Cursul 9

Electrostatica

 Diferența de potențial
 Relația dintre intensitatea și potențialul câmpului
electric
 Dipolul electric
 Energia dipolului electric în câmp electric exterior
 Dipoli electrici la nivel atomic şi molecular
 Modalităţi de polarizare a unui dielectric
 Densitatea de polarizare
 Condensatorul electric
 Densitatea de energie a câmpului electric
 Diferenţa de potenţial
Diferenţa de potenţial între două puncte A şi B ale unui câmp electric este:
ΔE p L AB
B  
ΔV  VB  VA      E  dl
q0 q0 A

Diferenţa de potenţial între A şi B într-un câmp

electric uniform generat între armăturile unui
condensator plan este: B  
VB  VA    E  dl
A
unde d𝑙 este elementul infinit mic al curbei
de-a lungul căreia se calculează integrala.
Deoarece câmpul electric este un câmp
conservativ, pentru calculul diferenţei de
potenţial putem folosi orice drum între
punctele A şi B. Vom alege deplasarea pe
traseul ACB: C   B 
VB  VA    E  dl   E  dl
A C
C B C
 VB  VA    E  dl  cos0   E  dl  cos90  E  dl  -E  d  VB  VA  VC  VA  E  d
A C A
Punctele B şi C aflate într-un plan perpendicular pe liniile de câmp, au acelaşi
potenţial, VB=VC.
Definim suprafaţa echipotenţială ca locul geometric al punctelor aflate la
acelaşi potenţial.
Diferenţa de potenţial între două puncte se numeşte tensiune electrică şi
se notează cu UAB:
U AB  U  VA  VB  E  d  E  U
d
B   B  
Am văzut că: VB  VA    E  dl Dar: VB  VA   dV  dV  E  dl
A A

Scriem expresia analitică a vectorilor E și d𝑙 :

   
E  Ex  i  Ey  j  Ez  k  
     E  d l  E x  dx  E y  dy  E z  dz
dl  dx  i  dy  j  dz  k
 V   V   V 
Dacă: V = V (x, y, z)  dV     dx     dy     dz
 x   y   z 
 V   V   V 
 E x  dx  E y  dy  E z  dz      dx      dy      dz
 x   y   z 
 Relația dintre E și V
 V
 x
E  
 x
     V  V  V  
 V  E  E x  i  E y  j  E z  k   i   j  k 
 E y  
y  x y z 

 V
 z
E          
 z  E    i   j   k V  V  gradV
 x y z 
  
unde:     i    j    k este operatorul ”nabla”
x y z

S-a obținut: E  V  gradV
Intensitatea câmpului electric într-un punct din spațiu este egală cu
gradientul potențialului câmpului electric în acel punct și are orientarea
opusă vectorului gradient.
Semnul minus arată că intensitatea câmpului electric 𝐸 este orientată în
sensul scăderii potenţialului V.
Astfel 𝐸 are sensul opus variaţiei potenţialului (este îndreptat dinspre
regiunea cu potenţial pozitiv spre regiunea cu potenţial negativ).
 Dipolul electric
Dipolul electric este un sistem de două sarcini
electrice de mărimi egale şi de semne contrare
aflate la o distanţă l una faţă de cealaltă.
Dipolul electric este caracterizat cu ajutorul
momentului electric dipolar definit prin relaţia:
 
p  ql https://physics.stackexchange.com/questions/105915/does
-field-line-concept-explain-electric-field-due-to-dipole
Momentul electric dipolar este un vector
orientat dinspre sarcina electrică negativă
spre cea pozitivă.
Se poate arăta că potenţialul şi intensitatea
câmpului electric creat de un dipol electric la o
distanţă mult mai mare decât distanţa dintre
sarcinile dipolului (r >> l) sunt date de relațiile:
 
pr
V
4πε 0  r 3
   
 p 3p  r   r
E 
4πε 0  r 3
4πε 0  r 5
 Energia dipolului electric în câmp electric exterior
Dacă introducem un dipol în câmp electric
exterior, asupra fiecărei sarcini electrice a
dipolului acţionează forţa 𝐹 =𝑞∙𝐸
coulombiană, cu direcţia şi sensul din figură.
Rezultanta lor este nulă dar momentul
cuplului de forţe determină alinierea dipolului
cu câmpul electric.
Momentul cuplului de forţe care acţionează
asupra dipolului este: M  M  M
 

l
M   F  b F ; M   F  b F și: b F   sinθ
2
l l
M   q  E   sinθ și: M   q  E   sinθ
2 2
l l
 M  q  E   sinθ  q  E   sinθ
2 2
  
