Algebră Curs 6 – Aplicaţii liniare 1

CURS 6 Aplicații liniare

Valori şi vectori proprii
Definiţii.
Fie V/K un spaţiu vectorial cu dim V  n şi f : V  V endomorfism .
- vector propriu = un vector v  V \ {0 V } a.î. există un scalar   K astfel încât f ( v)  v .

- valoare proprie= scalarul  din relația de mai sus.

- spectrul lui f , notat  (f ) =mulţimea tuturor valorilor proprii ale lui f
- subspaţiu propriu corespunzător valorii proprii  este mulțimea
s
V  {v  V f v   v}  V

- Observaţii. 0 V  V .

Ecuaţia f ( v)  v , v  0 V este echivalentă cu f  1V v   0 V (unde 1V

este funcţia identitate a spaţiului V , 1V : V  V , 1V v   v

- Ecuaţia caracteristică det ( A   I n )  0 , unde A  M n K  este matricea

endomorfismului f
- Polinomul caracteristic al matricei A este
a 11   a 12 ... a 1n
a 21 a 22   ... a 2n
P    det A   I n  = , gradP= n
... ... ... ...
a n1 a n2 ... a nn  

a 11   a 12
- Pentru n  2 P()=  2   TrA  det A
a 21 a 22  

a 11   a 12 a 13
- Pentru n  3 P()= a 21 a 22   a 23  3  2  Tr A     J  det A 
a 31 a 32 a 33  

a 11 a 12 a 11 a 13 a 22 a 23
unde J  + +
a 21 a 22 a 31 a 33 a 32 a 33

- multiplicitatea algebrică a valorii proprii m a = ordinul de multiplicitate al rădăcinii  a

polinomului caracteristic al lui f

- multiplicitatea geometrică a valorii proprii  m g  dim V , unde V este subspaţiul

propriu corespunzător valorii  .

- 1  mg  ma
Algebră Curs 6 – Aplicaţii liniare 2

 1 0 ... 0
 
 0 2 ... 0 
- Matrice diagonală   diag 1 ,  2 ,..,  n   M n K 
... ... ... ... 
 
0 0 ...  n 

- Endomorfismul f : V  V se numeşte diagonalizabil dacă există B  {e1 ,.., e n } bază a lui V
astfel încât matricea lui f în această bază să fie o matrice diagonală.
- Matricea A  M n (K ) este diagonalizabilă dacă şi numai dacă există o matrice inversabilă

T  M n ( K ) astfel încât A  T  D  T 1 , unde D este o matrice diagonală. În acest caz

A k  T  D k  T 1
Propoziţia 12.
Mulţimea este un subspaţiu al lui V astfel ȋncât f V   V

Teorema 13. Fie V/K un spaţiu vectorial şi f : V  V endomorfism. Atunci

1. Unui vector propriu v al lui f îi corespunde o singură valoare proprie.
2. Vectorii proprii corespunzători la două valori proprii distincte sunt liniar independenţi .
3.  1   2  V1  V 2  {0 V } .

Teorema 14
b
1. Dacă B, B  V , A   B (f ), A'   B (f ) . Atunci matricele A şi A  au acelaşi polinom
caracteristic .
Consecinţă. P() este invariant la schimbarea bazei .

2. A şi A t au acelaşi polinom caracteristic .

Demonstraţie.
1. Dacă T este matricea de trecere de la B la B atunci A   T 1 AT
PA ()  det A   I n   det T 1 AT  I n   det T 1 AT  T 1 I n T   det [T 1 (A  I n )T] 

 det T 1 det(A  I n ) det T  det A  I n   PA () , deci A şi A  au acelaşi polinom caracteristic

care este de fapt polinomul caracteristic al endomorfismului f .
   
2. PA t () = det A t  I n  det A  I n   det A   I n  = PA  
t

Observaţie. det A  P 0  ; A este inversabilă dacă 0 nu este valoare proprie a sa.

