CÂMPUL ELECTRIC

Câmpul electric reprezintă particularizarea noțiunii mai largi de câmp

electromagnetic, exclusiv din punct de vedere al proprietăților sale electrice. Câmpului
electric îi sunt asociate regiunea din spațiu în care corpurile sunt acționate de forte și
cupluri de natură electrică și funcția de punct care-1 caracterizează.
Câmpul electric în vid se studiază macroscopic, măsurând în fiecare punct din câmp,
forța în mărime, direcție și sens care acționează asupra unui corp de probă încărcat cu
sarcină electrică.
Corpul de probă este un conductor punctiform, folosit pentru explorarea câmpului
electric. El trebuie să fie cât mai mic posibil, pentru ca forța ce acționează asupra lui să
poată fi aproximată prin forța ce ar acționa în acel punct și nu prin rezultanta forțelor din
regiunea ocupată de corp; pentru orice poziție în câmp, starea lui de electrizare trebuie să fie
invariabilă în timp. Pentru început, studiul câmpului electric se face în vid.
Vidul este o stare de rarefiere limită a substanței corpurilor și în consecință un punct
din vid se identifică prin razele vectoare în raport cu originea unui sistem de referință aflat în
imobilitate relativă față de corpurile din apropiere.
În câmpul electric din vid, forța Fqv exercitată asupra unui corp de probă, depinde de

sarcina electrică care-1 încarcă q și de poziția lui în câmp reperată cu raza vectoare r.
Fqv  Fqv (q, r )

Prin aducerea în același punct P(r) din câmpul electric, a două corpuri de probă
încărcate cu sarcini electrice diferite dar pozitive, se constată că raportul modulelor este
egal cu raportul sarcinilor q 1, și q2.
F1qv (q1, r ) q1

F2qv (q2 , r ) q2

Prin aducerea aceluiași corp de probă cu sarcina q în două puncte diferite P 1(r1) și
P2(r2) se constată că raportul modulelor forțelor este egal cu raportul a două funcții Ev(r1) și
Ev(r2).

F1qv (r1, q) E1v (r1 )


F2qv (r2 , q) E2v (r2 )

Din analiza relațiilor anterioare, rezultă:

Fqv (q, r )  qEv (r )

1
 Mărimea vectorială Ev (r ) egală cu raportul dintre forța Fqv (r ) care se exercită în

vid asupra corpului de probă prin sarcina lui electrică q, când aceasta tinde către zero,
caracterizează local câmpul electric în vid și se numește intensitatea câmpului electric în vid.
F v ( q, r )
Ev (r )  lim
q0 q

În S.I. unitatea lui Ev se numește [V/m] și este vectorul câmp electric în care asupra
corpului punctiform cu sarcina 1C se exercită o forță de 1N.
Ansamblul liniilor de câmp numește spectru de câmp.
Linia de câmp este o curbă la care în fiecare punct vectorul E v este orientat după

tangentă și în același sens. Deoarece în fiecare punct vectorul E v este univoc determinat
liniile de câmp nu se intersectează.
Notând cu ds elementul de lungime al liniei de câmp orientat în sensul acesteia,
ecuația diferențială a liniei de câmp se notează:
ds  Ev  0

Câmpul electric se numește omogen sau uniform, dacă fiecare punct vectorial E v are
aceeași valoare și orientare liniile de câmp fiind paralele și echidistante.
Sarcina electrică se definește ca forța exercitată într-un câmp electric uniform de
intensitatea E v asupra corpului introdus.

Fq
q
Ev
Dacă într-un sistem fizic sarcinile electrice q 1, q2, q3... în general variabile în timp
satisfac condiția ca în fiecare moment suma lor este nulă,
n

q
k 1
k 0

ele alcătuiesc un sistem complet de sarcini electrice; dacă suma lor este nenulă, ele
alcătuiesc un sistem incomplet.

Repartiții de sarcină
Sarcinile electrice se repartizează pe corpuri și în corpuri. Analog densității de masă
se definește densitatea de sarcină electrică.

2
Se definesc:
q dq
- densitatea de volum v  lim 
V 0 V dV
q dq
- densitate de suprafață  A  lim 
A0 A dA
q dq
- densitatea liniară l  lim l  dl
l 0

TEORIA LUI COULOMB

Fie q1 și q2 sarcinile electrice care încarcă două corpuri punctiforme situate în vid la
distanța R.

𝒒𝟏 > 𝟎 ሬሬԦ
𝐑 𝒒𝟐 > 𝟎

𝐅Ԧ𝟏𝟐 ሬԦ 𝟏𝟐
𝐮 ሬԦ 𝟐𝟏
𝐮 𝐅Ԧ𝟐𝟏

𝒒𝟏 > 𝟎 ሬԦ 𝟏𝟐
𝐮 𝒒𝟐 < 𝟎

𝐅Ԧ𝟏𝟐 𝐅Ԧ𝟐𝟏 ሬԦ 𝟐𝟏
𝐮

Forțele F 12 și F 21 ce acționează asupra corpurilor 1 și 2 au următoarele proprietăți:

- Satisfac principiul acțiunii și reacțiunii F 12   F 21

- Dacă sarcinile sunt de același semn, forțele sunt de respingere, iar dacă sunt de
semne contrare, de atracție;
- În valoare absolută, forțele sunt proporționale cu produsul sarcinilor și invers
proporționale cu pătratul distanței, depinzând de proprietățile electrice ale vidului.

1 q1q2 R
F 12   F 21   
40 R2 R
unde  0 = permitivitatea vidului [F/m]

Dacă considerăm R = lm, q1,q2=lC și F12  F21  9  109 N rezultă:

1  C2 
0   2
36  109  Nm 

3
 CÂMP ELECTRIC COULOMBIAN

În conformitate cu relația Fqv  qEv , forța F 21 este egală cu produsul dintre sarcina

electrică q1 și vectorul câmp electric în vid E12 , stabilit de sarcina q2.

 
F12  q1 E12
 
F21  q 2 E 21
1 q 1 q
Deci: E12   2 u12 E21   1 u 21
40 R 2 40 R 2

O sarcină electrică q, punctiformă stabilește într-un punct oarecare P situat la

distanța R un câmp electrostatic al cărui vector câmp E v este radial, proporțional cu sarcina q
și invers proporțional cu pătratul distanței.

1q  q R
Ev   uR  
4 0 R 2 4 0 R 3
Intensitatea câmpului electrostatic este orientată de la corpul punctiform spre infinit
dacă sarcina este pozitivă și către corp dacă sarcina este negativă.
Intensitatea câmpului electrostatic E v stabilită într-un punct din vid de n sarcini

punctiforme q n , este suma vectorială a intensităților datorate tuturor sarcinilor în acel

punct.
n
Ev   Evk
k 1

qk Rk
unde Evk  
40 Rk3

 1 n qk
și deci Ev    Rk
4 0 k 1 Rk3
Dacă sarcina q este repartizată, intensitatea câmpului electrostatic elementar dEv
stabilit în vid de sarcina elementară dq se calculează cu relația:
dq R
dEv  
4 0 R 3

Dacă sarcina are o distribuție volumetrică cu densitatea v ( r ' ) , de suprafață

(superficială)  A ( r ' ) sau liniară  l ( r ' ) se poate considera:

4
 dqv  v ( r ' ) dv'

dqA   A( r ' ) dA'

dql   l ( r ' ) dl '

și vectorul E v se obține integrând pe volumul V, suprafața S și linia C. Dacă în câmp se

găsesc și sarcini discrete intensitatea câmpului electrostatic se calculează cu relația:
1 R
Ev  
4 0 R3

 n 
   
1 R R R qk
Ev (r )     v (r)  3 dv'   A (r)  3 dA  l (r). 3 dl '  3 k
R
40  v R A R C R R
k 1 k 
Elementele de volum, de suprafață, de lungime, sunt reperate de razele vectoare r  ,

iar punctul P de rază r .

Distanța între punctul P și P' este:

5
 R  r  r   x  xi   y  y j  z  z k

R   r   r  ( x  x)i   y  y  j  z   z k

R R      
și  si   i  j k   i  j k și   
x x x y z x y z

Dacă U(R) este o funcție scalară și F (R) un vector, există relațiile:

𝑔𝑟𝑎𝑑𝑈(𝑅) = −𝑔𝑟𝑎𝑑′𝑈(𝑅)
𝑑𝑖𝑣𝐹Ԧ (𝑅) = −𝑑𝑖𝑣′𝐹Ԧ (𝑅)
𝑟𝑜𝑡𝐹Ԧ (𝑅) = −𝑟𝑜𝑡′𝐹Ԧ (𝑅)
R 1
Deoarece 3
  grad relația de definiție a intensității câmpului electrostatic devine:
R R

Ev r   
q 1
grad
4 0 R

Deci: Intensitatea câmpului electrostatic stabilit de o sarcină punctiformă într-un

punct la o distanță R este proporțională cu gradientul inversului distanței R.

TENSIUNEA ELECTRICĂ
Se numește tensiune electrică u12 mărimea scalară egală cu integrala de linie a

produsului scalar dintre intensitatea câmpului electric E v și elementul de lungime d s între

punctele P 1 și P2 ale curbei Γ.

ሬԦ𝐫 𝛂
𝐄 𝐝𝐬 = 𝐝𝐫
𝐏𝟏 𝐏𝟐
𝐏 𝐫Ԧ + 𝐝𝐫Ԧ

𝐫Ԧ

𝐫Ԧ𝟏 𝐫Ԧ𝟐

6
 În regimuri statice și staționare tensiunea electrică este invariabilă în timp U 12 ; dacă

este variabilă se notează u12 și se numește tensiune instantanee.

Tensiunea electrică caracterizează global câmpul electric referitor la o curbă r dată,
între două puncte ale acesteia.

Sensul de integrare, adică sensul elementului de arc al curbei  se numește sens de

referință al tensiunii de la P 1 la P2. Dacă punctul P este reperat de raza vectoare r, elementul
de lungime ds este asimilat diferențialei razei vectoare dr .
2
ds  dr u12   Ev dr
1

Într-un câmp electric uniform tensiunea electrică u12 dintre două puncte P 1 și P2
situate la distanța d nu depinde de forma curbei Γ și are expresia:
2 2
u12   Ev  ds  Ev  ds cos   Ev d cos 
1 1

Dacă punctele P1 și P2 se găsesc pe aceeași linie de câmp și α= 0, tensiunea este

pozitivă și u = Ev d > 0.
Deci modulul vectorului E v este egal cu căderea de tensiune pe unitatea de lungime
a liniei de câmp.
Dacă punctele P 1 și P2 sunt situate pe o dreaptă perpendiculară pe liniile de câmp
α = ±π/2, tensiunea electrică este identic nulă.

Dacă E v are în coordonate carteziene componentele Ex, Ey, Ez iar elementul ds
componentele dx, dy, dz, tensiunea se calculează cu relația:

E  E x i  E y j  Ez k

ds  dxi  dy j  dz k
2
u12   ( E x dx  E y dy  E z dz )
1

Integrala de linie a intensității câmpului electric efectuată pe o curbă închisă Γ se

numește tensiune electromotoare și se notează cu e .

e   Ev ds


În câmp uniform, tensiunea electromotoare este nulă pentru orice curbă închisă Γ.

7
 POTENŢIALUL ELECTROSTATIC. DIFERENŢA DE POTENŢIAL

Se consideră o sarcină electrică punctiformă q situată în originea referențialului.

