu au
nici o legatura cu arhitectura; cladirea devine
vehiculul unor
- idei filozofice importate: “deconstructia” Derrida
- categorii estetice necaracteristice pentru arhitectura
[ironia]

Pana la urma s-au materializat in largirea ariei de cautari

expresive, la nivelul limbajului:
arhitectura deconstructivista (filozofia lui Jacques
Derrida) - Coop Himmelb(l)au, Liebeskind, Tschumi,
Eisenman, Zaha Hadid…

Supraetajare imobil Viena,Coop Himmelb(l)au

 mize ale arhitecturii pomo
O2 [abstractia excesiva, incapabila sa propage mesaje simbolice: in anii 1970-80
arhitectura moderna era descrisa in mod curent ca inexpresiva si plicticoasa
pentru ca nu miza pe “complexitate si contradictie”]
arhitectura deconstructivista

Daniel Libeskind
 mize ale arhitecturii pomo
O2 [abstractia excesiva, incapabila sa propage mesaje simbolice: in anii 1970-80
arhitectura moderna era descrisa in mod curent ca inexpresiva si plicticoasa
pentru ca nu miza pe “complexitate si contradictie”]
arhitectura deconstructivista

Frank Gehry
 mize ale arhitecturii pomo
O2 [abstractia excesiva, incapabila sa propage mesaje simbolice: in anii 1970-80
arhitectura moderna era descrisa in mod curent ca inexpresiva si plicticoasa
pentru ca nu miza pe “complexitate si contradictie”]
ironia/autoironia
 mize ale arhitecturii pomo
O2 [abstractia excesiva, incapabila sa propage mesaje simbolice: in anii 1970-80
arhitectura moderna era descrisa in mod curent ca inexpresiva si plicticoasa
pentru ca nu miza pe “complexitate si contradictie”]
ironia/autoironia
 mize ale arhitecturii pomo
O3 [absenta memoriei, ruptura cu istoria]
cladirea trebuie sa faca referire la istorie (deci la ceea ce
exista in jurul ei, natural si construit)
preluari ad litteram ale limbajelor istorice (Porphyrios)
prin aluzii (Hollein, Stirling)
prin citate (Venturi, Moore, Isozaki)
prin interpretarea materialului istoriei (Rossi, Moneo, Scarpa)

Toate acestea au insemnat o noua eliberare la

nivelul limbajului expresiv, o rupere a noilor
bariere pe care le impusese modernismul.
 mize ale arhitecturii pomo
O3 [absenta memoriei, ruptura cu istoria]
cladirea trebuie sa faca referinte la istorie deci la ceea ce
exista in jurul ei, natural si construit
preluari ad litteram ale limbajelor istorice

Demittri Porphyrios
 mize ale arhitecturii pomo
O3 [absenta memoriei, ruptura cu istoria]
cladirea trebuie sa faca referinte la istorie, deci la ceea ce
exista in jurul ei, natural si construit
preluari ad litteram sau simplificate “cu ironie”ale limbajelor istorice

Robert Ventturi
 "I approached the matter of planning this museum both as an architect and as an artist…
Flexibility here does not imply mobile ceilings and wall elements but rather, a spectrum of
multilayered situations that are revealed in relation to the work of art, and to which the work of
art responds. The responsibility of the architect is not transferred to the curator's shoulders. The
architect creates an independent work of art – for other works of art and for human beings."
Hans Hollein
prin interpretari in limbaj modern ale tipurilor de cladiri constituite istoric
James Stirling, muzeul din Stuttgart, 1984
James Stirling Neue Staatsgalerie Stuttgart
James Stirling
 mize ale postmodernismului
O3 [absenta memoriei, ruptura cu istoria]
cladirea trebuie sa faca referinte la istorie deci la ceea ce
exista in jurul ei, natural si construit
prin interpretari in limbaj modern ale tipurilor de forme urbane si spatii publice
constituite istoric
Michael Graves

Rob Krier
 mize ale arhitecturii pomo
O3 [absenta memoriei, ruptura cu istoria]
cladirea trebuie sa faca referinte la istorie deci la ceea ce
exista in jurul ei, natural si construit
prin interpretari in limbaj modern ale tipurilor de cladiri/forme urbane constituite
istoric
Aldo Rossi
 mize ale arhitecturii pomo
O3 [absenta memoriei, ruptura cu istoria]
cladirea trebuie sa faca referinte la istorie deci la ceea ce
exista in jurul ei, natural si construit
din ce in ce mai rafinat, poate ajunge un dialog fin cu istoria (cu materialul
istoriei, nu cu limbajul istoric)

afael Moneo, Museo de Arte Romano de Mérida, 1980

Rafael Moneo, Museo de Arte Romano de Mérida, 1980
 mize ale arhitecturii pomo
O3 [absenta memoriei, ruptura cu istoria]
cladirea trebuie sa faca referinte la istorie deci la ceea ce
exista in jurul ei, natural si construit
din ce in ce mai rafinat, poate ajunge un
dialog fin cu istoria (nu cu limbajul istoric)