Dacă 0 este valoare proprie a lui f, subspațiul propriu corespunzător este Kerf.
Endomorfisme diagonalizabile
b
Fie spaţiul vectorial V/K cu baza B  V , f  End K V  cu matricea A   B (f ) . Dorim să găsim o
bază faţă de care matricea lui f să aibă o formă cât mai simplă .
Algebră Curs 6 – Aplicaţii liniare 3

Operații cu matrice diagonale.

Dacă D  diag 1 ,  2 ,..,  n  şi D  diag 1 ,  2 ,..,  n  , atunci
D  D  diag 11 ,  2  2 ,..,  n  n  , D  D  diag 1  1 ,  2   2 ,..,  n   n 

D k  diag k1 , k2 ,.., kn  , k  N *

 1 1 1 
D 1  diag  , ,..,  , dacă  j  0 , j  1, n .
 1  2  n 
s
D n K   M n (K ) , unde D n K  este mulţimea matricelor pătrate de ordinul n, diagonale, cu
elemente din K .
 2 0 0
 
Exemplu. Fie A   0  3 0  . Să se calculeze A n , n  IN* și A 1 .
 0 0 5
 
Propoziţia 15. Fie spaţiul vectorial V/K cu dim V  n . Endomorfismul f : V  V este
b
diagonalizabil dacă şi numai dacă există o bază B  V formată din vectorii proprii ai
endomorfismului. Faţă de această bază f are matricea
D  diag 1 ,  2 ,..,  n  , unde 1 ,  2 ,..,  n sunt valorile proprii nu neapărat distincte.
Teorema 16. Fie spaţiul vectorial V/K cu dim V  n . Endomorfismul f : V  V este
 P   are n radacini in K
diagonalizabil dacă şi numai dacă  .
 m a  m g pentru     f 
Consecinţă. Dacă V/K este un spaţiu vectorial cu dim V  n şi f : V  V este un endomorfism
diagonalizabil cu valorile proprii distincte  1 ,...,  p  K cu multiplicităţile algebrice m1 , m 2 ,..., m p
p
şi m
i
i  n , atunci V  V1  V 2  ...  V p .

Algoritm pentru diagonalizarea unui endomorfism

Dacă V/K este un spaţiu vectorial cu dim V  n şi f : V  V este un endomorfism
b
 Se scrie matricea A a lui f faţă de o bază B  V ( de obicei baza canonică ) ;
 Se află valorile proprii ale lui f rezolvând ecuaţia caracteristică det A  I n   0 ;
  Dacă există n valori proprii din K , nu neapărat distincte, se determină vectorii proprii
 a1 
 
corespunzători rezolvând sistemul A  I n       0 , unde a 1 ,..., a n sunt coordonatele
a 
 n
vectorului propriu față de baza B.
Algebră Curs 6 – Aplicaţii liniare 4

  Dacă nu, f nu este diagonalizabil.

 Dacă m a  m g pentru fiecare valoare proprie , atunci f este diagonalizabil.

 Se scrie o bază B formată din vectori proprii liniar independenţi ai lui f .

 Matricea lui f faţă de această bază este D  diag 1 ,  2 ,..,  n  .

 Verificare : dacă T este matricea de trecere de la baza B la baza B , atunci D  T 1 AT .

Exemplu. f : IR 3  IR 3 , f a , b, c    2a  b  c , a  3b  c ,a  b  c  . Să se afle valorile proprii
ale lui f şi multiplicităţile lor algebrice şi geometrice. f este diagonalizabil?
Rezolvare. Matricea lui f în baza canonică B   e1 , e 2 , e3  din IR 3 este

 2 1 1
 
A   1  3  1
  1 1  1
 
Polinomul caracteristic al lui f este
P    det A   I 3   3  TrA 2  J    det A    2   
3

Atunci 1   2   3  2 cu multiplicitatea algebrică m a  3 . Căutăm vectorii proprii

 0 1 1  a
   
v  a , b, c   IR \  0 IR 3 . Rezolvăm ecuaţia A  I 3   vB
3
 0   1  1  1   b   0 
1 1 1   c 
   
b  c , a  0 . Atunci vectorul propriu este de forma v  0 ,c , c  . Obţinem subspaţiul propriu

V  c 0 ,1,1 c  IR , deci multiplicitatea geometrică este m g  dim V  1 , deoarece există

un singur vector propriu liniar independent. Endomorfismul f nu este diagonalizabil deoarece

mg  ma .