Tensiunea electrică u12 între punctele P 1 și P2 ale curbei Γ se calculează cu relația:
2
u12   E v ds
1

Ev (r ) este intensitatea câmpului electrostatic într-un punct P de pe curbă calculată cu relația:

q r
Ev (r )  
40 r 3
Înlocuind:
2
𝑞 𝑟̅ ∙ 𝑑𝑠̅ 2
𝑞 𝑑𝑠 ∙ 𝑐𝑜𝑠𝛼 −𝑞 1 2 𝑞 1 1
𝑢12 =∫ ∙ 3 =∫ ∙ 2
= ∙ ( )| = ( − )
1Γ 4𝜋𝜀0 𝑟 1Γ 4𝜋𝜀0 𝑟 4𝜋𝜀0 𝑟 1 4𝜋𝜀0 𝑟1 𝑟2

q 1
se definește funcția V cu relația: V  
4 0 r
q 1 q 1
și u12  V1  V2 , unde V1   ; V2  
4 0 r1 4 0 r2
𝑞 1
Dacă punctul P2 se îndepărtează la infinit, tensiunea electrică: 𝑢 = lim 𝑢12 = 𝑉1 = 4𝜋𝜀
𝑟2 →∞ 0 𝑟1

Integrala de linie a câmpului electrostatic efectuată pe o curbă de formă oarecare,

între punctul P situat la distanța r de sarcină și punctul de la infinit, se numește potențial
electrostatic V.
Dacă considerăm P1 un punct curent P și P2 un punct de referință P0, potențialul P se
calculează cu relația:
P


VP  V0  Ev  ds
0
u12  V1  V2
P
V2  V1  u12  V0  Ev  ds
0

Tensiunea electrică u12 egală cu diferența potențialelor V1 și V2 se numește

diferență de potențial.
Potențialul electrostatic V(r) este o funcție continuă de punct cu excepția
singularităților.

8
 Alegerea punctului de referință P0 al cărui potențial de referință V0 intervine în
expresia potențialului raportat V P este arbitrară cu condiția ca integrala câmpului electric
între punctele P 0 și P 1 să nu ia valori infinite. În acest caz, nu se precizează punctul P0
și V0 este o constantă aditivă.
P1


V  E v d s  const .
P0

Potențialul electrostatic V este definit în acord cu definiția energiei potențiale a unui

punct material:

- vectorul E v este forța coulombiană F qv ce se exercită asupra sarcinii punctiforme unitate.

Diferența de potențial este lucrul mecanic L12 care trebuie efectuat din exterior
pentru a aduce corpul de probă având sarcina electrică unitate, din punctul P1 în punctul P2.
P2

L12   F qv  ds
P1

L12  V1  V2

GRADIENTUL DE POTENŢIAL

Dacă se diferențiază relația: V  V0   Ev  d s se obține dV  grad V  d s .

0

Comparând cele două relații, se obține: E v   gradV  V

Rezultă că intensitatea câmpului electric E v este gradientul cu semn schimbat al
potențialului V.

POTENŢIALUL ELECTROSTATIC AL SARCINILOR REPARTIZATE

În conformitate cu principiul superpoziției, potențialul electrostatic V stabilit într-un

punct oarecare din vid de n sarcini punctiforme q k este egal cu suma potențialelor
electrostatice Vk pe care le-ar stabili în acel punct fiecare sarcină.
n n
qk
 Vk
1 q
 k
1
V Vk   și V 
k 1 4 0 Rk 4 0 k 1 Rk

dq 1
Pentru o sarcină distribuită, dV  
4 0 r

9
 SUPRAFEŢE ECHIPOTENŢIALE

Deoarece potențialul electrostatic este o funcție de punct scalară, se pot trasa

suprafețe ale căror puncte au același potențial, denumite suprafețe echipotențiale.
V(r) = V(x,y,z) = const.
Deoarece intensitatea câmpului electric este gradientul cu semn schimbat al
potențialului, liniile de câmp electric sunt perpendiculare pe suprafețele echipotențiale.

FLUXUL ELECTRIC. TEOREMA LUI GAUSS

Mărimea vectorială egală cu produsul dintre intensitatea câmpului electric în vid

 
Ev și permitivitatea  0 se numește inducția electrică în vid Dv .
 
Dv   0  Ev

Fluxul electric este mărimea scalară egală cu integrala de suprafață a produsului

scalar dintre inducția electrică și elementul de suprafață.
 
 S   Dv  n dA dacă suprafața este deschisă S
S
 
   Dv  n dA dacă suprafața este închisă


Se consideră o suprafață deschisă S  care se sprijină pe conturul Γ, prevăzut cu un

sens de parcurgere.

Inducția electrică în vid Dv , într-un punct P pe suprafața S  se calculează cu relația:

  q R
Dv   0 Ev   3
4 R
 
  q Rn
S   Dv  n dA   dA
 S 4 S R3
Iar pentru fluxul electric  S se obține: q dA cos 
4 S
S 

R2

dA cos 
Mărimea 
S R2
  este unghiul solid sub care se vede curba din

punctul în care e situată sarcina.

10
 Dacă în câmp se găsesc n sarcini punctiforme, în conformitate cu principiul
superpoziției, fluxul electric  S are următoarea expresie:

n
1
S 

4
q
k 1
k  ,k

Pentru suprafețe închise, considerând sarcina punctiformă în interiorul suprafeței,

unghiul solid dintr-un punct interior suprafeței închise fiind egal cu 4Π se obține    q.
Acest rezultat se explică astfel: conul cu vârful în care se găsește sarcina punctiformă
ale cărui generatoare sunt tangente suprafeței Σ, determină o curbă Γ care separă două

suprafețe deschise S  și 𝑆ԦΓ′ (S Γ  S'Γ =Σ).

Considerând arbitrar un sens de parcurgere a curbei Γ, versorul normal al uneia din
suprafețele deschise este identic cu versorul suprafeței Σ iar versorul celeilalte are sens
contrar.
n S  n
n S  n

și deci d S  dS și     S  S  0

Cu aceasta, forma integrală a teoremei fluxului electric sau teorema lui GAUSS se
enunță astfel: fluxul electric prin orice suprafață închisă Σ trasată exclusiv în vid este egal
cu sarcina electrică 𝑞Σ din interiorul ei.

APLICAŢIE

Câmpul și potențialul electric în cazul unui plan S încărcat uniform cu densitatea de

suprafață ρ de sarcini electrice.

Din motive de simetrie, Ev este  pe plan.
Deci fluxul prin suprafața laterală este "0".

Ev  d A  0
Fluxul se reduce la valoarea sa prin suprafețele S și S' de arii egale, A.

    Ev  dA   Ev  dA  2 AE v ( A  Ev )
S1 S2

1 1
Din teorema lui GAUSS:   q   A S
0 0
S   
Egalând, Ev  și Ev  S k   Ev
2 0 2 0

11
 POLARIZAŢIA DIELECTRICILOR

Spre deosebire de conductoare, care se caracterizează numai prin încărcare cu sarcină electrică,
dielectricii se pot electriza atât prin încărcare cât şi prin polarizare.
Un corp dintr-un material dielectric, electrizat numai prin polarizare, situat într-un câmp electric
uniform în lipsa corpului orientat potrivit față de este acționat de un cuplu, dar nu de o forţă; dacă
este situat într-un câmp neuniform şi e orientat potrivit faţă de neuniformitatea locală a câmpului,
asupra corpului acţionează atât un cuplu cât şi o forţă.
Corpurile polarizate electric pot fi încărcate şi cu sarcină electrică. Un corp e numai polarizat
electric, dacă fără a avea densitate de sarcină electrică, produce un câmp electric şi este supus unor
acţiuni ponderomotoare când este adus într-un câmp electric exterior.
Starea corpurilor mici polarizate electric se caracterizează cu ajutorul unei mărimi de stare

vectorială p numită densitatea de moment electric. Starea locală a corpurilor masive polarizate se

descrie cu ajutorul densității de volum p a momentelor electrice, numită polarizaţie electrică.

Polarizaţia electrică poate fi permanentă dacă nu depinde de intensitatea locală a câmpului
electric şi temporară dacă depinde de intensitatea locală a câmpului electric.
Polarizaţia permanentă poate apare sub formă de:
- polarizaţie piezoelectrică prezentată de anumite cristale care se deformează prin acțiune
mecanică;
- polarizaţie permanentă a electreţilor (analogii magneţilor permanenţi în cazul stărilor
electrice), prezentată de anumite materiale (răşini, ceruri) după ce au fost supuse unei încălziri
prealabile, până la înmuiere, într-un câmp foarte intens şi lăsate apoi să se răcească în acest
câmp;
- polarizaţie remanentă a materialelor feroelectrice, care se polarizează nelinear sub acţiunea
unui câmp electric.

MOMENTUL ELECTRIC

Acţiunile ponderomotoare care se exercită asupra unui mic corp polarizat (permanent sau

temporar) adus în vid, într-un câmp electric exterior de vector E v , adică cuplul C este dat de relaţia:

C  p  Ev

-1-
 Lucrul mecanic elementar dLe efectuat la o rotaţie elementară d a micului corp polarizat

   
electric are expresia: dLe  Cd  p  E v d  p E v  d  p  d E v  dLe

unde: d E v   este variaţia elementară a vectorului E v .

d E v    E v  d

FORŢA EXERCITATĂ ASUPRA UNUI MIC CORP POLARIZAT ELECTRIC


Se consideră un mic corp polarizat electric de moment electric p situat în câmp electric
staţionar şi local neuniform.

Considerăm d s o translaţie elementară a corpului, efectuată suficient de lent, considerată ca o

succesiune de stări statice (translaţie cvasistaţionară). Lucrul mecanic elementar, calculat cu relaţia:

   
dLe  F p  ds  pd E v  d  p E v 
 

-2-
 

Deoarece d ( p Ev )  d s grad ( p Ev ) şi grad

( p Ev )  p  rot Ev  ( p grad ) Ev şi rot Ev  0 în regim staţionar rezultă:

  

dLe  d  p E v   d s p grad E v  
 

identificând, rezultă:
  

F p  grad  p E v   p grad E v 
 
Asupra micului corp polarizat electric de moment situat în câmp electric neuniform, se
exercită o forţă proporţională cu derivatele spaţiale ale componentelor vectorului ; deoarece

produsul scalar creşte cu modulul lui , rezultă că forţa tinde să deplaseze corpul în regiunile

unde câmpul este mai intens. În câmp electric uniform, forţa este nulă.

ACŢIUNI PONDEROMOTOARE ASUPRA UNUI MIC CORP POLARIZAT ŞI ÎNCĂRCAT

CU SARCINĂ ELECTRICĂ

Considerând un mic corp polarizat de moment electric şi sarcină q, situat într-un punct din
vid de intensitate local neuniform, asupra lui se exercită următoarele acţiuni ponderomotoare:
- o forţă care conţine o componentă datorită sarcinii electrice q şi o componentă datorită

  
F e  q E v  grad  p E v 
polarizării lui electrice de moment p, având forma:  
 
- un cuplu Ce care conţine o componentă datorită forţei Fqr şi o forţă datorită momentului electric
de polarizare:
unde: este raza vectoare a punctului în care se găseşte corpul în raport cu originea referenţialului.

TEOREMA ECHIVALENŢEI DINTRE UN DIPOL ELECTRIC ŞI UN MIC CORP

POLARIZAT

Sistemul electric format din sarcinile electrice +q şi –q situate la distanţa l, finită, considerată ca
vector cu orientarea de la sarcina negativă la cea pozitivă se numeşte dipol.

-3-
 Sarcinile qd se numesc sarcini dipolare, iar l, lungimea dipolului lim qd  l d  p d - dipol
ld 0
qd 

electric elementar, mărimea pd se numeşte moment dipolar elementar sau momentul unui dipol
electric elementar.

TEOREMĂ: Un mic corp polarizat electric şi un dipol electric, având momentul electric p şi

dipolar p d egale, p  p d sunt echivalente atât din punct de vedere al acţiunilor ponderomotoare ce
se exercită asupra lor dacă sunt situate în câmp electric cât şi al câmpului electric pe care-l produc în
vidul din exteriorul lor.
Pentru demonstraţie, se consideră momentul rezultant faţă de centrul O al dipolului, al cuplului
de forţe aplicate extremităţilor lui încărcate cu sarcinile +q şi –q, într-un câmp omogen de intensitate
Ev .


qE v

+
q  0
l
q

 qEv

Se obţine: Cd 
l
2
l
 
 q E v  ( )   q E v  l  q E v  ql  E v
2

ql  pd
 
C d  pd  Ev
Pentru forţa rezultantă exercitată asupra dipolului într-un câmp omogen se obţine:
Fd  q E v  q E v  0

Dacă considerăm câmpul neuniform, dar în regim staţionar, (rot E v  0 ), asupra corpului

polarizat electric se exercită un cuplu C p şi o forţă F p care se calculează cu relaţiile:

  
C p  p  E v şi F p  grad  p E v 
 

-4-
 l
r  r  
Fie 2 razele vectoare ale celor două sarcini dipolare.
l
r  r  
2
Dezvoltând în serie Taylor vectorii Ev r  şi Ev r  şi reţinând numai primii doi termeni,

 l l 
Ev r   Ev  r     Ev r    grad  Ev r 
 2 2 
obţinem: şi

 l l 
Ev r   Ev  r     Ev r    grad  Ev r 
 2 2 
Forţele exercitate asupra dipolului, calculate cu relaţiile cunoscute, au expresiile:
 l 
Fqv r   qd Ev r   qd  grad  Ev r 
2 
 l 
Fqv r   qd Ev r   qd  grad  Ev r 
2 
Cuplul raportat la centrul dipolului este dat de relaţia:

 Fqv r   Fqv r  qd l  Ev r 

l l
C pd 
2 2
Forţa rezultantă F pd asupra dipolului este egală cu suma forţelor Fqv r  şi Fqv r .

