Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
6. IDEALUL ESTETIC
Pana la sf sec 19 creatia artistica aspira la frumusete pe care o raporta mereu la realitate=> idealul de perfectiune
Aristotel (discipol al lui Platon) – arta imita natura
-omul e singurul capabil sa faureasca forme perfecte
-arta educa firea umana
-actul de creatie e purificator
Platon - frumosul nu are caracter imobil, atemporal si aspatial
-arta =atribut al puterii divine, abordabil printr-un indelung proces de initiere
-actul de creatie pp o stare emotionala ce nu are nimic in comun cu rationalul
-arta superioara naturii
Numerele, formele sunt sacre in masura in care ele sunt regulate
-proportiile perfecte sunt divine
-rapoartele armonioase, sectiunea de aur, formele platoniciene sunt perfecte – ideale, fiind modul de studiu, reflectie si
compozitie artistica
In antichitate fenomenul era considerayt ca facand parte din triada spiritulatitatii umane: solid, util frumos
Asociat cu armonia ordinea, adev, gratia, forma, idealul estetic nu se refera la realitate asa cum este ci incerca o corectare a
ei prin arta printr-o pronuntata valoare spiritula, abstracta
Frumosul si Sublimul se deosebesc ca nuanta in interpretarea estetica :
1.prerealista numai in ceea ce priveste finalitatea: -frumosul precede sublimul, el fiind o nazuinta spre perfectiune
–sublimul este absolutizarea frumosului
2.realista, moderna si premoderna – accepta sublimul ca pe o categorie estetica rezultata nu neaparat din perspectiva
frumosului, dar si din alyte perspective
Arta realista – critica conceptul platonician al superioritatii artei fata de natura
-1797 Schlegel considera ca principiul artei nu e frumosul si caracteristicul, interesantul
-1853 Karl Rozenkrauz – “estetica uratului”, uratul impus definitiv ca o categorie estetica – idei experimentate cu succes de
reprezentanti ai artei realiste (Beaudelaire, Brecht, Picasso)
Miscarea moderna – rastoarna conventiile, modelele, prejudecatiile; frumosul este rational, luminos, optimist;uratul nu apare
decat din perspectiva contestarii totale
-teoriile moderne s-au nascut pe fondul unor mari prefaceri sociale, tehnologice => vor afecta gustul estetic
-ornamentul devine “crima” odata cu lucrarea pamfletara a lui Adolf Loos – “Ornament si crima”; este respins definitiv =>
sinceritate functionala si structurala => noi principii estetice la randul lor docmatizate de reprezentantii modernismului clasic:
Le Corbusier, Mies Van der Rohe. Ei impun cu autoritate un gust sigur: frumosul rational; structura este expresiva si sincera
conform cu materialul, iar functiunea devine exprimata volumetric a.i. frumosul => din unitatea dintre continut si forma
“Stilul international” postbelic a saracit arh prin repetitia formei – tip industrializate, reducand discursul estetic la tipologie
5
Miscarea postmoderna – reabiliteaza ornamentul ca factor important in personalizarea arh, in restituirea semnificatiei, a
identitatii
Peter Blakc – nevoia de emotie =nevoia de impodobire
Venturiu – nevoia de ludic, de comunicare, opusa plictiselii rezultate din simplism
Eisenman – nevoia de arbitrar opusa ordinii
Ch. Moore – ornamentul devine purtator de sens istoric, cod al constientizarii apartenentei la o civilizatie
In urbanism, principiile arh postmoderne contrazic principiile urbanismului liber – ratioanalist (Ciam) , readuce in discutie
traditia urbana istorica
Epoca contemporana – dezvolta un nou raport intre ornament si repetitie, intre traditie ca un “dat” prezent prin ornament si
sensul, semnificatia ornamentului
-ornamentul poate fi aplicat gratuit, arbitrar sau poate fi aplicat logic ,structural
Teoriile semiotice actulae ofera ornamentului rolul de comunicare codata, rolul de limbaj (Schulz – “limbajul arhitectural)
Deconstructivistii – motivul zoomorfic (lebada, delfin, peste)=expresie a arbitrarului
-o noua forma de perfectiune
Eisenman – analizeaza ornamentul ca pe o prezenta, raporteaza totul la o anumita experienta arh care nu are materialitate
dar care reprezinta un eveniment care vorbeste dspre trecut, despre traditie si prezent, un eveniment perceput de noi prin
prisma propriei noastre experiente
Ornamentul - formeaza si informeaza, semnalizeaza si simbolizeaza, poarta si rupe o traditie
-“lebedele sau delfinii” lui Emgraves,”pestele” a lui Gehry – nu au nimic de a face cu functiunea, efectul scontat este
indiferenta.
