Pentru calculul alungirii barei se consideră un element de

bară de lungime dx, asupra căruia acţionează forţa axială Nx,

lungirea sa Δ(dx) fiind dată de relaţia:
N x  dx P  A    x
  dx     dx . (4.15)
A E A E
Lungirea totală a barei va fi:
 1 
P   A l l
P  A  x
l l
l  dx    dx    .
2
0
 0
 A E A E
(4.16)

Se notează cu G  A  l   - greutatea barei şi se obţine:

 1 
P  Gl
l  
2 
, sau (4.17)
A E
lungirea barei produsă numai de greutatea proprie, pentru P=0:
G l
l  . (4.17')
2 A E

4.5. Bare de egală rezistenţă

a. Varianta exponenţială
Dimensionarea anterioară s-a făcut din condiţia ca în
secţiunea periculoasă (încastrare), tensiunea să atingă rezistenţa
admisibilă a materialului, σa, astfel o bună parte din material fiind
utilizată neeconomic. De aceea, se va determina o secţiune optimă A,
care va avea o variaţie exponenţială, figura 4.6, bara astfel obţinută
numindu-se bară de egală rezistenţă la întindere sau compresiune.
Condiţia determinării unei astfel de secţiuni este ca pe toată lungimea
elementului de rezistenţă tensiunea să aibă aceeaşi valoare, σ=σa.
Se consideră un element de bară de lungime dx, figura 4.7, la
distanţă x de capăt. Acesta va fi în echilibru sub acţiunea forţelor:
Nx+dx, Nx şi greutatea elementului de bară G(dx)=Ax·dx·γ:

 a   Ax  dAx    a  Ax  Ax  dx   , (4.18)

- 145 -
 dAx 
şi se va obţine:   dx .
Ax  a

Prin integrarea acesteia rezultă: ln Ax  C  x.
a
P
Pentru x=0, rezultă: Ax  A0  , şi C   ln A0 .
a
Ax 
Deci: ln   x . Expresia ariei Ax va deveni:
A0  a
 
x P x
a a
Ax  A0  e  e . (4.19)
a

Amax

Ax+dA
dx
l

Ax
σ
Ax+dAx
x

dGx
Ax
P A0 σ
Fig. 4.6. Bară de egală rezistență. Fig. 4.7. Echilibrul unui
Varianta exponenţială element de bară dx

- 146 -
 b. Varianta în trepte
Este foarte greu să se execute un element de rezistenţă
cu secţiunea transversală conform relaţiei (4.19). Pentru aceasta
sunt necesare maşini de prelucrare cu comandă numerică, sau
coordonate de calculator, respectiv maşini de prelucrare după
şablon. De aceea, în practică, se recurge la a realiza o bară în
trepte, cu secţiuni constante pe fiecare tronson, figura 4.8.
Condiţia care trebuie îndeplinită este ca înfăşurătoarea ariilor
individuale să urmărească expresia exponenţială.
σmax
σmin
ln

σmax
An

σmax

A3
l3

σmax
A2
l2

σmax
l1

A1
σmin
P
Fig. 4.8. Bară de egală rezistență.
Varianta în trepte

O bară de egală rezistenţă se poate încadra în "n" tronsoane

de lungimi: l1, l2, … , ln şi secţiuni constante: A1, A2, … , An. Fiecare
tronson se dimensionează astfel încât la suprafaţa superioară a sa,
tensiunea să fie egală cu σa. Astfel, pentru primul tronson:
P
A1,nec  . (4.20)
 a    l1

- 147 -
 Pentru al doilea tronson, greutatea primului tronson
acţionează ca o sarcină concentrată. Din echilibrul acestuia, rezultă:
A2   a  P  A1  l1    A2  l 2   . (4.21)
Dar, A1   a  P  A1  l1   , (din 4.20), (4.22)
se obţine: A2   a  A1   a  A2  l2   . (4.23)
Pentru cazul general:
Ai   a  Ai 1   a  Ai  li   . (4.24)
Din relaţia (4.23) şi folosind formula (4.20), rezultă:
A1   a P  a
A2   . (4.25)
 a  l 2    a  l1    a  l 2   
Prin generalizare, o arie curentă Ai va fi:
P   a 
i 1
A 
Ai  i 1 a  , (4.26)
 a  li    a  l1    a  l 2     ...   a  li   
P  G1  G2  ...  Gi 1
sau, Ai  . (4.26')
 a  li  
l
Dacă l i  , cele n tronsoane sunt de lungimi egale, aria Ai este:
n
P   a 
i 1