Fpd  Fqv r   Fqv r   (qd l grad ) Ev r 


Fpd  ( pd grad ) Ev r 
identică cu cea de la studiul corpului polarizat.

-5-
Echivalenţa câmpurilor
Presupunem că se aduc succesiv în acelaşi punct M corpul polarizat şi dipolul, şi se consideră
pe rând forţele exercitate de fiecare din ele asupra unui corp de probă auxiliar, de sarcină q situat în
acelaşi punct N. Deoarece câmpul produs de corpul de probă în punctul M este acelaşi, forţele

exercitate de acest corp de probă asupra corpului polarizat F   şi asupra dipolului Fdv  sunt egale,
pv

dacă este satisfăcută relaţia: pd  p .

Conform principiului acţiunii şi reacţiunii, rezultă că forţele exercitate de corpul polarizat şi de
dipolul electric asupra corpului de probă, sunt egale şi de sens contrar. Deci, intensitatea câmpului
electric generat de micul corp polarizat şi dipol este aceiaşi în punctul N din spaţiu.
Sarcinile de polarizaţie nu trebuie confundate cu sarcinile adevărate. Ele nu pot fi separate (în
teoria macroscopică) rupând în două micul corp polarizat (cum ar putea fi separate dacă ar fi sarcinile
adevărate ale unui dipol real).

POLARIZAŢIILE ELECTRICE P şi Ps

Prin fragmentarea macroscopică a unui corp finit, polarizat electric, fiecare fragment de volum
v ' are un moment electric p .
Starea de polarizare electrică a unui corp finit se caracterizează local prin mărimea vectorială
egală cu limita raportului dintre momentul electric elementar p şi elementul de volum v  când
acesta tinde către „0”.
  
p dp
P  lim  '
V ' 0 v ' dv
Polarizaţia electrică este egală cu densitatea de volum a momentului electric.
 
Deci, momentul electric rezultat p al corpului, este numeric egal cu integrala polarizaţiei P
pe volumul v al corpului.
Liniile electrice ale polarizaţiei sunt în întregime situate în interiorul corpurilor.
 
p   Pdv '
v

-6-
 SARCINA ELECTRICĂ DE POLARIZAŢIE

Sarcinile fictive a căror repartiţie în volumul sau pe suprafaţa unui corp este echivalentă cu
starea de polarizaţie reală a corpului respectiv din punct de vedere al câmpului electrostatic produs se
numesc sarcini de polarizaţie.
Echivalenţa dintre momentul electric al unui mic corp polarizat electric şi momentul dipolar
al unui sistem de două sarcini punctiforme dipolare permite studiul polarizării electrice a unui corp
masiv pe modelul repartiţiei de dipoli, respectiv de sarcină electrică dipolară.

Δv Fie ∑ o suprafaţă închisă în interiorul unui mic

 corp polarizat volumetric. Se fragmentează corpul în
P
-qd
prisme elementar ale căror muchii sunt paralele cu
+qd

polarizaţia P.


Momentul electric elementar p al elementului de volum v se calculează cu relaţia:

   
 
p  P  v  P A  s  P  A s  qd  s
'


Fiecare fragment de moment electric p este echivalent cu un dipol elementar cu sarcinile

qd şi  qd , situate la distanţa s  .
Contribuţia la sarcina dipolară totală din interiorul suprafeţei ∑ a fragmentelor neintersectate de
suprafaţă este nulă. Fragmentelor intersectate ale căror sarcini dipolare pozitive qd sunt situate în

P, n 

interiorul acesteia, le corespund unghiuri cuprinse între  şi , iar cele ale căror sarcini
2

 
 
negative  q d sunt situate în interiorul suprafeței  le corespund P, n cuprinse între 0 şi  .
2

s 
 q d P P
 q d
 qd  qd
n
 q d s  q d n

P, n  P, n 
 

-7-
 Ca urmare, relaţia pentru calculul sarcinii electrice se poate scrie sub forma:

dq p   Pn  dA

Unde n este versorul normalei la suprafaţa  orientat din interior spre exterior. La limită,
integrând din interior spre exterior, se obţine sarcina totală dipolară din interiorul suprafeţei.

q p   P  n dA


Excesul de sarcină dipolară de un semn faţă de sarcina dipolară de semn contrar din interiorul
suprafeţei  se numeşte sarcină de polarizaţie electrică q p egală cu integrala de suprafaţă luată cu

semnul schimbat al polarizaţiei P .

Deci: starea de polarizaţie electrică a unui corp, este echivalentă cu o stare de încărcare cu
sarcină electrică de polarizaţie.

CÂMPUL ELECTRIC ÎN INTERIORUL CORPURILOR POLARIZATE

Calculul vectorului câmp electric produs în vid de corpuri încărcate electric şi polarizate
electric, se poate face cu expresii coulombiene, cu condiţia de a lua în considerare atât sarcinile reale
cât şi cele de polarizaţie (echivalente din punct de vedere al producerii câmpului electrostatic în vid cu
repartiţiile de moment electric ale corpurilor polarizate).

S-a definit intensitatea câmpului electric în vid cu relaţia: .

Pentru a extinde această definiţie şi la punctele din interiorul corpurilor, presupunem un punct
M şi o cavitate în jurul său, delimitată de o suprafaţă închisă  C . Dimensiunile cavităţii tinzând către

„0”, suprafaţa  C tinde către un punct. Măsurarea forţei electrice F exercitată asupra unui mic corp de
probă din interiorul cavităţii este principial posibilă şi permite definirea vectorului câmp electric în

cavitatea vidă.

F
Ev, cav  lim
M q
q 0 

n R q

d A
F  q Ev, cav
-8-
 Experienţa arată că oricât de mică ar fi cavitatea, mărimea depinde de forma şi

dimensiunile ei. În acelaşi punct M există o infinitate de mărimi , dependente de forma şi de

orientarea, faţă de P, a suprafeţei , deşi starea electrică locală (înainte de practicarea cavităţii) este
aceiaşi.
În limitele teoriei coulombiene pentru câmpul electrostatic, acest lucru se explică prin
modificarea pe care practicarea cavităţii o aduce la repartiţia de sarcină adevărată şi de polarizaţie
existentă înainte. În particular, la repartiţia de sarcină de polarizaţie existentă mai înainte de practicarea
cavităţii se adaugă o repartiţie superficială de sarcină cu densitatea:

dq p
 sp  n P obţinută considerând  sp 
dA .
Apariţia semnului (-) s-a explicat anterior.

Această repartiţie suplimentară, produce un „câmp de calcul” suplimentar calculabil cu

expresia coulombiană.
  P  n  R  dA
 4
1
Ev,cav  lim
M
 0 R3

Acest câmp îl vom numi „câmp de calcul” şi nu se anulează în M atunci când   M , ci

depinde de forma şi orientarea suprafeţei  .
Cavitatea utilizată pentru caracterizarea stării locale se alege astfel încât practicarea ei să nu

perturbe domeniul exterior al suprafeţei  , chiar în imediata ei vecinătate.

În acest fel se poate considera că modificarea adusă la repartiţia de sarcină electrică adevărată şi
de polarizaţie existentă anterior de practicarea cavităţii constă practic exclusiv în repartiţia superficială

.
În acest fel, vectorul câmp electric în interiorul cavităţii se poate scrie:

unde: este câmpul de calcul determinat de repartiţia de sarcină existentă înainte de practicarea cavităţii.
este câmpul de calcul propriu al sarcinilor de polarizaţie de pe faţa interioară a cavităţii.
Deci, este determinat local la o cavitate de formă şi orientare date, de valorile a două

mărimi vectoriale locale , .

-9-
 Dacă s-ar cunoaşte deci într-un punct dat două valori diferite, distincte, corespunzătoare

la două cavităţi diferite şi dacă s-ar putea calcula cu ajutorul lor valorile locale ale lui şi ,

determinarea vectorului câmp în orice altă cavitate ar fi imediată şi univocă.

De aceea caracterizarea câmpului electric în corpuri polarizate electric se face complet cu
ajutorul a două mărimi vectoriale de stare.
Mărimile vectoriale de stare ale câmpului electric în corpuri se definesc cu ajutorul vectorului
câmp electric din vidul a două cavităţi potrivit alese, care să satisfacă următoarele condiţii:
- să nu aducă perturbări ale câmpului din exteriorul lor;
- să permită exprimarea intensităţii câmpului din vidul oricărei alte cavităţi de formă dată, în
funcţie de mărimile vectoriale de stare definite cu ajutorul lor;
- să conducă la mărimi vectoriale de stare care în vid, (stare de rarefiere extremă a corpurilor

) să tindă amândouă către vectorul câmp electric în vid .

Aceste două mărimi sunt intensitatea câmpului electric şi inducţia electrică .

Se numeşte intensitatea câmpului electric intr-un punct dintr-un corp o mărime de stare

locală a câmpului electromagnetic, egală numeric cu vectorul câmp din vidul unui mic
canal extrem de subţire orientat în lungul direcţiei locale a polarizaţiei electrice:

Se observă că vectorul n este perpendicular pe suprafaţa ei laterală, fiind perpendicular pe

polarizaţia P , deci  sp   P  n  0 şi E ' p ,canal  0 , deoarece contribuţia bazelor unde n P ,

având arii infiniţi mici superiori, e neglijabilă. Din punct de vedere al sarcinilor de polarizaţie,
perturbaţia introdusă prin practicarea canalului este nulă.

Ecav  E'' E canal P  E '
Se numeşte inducţie electrică într-un punct dintr-un corp o mărime de stare locală a
câmpului electromagnetic, egală numeric cu produsul dintre permitivitatea vidului  0 şi vectorul câmp

E fanta P , din vidul unei mici fante extrem de plate, orientată transversal faţă de direcţia locală a
polarizaţiei electrice.

D   0 E fanta P

- 10 -
 În cazul acestei cavităţi apare o repartiţie de sarcină de polarizaţie de densitate superficială
 sp  P pe baza inferioară şi –P pe faţa superioară; alcătuind un strat dublu care produce un „câmp de

 sp P P
calcul” propriu nul în exterior şi având în interior valoarea: E ` fanta P n  n 
0 0 0

E fanta P  D P
0

Din punctul de vedere al câmpului sarcinilor de polarizaţie, perturbaţia introdusă prin practicarea fantei
este deci maximă.

D P
Se obţine:  E fantaP  E ' E '   E '
0 fanta P 0
 
D
(În vid P  0 şi E '  .
0

De aceea utilizarea a două mărimi pentru caracterizarea vidului este nesemnificativă).

Definiţia fluxului electric ψ se poate face cu relaţia:
 S   D  dA   DdA cos 
S S

În vid, unde P  0 , fluxul electric are expresia:  S    0 Ev  dA

S

     
Cu aceasta, legea legăturii dintre D, E, P se scrie: D   0 E  P
   
De aici rezultă ca vectorii D şi E sunt paraleli numai dacă P şi E sunt paraleli, ceea ce se
întâmplă la materialele izotrope şi liniare.