 6 1
Exemplu. Să se calculeze A k pentru A    .
 2 5
Rezolvare.
Polinomul caracteristic al matricii A este P     4   7  cu rădăcinile  1  7 ,  2  4 . Faţă

de baza B  v1  1,1 , v 2   1,2  , formată vectori proprii matricea A poate fi adusă la forma
diagonală:
7 0
D  T 1  A  T   
 0 4
Algebră Curs 6 – Aplicaţii liniare 5

 1  1
unde T    este matricea de trecere de la baza canonică B a lui IR 3 la baza B . Atunci
1 2 
 7k 0 1 1  1  7 k 0   2 1
A  T  D  T 1 , D k    şi A k  T  D k  T 1  A k     
0 4 k  3 1 2   0 4 k    1 1

1  2  7k  4k 7k  4k 
 A k   
3  2  7k  2  4k 7 k  2  4 k 

Polinoame de matrice. Funcţii de matrice

b
Definiţie. Fie V/K un spaţiu vectorial cu baza B  V , dim V  n , f  End K V  cu matricea

A   B f  , p  K m x  , px   p 0  p1 x  p 2 x 2  ...  p m x m . Atunci

pA   p 0 I n  p1 A  p 2 A 2  ...  p m A m se numeşte polinom de matrice

pf   p 0 1V  p1f  p 2 f 2  ...  p m f m se numeşte polinom de endomorfism.

Teorema 17. ( Cayley – Hamilton ) Fie K,, un corp comutativ şi o matrice A  M n K  cu

polinomul caracteristic P    K n  . Atunci P A   0 n .

Teorema 18. În condiţiile teoremei 31 rezultă că A 1 şi A m se pot exprima în funcţie de

I n , A, A 2 ,..., A n 1 , pentru orice m  n .

2 2 3
 
Exemplu. Fie A   1  1 1  . Să se calculeze A 5 şi A 1 (dacă există) cu ajutorul teoremei
  1 2  1
 
Cayley-Hamilton.
Rezolvare. Polinomul caracteristic al lui A este P   3  2  Tr A     J  det A  =

 3  4  1  A 3  4A  I 3  0  A 3  4A  I 3  A 5  4A 3  A 2  44A  I 3   A 2 etc.

A este inversabilă, deoarece det A  0 . Dacă înmulțim relația de mai sus cu A 1 , obținem
A 1  A 2  4I 3 , etc.

Definiţie. Fie K,, un corp comutativ, o matrice A  M n K  şi scalarii a n  K . Seria a n An

n 0

se numeşte serie de matrice, iar suma seriei se numeşte funcţie de matrice, dacă seria  a n x n
n 0

este convergentă.

Exemple. eA  
1 n
A (exponenţiala matricii A) , sin A  
 1n A 2 n 1 ,
n  0 n! n 0 2n  1!

cos A  
 1n A 2n .
n 0 2 n !
Algebră Curs 6 – Aplicaţii liniare 6

 6 1
Exemplu. Să se calculeze e A t pentru A    , t  IR .
 2 5
Rezolvare.
Polinomul caracteristic al matricii A este P     4   7  cu rădăcinile  1  7 ,  2  4 . Faţă

de baza B   v1  1,1 , v 2   1,2 , formată din vectori proprii, matricea A poate fi adusă la
forma diagonală:
7 0
D  T 1  A  T   
 0 4
 1  1
unde T    este matricea de trecere de la baza canonică B a lui IR 3 la baza B . Atunci
1 2 
 e7 t 0 
A  T  D  T 1 , e D t    şi e At  T  e D t  T 1 
 0 e 4 t 

1 1  1  e 7 t 0   2 1 1  e 4t  2 e 7t e 7t  e 4t 
e At         e At
  
3 1 2   0 e 4 t    1 1 3  2e 7 t  2 e 4 t 2 e 4 t  e 7 t 