9. P. EISENMAN
-exponentul cel mai riguros al deconstructivismului explicabil prin formatia sa ratioanalista
-prezenta absentei-prin sustragerea unei portiuni dintr-un volum sau prin anularea zonei centrale
-uzeaza, la inceput de idei neostructuraliste apoi de ideile protestatare ale deconstructivismului
-elitismul incomprehensibil => alienare
- considera ornamentul ca pe o necesitate a arbitrarului necesitate a secondaritatii ce trebuie abordata impreuna cu principalul
Adrew Benjamin spune despre Einsenman ca:
-incorporeaza 2 tendinte divergente, una care ne situeaza in sanul ornamentului si alta care ne distanteaza de aceasta istorie
deschisa spre posibilitatea avangardei arh
-riscul care exista in tentativa de a stabili un raport intre ornament si repetitie e acela de a reduce arh la ornamental###
-analizand ornamentul ca pe o prezenta => raportul la o anumita experienta arh ce reprezinta un ornament care vorbeste
despre trecut
-spatiu de tranzitie dintre int si ext, intre public si privat, intre o structura portanta si necesitatea unei alteia neportante dar
necesare prin arbitrarul ei=> devin aproape obligatorii in arh postmoderna
-contextul e total neglijat la deconstructivisti: "Noi am utilizat terenul ca pe un palimsestun loc unde se scrie, se şterge si se
rescrie istoria. Clădirile noastre sunt procesul invers al faptului ca situl emana clădirea concept PostModernist. Clădirile
noastre creează terenul concept Non-PostModernist." (Eisenman)
Eisenman a dezvoltat teoria analizei si folosirea ei in cadrul proiectarii
-casele 1-9 – simpatie pt modernisti
-casa 10 – orientarea deconstructivista devine evidenta, influentele psihanalizei si ale filozofiei nihiliste constituind doar o parte
din aspectele declarate ele autorului.
Casa cu nr.10 este prima aplicare adescompunerii, dislocării si deconstructiei, prin sustragerea unor elemente care "distrug
punctul central al imobilului, scara antropomorfica siutilizarile normale pierderea punctului central, formele in L simbolizând
separarea si instabilitatea, excavarile, scufundarea in trecut si inconştient, scalarea si geomatria topologica ".
-Formele in L dispuse rotativ, aceste cuburi erodate subliniază condiţia nesigura a universului
-La Guardiola house întrepătrunderea acestor L-uri este savant explicata de autor ca fiind o "marcare a înţelegerii locului ca
rezultat al schimbării înţelegerii lumii"
-Grilele spaţiale tridimensionale sunt un motiv compoziţional aproape "sine qua non" in opera lui Eisenman. ''Ele sunt versiuni
neomoderniste alegrilajelor de perspectiva ale lui Braimnte, mai degrabă deschise (infinite) decât închise (finite) mii degrabă
quatrodimensionale decât unidirecţionale, mai curând uşoare decât grele
Eisenman foloseste desenul complex al juxtapunerilor secventiale cat si macheta in seria celor 10 case=> filosofia morfologiei
formale a cubului ca semn spatial
7
10. Compozitia arhitecturala in perioada contemporana
Compozitia exprima “un mod de a face”. Postmodernismul se manifesta initial ca o reactie la principiile modernismului devenit
“clasic” . Celor 2 mari principii: non-ornamentul si non-contextul li se opun : reevaluarile istorice si cele contextualiste,
considerate adevarate repere ale identitatii, personalizarii si semnificatiei arhitectuarale. Explicatia crizei arhitecturii prin
prisma pierderii atributelor artistice: inefabilul, poeticul, valoareaemotionala, evolutia unor discipline ale esteticii (semiotica),
ale urbanismului (sociologia), psihanalizei si filozofiei, contribuie la reevaluarea disciplinei de teorie arhitecturala, o abordare
intuitiva, deci culturala, alaturi de cea pur stiintifica.