- 11 -
 INTENSITATEA CÂMPULUI ELECTRIC IMPRIMAT Ei

Se constată că la atingerea stării de echilibru electrostatic intensitatea câmpului electric se

anulează în interiorul conductoarelor omogene sau neaccelerate şi la anumite valori independente de
câmpul electric exterior în care este plasat conductorul şi determinate numai de starea fizico-chimică
locală şi de natura conductorului, în conductoarele neomogene şi accelerate.
Valoarea pe care o ia intensitatea câmpului electric într-un punct din interiorul unui conductor
la atingerea stării de echilibru electrostatic, constituie o proprietate a materialului respectiv.
Această proprietate se caracterizează cu ajutorul mărimii vectoriale de material numită

intensitatea câmpului electric imprimat ( E i ).
Ea se defineşte macroscopic de valoarea cu semn schimbat a intensităţii câmpului electric
care se stabileşte în conductori la atingerea stării de echilibru electrostatic:

 
Ei   E echilibru electrostatic

Deci în conductoare omogene şi neaccelerate, Ei  0 , iar în conductoare neomogene şi

accelerate E i este determinat de neomogenităţile fizico-chimice locale sau de acceleraţie locală a
corpului.

CONDIŢIA DE ECHILIBRU ELECTROSTATIC

Starea de echilibru electrostatic este starea în care e îndeplinită condiţia de anulare a mişcării
ordonate a particulelor şi, deci a forţei rezultante medii exercitate asupra lor.
 
E  Ei  0.
 
În conductori omogeni Ei  0 şi deci, condiţia de echilibru electrostatic este E  0.
Consecinţele acestor condiţii pentru conductoare omogene, sunt:
a) Toate punctele de pe suprafața conductorului au acelaşi potenţial.

E  0.
2   
U 12  V1  V2   E ds  0.
1

În consecinţă, suprafaţa conductorului este o suprafaţă echipotenţială, iar liniile câmpului din
exterior sunt perpendiculare pe această suprafaţă (suprafaţa echipotenţială).
b) Sarcina electrică este repartizată superficial:

Considerând o suprafaţă închisă ∑ în interiorul unui corp şi aplicând teorema lui Gauss:

 
   D  dA   0 E dA  0 E  0 .

 
- 12 -
 ∑

E 0

INFLUENŢA ELECTROSTATICĂ

Se numeşte influenţă electrostatică (inducţie electrostatică) fenomenul de încărcare

superficială cu sarcini de semne diferite, a diferitelor porţiuni ale unui conductor iniţial neîncărcat, sub
acţiunea unui câmp electrostatic exterior.
Încărcarea se face astfel încât, câmpul electric propriu al repartiţiei de sarcină astfel obţinută
să compenseze exact câmpul exterior care în interiorul conductorului, conform condiţiei de echilibru,
trebuie să fie „0”.
  
E  E ext  E propriu  0.

EFECTUL DE ECRAN

Liniile de câmp din exteriorul unui conductor nu pâtrund în interiorul unui gol existent în
conductor.

Liniile de câmp din interiorul cavităţii

(dacă ar exista) nu pot fi închise.
 E ds  0 si Wi  W f
r
1
Ele pleacă de la un punct 1 la un punct 2.
Tensiunea în lungul unei astfel de linii de
ds

E câmp ar fi dată de relaţia:
2 2 

2
U 12   E ds   Eds  0
1 1

Dar U12  V1  V2  0 , deci E  0 .

- 13 -
 Dacă în cavitate ar exista sarcini electrice adevărate, câmpurile din domeniile exterior şi
interior ar fi independente, astfel că, orice modificare a configuraţiei sarcinilor dintr-un domeniu nu ar
afecta câmpul electric static din celălalt domeniu. Ecranarea este eficace chiar şi în cazul când
conductorul (ecranul) nu este o suprafaţă complet închisă, dar este legat la pământ.

PRINCIPIUL METALIZĂRII

O suprafaţă echipotenţială poate fi înlocuită cu o foiţă foarte subţire, metalică, fără ca prin
aceasta câmpul electric să fie perturbat. Prin aceasta, condiţia de ortogonalitate a liniilor de câmp pe
suprafaţa considerată nu este afectată.
SUPRAFEŢE DE DISCONTINUITATE
CONDIŢII DE TRECERE LA SUPRAFAŢA DE SEPARAŢIE, A DOI DIELECTRICI

a) Conservarea componentelor normale ale inducţiei

Considerăm o zonă oarecare din spațiu cu doi dielectrici având permitivități diferite plasați într-
un câmp electric exterior. Considerăm o suprafață ∑ care se trasează astfel încât să cuprindă ambele
zone de dielectric aflate în contact.
Dacă sarcina electrică din interiorul suprafeţei închise ∑ este repartizată pe suprafaţa S,
aplicând teorema lui Gauss, rezultă:     Dv  n  dA   div S Dv  dA    A dA.
 S S

divS Dv   A
Identificând, rezultă: 1
divS Ev  A
0
Dv 2 n  Dv1n   A
Deoarece div S Dv  Dv 2n  Dv1n , relaţiile se transformă: A
Ev 2 n  Ev1n 
0
Divergenţa de suprafaţă a inducţiei electrice este egală cu diferenţa între componentele ei
normale, respectiv cu densitatea de suprafaţă a sarcinii electrice.
Dacă  A  0 Dv1n  Dv 2n .
Deci: Componentele normale ale inducţiei electrice trec continuu prin orice suprafaţă de
discontinuitate neîncărcată cu sarcină.

- 14 -
 n2

E2
D2
D2 n

┌ 
t

n1 
α1 E1
D1

D1n

fig.1 fig. 2

b) Conservarea componentelor tangenţiale ale intensităţii câmpului electric

Considerând un mic contur Γ la suprafaţa de separaţie a celor două medii şi scriind integrala de
linie a vectorului câmp electric în lungul lui, se obţine:

e   E ds   E1ds cos 1   E2 ds cos  2  0

 1 2

Adică, E1t  E2 t .
Componentele tangenţiale ale intensităţii câmpului electric trec continuu prin orice suprafaţă de
discontinuitate.

Cele două relaţii reprezintă teoremele de conservare ale vectorilor D şi E la trecerea prin
suprafaţa de discontinuitate. Ele sunt forme particulare locale ale legii fluxului electric şi a teoremei
potenţialului electrostatic.
CAPACITĂŢI

Se consideră „n” conductoare omogene având intensitatea câmpului electric în vidul din
interiorul lor 0 şi suprafeţele lor echipotenţiale. Ele sunt plasate într-un mediu dielectric care nu conţine
sarcini electrice adevărate în spaţiul dintre conductoare →  v  0 . Sistemul astfel configurat se găseşte
în apropierea şi sub influenţa pământului.

- 15 -
Se pot enunţa teoremele:
TEOREMA UNICITĂŢII:

Câmpul electrostatic al unui sistem de conductoare omogene situate într-un mediu izolant,
neîncărcat şi liniar este complet determinat fie prin sarcinile lor fie prin potenţialele lor, fie de o parte
din sarcinile unor conductoare şi de potenţialele celorlalte conductoare.

TEOREMA SUPERPOZIŢIEI:

Câmpul electrostatic produs de două sau mai multe repartiţii de sarcină, în medii liniare, este
egal cu suma câmpurilor produse de fiecare repartiţie în parte.
Consecința imediată a acestei teoremei este: dacă sarcinile tuturor conductoarelor cresc
proporțional de λ ori, sau potenţialele conductoarelor, cresc de λ ori atunci potenţialul fiecărui punct
din spaţiu creşte de λ ori.
Relaţiile de valabilitate ale câmpului electrostatic sunt liniare în medii liniare. Teorema
superpoziţiei permite ca prin soluţii mai simple unor cazuri simple să se obţină soluţiile
corespunzătoare unor cazuri mai complicate.

q1 ,V1 q 2 ,V2
0

q3 ,V3

n3

V0  0

Dacă considerăm conform figurii distribuţia de sarcini q1 , q2 , q3 şi V0  0 , potenţialul într-

un punct oarecare va fi V r  , intensitatea câmpului electric corespunzător.

 
E (r )   grad V r  şi inducția electrică Dr    0 E r  .

Pentru o distribuţie de sarcini diferită q1, q2 , q3 se va obţine potenţialul V r  şi

E r    grad V r 

.
D r    0 E r 

- 16 -
 q1  q1  q1;
Dacă cele două distribuţii există simultan, q2  q2  q2 ; , rezultă din teorema superpoziţiei
q3  q3  q3,

că potenţialul este V r   V r   V r 

şi E r   E r   E r  şi D r   D r   D r  .

Dacă s-ar considera o altă distribuţie de sarcini:
V (r )   V r 
q1   q1 ; q2   q2 ; şi q3   q3 ar rezulta: E r    E r  .
D r    D (r )
Considerăm cazul unui dielectric omogen şi neîncărcat. Potenţialul, rezultat din existenta
unei densităţi de suprafaţă de sarcină electrică, este conform relatiei:
1  s dA
V
4 0 S R

Dacă în fiecare punct  s   s   s , potenţialul se va putea scrie:

1  s dA 1  sdA
V
4 0 S R

4 0  S R

V  V `  V ``
şi: E r    gradV   gradV `  gradV ``  E r   E r 

CONDENSATORUL ELECTRIC. CAPACITATEA

Se consideră un sistem format din două conductoare omogene, încărcate cu sarcini electrice
adevărate q1 şi q 2 , egale şi de semne contrare. q1  q şi q2  q . Un asemenea sistem se numeşte
condensator electric. Între conductoare (armături) sunt dielectrici omogeni sau neomogeni dar

neîncărcaţi şi fără polarizaţie permanentă:  v  0 şi Pp  0 .

q1 q q q
Se defineşte capacitatea electrică cu relaţia: C   1  2 
V1  V2 U 12 U 21 U
Un sistem de două conductoare formează un condensator dacă aplicând o tensiune între cele
două armături, toate liniile de câmp care pleacă de pe o armătură ajung pe cealaltă.
Aplicând tensiunea U 12 condensatorului, pe o armătură apare sarcina q1 iar pe cealaltă q 2 .

- 17 -
Considerăm o suprafaţă închisă  care trece prin cele două conductoare (în interiorul cărora

D   0 E  0 ) şi se închide în exteriorul lor astfel încât să nu intersecteze linii de câmp, fluxul electric

în ea este nul.

D 0
Ø V1
   q  0 E 0 q1
Dar q  q1  q2  0 ∑
q1  q2
 0

D 0 q2
E 0
Ø V2

TEOREMA CAPACITĂŢII:

Valoarea capacităţii unui condensator cu dielectric liniar (permitivitatea ε independentă de

câmp) este pozitivă şi independentă de sarcină şi de diferenţa de potenţial fiind o caracteristică a
condensatorului.
q q1 q
C 1   1  C
Din teorema superpoziţiei, rezultă: U 12 U 12 U 12 
C  C q,V 

CALCULUL CAPACITĂŢII ELECTROSTATICE

Se procedează astfel:
- se presupune condensatorul încărcat cu sarcinile q şi – q pe armăturile sale;
- se determină intensitatea câmpului electric dintre armături (în dielectric);
2
- se calculează tensiunea electrică cu integrala U 12   E ds (în mod obişnuit de-a lungul unei
1

linii de câmp) sau cu relaţia U12  V1  V2 .

q
- se aplică relaţia C  pentru determinarea capacităţii.
U
Pentru calculul intensităţii câmpului electric, în cazuri simple se foloseşte legea fluxului electric.

- 18 -
 CAPACITATEA CONDENSATORULUI PLAN

Condensatorul plan are armăturile plane paralele şi apropiate, despărţite cu un dielectric de

permitivitate ε. Dacă distanţa dintre armături este foarte mică, câmpul dintre armături se consideră
omogen. (La capete liniile de câmp se curbează).
Aplicând legea lui Gauss suprafeţei ∑ se poate scrie:
    D  dA   D  dA  q.
 C

În conductor D  0 .
∑
q q1
Se obţine: D  
A A
D q1
şi E  .
 A

Tensiunea între cele două armături de-a lungul unei linii de câmp este:
2 2 q1 d
U 12   E  ds   E  ds  Ed  .
1 1 A
q1 A
Identificând, rezultă: C   .
U 12 d
TEOREMA CAPACITĂŢILOR ECHIVALENTE

În cazul unei reţele de condensatoare cu două borne A şi B de acces, se numeşte capacitate

qA q
echivalentă mărimea: Ce   B .
U AB U BA

unde: q A  qB este sarcina absorbită pe la borna A când se aplică tensiunea U AB reţelei iniţial
descărcată.
Capacitatea echivalentă a unei reţele de condensatoare este deci capacitatea unui
condensator care fiind supus la aceiaşi tensiune ca şi sistemul de condensatoare, se încarcă cu
aceiaşi sarcină electrică ca şi sistemul dat.