Carlo Scarpa, Calstevecchio, 1959-73

Carlo Scarpa, 1958-1973, Castevecchio, Verona
Carlo Scarpa, 1958-1973, Castevecchio, Verona
 mize ale arhitecturii pomo
O3 [absenta memoriei, ruptura cu istoria]
cladirea trebuie sa faca referinte la istorie deci la ceea ce
exista in jurul ei, natural si construit
acest dialog se extinde si asupra existentului natural, care este totdeauna “istorie”,
dialog care devine si el tot mai subtil

Alvaro Siza, Piscina Porto

Alvaro Siza, Piscina Porto, 1959-1973
Alvaro Siza, Piscina Porto, 1959-1973
Alvaro Siza, Piscina Porto, 1959-1973
Așadar, temele arhitecturii postmoderne se conturează ca o reacție critică [= reflexia
care fundamenteaza proiectul] față de tematica modernității la mai multe niveluri:
(1) al limbajului expresiv,
(2) al orasului,
(3) al teoriei care susține proiectul

însă…
Modernismul a fost mult mai nuantat
OI. arhitectura moderna nu a fost un monobloc:
au existat multe cautari expresive in paralel cu MM
(neo-expresionismul lui Hans Scharoun, organicitatea lui Alvar Aalto);
O2. nici chiar nucelul dur al MM nu a fost atat de unitar;
O3. proiectele marilor arhitectii au depasit mereu ingradirile propriilor
concepte (care erau de fapt, in lucru)
O4. a existat o permanenta indoiala si deliberare critica chiar in cadrul
CIAM-urilor

Ceea ce a produs in mod special reactia postmoderna privitoare la limbaj a fost

aplicarea generalizata a ideilor cele mai simple, cele mai usor de copiat ale MM.
Aceasta a dus la consumul “stilului international”, in relatie cu ideea orasului
functionalist, asa cum s-a practicat in reconstructia postbelica a oraselor europene
sub imperiul urgentei si al cantitatii.
OI. arhitectura moderna nu a fost un monobloc:
au existat multe cautari expresive in paralel cu Stilul International

Alvar Aalto

Luis Barragan
anul I / IAC / 2014-15 / DITACP / Facultatea de Arhitectura / UAUIM
Louisprof.
KahnAna-Maria ZAHARIADE / lect. Radu Tudor PONTA
Modernismul a fost mult mai nuantat
O2. nici chiar nucelul dur al MM nu a fost atat de unitar
Rietveld, Mies van der Rohe
Sant’Elia, LC, Tatlin
O3. proiectele marilor arhitectii au depasit mereu ingradirile propriilor
concepte (care erau de fapt, in lucru)
Le Corbusier
Mies van der Rohe, Berlin, New National Gallery
O4. a existat o permanenta indoiala si deliberare critica chiar in cadrul
CIAM-urilor
Modernismul a fost mult mai nuanțat
Pentru arhitect: implicarea în social

"Este important ca arhitectul să se gândească

nu numai la arhitectură, ci la cum poate
arhitectura să rezolve problemele lumii. Rolul
arhitectului este de a lupta pentru o lume mai
bună, una în care poate realiza o arhitectură
care să servească tuturor, nu doar unui grup
privilegiat.” Oscar Niemeyer
Multe dintre temele Mișcării Moderne se prelungesc de-a lungul
perioadei postmoderne și în momentul contemporan în forme
expresive și cu sensuri foarte diverse:
OI. tema expresivității structural-tehnologice devine căutare “high-tech”,
sursa unei poetici abstracte și expresie/“transfigurare” ornamentală;
O2. tema “economiei gestului plastic” - less is more - se prelungește în
formula “minimalismului”
O3. limbajul modernist însuși ajunge “istorie” à material expresiv prelucrabil,
precum orice alt limbaj.
OI. tema expresivitatii structural-tehnologice devine căutare high-tech,
sursa unei poetici abstracte, expresie /“transfigurare” ornamentală;

Halele Freyssinet, Paris, înii 1920

OI. tema expresivitatii structural-tehnologice devine căutare high-tech,
sursa unei poetici abstracte, expresie /“transfigurare” ornamentală;

Luigi Nervi, Pallazetto dello sport, Roma, 1956-57

OI. tema expresivitatii structural-tehnologice devine căutare high-tech,
sursa unei poetici abstracte, expresie /“transfigurare” ornamentală;
Frei Otto, Munchen, anii 1970
OI. tema expresivitatii structural-tehnologice devine căutare high-tech,
sursa unei poetici abstracte, expresie /“transfigurare” ornamentală;

structuri expresive

BBPR (Banfi, Belgioioso, Peressuti, Rogers), Torre Velasca, Milano, 1956-58

James Stirling, Facultatea de Inginerie Leidter (1959-63)
OI. tema expresivitatii structural-tehnologice devine căutare high-tech,
sursa unei poetici abstracte, expresie /“transfigurare” ornamentală;

megastructuri expresive

Gymnase olympique de Yoyogi, Kenzo Tange, 1963

oshe Safdie

nzo Tange
OI. tema expresivitatii structural-tehnologice devine căutare high-tech,
sursa unei poetici abstracte, expresie /“transfigurare” ornamentală;