Simplitatii arhitecturii i se opune complexitatea, transantei i se opune ambiguitatea, intolerantei i se opune neutralitatea.
Modernismul a soart coerenta intregului unitar, iar cioburile sunt sursa de delectare a postmodernismului.
Postmodernistii eclectici reiau regulile si legile compozitionale clasice, carora le adauga ingredientul noutatii, sau apartenentei
la timpurile actuale.
15. DECONSTRUCTIVISMUL
Peisajul arhitectural contemporan e inca dominat de pluralism si eterogenitate ca fundal, pe care se afirma câteva mişcări cu
nuanţa mai pronunţata cum ar fi: mişcarea HI-TECH; mişcările pe teme moderne care se pot subimparti in mişcări
PROMODERNE si ANTIMODERNE.
Unii critici plasează mişcarea deconstructivista ca pe o continuare liniara a mis-carii constructiviste a anilor '20, sau a celei
"puriste" de mai târziu, pe care nu face decât sa o îmbogăţească cu mijloacele de expresie ale timpurilor noastre.
Astfel principalii reprez. ai Decomstr. isi justifica inspiratia din mishcarile avangardiste ruse, astfel Bernard TSCHUMI si-l
asuma pe CHERNIKOV, Zaha HADID pe MALEVICH, Pete EISENMAN pe CERNIKOV + idei neostructuraliste.
Pe linia antimodernismului, mişcarea DECONSTRUCTIVISTA preia forme multiple prin exacerbarea dusa la extrem a
primelor proteste antimoderne, propunând ipostaze ale ornamentului ca expresie a opţiunii, subiectivismului si arbitrariului.(Ex:
Pestele lui GEHRY ca si întreaga lui opera se manifesta ca un protest general împotriva tuturor convenţiilor.)
DECONSTR. Suportul teoretic deosebit de vast, bazat pe conceptii noi din domeniul filozofiei, semioticii, psihanalizei,
psihosociologiei, se alătura celor din domeniul tehnicii; informaticii, cineticii, cuanticii, energeticii, dar si a unor domenii artistice
profund implicate arhitectural: muzicii, dansului, cinematografiei, publicitarii.
Miscarea DEC. reabiliteaza haosul ca necesar in coexistentza sa cu ordinea, dar intermediat de neutralitate=>tripartismul (cu
nuanta orientala) ce permite coexistenta ordinii cu dezordinea. Teoria DEC. e bazata pe disfunctie, dizlocare, disjunctie; totusi
o mare parte din arh. DEC. trateaza problema ca si cand o data cataclismul produs ei sunt chemati sa reorganizeze materia.
Termenul de DEC. nu mai corespunde azi cu sensul propriu al cuvantului, pt ca deconstructivistii DECONSTRUIESC pt a
RECONSTRUI
Pe fondul pluralismului si diversităţii, precum si a relativismului in gândirea arhitecturala contemporana, , este invocat
Feyerabend cu a sa Against Method care, in idea reunirii logicii cu metafizica, ne convinge de faptul ca "totul merge". Idea
aceasta "totul merge" o regăsim mereu in explicaţiile "post-factum" ale multor deconstructivisti americani, dintre care cel mai
virulent, Frank Gehry, respinge cultura ca pe un balast de prejudecăţi. In opozitie, Noica respinge acest mod de abordare a
pluralismului si relativităţii si propune ca metoda abordarea globala metafizica a lui Blaga, care include cultura in sistemul sau
filozofic ca fiind singura reabilitare posibila in pluralism.