- 19 -
PARALEL
„n” condensatoare sunt legate în paralel dacă toate au aceiaşi tensiune la borne. Deci:
q1  C1U AB . ø
q 2  C 2U AB . A
...................
q n  C nU AB q2
q1 qn
C1 C2 Cn
-q2 -qn
-q1

UAB
ø
B

q AB q  q 2  ...  q n
şi Ce   1  C1  C 2  ...  C n
U AB U AB
n
Ce   Ci
i 1

SERIE

„n” condensatoare sunt legate în serie, astfel încât între cele două borne exterioare A şi B ele constituie
o succesiune de elemente în care borna de ieşire a unuia este borna de intrare a celuilalt.
U AB  U1  U 2  ....  U n .
q1  q2  ...  qn  q A .
q1 q2
U1  U2  ....
C1 C2

n
1 1 1 1 1 1
şi    ......  . 
Ce C1 C2 Cn Ce i 1 Ci

1
Notăm cu S   elastanţa condensatorului.
C
n
S e   Si
i 1

- 20 -
 RELAŢIILE LUI MAXWELL PENTRU CAPACITĂŢI

În cazul unui sistem de două conductoare care formează un condensator, relaţia de definiţie a
q1  C V1  V2 
capacităţii se scrie:
q 2  C V2  V1 
Între sarcini şi potenţiale, în cazul unui condensator există relaţii omogene şi liniare.
Se pot generaliza aceste formule pentru un sistem de n conductoare omogene, izolate, încărcate
cu sarcini electrice, între care se găseşte un dielectric neîncărcat şi liniar.
Se vor scrie relaţiile pentru n  3 , luând pământul de potenţial „0”.
Conform teoriei superpoziţiei, se deduce expresia potenţialelor V1 , V2 , V3 ale conductoarelor în

funcţie de sarcinile q1 , q2 , q3 , dacă acestea se cunosc.

V1  11q1  12q2  13q3 .

V2   21q1   22q2   23q3 . (1)
V3   31q1   32q2   33q3

Dacă în teorema superpoziţiei:

q1  0 q2  0 q3  0 V11   11q1
q1  0 q2  0 q3  0 V12   12 q 2
q1  0 q2  0 q3  0 V13   13q3
Adică potenţialul corpului este proporţional cu sarcina care-l produce.
Dacă q1  0 q2  0 q3  0 potenţialul conductorului 1 (V1) este suma potenţialelor ca şi cum

ar acţiona fiecare sarcină în parte. Analog pentru V2 si V3 .

Coeficienţii  jk se numesc coeficienţi de potenţial. Ei depind doar de configuraţia geometrică

şi de natura dielectricului.
Dacă se cunosc potenţialele corpurilor şi se cer determinarea sarcinilor electrice, sistemul se
poate aduce sub forma:
q1   11V1   12V2   13V3
q2   21V1   22V2   23V3 (2)
q3   31V1   32V2   33V3
Ultima relaţie reprezintă forma a doua a ecuaţiilor lui Maxwel, rezultate prin rezolvarea cu
ajutorul reguli lui Cramer a sistemului 1.

- 21 -
  11 V1  13
 21 V2  23  21  23  11  13  11  13
 
 31 V3  33  31  33  31  33  21  23
q2   V1   V2   V3 
 11  12  13   
 21  22  23
 31  32  33

şi q2   21V1   22V2   23V3 Δ = det. sistemului

Coeficienţii  jk se numesc coeficienţi de influenţă electrică şi  jj coeficienţi de capacitate

electrică.
Se demonstrează că  jj  0 si  jk 0 pt. jk

De multe ori în practică se exprimă sarcina electrică a unui conductor în funcţie de diferenţa de
potenţial dintre conductorul dat şi alte conductoare.
De exemplu relaţia (2) a sistemului (2) se poate pune sub forma:
q2   21V1  V2    22 (V2  V2 )   23(V3  V2 )  ( 21   22   23)V2.

q2  U 21( 21)  U 23 ( 23 )  U 20 ( 21   22   23 )

q2  U 21C21  U 23C23  U 20C20

C21   21
C23   23
unde:
C20   21   22   23
V2  V2  V0  U 20
Se obţine astfel cea de-a treia şi cea mai importantă formă a relaţiilor lui Maxwell:
q1  C12U12  C13U13  C10U10
q2  C21U 21  C23U 23  C20U 20
q3  C31U 31  C32U 32  C30U 30

unde: C jk este capacitatea parţială între conductoarele j şi k; C j 0 capacităţile parţiale faţă de

pământ. Se demonstrază că C jk  C kj şi C j 0 >0.

ENERGIE ŞI FORŢE ELECTROSTATICE

Pentru a stabili un câmp electrostatic într-o regiune în care nu există, este necesar un lucru
mecanic. Energia unui câmp electrostatic este egală cu lucrul mecanic ce trebuie efectuat din exterior
pentru a aduce sarcinile de la infinit în poziţiile pe care le ocupă în câmp.

- 22 -
 Operaţia se efectuează foarte lent şi izoterm pentru a avea mereu echilibru electrostatic (fără
dezvoltare sau transfer de căldură), în medii liniare (  nu depinde de câmp).
Stabilirea câmpului se face astfel încât la un moment dat sarcina electrică în fiecare punct să
fie egală cu o aceeaşi fracţiune  din valoarea ei finală; astfel fiecare etapă va fi o stare electrostatică.
Se presupune că sarcinile se aduc de la infinit cu ajutorul unor mici corpuri de probă.
Se consideră „n” conductoare omogene şi imobile, având sarcinile qk şi potenţialele
Vk (k  1,2,3...n). În stare finală   1 . Într-o stare intermediară a sistemului, sarcina qk`  qk produce

un câmp electrostatic având în fiecare punct din spaţiu intensitatea şi potenţialul V  .

Pentru a aduce sistemul într-o staţionară apropiată în care sarcinile sunt qk  dqk şi

potenţialele Vk  dV ' k ` , trebuie aduse de la infinit, cu n corpuri încărcate sarcinile elementare dq k cu

care să se mărească sarcinile conductoarelor. Pentru aducerea fiecărui corp de probă trebuie să se
' '
exercite asupra lui, de-a lungul întregului traseu o forţă d F k   E k dqk' egală şi opusă celei exercitate

de câmpul electric al sarcinilor q k` (existente la acea etapă în conductoare).

Trebuie cheltuit deci, lucrul mecanic elementar:

n Pk n  Pk ' 
L       E k d s 
'
( E k dq k' )d s dq k'
k 1  k 1   

pentru a trece sistemul din starea intermediară într-o stare infinit apropiată.
Fiecare integrală se efectuează de la infinit până la un punct oarecare PK pe suprafaţa S k a
conductorului k.

- 23 -
 Pk
'
Integralele cu semn schimbat dintre paranteze sunt chiar potenţialele Vk'    E k d s ale


conductoarelor în stare intermediară, considerată în ipoteza că potenţialul de la  se ia nul

V ()  V0  0 .

Deci lucrul mecanic elementar necesar pentru a spori cu dq k sarcinile celor n conductoare este:
n
L  Vk'  dq k'
k 1

În conformitate cu principiul conservării energiei, transformarea considerată fiind reversibilă

şi izotermă, acest lucru mecanic elementar (singurul efectuat deoarece conductoarele sunt imobile) este
egal cu diferenţiala exactă a energiei electrice We a sistemului (mai exact a energiei lui libere
electrice).
Deci: L  dWe şi
n
dWe  Vk'  dqk'
k 1

'
Valorile Vk şi dqk' pot fi exprimate funcţie de parametrul  (sau cu creşterea lui, d ), de
potenţialele V k şi de sarcinile q k în stare finală, observând că în cazul când:

q k'  q k
dq k'  q k  d
Potenţialele se pot exprima cu relaţiile lui Maxwell, ca funcţii omogene de sarcini şi liniare
(mediul este liniar).

Vk'   k1 q1'   k2 q2'  ...  kn qn'

Vk'   k1 q1   k2 q2  ...  kn qn  Vk
Înlocuind în expresia energiei, se obţine:
n n
dWe   Vk d (q k )  Vk q k d
k 1 k 1

Energia câmpului electrostatic se obţine integrând expresia anterioară de la starea iniţială

  0 până la starea finală   1 .
n 1 n 1 n 1
We    dWe   Vk q k d  Vk q k  d
k 1 0 k 1 0 k 1 0

- 24 -
 1
2 1 1 n
şi deoarece  d   rezultă We  Vk qk .
0
2 2 2 k 1

LOCALIZAREA ENERGIEI ÎN CÂMPUL ELECTRIC.

DENSITATEA DE ENERGIE ELECTRICĂ

În expresia anterioară, energia este dată funcţie de potenţialele punctelor din spaţiu în care
există sarcină electrică (adevărată). Expresia nu indică localizarea corectă a acestei energii, care de fapt
este repartizată în câmpul electric, adică în afara corpurilor conductoare încărcate cu sarcină electrică.
Pentru a obţine o localizare corectă, se caută o exprimare a energiei în funcţie de mărimile de

stare ale câmpului electric ( E, D ).

We dWe
Fie we densitatea de energie electrică: we  lim
v 0 
v dv
(energia înmagazinată în unitatea de volum)
Considerăm cazul simplu al unui câmp omogen cuprins între două plăci paralele, situate la
distanţa d, de arie A (câmpul unui condensator plan).
Energia totală a condensatorului este calculată cu relaţia:

CU 2 A Ad 2 E 2
We   U 2  E V 
2 2d 2 2
unde: U  E  d

We E 2 D 2 E  D
sau we    
v 2 2 2
Valabilitatea expresiei se menţine şi în cazul general al câmpului neomogen. În acest caz,
volumele elementare V , mărginite de câte două mici suprafeţe echipotenţiale, pot fi considerate
echivalente cu mici condensatoare plane, în care energia are o valoare echivalentă cu cea determinată
de relaţiile anterioare. Se pot considera metalizate cele două porţiuni de suprafeţe echipotenţiale fără să
E 2
se modifice câmpul dintre ele, a cărui energie va fi deci: We  V
2
We E 2 D 2 E  D
şi we     (densitatea de energie electrică).
V 2 2 2

- 25 -
Energia localizată în volumul V de câmpul electric este dată de relaţia:

ED
We   w dv  
V
e
V 2
dv

Ultima relaţie este valabilă pentru calculul energiei electrice în câmpurile variabile în timp (de
exemplu în cazul câmpurilor electrice produse de variaţia în timp a câmpului magnetic).