 M  q  E  l  sinθ  p  E  sinθ  M  p  E
Regula burghiului drept: sensul vectorului 𝑀
coincide cu sensul de înaintare al unui burghiu
al cărui mâner efectuează o rotaţie de unghi
minim în planul vectorilor p și E pentru a-l aduce   
pe p peste E . M  pE

Regula mâinii drepte: orientăm palma mâinii drepte cu degetele întinse de‐a
lungul vectorului p (degetul mare orientat perpendicular pe celelalte degete)
iar apoi îndoim degetele înspre vectorul E, pe drumul cel mai scurt. Degetul
mare va indica direcția şi sensul vectorului M .

Simbolul semnifică faptul că momentul cuplului de forţe este

perpendicular pe planul foii şi are sensul dinspre observator spre pagină.

Dacă asupra unui dipol plasat în câmp electric acţionează un moment al

cuplului de forţe rezultă că acesta va produce o rotaţie a dipolului până
când momentul cuplului de forţe se anulează.
Deoarece anularea momentului cuplului de forţe se produce pentru θ=0,
rezultă că un dipol electric plasat în câmp se va orienta paralel cu liniile
câmpului electric.
Lucru mecanic elementar efectuat de câmpul electric pentru a roti dipolul cu
un unghi dθ este: dL  M  dθ  p  E  sinθ  dθ,
unde semnul “-” indică faptul că momentul cuplului de forţe este opus creşterii
lui dθ. Lucru mecanic total efectuat de câmpul electric pentru a roti dipolul
între unghiurile θ1 şi θ2 este:
θ2 θ2

L12   - p  E  sinθ  dθ  pE  sinθ  dθ  pE  cosθ θ  pE  cosθ 2  cosθ1 

θ2
1
θ1 θ1

Dar: E p  E p - E p  -L12  pE  cosθ 2  cosθ1 

2 1
  energia potenţială a unui dipol aflat în
 E p  p  E  cosθ sau: E p  p  E
câmp electric exterior
1. Dacă  = 0 adică 𝑝 și 𝐸 sunt paraleli, atunci energia dipolului
Discuție: este minimă: Epmin= - p·E;
2. Dacă  = π adică 𝑝 este orientat antiparalel fată de 𝐸, atunci
energia dipolului este maximă: Epmax= p·E.
Tendința ”naturală” a unui dipol este de orientare pe direcția câmpului
electric exterior deoarece în acest caz energia potențială este minimă.
Acest lucru se întâmplă la polarizarea dielectricilor introduși în câmp electric
exterior, unde dipolii permanenți sau cei induși se orientează pe direcția
câmpului electric exterior și dielectricul se polarizează.
 Dipoli electrici la nivel atomic şi molecular
Atomul este un sistem format dintr-un nucleu în jurul căruia se rotesc
electronii cu viteze foarte mari.
Deoarece raza atomică este de aproximativ 10-10 m la scară macroscopică nu
poate fi observată decât media acestor mişcări.
Astfel imaginea fizică a unui atom dintr-un dielectric se apropie de imaginea
dată de mecanica cuantică care cosideră că nucleul pozitiv este înconjurat de
un nor de sarcină negativ.

v  105-106 m/s

https://chem.libretexts.org/Core/Physical_and_Theoretical_Chemistry/Quantum_Mechanics/09._The_Hydrogen_Atom/Atomic_Theory/Electrons_in_Atoms/Electronic_Orbitals
În general norul negativ este uniform distribuit în jurul nucleului şi centrul
sarcinilor negative (determinate de electroni) coincide cel al sarcinilor
pozitive (nucleul) astfel că momentul de dipol al atomilor este nul.
Dacă atomul este introdus într-un câmp electric atunci
nucleul este deplasat în sensul câmpului în timp ce norul
electronic este deplasat în sens contrar până se ajunge
din nou într-o stare de echilibrul stabil.

Un astfel de atom prezintă un moment electric de dipol.

Spunem că atomul este polarizat iar dipolul astfel format
poartă numele de dipol indus.