1.In domeniul estetic- DEC. sugereaza aparitzia unui nou sistem de organizare=> deplasarea devenind masura perceptiei
spatiale
2.In conceptia spatiala – DEC. considera ca forma arh nu e numai cuplul figura-fond, dar se compenseaza cu geom. fractala,
cu limite, disjunctii, diferente, absente
3.In domeniul semiotic – DEC. exagereaza sensurile meta-arh.:
-arh. e palimsest
-arh. formeaza si informeaza
-arh. e semn si simbol
-arh. comunica si emotioneaza
=>un abuz obositor de semnificatii multiple si dense, toate pt a regasi smenificatia pierduta a arh
4.ca metoda –celor pur stiintifice si rationale li s-a adaugat cele euristice
5.ca tehnologie-DEC. uzeaza de cele mai sifisticate si cele mai noi forme de publicitate ca orice arta ce e vizula si publica
Royston Landau- discursul arh nu e numai teorie cis i practica
-exp. de proiecte publicitare – comunica cu publicul larg
-limbajul arhitectural este vizual
Depersoanlizarii prin universalizare: se opune personalizarea prin diferentiere. Serias filosofica oferita de Derrida (care a fost
enuntata cu multe decenii inainte de Blaga) este acea a teoriei diferentelor care a dat nastere la multe discutii teoretice
Arhitectii DEC au fost inspirati din filosofia lui Platon sau a lui Nitse (nihilism- „e nevoie de haos pt a se naste o stea”)
In concluzie, cel mai important aspect in evolutia contemporana pare sa fie o febrila cautare de sine, un fel de sens al sacrului
in gestul arh., pt ca dupa cum spunea MALRAUX – „sec XXI va fi religios sau nu va fi deloc”
Ex: Esenman, Hadid, Tschumi, Hiromi Fuji, grupul Arquitectonica, OMA. (Rem KOOLHAAS), grupul Morphosis, Grehy
10
Ch. Jencks – „daca exista dubii privind caracterul general al DEC pot fi aventurate idei care se refera la caracterul antipolitic si
antisocial
Transformari in DEC :
-limita =>nonlimita
-decontextulizarea=>recontextualizarea
-ordine=>dezordine
Deconstructivismul – concept, reprezentanti.
Pe linia antimodernismului, nuantandu-si manifestarile in tonuri disonante, protestatare sau chiar agresive, miscarea
deconstructiva poate prelua forme multiple prin excerbarea dusa la extrema a primelor proteste antimoderne, propunand
ipostaze ale ornamentului ca expresie a optiunii, subiectivismului si arbitrarului: intraga opera a lui Gehry se manifesta ca un
protest general impotriva tuturor conventiilor.
Miscarea deconstructiva declara deschis o contestare totala a tuturor valoriilor perene majore ale societatii.
Miscarea deconstructiva reabiliteaza arbitrariul, haosul ca necesar, in coexistenta sa cu ordinea. “este nevoie de haos pentru
a se naste o stea” (Nictzsche).
In domeniul estetic, deconstructivismul “sugereaza aparitia unui nou sistem de organizare spatiala-deplasarea devenind
masura perceptiei spatiale” (Tschumi).
In conceptia spatiala a deconstructivismului se considera ca forma arhitecturala nu numai cuplul spatial figura-fond-bazat pe
integrarea unei geometrii euclidiene si topologice, dar se opereaza si cu geometria fractala, cu limite, disjunctii, diferente si
absente.
In domeniul semiotic deconstructivistii exerseaza sensurile esentiale ale meta-arhitecturii, arhitectura e palimsest, e idee ce
discrediteaza si compromite conventiile de principiu, dar stabileste altele noi.
Pentru a se impune, deconstructivismul uzeaza de cele mai sofisticate si ultime forme de publicitate, ca orice arta care se
respecta, o arta vizuala si publica prin excelenta, persuasiva si convingatoare prin oferta de experimente traite.
Marile vedete deconstructiviste, Eisenman, Tschunmi, se inarmeaza cu foarte serioase argumente filosofice, tehnice si
profund culturale.
Reprezentanti: Peter Eisenman, Frank Gehry, Zaha Iladid, Coop Ilimmelbfau, Bernard Tschumi.