FORŢELE ELECTROSTATICE. CALCULUL

(Teoremele forţelor generalizate)

Teorema lui Coulomb pentru calculul forţelor este valabilă doar pentru dielectrici omogeni şi
presupune cunoaşterea prealabilă a repartiţiei de sarcină electrică. S-au elaborat metode de calcul a
forţelor pe baza lucrului mecanic ce s-ar efectua la o deplasare oarecare a corpurilor asupra cărora se
exercită. Metodele folosesc conceptele de „coordonată generalizată” şi „forţa generalizată”.
Dacă configuraţia sistemului se poate caracteriza complet cu un număr determinat de variabile
scalare (cu variaţii liniar independente), aceste variabile se numesc coordonate generalizate ale
sistemului şi numărul lor se numeşte numărul de grade de libertate ale acestuia. Coordonatele
generalizate pot fi distante, unghiuri de rotaţie în jurul unui ax fix, ariile unor suprafeţe, volume, etc. Se
notează cu „x”.
Dacă configuraţia unui sistem are o variaţie infinitesimală coordonatele generalizate au variaţii
elementare dx, iar forţele care se exercită asupra corpurilor efectuează un lucru mecanic elementar care
în cazul variaţiei unei singure coordonate de acest fel este:
L  Xdx
mărimea X se numeşte forţă generalizată şi nu totdeauna este o forţă propriu-zisă.
Considerăm n conductoare încărcate şi presupunem că unul din corpurile sistemului (unul
dintre conductoare sau un corp izolat situat între ele), A, se deplasează astfel încât variază o singură
coordonată generalizată a sa cu dx, forţă generalizată corespunzătoare fiind notată cu X.
Considerăm că atât variaţiile posibile de sarcini, cât şi deplasarea corpului A se face suficient
de lent pentru a fi mereu menţinută starea de echilibru electrostatic.
Sensul mecanic efectuat de sursele exterioare, pentru variaţia cu dq k a sarcinilor
conductoarelor trebuie să acopere nu numai creşterea energiei câmpului electric ci şi lucrul mecanic al
forţei X, care modifică coordonata generalizată.
n
Vk' dqk'  dWe  Xdx
k 1

- 26 -
 PRIMA TEOREMĂ A FORŢELOR GENERALIZATE

Pentru a obţine expresia simplă a forţei generalizate X, se presupune că sarcinile corpurilor

rămân constante q k  ct .
Condiţia se îndeplineşte dacă conductoarele se deconectează de la sursele exterioare.
n
Deci dq k  0 şi V dq
k 1
k k 0

(dWe ) q  We 
Deci, (dWe ) q ct   Xdx şi, X     
dx  x  q ct
Semnul (-) arată dacă dx este deplasarea produsă sub acţiunea forţei X, lucrul mecanic efectuat
de această forţă este pozitiv (Xdx>0) şi energia câmpului scade (dWe<0).
Deci, când sursele sunt deconectate, lucrul mecanic se poate produce numai pe baza rezervelor
interne de energie ale sistemului, deci pe baza energiei interne a câmpului electric.
Prima teoremă a forţelor generalizate se enunţă astfel:
TEOREMA 1 Forţa generalizată X, corespunzătoare coordonatei generalizate x, este egală
cu derivata cu semn schimbat a energiei (exprimată funcţie de sarcini şi potențiale) în raport cu
coordonata generalizată la sarcini constante.
A DOUA TEOREMĂ A FORŢELOR GENERALIZATE. Considerăm cazul când în timpul
variaţiei configuraţiei sistemului, potenţialele tuturor corpurilor se menţin invariabile, adică VK  ct ,
variază sarcinile lor.
Un astfel de regim se obţine când toate corpurile sunt conectate la bornele unor surse
exterioare de tensiune constantă.
La modificarea configuraţiei sistemului, se modifică capacitatea între conductoare şi deoarece
VK  ct , variază sarcinile lor. Sarcinile suplimentare sunt transmise sistemului de surse exterioare.
n
Deci: V dq
k 1
k k  (dWe )V ct  Xdx  0

Dacă VK  ct şi permitivitatea nu depinde de intensitatea câmpului, este valabilă pentru

1 n

n
energia câmpului relaţia: (We )Vk ct  Vk q k şi (dWe )V ct  ct  1 Vk d qk deci jumătate din lucrul
2 k 1 2 k 1
mecanic al forţelor exterioare.
Rezultă evident: Xdx  (dWe )V ct
Dacă în sistem se introduce o deplasare sub acţiunea forţei X, lucrul mecanic este pozitiv; deci
şi creşterea energiei este pozitivă. Aportul de energie din exterior este egal cu dublul creşterii energiei
- 27 -
câmpului şi se împarte în mod egal între creşterea energiei şi lucrul mecanic efectuat de forţele
electrice.
(dWe )V  We 
Deci, X   
dx  x V ct
A doua teoremă a forțelor generalizate se enunță astfel:
Forţa generalizată X, corespunzătoare coordonatei generalizate x este egală cu derivata
energiei (exprimată ca funcţie de potenţiale şi de coordonată generalizată) în raport cu coordonata
generalizată la potenţiale constante ale conductoarelor.
Deci, forţa depinde numai de poziţiile corpurilor şi de valorile sarcinilor lor în momentul
considerat şi nu depinde de modul în care se va dezvolta procesul energetic, în cazul în care sistemul se
va pune în mişcare sub acţiunea ei.

- 28 -
 METODE DE CALCUL ALE CÂMPULUI ELECTROSTATIC

Se consideră în domeniul VΣ mărginit de suprafaţa Σ o configuraţie de conductoare în

echilibru electrostatic situate în dielectricul în care repatiţia de sarcină electrică este cunoscută.
Prima problemă de camp electrostatic constă în determinarea potenţialului în orice punct din
dielectric, respectiv a potenţialelor conductoarelor, fiind cunoscute sarcinile care le încarcă. A
doua problemă a electrostaticii constă din determinarea sarcinilor conductoarelor fiind
cunoscute potenţialele acestora. În ambele probleme se presupun cunoscute condiţiile pe
frontieră de tip Dirichlet sau Neumann.
Metode de rezolvare a problemelor de câmp electrostatic se clasifică în metode
analitice, numerice, grafice, respectiv grafo-analitice şi analogice.
Metode analitice: metoda directă, metoda integrării, ecuaţiilor Poissn-Laplace prin
separarea variabilelor, metoda imaginilor electrice, a inversiunii geometrice (Kelvin),
funcţiilor de variabilă complexă, transformării conforme şi metoda funcţiilor Green.
Metoda directă se aplică în principal pentru repartiţiile de sarcină în dielectricul
izotrop, omogen şi liniar de permitivitate constantă care ocupă spaţiul infinit sau domenii
finite mărginite de suprafeţe echipotenţiale.
Metodele numerice se aplică pentru orice configuraţie de camp cu o eroare care
depinde de metoda de calcul numeric aplicată. Cele mai utilizate sunt: metoda diferenţelor
finite şi metode bazate pe principii variaţionale: Ritz-Galerkin, metoda elementelor finite.
Soluţiile problemelor sunt tri, bi sau unidimensionale. O clasă separată o reprezintă
cele planparalele.
În aceste probleme, mărimile electrice şi magnetice de câmp sau ale corpurilor sunt
aceleaşi în punctele reperate identic în planele normale pe o axă şi nu depind de coordonata în
lungul axei. (câmpul unei baze cilindrice de lungime infinită încărcată cu sarcină electrică ρl).
O altă clasă de probleme o reprezintă problemele cu simetrie axială. Raportată la un
sistem de coordonate cilindrice circulare ( r , ρ , z ) soluţia unei probleme cu simetrie axială nu
depinde de coordonata ϕ (potenţialul şi câmpul electrostatic al unui fir conductor depind doar
de coordonata radială şi axială).
-1-
 1. METODA SEPARĂRII VARIABILELOR
Se aplică unei clase largi de ecuaţii cu derivate parţiale scalare şi vectoriale de tip eliptic
(Poisson, Laplace, Helmholtz), de tip parabolic (ecuaţia difuziei) şi de tip hiperbolic (ecuaţia
undelor).
a) Separarea variabilelor şi dezvoltarea în serie de funcţii ortogonale. Problema Sturm –
Siouville.
ρ r (r )
Soluţia generală - Ecuaţia lui Poisson este ΔV (r ) = − .
ε
Soluţia generală conţine 2 termeni aditivi:
V ( r ) = V p ( r ) + V0 ( r )

()
V0 r =soluţia ecuaţiei omogene ΔV (r ) = 0 0

V (r ) = soluţia particulară a ecuaţiei neomogene

p

Într-un sistem triortogonal de coordonate (x1 , x 2 , x3 ) ecuaţia lui Laplace pentru

potenţialul electrostatic are expresia:

1 ⎡ ∂ ⎛ h2 h3 ∂V ⎞ ∂ ⎛ h1 h3 ∂V ⎞ ∂ ⎛ h1 h2 ∂V ⎞⎤
ΔV ( x1 , x 2 , x3 ) = ⎢ ⎜⎜ ⎟⎟ + ⎜⎜ ⎟⎟ + ⎜⎜ ⎟⎟⎥ = 0 (1)
h1 h2 h3 ⎣ ∂x1 ⎝ h1 ∂x1 ⎠ ∂x 2 ⎝ h2 ∂x 2 ⎠ ∂x3 ⎝ h3 ∂x3 ⎠⎦
h1 , h2 , h3 = coeficienţii lui Lamé, funcţii de coordonatele x K (k = 1,2,3). În metoda separării
variabilelor, potenţialul V este o serie (sau integrală ai căror termini sunt produse de trei
funcţii) X 1 ( x1 ), X 2 ( x 2 ), X 3 ( x3 ) , fiecare din funcţiile X K ( x K ) depinzând exclusive de

coordonata x K .
V ( x1 , x 2 , x3 ) = X 1 (x1 ) ⋅ X 2 ( x 2 ) ⋅ X 3 ( x3 )

Introducând în (1) şi împărţind prin X 1 ⋅ X 2 ⋅ X 3 se obţine:

1 ∂ ⎛ h2 h3 ∂X 1 ⎞ 1 ∂ ⎛ h1 h3 ∂X 2 ⎞ 1 ∂ ⎛ h1 h2 ∂X 3 ⎞
⎜ ⎟+ ⎜⎜ ⋅ ⎟⎟ + ⎜⎜ ⎟⎟ = 0
X 1 ∂x1 ⎜⎝ h1 ∂x1 ⎟⎠ X 2 ∂x 2 ⎝ h2 ∂x 2 ⎠ X 3 ∂x3 ⎝ h3 ∂x3 ⎠
(2)
Fiecare termen depinde numai de una din coordonate şi ecuaţia (2) se descompune prin
egalarea fiecărui termen cu o constantă λ k , în trei ecuaţii diferenţiale:

-2-
 1 ∂ ⎛ h2 h3 ⎞ ∂X 1
⋅ ⎜ ⎟⋅ = λ12
X 1 ∂x1 ⎜⎝ h1 ⎟⎠ ∂x1
1 ∂ ⎛ h1 h3 ⎞ ∂X 2
⋅ ⎜⎜ ⎟⎟ ⋅ = λ22
X 2 ∂x 2 ⎝ h2 ⎠ ∂x 2

1 ∂ ⎛ h1 h2 ⎞ ∂X 3
⋅ ⎜⎜ ⎟⎟ ⋅ = λ32
X 3 ∂x3 ⎝ h3 ⎠ ∂x 3

unde λ12 + λ22 + λ32 = 0 (3)

Prin separarea variabilelor, fiecare din funcţiile X k ( x k ) este o soluţie a ecuaţiei

diferenţiale:
d ⎡ dX k ⎤
⎢ f k (x k ) ⎥ + [g k ( x t ) + λ k ⋅ h k ( x t ) ]X k = 0
dx k ⎣ dx t ⎦

(4)

a k < x k < bk

Rezolvarea ecuaţiei (4) în intervalul x k ∈ [a k , bk ] cu condiţii la limită liniare şi

omogene.
A1k X k (a k ) + B1k X k' (a k ) = 0
A2 k X k (bk ) + B2 k X k' (bk ) = 0

unde, A1k , A2 k , B1k , B2 k (constante) constituie problema lui Sturm-Liouville. Deoarece între

cele trei constante λ k există relaţia (3) numai două sunt independente.

Dacă intervalele (ak, bk) sunt mărginite, condiţiile (4) pot fi satisfăcute numai de
anumite valori bine determinate λ1 j , λ2t numite valori proprii sau caracterstice şi

V jt (x1 , x 2 , x3 ). Soluţia generală cu variabile separate a ecuaţiei (1) în problema tridimensională

este seria în raport cu 2 valori proprii,

V ( x1 , x 2 , x3 ) = ∑ A jt X 1 j ( x1 )X 2t ( x 2 )X 3 jt ( x3 ) (5.a)
j ,t

iar în problema bidimensională este seria în raport cu o valoare proprie λ .