Moleculele nepolare (H2, CO2, etc.) sunt

moleculele în care centrul sarcinilor negative
coincide cu centrul sarcinilor pozitive, iar

molecule polare (HCl, H2O, etc.) sunt moleculele

care posedă un moment electric permanent,
adică centrul sarcinilor pozitive nu coincide cu
centrul sarcinilor negative).
Dielectricii (izolatorii) sunt medii în care nu apare curent electric în
prezenţa unui camp electric extern dar ei îşi modifică starea electrică sub
acţiunea câmpurilor electrice.
Proprietatea fundamentală a unui dielelctric este aceea că în câmpuri
electrice materialul se polarizează adică are loc o orientare a dipolilor
paralel cu câmpul electric.
Procesul de ordonare a orientării dipolilor sub acţiunea câmpului electric
este perturbat de agitaţia termică, care are un efect contrar.
Într-un dielectric, la nivelul atomilor şi moleculelor, există două tipuri de
dipoli electrici microscopici:
 dipoli electrici permanenţi (există indiferent de acţiunea unor
factori externi);
 dipoli electrici induşi (sunt generaţi prin acţiunea unui câmp
electric exterior asupra dielectricului).

Există trei modalităţi de polarizare a unui dielectric:

 Polarizarea electronică;
 Polarizarea ionică;
 Polarizarea orientaţională.
 Modalităţi de polarizare a unui dielectric
Polarizarea electronică
Se manifestă la dielectrici formaţi din atomi, ioni sau molecule simetrice
(nepolare) în care centrul sarcinilor pozitive coincide cu centrul sarcinilor
negative. În prezenţa unui câmp electric are loc o deplasare relativă a
centrului sarcinilor negative faţă de centrul sarcinilor pozitive, astfel încât
întreg ansamblul atomic (ionic, molecular) se manifestă ca un dipol electric.

Toate moleculele (atomii) unui dielectric

introdus într-un câmp electri exterior
dobândesc un moment electric de dipol
astfel încât dielectricul se polarizează.

Este important de observat că în

procesul de polarizare pe fețele
dielectricului, perpendiculare pe direcția
câmpului electric exterior, apar sarcini
electrice necompensate: sarcină
negativă pe fața în care intră câmpul și
sarcină pozitivă pe fața din care iese
câmpul.
 Polarizarea ionică

În cristalele ionice (ex: NaCl, KBr, etc.) fiecare pereche de ioni

de semn opus este asemânătoare cu un dipol electric.
În câmp electric acești dipoli își modifică lungimea: se
alungesc dacă 𝑝 este paralel cu câmpul și se scurtează dacă
𝑝 este antiparalel cu câmpul.

Ca efect dielectricul
se polarizează.

Acest proces de polarizare se numește polarizare ionică.

 Polarizarea orientaţională
Este prezentă în dielectricii constituiţi din molecule nesimetrice (molecule
polare) în care centrul sarcinilor pozitive nu coincide cu centrul sarcinilor
negative.
Un exemplu este molecula de H2O care posedă un dipol electric
permanent.

În lipsa câmpului electric exterior din

cauza agitaţiei termice dipolii sunt
orientaţi haotic, cu aceași probabilitate
în toate direcțiile.

În prezenţa unui câmp electric asupra dipolilor

moleculari neparaleli cu câmpul acționează un
cuplu de forțe care tinde să-i rotească până în
poziția paralelă cu câmpul, astfel încât
dielectricul se polarizează.
 Densitatea de polarizare
Polarizarea unui material dielectric este caracterizată de mărimea numită
densitate de polarizare care reprezintă momentul de dipol al unităţii de
volum:  1 N 
P    p i unde 
N

V i 1  p i
reprezintă suma momentelor de dipol
i 1 care există în volumul V.

În cazul unui dielectric omogen format dintr-un singur tip de molecule polare
cu momentul de dipol 𝑝 , care se orientează paralel cu câmpul extern,
densitatea de polarizare are expresia: 

P  np,
𝑁
unde 𝑛 = , este concentraţia de dipoli din unitatea de volum.
𝑉

Condensatorul electric

Un condensator este un dispozitiv care înmagazinează

sarcină electrică. Condensatoarele variază ca formă şi
dimensiune, dar configuraţia de bază este formată din
doi conductori încărcaţi electric cu sarcini egale şi de
semn opus.
Condensatoarele sunt caracterizate prin capacitatea electrică C, care este
egală cu raportul dintre valoarea sarcinii electrice de pe armături și diferența
de potențial dintre armături (tensiunea de la bornele condensatorului):
CSI  1 F (Farad)
q q
C  1 F  1
C
V1  V2 U V
Capacitatea electrică depinde de proprietăţile (dimensiune, formă) celor
două conductoare şi de proprietăţile izolatoare ale mediului dintre acestea.
Pentru condensatorul plan avem:
ε  ε S
C 0 r
d
Pentru condensatorul sferic avem:
R1  R 2
C  4π  ε 0  ε r
R 2 - R1
Pentru condensatorul cilindric avem:
l
C  2π  ε 0  ε r
R
ln 2
R1
 Gruparea condensatoarelor în serie
Legarea condensatoarelor în serie se face legând armătura pozitivă a unui
condensator la armătura negativă a condensatorului alăturat.