25.MODERNISMUL
-orientare in cadrul arh initiata la inceputul sec20
Principalele fundamente – forma arhitecturala este o rezultanta directa a functiunii (form follows function) din care => cateva
reguli generale de compozitie:
-planul, distribuirea sp si organizarea volumelor sunt rezultate din schema functionala
-plastica arh se dezvolta in masura in care elementele ei sunt justificate functional
-pt exprimarea functiunii in forma se folosesc figurile si formele geometrice, bazate cat se poate, pe linii si unghiuri drepte
-la realizarea cladirilor moderniste se folosesc non-culorile (alb, negru) si culorile primare (rosu, galben , albastru)
Bazele teoretice ale functionismului modernist propuse de la lucrarea lui Adolf Loos => ornamentul drastic criticat
Exista 2 mari grupe de constructii moderniste
a.constructii in care predomina masele opace – neo brutaliste
b.constructii in care predomina zonel;e vitrate-“stilul international”
a.viziune mai statica, motivitate; exista si aici trei variante de fatade:
– cu dominante orizontale si verticale constituite din benzi groase si opace alternand cu siruri de ferestre
-fatade cu rosturi
-fatade cu goluri dispuse liber
Aceasta impartire nu are doar un caracter stilistic ea fiind si o rezultanta a programului de arh
b.stilul international
– caracteristic pentru cladirile zgarie-nori; stilul acestora este in genul unitar-fatade de sticla, simplitate
-preferinta pt orice fel de cladiri cu pereti transparenti de forma invariabil dreptunghiurala, la care muchiile orizontale si
verticale precum si montantii ferestrelor sunt reduse la minima expresie
Anularea unghiurilor ca limita de sp. permite interpretarea int-ext. Senzatia de plutire a planseurilor printr-o serie de falsificari
contructive
14
-sp. concept in miscare =>perceptia frontala nu mai e asa importanta – introducerea notiunii de timp ca o componenta spatiala
“sine quo non”
Le Corbusier – exerseaza in seria renumitelor sale vile aplicarea unor principii pe de o parte cubiste (in ceea ce priveste
perspectiva) si pe de alta parte moderne (in ceea ce priveste conceptia spatiala)
Vila Savoye – continuitatea spatiului int –ext, flexibilitatea partiului, terasa gradina ca acoperis, structura portanta pe piloni ce
permite fluidizarea sp., extensie a sp. atat in plan vertical cat si orizontal
MODERNISMUL CLASIC – uneste principiile ### dintre care putem enumera pe cele care au stat la baza stilului international:
-arh mai curand volum decat masa
-mai curtand regularitate decat simetrie axiala
Principiile Chartei de la Atena – referitoare la abordarea sp urban
-principii clare doctrinare
-au generat asa zisul urbanism liber insusit cu repeziciune de arh intregii lumi
-acest mod de gandire a fost exagerat prin simplificare in tarile in curs de dezv si au suferit un puternic proces de
industrializare, tipizare dupa al 2 lea RM care duce la depersonalizare, la lipsa de semnificatie
HIGH TECH
Mişcarea tehnologizanta numita azi HI-TECH a fost marcata de apariţia Centrului Pompidou la Paris in cartierul Beaubourg,
dar ea se afirma cu tot nai multa pregnanta in Europa, Anglia, America sau Japonia.