V (x1 , x 2 , x3 ) = ∑ Aλ X 1λ ( x1 ) X 2λ ( x 2 ) (5.b)
λ

Dacă intervalele (a k , bk ) sunt infinite condiţiile la limită (5) sunt satisfăcute pentru un

spectru continuu al valorilor λ k şi seriile (5) trec în integralele:

-3-
 V ( x1 , x 2 , x3 ) = ∫ λ1 ∫ λ2 Aλ1λ 2 X 1 ( x1 , λ1 ) X 2 ( x 2 , λ 2 ) X 3 ( x3 λ1λ 2 ).dλ1 dλ 2

V ( x1 , x 2 ) = ∫ λ A λ X 1 ( x1 , λ ) X 2 ( x 2 λ ) d λ

Deoarece în ecuaţia (4) operatorul diferenţial este autoadjunct, funcţiile proprii

asociate valorilor proprii formează un număr de funcţii ortogonale.
Scriind oricare dintre ecuaţiile (4) pentru două valori distincte λ p şi λ q (pentru

simplificare s-a suprimat indicele k) se obţine:

d ⎡ dX ⎤
⎢ f (x ) ⋅ + [g ( x ) + λh( x )] ⋅ X = 0
dx ⎣ dx ⎥⎦
pentru două valori distincte λ p , λ q . Multiplicând prima ecuaţie cu X p şi a doua cu

X q şi scăzându-le membru cu membru, se obţine:

⎡ dX p ⎤
d
dx
⎢ f (x )
dx ⎦
[
⎥ + g ( x ) + λ p h( x) X p = 0 ] ⋅ Xq
⎣

d ⎡ dX q ⎤
⎢ f (x )
dx ⎣ dx ⎦
[
⎥ + g ( x ) + λ q h( x ) X q = 0 ] ⋅Xp

(λ p − λ q )h( x ) ⋅ X p X q =
d
dx
[( )
X p' X q − X q' X p f ( x ) ]
Integrând în intervalul (a, b) rezultă:

[ ] [ ]
b
(λ p − λq )∫ h(x )X p X q dx = f (b ) X p' (b ) ⋅ X q (b ) − X p (b )X p' (b ) − f (a ) X p' (a )X q (a ) − X p (a )X q' (a ) .
a

În conformitate cu relaţia (5) ultimul termen este nul şi se deduce relaţia de

ortogonalitate:
b
⎧ 0 p≠q
∫ h(x ) ⋅ X (x )X (x )dx = ⎨⎩≠ 0
a
p q
p=q
b
unde h(x) este funcţia pondere. Pentru p = q integrala N p = ∫ h( x )X p2 ( x ) reprezintă norma lui
a

X p (x )
X p ( x ). Cu notaţia X op ( x ) = h( x ) , ultima relaţie se pune sub forma:
Np
b
⎧1 p=q
∫ X (x ) ⋅ X (x )dx = ⎨⎩0
a
op oq
p≠q

-4-
Funcţiile X op sunt ortonormate.

Dezvoltarea în serie a funcţiei ortonormate. Relaţia de închidere

O funcţie de pătrat integrabil f(x) admite dezvoltarea în serie de funcţii ortonormate în
∞
intervalul a < x < b, f (x ) = ∑ AK X ok ( x ).
k =1

b
Dacă seria este convergentă, coeficienţii AK are expresiile AK = ∫ f ( x ′)X ok ( x ′), deci:
a

∞ ⎡b ⎤
f ( x ) = ∑ ⎢ ∫ f ( x ′) ⋅ X ok ( x ′)dx ′⎥ X ok ( x ) (6)
k =1 ⎣ a ⎦
Primii n termeni ai seriei (6) reprezintă cea mai bună aproximaţie a funcţiei f (x) în
sensul abaterii pătratice minime. Dacă f(x) este impulsia δ ( x − x ′) din relaţia (6) se deduce
relaţia de închidere:
∞

∑X ok ( x) X ok ( x ′) = δ ( x − x ′)
k =1

de exemplu, din dezvoltarea în serie Fourier a funcţiei f(x) în intervalul − a < x < a, se obţine:

Ao ∞ ⎡ x x⎤
f ( x) = + ∑ ⎢ AK cos kπ ⋅ + Bk sin kπ ⋅ ⎥ =
2 k =1 ⎣ a a⎦
A0 1 ∞ ⎡ a x′ x
a
x′ x ⎤
+ ∑ ⎢ ∫ f ( x ) cos kπ ⋅ cos kπ ⋅ dx + ∫ f ( x ′)sin kπ ⋅ sin kπ ⋅ dx ′⎥
′ ′
2 a k =1 ⎣− a a a −a
a a ⎦

Dacă înlocuim f (x ) = δ ( x − x ′) se deduce relaţia de închidere a impulsiei δ .

1 1 ∞ ⎧ x x′ x x′ ⎫
δ ( x − x ′) = + ∑ ⎨cos kπ ⋅ ⋅ cos kπ ⋅ + sin kπ ⋅ ⋅ sin kπ ⎬
2a a k =1 ⎩ a a a a⎭
−a < x< a
Similar, în intervalul 0 < x < a, cu anularea la extremităţi a termenilor seriei se
deduce următoarea relaţie de închidere a impulsiei δ ( x − x ′).

2 ∞ x x′
δ ( x − x ′) = ∑ sin kπ ⋅ sin kπ ⋅ (8)
a k =1 a a

-5-
 SEPARAREA VARIABILELOR ÎN SISTEMUL DE COORDONATE
CARTEZIENE

În problema plană, cu notaţia V (x, y ) = X ( x ) ⋅ Y ( y ) , ecuaţia lui Laplace

∂ 2V ∂ 2V
+ =0
∂x 2 ∂y 2

1 ∂ 2 X 1 ∂ 2Y
se transformă: + =0
X ∂x 2 Y ∂y 2
separându-se în ecuaţiile:
1 ∂2 X 1 ∂ 2Y
⋅ 2 = −λ2 ; ⋅ 2 = λ2 unde λ este constantă de separare.
X ∂x Y ∂y

Pentru λ ≠ 0 soluţiile sunt:

X λ = Aλ sin λx + Bλ cos λx

Yλ = C λ shλy + Dλ chλy

Pentru λ = 0 X 0 = A0 ⋅ x + B0

Y0 = C 0 ⋅ y + D0
şi soluţia V(x,y) este:
V ( x, y ) = ( A0 ⋅ x + B0 )(C 0 ⋅ y + D0 ) + Σ( Aλ sin λx + Bλ cos λx) ⋅ (C λ shλx + Dλ chλx)
O variantă a soluţiei se obţine permutând x cu y.
Problema lui Dirichlet pentru interiorul dreptunghiului
y y

∂v
=0
V=0 ∂y
b
b

∂v
V=0 ∂v ∂v =0
V=0 =0 = F0 (x) ∂x
V= f0(x) ∂x ∂y
x
a a x

-6-
 Se consideră domeniul din interiorul dreptunghiului de laturi a, b, potenţialul pe latura
y =0 fiind V(x,0) = f0(x) şi nul pe celelalte laturi.
Din condiţia V (0, y ) = V (a, y ) = 0 rezultă:
kπ
A0 = B0 = D0 = Bλ = 0 şi sin λa = 0 deci λk = cu k = 1,2...
a
Pe latura y=b, condiţia V(x,b)= 0 este satisfăcută dacă
C k shλ k ⋅ y + Dk chλ k ⋅ y = C k′ shλ k (b − y )
şi deci soluţia anterioară este:
∞
x b− y
V ( x, y ) = ∑ M k sin kπ shkπ
k =1 a a
∞
b x
unde M k se determină din condiţia V (x, o ) = f 0 ( x ) , deci ∑M k shkπ sin πk = f o (x )
k =1 a a
x
Multiplicând cu sin kπ ⋅ şi integrand între 0 şi a se obţine:
a
a
2 x
Mk =
b ∫ f (x )sin kπ a dx
0
a ⋅ shkπ o
a

-7-
 1. METODA IMAGINILOR ELECTRICE

Se aplică în domenii în care sunt satisfăcute condiții de tip Poisson şi Lagrange.

Principiul metodei
Se consideră o suprafaţă închisă echipotenţială ∑ de potenţial V care conţine în

interior sarcini electrice q1(i ) , q2(i ) ...qm(i ) , iar în exterior sarcinile q1(e) , q2(e) ...qn(e) .

q 2( e )
q 2( e )
q1( e )

q n(e )

V  ct
(i )
q ∑
1

q3( i )

q 2(i )
V  ct

m
q (i )   q (ji )
j 1

a. b.
Prin metalizarea suprafeţei ∑ se obţine conductorul C în echilibru electrostatic care
n
nu modifică câmpul în exteriorul său, iar sarcina electrică indusă q(i )   q (ji ) se repartizează
j 1

A
superficial cu densitatea  A   .
n

Deci un conductor C în echilibru electrostatic încărcat cu sarcina q (eventual nulă)

este echivalent din punct de vedere al câmpului din exteriorul lui cu o repartiţie de sarcini q m(i )
distribuite în interiorul suprafeţei lui, încât suprafaţa ∑ rămâne echipotenţială în câmpul
sarcinilor q m(i ) şi q n(e ) .

Sarcinile qm(i ) introduse în locul conductorului se numesc sarcini electrice imagini

(imagini electrice). Metoda imaginilor electrice pentru determinarea câmpului electrostatic din
1
exteriorul conductoarelor masive constă din înlocuirea acestora prin sarcini imagine, în
exteriorul conductoarelor câmpul nefiind modificat. Schimbarea repartiţiei sarcinilor imagini
nu deternină modificări câmpului. La sarcina totală q (i ) , sarcinile qm(i ) pot avea poziţii diferite.

2. METODA IMAGINILOR ELECTRICE ÎN RAPORT CU SPAŢIUL CONDUCTOR

Fie o sarcină „q” (punctiformă) la distanţa „h” de semispaţiul conductor. După

înlocuirea conductorului cu sarcina imagine „– q” la distanţa „– h” de suprafaţa semispaţiului ,
câmpul electrostatic din semispaţiul ocupat de dielectricul presupus omogen, liniar şi izotrop
de permitivitate constantă nu se modifică.

 A( x ) P(x,y,z)
Într-un punct P din dielectric,
R p1
potenţialul V şi câmpul E
sunt stabilite de sarcina q şi
R 'p1 de sarcina imagine – q.
x
+q
-q
-h +h

q  1 1  q  R p1 R p 1 
V  ' ; E  
40  R p1 R p1  40  R 3p1 Rp31 
   

Prin superpoziţie, câmpul electrostatic din dielectricul de permitivitate constantă al

unui sistem de sarcini punctiforme qk, k=1,2,3...n situate la distanţe le hk de semispaţiul
conductor se calculează introducând imaginile –qk la distanţele –hk şi se obţine:

1 n  1 1 
V q 
R


4 0  pk R pk 
k
k 1

1 n  R pk R pk 
E
4 0
q 
 R3
 3

 pk R pk 
k
k 1

2
 În cazul unui sistem de n conductoare filiforme infinit lungi dispuse paralel cu
semispaţiul conductor şi încărcate cu sarcinile distribuite uniform cu densităţile ρlk, metoda
imaginilor electrice se aplică similar, înlocuind conductorul masiv cu conductoarele filiforme,
imagini încărcate cu sarcinile de densităţi - ρlk.

Potenţialul V şi E , se determină cu relaţiile:

1 n Rpk
V
20 k 1

 lk ln
R pk

n  R pk  
R pk
 lk  R3
1 
E  3 
20 Rpk
k 1  pk 

Pentru diedrul conductor de deschidere plană 2 şi sarcini punctiforme (sau fire

n
conductoare paralele cu feţele diedrului) metoda se aplică introducând sarcini imagini în raport

cu toate planele care formează cu feţele diedrului unghiuri 2k

n
k  1,2...n  1 .

q -q
-q q

-q q

 /4

q -q q -q

-q q

3
 Dacă sarcina electrică q este situată între două plăci conductoare de extensie infinită
dispuse paralel, metoda imaginilor se aplică introducând o infinitate de sarcini imagini, astfel:
se introduce sarcina imagine q1  q , în raport cu planul 
1
; apoi q2  q1  q în raport

cu  2
q3  q2  q în raport cu  1
etc.