Centre Pompidou, Renzo Piano & Richard Rogers, 1977

1977 Centre Pompidou Renzo Piano & Richard Rogers

Richard Rogers

Slide 58
Expresivitatea ornamentală a tehnologicului

Toyo Ito, Mediateca din Sendai, 2001

O2. tema “economiei gestului plastic” - less is more - se prelungește în
formula “minimalismului”

tema abstractizarii semnificante, a maximei abstractiuni si simplitati formale se

prelungeste in formula arhitecturii “minimaliste”

Mies van der Rohe

 tema “economiei gestului plastic” - less is more - se prelungește în
formula “minimalismului”

Junya Ishigami - Kanagawa Institute of Technology , 2010 Mies van der Rohe
Ishigami (despre evoluția proiectului ca o investigație grea a relației dintre coloane, pt care a dezvoltat un
custom-made software): “Voiam să fac un spațiu cu limite foarte ambigue, care să fluctueze între spațiile
locale și spațiul exterior, mai degrabă decât un spațiu universal precum cel al lui Mies. … Acesta permite o
nouă flexibilitate, care nu modelează realitatea, ci o face să apară.”

Junya Ishigami - Kanagawa Institute of Technology , 2010

O2. tema “economiei gestului plastic” - less is more - se prelungește în
formula “minimalismului”

tema abstractizarii semnificante, a maximei abstractiuni si simplitati formale se

prelungeste in formula arhitecturii “minimaliste”

Tadao Ando
O3. Modernismul însuși devine istorie, dar nu moare cum a prezis PM

Vila Savoye #LeCorbusier scufundată de artistul danez Asmund Havsteen-Mikkelsen într-un fjord @leCMN

Gluma arhitecturala după nunta din Cana

(Veronese, 1563) cu torreVelasca.
Richard Meyer
O3. Modernismul însuși devine istorie

Limbajul modernist devine parte a materialului expresiv al diferitelor perioade istorice,

care se pretează la prelucrare, ca orice alt limbaj de pâna atunci

Gluma arhitecturala după nunta din Cana

(Veronese, 1563) cu torreVelasca.
Richard Meyer
Limbajul modernist devine parte
materialului expresiv al diferitelor
perioade istorice care se preteaza la
prelucrare, ca orice alt limbaj de pana
atunci

Richard Meyer
Alvaro Siza
România: recursul la limbajul modernismului interbelic

Radu Teaca Florian Stanciu

Razvan Luscov
România: recursul la limbajul modernismului interbelic
“Omagiu Henriettei Delavrancea”

Razvan Luscov

Razvan Luscov
_o nouă libertate formală
Se poate spune că arhitectura momentului actual
- se naște dintr-o reacție critică față de rigorile formale impuse de modernism,
- se construiește pornind de la întrebările/răspunsurile postmodernismului
- și se prezintă – în forma sa cea mai înaltă – ca o permanentă reflecție asupra temelor
modernității și o continuă reformulare a lor.

_o nouă atitudine față de oraș

Atitudinea critică, tocmai prin rigoarea ei, accentuează temporalitatea.

Nimic nu e permanent, rațiunea se identifică cu schimbarea și cu diferența.
Suntem conduși, nu de identitate și de permanentele ei tautologii, ci de diferențe și contradicții,
care sunt manifestările năucitoare ale atitudinii critice.
înainte, scopul atitudinii critice era adevărul; în timpurile moderne, adevărul este critica însăși.
Nu un adevăr etern, ci un adevăr al schimbării.
Q3à predare 11.01.2021
În ce constă diferența dintre postmodernism și modernism din
perspectiva raportului cu trecutul/istoria?
Construiți-vă răspunsul cu ajutorul unor exemple pe care să le
documentați și comentați.
Lucrarea trebuie încărcată în Google Drive-ul indicat mai jos până la sfârșitul zilei de luni, 11.01.2021
https://drive.google.com/drive/folders/1hUVa6Zze8wTkqX7_dUoVxCoPhaxKHKGq?usp=sharing

Răspunsul poate avea maximum 300 de cuvinte. Răspunsul poate să cuprindă imagini care să ilustreze
exemplele alese. Fișierul încărcat în drive va avea numele PONTA, Radu Tudor, grupa 11 și va fi în mod
obligatoriu în format pdf.
Folosiți-vă de bibliografia indicată! Dar ...

Orice idee preluată dintr-un alt autor trebuie semnalată ca atare prin notă de subsol / referință bibliografică.
Acest mod de citare este obligatoriu indiferent dacă este preluată doar ideea sau și formularea autorului
originar. Rigorile academice impun de asemenea identificarea surselor ilustrațiilor.
Pentru modul de citare uzual în România vă rugăm să
vizitați https://www.academia.edu/4760158/Reguli_de_tehnoredactare_a_textelor_stiintifice

Bibliografie disponibilă la: https://www.uauim.ro/facultati/arhitectura/arhitectura/discipline-obligatorii/it-1/