Ai  i
. (4.27)
 l 
 a    
 n 
Deplasarea capătului liber va fi dată de suma tuturor
deplasărilor celor n tronsoane. Se foloseşte formula (4.17), care se
aplică succesiv pentru cele n intervale. Astfel,
 G1   G2 
 P    l1  P  G1    l2
l1   2 
, l 2 
 2 
, …. ,
A1  E A2  E

 Gi 
 P  G1  G2  ...  Gi 1  2   li
li    , pentru i=1, 2, … , n.(4.28)
Ai  E

- 148 -
Rezultă deformaţia totală Δl:
i n
l  l1  l2  ...  li  ...  ln   li , sau (4.29)
i 1

 j i 1
G 
 P   G j  i   li
i n
l   
j 1 2 
. (4.30)
i 1 Ai  E

4.6. Energia potenţială de deformaţie

Caracteristic solicitărilor statice este că forţa P creşte de la

zero la valoarea finală, dezvoltând un lucru mecanic exterior care se
transformă în energie potenţială de deformaţie, acumulată de
material şi o energie cinetică de mişcare a maselor care, practic este
nulă datorită vitezelor mici cu care are loc solicitarea. Deci, se
admite că şi în cazul solicitărilor statice axiale întreg lucrul mecanic
L al forţei P se transformă în energie de deformaţie U.
Dependenţa dintre sarcina P
şi lungirea Δl este liniară, fiind Forţă
vorba de o solicitare şi un material C
care respectă legea lui Hooke şi este B1
reprezentată prin dreapta OBC,
figura 4.9. Pentru o forţă axială p ce
P

B
produce o variaţie a lungirii d(Δl),
p

C'
lucrul mecanic produs va fi: B' B1'
dL  dU  p  d l  , reprezentând O Lungire
d(Δl)
aria elementului de suprafaţă
Δl
(≈dreptunghi) BB'B1'B1.
Pentru variaţia sarcinii de la Fig. 4.9. Dependenţa
O la P, ce produce o alungire l , sarcină-lungire
lucrul mecanic va fi aria triunghiului OCC ' :

1 1 P l P2  l
U  l  P   P  . (4.31)
2 2 A E 2 A E

- 149 -
 Relaţia este folosită pentru bare în care forţa axială este
constantă, altfel, relaţia se va aplica pentru un element de bară de
lungime dx, în lungul căreia acţionează forţa axială N:
N 2  dx
dU  , energia totală de deformaţie acumulată de bară
2 A E
devenind:
l
N 2  dx
l
N 2 A  dx 2
U   2     dV , (4.32)
0
2  A  E 0 A 2  E V  2  E
unde: dV  A  dx - elementul de volum.
Se notează prin U1, energia specifică de deformaţie, şi
reprezintă energia asimilată în unitatea de volum:
N 2  dx
dU 2  A  E N2  2   E   
U1       .(4.33)
dV A  dx 2  A2  E 2  E 2 E 2
Această valoare reprezintă aria
triunghiului OAB de pe curba σ
caracteristică a materialului,
figura 4.10.
Pentru intervale de bare A U1
omogene, cu secţiune constantă,
σ

solicitate de forţe axiale

constante, din relaţia (4.32), B
rezultă: O ε ε
N 2  dx N 2 l
l
Fig. 4.10. Curba
U   . (4.34) caracteristică σ-ε
0
2 A E 2 A E

4.7. Bare şi sisteme de bare static nedeterminate

solicitate axial

Un sistem mecanic este static nedeterminat atunci când

numărul de necunoscute care apar este mai mare decât numărul de
ecuaţii de echilibru ce se pot scrie. Diferenţa dintre numărul de
necunoscute şi numărul de ecuaţii posibile determină gradul de
nedeterminare.

- 150 -
 Sistemele static nedeterminate (SSN) pot fi:
- sisteme static nedeterminate exterior, atunci când necunoscutele
sunt sarcini de legătură (reacţiuni);
- sisteme static nedeterminate interior, atunci când necunoscutele
sunt eforturi secţionale.
Pentru rezolvarea acestora, pe lângă ecuaţiile de echilibru, se
mai scriu ecuaţii suplimentare, de natură geometrică sau de
deformaţii, ca număr egal cu gradul de nedeterminare, formând astfel
un sistem compatibil.