-arh HT e o continuare fireasca a ideilor si a tendintelor exprimate formal in arh moderna
-radacinile lui sunt aceleasi ca la modernism (neoplasticism, constructivism, Bauhaus, rationalism francez si italian) dar HT a
cunoscut o evolutie deosebita fata de modernism in care cladirea isi exprima clar propria functionalitate in care e inlaturata
orice decoratie anexa, HT aduce ceva in plus prin conferirea unor valente estetice elementelor structurale si celor anexe, care
devin astfel factori esentiali de expresivitate (Renzo Piano, Richard Rogers, Norman Foster)
LATE MODERNISM
Context istoric: perioada de la inceputul anilor 70 in special de dupa socul petrolului din toamna anului 1973 se caracterizeaza
prin faptul ca multe din valorile societatii au fost reconsiderate
-o schimbare la nivelul econ si social are ca rezultat firesc o schimbare la nivelul ideologic si artistic
-in mod firesc schimbarile ce privesc arhitectura au vizat configuratia edificiilor, a schemelor functionale, a sistemului
morfologic, toate acestea cauzate de stereotopia si lipsa de semnificatie a arh moderene in special a stilului internat
- in 1974 la scoala de arh din California a inceput o dezbatere intre 2 gr de arh a caror idei vizau o modalitate particulara de
evolutie a sistemului stilistic in raport cu cel al arh moderne
-white arh – miscare promoderna – late modernism
-gray arch. – miscare antimoderna – postmodern
Late M – influente neoplasticiste + Le Corbusier
-miscare omogena care continua principiile functionaliste ale modernismului introducand insa elemente de formalism:
-evidentierea puternica a volumelor prin decupaje nete si prin folosirea in special a albului
-existenta unor elem constructive anexe care nu au neaparat justificare functionala (pergole, ziduri false)
-opozitia accentuata in mod voit intre plin si gol, intre masa opaca si suprafetele vitrate => goluri impuscate
-accentuarea si specularea resurselor de expresivitate ale sistemului structural al cladirii
-afirmarea unor rosturi de regula ortogonale
Late M reprezinta o combinatie de functionalism si formalism (functionalismul predomina) , derivat in special din neoplasticism
si opera lui Corbusier
L. M. duce formele si ideile miscarii moderne la extrem, exagerand natura si imaginea tehnologica a cladirii, in incercarea de
aproduce amuzament si placere
Reprezentanti in SUA:
RICHARD MEIER – unul dintre cei mai caracteristici ai late modernismului
-poate fi comparat cu Le Corbusier, dar in loc sa caute o integrare armonioasa de plane curbe si grile ca si Le C., Meier
incearca o disonanta a lor (grilele sunt miscate cu 5 grade, volumele sunt violent alaturate, opozitia lor e exagerata
-el spune ca a fost influentat cel mai puternic in opera sa de Conventia de la Tourette (Corb.) in ceea ce priveste alcatuirea
planurilor si de Vila Savoye sau Vila Stein in ceea ce priveste alcatuirea fatadelor
Caracteristici ale stilului lui Meier: in ceea ce priveste planul: - combinatia formelor ortogonale cu cele curbe
-treceri frecvente de la o directie la alta prin intermediul a doua sau 3 paliere intermediare raportate in arce de cerc
-separarea stalpilor de panourile de inchidere si de compartimentare
-grile rotite la unghiuri mici
-alcatuirea zonelor de circulatie
In ceea ce priveste fatadele:
-scoaterea in evidenta a unor volume mari (de obicei plinuri) prin contrast cu zone vitrate
-folosirea de preferinta a albului
-folosirea caroiajelor pt plinuri
Ex: “Douglas House” marcheaza inceputul celei mai importante perioade din activ lui Meier
-tendinte foarte puternice formaliste; accentuarea cosurilor in fatada, a scarilor exterioare
-“proiectele Olivetti” – cladiri tip ce urmeaza a fi amplasate in 15 orase din SUA
-“ High Museum of Art” – Atlanta
-“ Canal Plus” – Paris
CHARLES GWATHMEY – atasat la inceput de Meier la gruparea “New York five”
-maniera de lucru asemanatoare cu a lui Meier
-influentat si el de Corb. si mai ales de neoplasticism
In Japonia – ARATA ISOZAKI – in prima etapa a creatiei sale arh -linie foarte apropiata de stilul lui Meier
15
TADAO ANDO – exponent foarte autentic al arh Late M ; stilul sau manifesta un sistem morfologic de sinteza. El creaza
efecte de umbra si lumina care confera interiorului o aparenta mistica. Frumusetea nu are nimic in comun cu operatiunile
intelectuale sau teoriile dificile
-predomina betonul aparent
In Europa
JEAN NOVEL – opera sa imbina elem LM cu ale HT
O.M. UNGERS