La echilibru, sarcina electrică de pe toate armăturile este aceeaşi în modul:

q  C1  U1  C 2  U 2  ...  C N  U N  U1  q , U 2  q ,..., U N  q
C1 C2 CN
Diferenţa de potenţial (Uab) de la capetele sistemului de condensatoare
legate în serie este: q
U ab   U1  U 2  ...  U N
Cs
Din ultimele două relații se obține capacitatea echivalentă a bateriei de
condensatoare legate în serie: 1 1 1 1 N
1
   ...  
Cs C1 C 2 C N i 1 Ci
 Gruparea condensatoarelorîn paralel
Legarea în paralel se face astfel încât armăturile pozitive ale tuturor
condensatoarelor să fie legate la acelaşi potenţial şi la fel şi pentru
armăturile negative.

La echilibru, diferenţa de potenţial electric de pe

toate condensatoarele este aceeaşi:
q q q
U ab  1  2  ...  N
C1 C 2 CN
 q1  C1  U ab ; q 2  C 2  U ab ; ...; q N  C N  U ab

Sarcina totală cu care se încarcă bateria de

condensatoare este egală cu suma sarcinilor ce
revin fiecărui condensator:

q  q1  q 2  ...  q N  U ab  C1  C 2  ...  C N 

Dar: q  U ab  C p
Rezultă capacitatea echivalentă a bateriei de
condensatoare legate în paralel: N
C p  C1  C 2  ...  C N   Ci
i 1
 Densitatea de energie a câmpului electric
Pentru a calcula densitatea de energie a câmpului electric vom considera
un caz particular şi anume energia înmagazinată într-un condensator plan.

Energia înmagazinată într-un condensator este egală cu lucrul mecanic

necesar încărcării sale, adică separarii sarcinii +Q și –Q pe armăturile sale.

Când condensatorul este total încărcat sarcina pe armăturile sale este Q iar
tensiunea la borne este U: C  Q Q
UU C
Presupunem că la un moment dat condensatorul este încărcat cu sarcina q.
Atunci tensiunea la borne este: u  q
C
Pentru a mări sarcina de pe condensator cu cantitatea infinitezimală dq
trebuie să transferăm sarcina dq de pe placa încărcată negativ pe cea
încărcată pozitiv.
Atunci, energia suplimentară înmagazinată de condensator este numeric
egală cu lucrul mecanic ce trebuie efectuat pentru transferarea sarcinii dq:
dW  dL
q
Se poate arăta că: dL  u  dq  dW  u  dq   dq
C
Energia totală înmagazinată în câmpul electric al condensatorului se va
afla însumând toate cantităţile de sarcină electrică dq până la încărcarea
plăcilor condensatorului cu sarcina Q: Q
1
Q
Q 2
CU 2

W    dq   q  dq 
q 
C C0 2C 2
ε r ε 0S 0
Dar: U  E  d și: C   r ε 0S 2 2
d E d
CE d 2 2
 ε SdE 2
ε ε E 2
W  d  r 0
 r 0
V
2 2 2 2
unde V=S·d este volumul dintre armăturile condensatorului.
εrε0E2
Energia totală înmagazinată în câmpul electric al condensatorului:W  V
2
Atunci densitatea de energie electrică a câmpului electrostatic dintre plăcile
condensatorului este: W ε ε E 2
w  0 r
V 2
Deoarece această relație nu depinde de parametrii geometrici ai
condensatorului, fiind valabilă pentru orice câmp electric uniform.
În cazul general, densitatea de energie este: dW
w
dV
Energia totală în cazul unui câmp neuniform va fi: W   wdV
V
Aplicație:
În figura de mai jos este prezentat un dipol electric format din sarcinile q și –q
aflate la distanța l = 0,125 nm una de alta, aflat într-un câmp electric uniform
de intensitate E = 0,5 MV/m. Cunoscând q = 1,6·10-19 C. Să se calculeze:
a) momentul electric dipolar;
b) momentul cuplului ce acționează asupra dipolului;
c) energia potențială a dipolului.

Aplicație:
Să se calculeze densitatea de energie dintre armăturile unui condensator
plan știind că intensitatea câmpului electric dintre armături este E = 105 V/m
şi că dielectricul are permitivitate εr = 4. Se cunoaşte ε0 = 8,854 ·10-12 F/m.