4.7.1. Bară dublu articulată la capete solicitată axial

Se consideră o bară articulată la ambele capete în punctele A
şi B şi solicitată axial de forţa P în punctul C, figura 4.11. Datorită
articulaţiilor, în punctele A şi B vor apărea reacţiunile HA şi HB,
necunoscute.
HA A C' C P B HB
Δ'
a b
l

+ HB
N
-
-HA
Fig. 4.11. Bară dublu articulată solicitată axial

Din condiţiile de echilibru se poate scrie o singură ecuaţie:

 Fix  0, rezultă : H A  H B  P
A doua relaţie se va obţine punând condiţia ca deformaţia
totală a barei între capetele A şi B să fie nulă. Sub acţiunea sarcinii
P, punctul C se va deplasa cu cantitatea Δ' în în punctul C',
determinând comprimarea porţiunii AC şi întinderea porţiunii CB.
Relaţia lungirii pentru forţă axială constantă şi aceeaşi
N l
rigiditate este: l  . De aceea trebuie determinate forţele
A E
axiale pe intervalele AC şi CB:

- 151 -
   HA  a
 N AC   H A a  A  E
 , rezultă:  , iar (4.35)
 NCB   H A  P b   P  H A   b
 A E
P  b  H A   a  b  0

  a  b  0, şi  . (4.36)

 A
H  H B  P
b a
Se obţin: H A   P, H B   P . (4.37)
l l
Tensiunile pe cele două intervale vor fi:

 N AC HA b P
 AC  A   A   l  A
 . (4.38)
  N CB  a  P
 CB A l A

Condiţia de rezistenţă va fi:  max   a , adică:

max   AC ,  CB    a . (4.39)
Metoda de rezolvare se aplică şi pentru bare încărcate cu mai multe
forţe axiale şi având rigidităţi diferite pe intervale.

4.7.2. Sisteme de bare articulate paralele

Se va analiza un sistem de trei bare paralele, de aceeaşi
rigiditate şi aceeaşi lungime, fixate de bara rigidă AB, care este
solicitată de sarcina P, figura 4.12. După solicitare, bara va ocupa
poziţia A'B', în barele 1, 2 şi 3 producându-se lungirile Δl1, Δl2, Δl3,
şi eforturile N1, N2 şi N3.
Din condiţiile de echilibru se obţin:

  Fiy  0  : N1  N 2  N 3  P  0
 . (4.40)
  M B  0  : N1  2  a  P   a  b   N 2  a  0

- 152 -
 1 2 3
EA a EA EA
a

N1 N2 N3

b
P
A B
A

Δl3
P Δl2 N3
α
Δl1

N2
N1 B’
A’
Fig. 4.12. Sistem de bare articulate paralele

Din asemănarea celor două triunghiuri care se formează, se obţine:

l1  l3 2  a
  2, (4.41)
l 2  l3 a
Ni  l
iar li  şi înlocuite în relaţia (4.41), se obţine:
A E
N1  l N 3  l  N l N l 
  2 2  3  . Efectuând calculele, rezultă:
A E A E  A E A E 
 N1  N 2  N 3  P
 ab

2  N 1  N 2   P. (4.42)
 a
 N1  2  N 2  N 3  0
Prin rezolvarea acestuia se obţin soluţiile:

1 1 b P 1 1 b
N1       P; N 2  ; N 3       P . (4.43)
3 2 a 3 3 2 a

- 153 -
 Se observă că dacă sarcina P este aplicată simetric (b=0),
P
rezultă: N 1  N 2  N 3  .
3
Tensiunile din bare vor fi:
N1  1 1 b  P
1       ;
A 3 2 a A
N 1 P
2  2   ; (4.44)
A 3 A
N 1 1 b P
3  3      .
A 3 2 a A

Din analiza expresiilor de mai sus, tensiunea maximă apare în bara 1,

deci, σmax=σ1.
Pentru verificare este suficient ca:
1 1 b P
 max   1         a . (4.45)
3 2 a A
Dacă este necesară o dimensionare a sistemului de bare, din aceeaşi
condiţie se calculează secţiunea transversală:
1 1 b P
Anec       . (4.46)
 3 2 a  a
Forţa maximă cu care poate fi solicitat sistemul de bare, astfel încât
acestea să nu se rupă, se determină tot din starea de tensiune a barei
cea mai solicitată, adică bara 1:
6a
Pmax  Pcap   Aef   a . (4.47)
2a  3b

- 154 -