Modernismul

în
arhitectura românească

„ Inginerul, inspirat de legea economiei şi condus de calcul, ne pune în

acord cu legile universului. El atinge armonia.Arhitectul, prin ordonarea

formelor, realizează un ordin care este pură creaţie a spiritului său; prin

forme, el ne afectează intens simţurile, provocîndu-ne emoţii plastice;

prin raporturile pe care le creează, el trezeşte în noi rezonanţe profunde,

ne dă măsura unei ordini pe care o simţim în acord cu aceea a lumii“ (Le

Corbusier, 1977: 3).

Student Țoc Adrian

 Istoria arhitecturii
Modernismul românesc (ca şi mişcările locale de avangardă de care
este foarte legat) încearcă să sintetizeze, sub semnul pragmatic al
aplicabilităţii imediate, diverse tendinţe formale ale Mişcării Moderne.
Rezultatul este o arhitectură elegantă, cu un redus caracter experimental,
mai apropiată de modernismul temperat al arhitecturii pariziene din acea
perioadă (cu evidente împrumuturi de factură Art-Deco), decât de liniile
radicale promovate de neoplasticişti, contructivişti, şcoala de la Bauhaus
sau Le Corbusier. Mai rar, mai ales în arhitectura lui Marcel Iancu, apar
clare orientări de factură expresionistă. Pe măsura evoluţiei în timp, apare
tot mai evidentă şi influenţa arhitecturii fasciste italiene (mai ales în
arhitectura expoziţiilor proiectate de Horia Creangă, în arhitectura
monumentală a lui Duiliu Marcu etc.).
 Istoria arhitecturii
 Din cauză că preocuparea pentru o arhitectură economică este
foarte redusă, o altă trăsătură formală definitorie a modernismului
românesc constă în utilizarea de materiale scumpe, de bună calitate,
ceea ce nu este tipic pentru Mişcarea Modernă, dar asigură construcţiilor
o remarcabilă rezistenţă în timp. Este vorba despre rezistenţa la uzură şi
la lipsa de întreţinere de după cel de-al doilea război mondial, pentru că,
pe de altă parte, datorită folosirii unor standarde de calcul inadecvate
acestei zone seismice, rezistenţa lor structurală este necorespunzătoare,
ceea ce le-a şi expus distrugerii la cele două cutremure mari prin care au
trecut. Din aceste perspective, se poate spune că, raporat la nucleul dur
al Mişcării Moderne europene, modernismul românesc al acestei
perioade este un modernism „impur”, ceea ce nu îi diminuează calităţile,
ci impune numai un studiu critic mai nuanţat.
De altfel, cazul nu este singular printre ţările care, ca şi România,
au importat ideile şi formele mişcării.
Reprezentanții modernismului românesc

Despre Horia Creangă știm, în cel mai bun caz, vreo două lucruri: a fost nepotul
scriitorului Ion Creangă și e considerat părintele arhitecturii moderniste în
România interbelică. Dincolo de ascendent, de ce mai e important modernismul
în Bucureștiul de astăzi, neglijat de autorități, sufocat de mașini și amenințat de 
marele cutremur? Modernitatea lui Horia Creangă, născut în 1892 la București și
decedat în 1943 la Viena, rămâne un model pentru practicile arhitecturale de
astăzi. În puțin peste 50 de ani de viață, arhitectul a semnat peste 70 de proiecte
care au redefinit felul în care arată un oraș, aducând Bucureștiul în secolul XX. 
Primul blockhaus, adică primul bloc de locuințe din țară, a cărui construcție s-a
încheiat în 1931, este proiectul lui. Astăzi îl cunoaștem drept Blocul Patria, care
adăpostea cinematograful cu același nume, dar în epocă i se spunea blocul ARO.
Nu e exemplar doar pentru că e primul sau pentru că a fost construit cu linii
simple și elegante, din cele mai noi materiale ale vremii (structura de rezistență
din beton armat era o noutate în epocă). Cu această clădire, în care apartamentele
erau gândite în jurul camerei de zi, iar compartimentarea flexibilă, locuirea, așa
cum o înțelegeau bucureștenii, avea să se schimbe pentru totdeauna.
Reprezentanții modernismului românesc

BLOCUL ARO (1929-1931)

 Reprezentanții modernismului românesc

Marcel Iancu (arhitect, urbanist, pictor, grafician, ilustrator de texte) –

figură marcantă a modernismului arhitectural românesc - este recunoscut, în
special, pentru puntea de legătură pe care a creat-o intre avangarda europeană şi
spaţiul românesc, pentru lupta spre eliberarea de formele îmbâcsite ale trecutului.
Primele clădiri moderniste din spaţiul românesc apar în 1926 şi sunt opera
arhitectului Marcel Iancu. Îi este atribuită concepţia care determină schimbările în
domeniul amenajării spaţiului interior, de la acea vreme, modelată de impulsurile
lansate de arhitecții europeni ai Mișcării Moderne.
Co-fondator al mişcării Dada, Zürich, 1916, introduce programatic ideile
Mişcării Moderne în revista Contimporanu (imobilele Herman Iancu - 1926,
Clara Iancu - 1931, Gold - 1934, Bazaltin - 1935, Haimovici - 1937, vilele
Fuchs - 1929, Chihăescu - 1930, Iluţă - 1931, Wexler - 1931, Juster - 1931,
Reich - 1937, ştrandul FSSR - 1929, în Bucureşti, sanatoriul Popper/Predeal -
1934 etc.);
Reprezentanții modernismului românesc

Sanatoriul Predeal-1934
Reprezentanții modernismului românesc

Imobilele Herman Iancu-1926

 Reprezentanții modernismului românesc
George Matei Cantacuzino, personalitate culturală de mare cuprindere şi autor
al unei teorii de arhitectură originale (chiar dacă exprimată sub formă eseistic-
poetică), exponentul unui palladianism modern (hala de avioane a uzinei
IAR/Brasov, vila Ariana/Eforie, hotelul Belona/Eforie, etc.)
 Reprezentanții modernismului românesc
Acestora li se alătură Duiliu Marcu, cu mari investiţii publice (Casa
de credit şi asigurări a magistraţilor - 1935-1937, biblioteca Academiei -
1936-1937, Administraţia autonomă a monopolurilor statului - 1934-1941,
Academia Militară, Ministerul de externe, piaţa alimentară de la Buzău,
numeroase imobile de raport şi vile etc.), precum şi alte nume
reprezentative, cum ar fi: Paul Emil Miclescu (uzinele Ford, Bucureşti -
1930-1932), Grigore Ionescu (sanatoriul Toria/Covasna - 1933-1934),
Octav Doicescu (clubul nautic de la Snagov), Henriette Delavrancea-
Gibory, Ion şi Tiberiu Niga etc. în general, se poate afirma că
moderniştii români aleg din evantaiul ideologic al Mişcării Moderne
europene numai anumite dimensiuni: cea estetică şi cea raţionalistă, pe
care le aplică în modernizarea tipologică şi stilistică.
Uzinele Ford, București
Sanatoriul Toria
 Bibliografie
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Modernism
 https://arhitectura-1906.ro/2011/11/romanian-modernism-t
he-architecture-of-bucharest-1920-1940/
 https://www.fundatiacaleavictoriei.ro/arhitectura-modernis
ta-in-bucurestiul-interbelic/
 https://www.scritub.com/istorie/ARHITECTURA-MODE
RNA-DIN-ROMANI152247812.php
 http://www.e-architecture.ro/istoria_arhitecturii.php?page=
6