Aplicaţii:
a) Capacitatea de serviciu a liniei bifilare aeriene:
Se consideră linia constituită din două fire cilindrice circulare de rază a dispuse paralel
cu solul (considerat conductor), la distanţele h1, h2 » a. Firele dispuse paralel la distanţa D»a
sunt încărcate cu sarcini distribuite lineic, având densităţile  l şi   l .
2
2a
 l

1 l
2a

h1 h2

-h1
-h2
d
 l
1`

l
`
2
4
 Introducând imaginile 1` şi 2` încărcate cu sarcinile de densitate   l ,  l , potenţialul
Vp într-un punct P din dielectricul situat deasupra solului se calculează cu relaţia:
4 RP` k
 lk ln RP
1
Vp 
20 k 1 k

Pe suprafeţele conductoarelor, potenţialele V1 şi V2 au expresia:

 
1  2h1 d 2  h2  h1 2 
V1     ln   ln 2 
20 
l l


a
d 2
 h 2  h1  

 
1  2h1 d  h2  h1  
2 2
V1   l ln  2 
20 

a
d 2
 h2  h1  

 h2  h1 2  d 2 
1  a
V2    ln   ln
20  
l l

2h2 h2  h1 2  d 2 
1 a h2  h1 2  d 2
V2  l ln 
20 2h2 h2  h1 2  d 2
l
Raportul  C12  capacitatea de serviciu, respectiv C S12 capacitatea specifică.
V1  V2

1  l l
C12  
V1  V2 2 h1 h2 h1  h2 2  d 2
ln 
a h1  h2 2  d 2
r
C S12  F / km
2 h1 h2 h1  h2   d
2 2

36 ln 
a h1  h2 2  d 2

5
b) Capacitatea în serviciu a liniei trifazate aeriene
Linia este construită din trei fire cilindrice circulare de rază a, dispuse paralel cu solul
în vârfurile triunghiului echilateral de latură D>>a şi D<<h. h este înălţimea deasupra solului a
centrului triunghiului. Dacă se admite că densităţile de sarcină  l1   l 2   l 3  0, cu un
calcul similar se obţine următoarea expresie a capacităţii de serviciu dintre oricare din fire şi
sol:
2 l
C10  C 20  C 30  C 0 
D
ln
a
r
CS 0  .
D
18 ln
a
c) Metoda imaginilor în raport cu planul de separaţie a doi dielectrici

Se consideră sarcina punctiformă q situată în dielectricul de permitivitate constantă  1

care ocupă semispaţiul y>0 la distanţa d de dielctricul de permitivitate constantă  2 care
ocupă spaţiul y<0.

 
1
2 d R2 R1 R1
d d q”
y
0 q lp 2
Rp1 q
q’
E2
P1
1 P2
2

Se introduce sarcina imagine q  în dielectricul  2 la distanţa – d pe planul de

separaţie; Pentru a calcula câmpul în dielectricul  2 se înlocuieşte sarcina q cu o sarcină q  .
Din condiţiile de continuitate a componentelor normale ale inducţiilor şi cele
tangenţiale ale intensităţilor câmpului pe suprafaţa de separaţie a dielectricilor se deduc
valorile sarcinilor q  şi q  .

6
 Într-un punct P situat în dielectricul 1 în imediata vecinătate a planului de separaţie,

potenţialul V1 şi inducţia D1 stabilite de sarcinile q şi q  au expresiile:
1
V1  (q  q ) ( R1  R2 )
4 1 R

 1  R1 R 
D1   q 3  q  23 
4  R1 R2 

iar în condiţii corespunzătoare, în dielectricul  2 , potenţialul V2 şi D2 au expresiile:
1 q 
V2 
4 2 R

q  R1
D2 
4 R13

Din ecuaţiile D1n  D2 n şi E1t  E2t (identică cu V1  V2 ) se deduc relaţiile:

1  d ' d 
D1n  q 3  q 3 
4  R R 
1 '' d
D2 n  q 3
4 R
d d d
q 3  q ' 3  q '' 3 q  q '  q '' (1)
R R R

E1t  E 2t (V1  V2 )
1
4 R
q  q ' 1
4 R
q ''
(q  q ' ) 2  q ''   1 (2)
1 2

1   2
q'  q
1   2
Din (1) şi (2) rezultă:
2 2
q ''  q
1   2
Se observă că în dielectricul în care nu se găseşte sarcina q liniile de câmp sunt
radiale, iar în dielectricul de permitivitate  1 , câmpul e stabilit de sarcina q şi de sarcina

imagine q ' , de acelaşi semn cu q dacă  1 >  2 şi semn contrar  1 <  2 .

7
 METODA IMAGINILOR ELECTRICE ÎN RAPORT CU CILINDRUL
CONDUCTOR

Paralel cu cilindrul circular conductor de rază R (masiv sau rar) şi infinit lung, se
găseşte la distanţa D de axa cilindrului, în dielectricul de permitivitate constantă, un fir F
uniform încărcat cu sarcină electrică de densitate ρ l .

R F′ ρ M ρl
l
N
d F
D

Prin suprimarea conductorului, se introduce firul imagine F ′ în planul format de firul

F şi axa cilindrului, la distanţa d de axă, sarcina imaginii fiind − ρ l . Deoarece ∑ este
echipotenţială înainte şi după suprimarea conductorului cilindric, potenţialele VM şi VN în
punctele M, N, sunt egale.
ρl ⎡ C C ⎤ ρl R−d
VM = ⎢⎣ln D − R − ln R − d ⎥⎦ = 2πε ln D − R
2πε
şi
ρl R+d
VN = ln
2πε D + R
şi
ρl R−d ρ R+d
VM = V N ; ln = l ln
2πε D−R 2
2πε D+R
deci
R−d R+d
=
D−R D+R

-1-
 ( R − d )( D + R ) = ( R + d )( D − R)
RD + R 2 − dD − Rd = RD − R 2 + dD − Rd
2 R 2 = 2dD
R2
d=
D

Distanţele firelor F şi F ′ faţă de axa cilindrului satisfac o relaţie de inversiune, puterea

de inversiune fiind egelă cu pătratul razei cilindrului. Deci, câmpul electric în interiorul unei
cavităţi circulare cilindrice de permitivitate constantă (a unui tub conductor) de rază R şi
lungime infinită în prezenţa unui fir conductor încărcat cu ρ l se determină introducând în
2
planul format de fir şi axă la distanţa d = R firul F ′ încărcat cu - ρ l .
D
Prin superpoziţie, câmpul electrostatic al unui sistem de conductoare în dielectricul de
permitivitate constantă al unui sistem de fire conductoare încărcate cu sarcina ρ lk situate la

distanţele Dk (d k ) se determină introducând firele imagini încărcate cu sarcinile de densităţi

- ρ lk la distanţele d k ( Dk ) .

Capacitatea de serviciu a cablului bifilar

Modelul de calcul a capacităţii cablului bifilar este constituit dintr-un tub cilindric
circular, conductor de rază R în interiorul căruia în dielectricul de permitivitate constantă ε se
găsesc dispuse simetric la distanţa d de axa tubului două fire conductoare identice C1 şi C2 de
rază a << R, încărcate cu sarcinile ρ l şi - ρ l . Metoda imaginilor se aplică înlocuind tubul de

rază R cu firele imaginii C1′ având - ρ l şi C 2′ având ρ l situate simetric faţă de axa tubului la

R2
distanţa D = .
d
M1
Rγ F′

d
D

-2-
 C2 C1

ρl d d
− ρl
− ρl ρl

2a 2a

D D
x

Potenţialul V1 în M1 pe suprafaţa conductorului 1 are expresia:

q 2d D − d
V1 = ln ⋅
2πεl a D+d

1 D−d q D+d
V1 = ln − ln
2πεl a 2πεl 2d

Similar, potenţialul V2 în M2 pe suprafaţa când 2 are expresia:

q D−d q D+d
V2 = − ln + ln
2πεl a 2πεl 2d

q D+d a
V2 = − ln ⋅
2πεl D − d 2d

R2
−d
R2 q 2d d
Înlocuind D = , se obţine V1 = ln ⋅
d 2πεl a R2
+d
d
q 2d R 2 − d
V1 = ln ⋅
2πεl a R2 + d 2
R2
+d
q a D+d q a d
V2 = ln = ln ⋅ 2
2πεl 2d D − d 2πεl 2d R
−d
d
q a R2 + d 2
V2 = ln
2πεl 2d R 2 − d 2
q
Efectuând raportul = C rezultă:
V1 − V2

q 2d R 2 − d 2 a R2 + d2
V1 − V2 = (ln ⋅ 2 − ln ln )
2πεl a R +d2 2d R 2 − d 2

-3-
 2 2
⎛ 2d ⎞ ⎛ R − d ⎞
2 2
q
V1 − V2 = ln⎜ ⎟ ⋅ ⎜ ⎟
2πεl ⎝ a ⎠ ⎜⎝ R 2 + d 2 ⎟⎠

q 2πεl πεl
C= = =
V1 − V2
2d R − d2 2
2d R 2 − d 2
2 ln ⋅ ln ⋅
a R2 + d 2 a R2 + d 2
Când R→∞ C→ formula capacităţii liniei bifilar aeriene.

CAPACITATEA ÎN SERVICIU A CABLULUI TRIFAZAT

Când C1, C2, C3 ale cablului trifazat de rază a sunt dispuse în vârfurile triunghiului
echilateral înscris în cercul de rază r şi sunt încărcate cu sarcinile de densităţi care satisfac
relaţia: ρ l1 + ρ l2 + ρ l3 = 0

− ρ l1

ρl 3

R
ρl r ρl 2
3

− ρ l3 − ρ l2

Prin suprimarea tubului conductor de rază R, se introduc firele imagini C1`, C2` , C3`
R2
având sarcinile − ρ l1 ; − ρ l3 ; situate la distanţele D = .
d
Potenţialele au valorile:
⎡ ⎛ ⎞ ⎤
1 ⎛⎜ R1′1 R1′ 2 R1′ 3 ⎞
⎟= 1 ⎢ R1′1 ⎜ ⎟ R1′ 3 ⎥
V1 = ρ l ln + ρ l2 ln + ρ l 3 ln ρ l ln + ⎜ ρ l2 + ρ l3 ⎟ ln =
2πε ⎜⎝ 1 R1 1 R1 2 R1 3 ⎟⎠ 2πε ⎢ 1 R1 1 ⎜ 1 424 3 ⎟ R1 3 ⎥
⎢⎣ ⎝ − ρle1 ⎠ ⎥⎦
ρ R1′1 R1′ 3
= l ln ⋅
2πε R1 1 R1 3
Deoarece R1 1 = a ,

-4-
 R2
R1′1 = D − r = − r (când sunt pe circumferinţă)
r
R1 2 = R1 3 = r 3

R1′ 2 = R1′ 3 = D 2 + r 2 − 2 D cos

2π
3
= (R 4
)
+ R2r 2 + r 4 / r

ρl R2 − r2 r2 3
se obţine: V1 = ln⋅ 1
⋅
2πε ar R4 + R2r 2 + r 4

V1 =
ρl
ln⋅
1
(R2 − r2 )
2

⋅
3r 4
4πε a2r 2 R4 + R2r 2 + r 4
ρl ⋅ l
Din raportul 1
= C 0 = capacitatea fiecărui conductor în raport cu tubul mecanic
V1
(solul) respectiv capacitatea specifică C10
4πεl
C1 0 = C 2 0 = C 3 0 = C 0 =
lm
(R − r2
2
⋅
)
3
3r 2
(R 6 − r 6 ) a 2

c) Capacitatea electrică a două conductoare cilindrice circulare.

Potenţialul electrostatic al linie bifilare într-un punct P` din camp se calculează cu
formula:
ρl R
V P = 1 ln P 2
2πε RP1

− ρl ρl
D

V=ct

-5-
 R p1
Ecuaţia suprafeţelor echipotenţiale = const reprezintă două familii de suprafeţe cilindrice
R p2

(în plan familiile de cercuri Appolonius) cu axele situate în planul firelor şi paralele cu
acestea. Liniile de câmp sunt cercuri situate în plane transversale pe fire, cu centrele N în
planul de simetrie al liniei.
Dacă se consideră doi cilindri conductori de raze R1 şi R2 situaţi la distanţa D între axe,
şi încărcaţi cu sarcini electrice egale şi de semne contrare, suprafeţele lor sunt echipotenţiale în
câmpul firelor C1 şi C2 situate în interiorul lor.

P2
P1
C C R2
R1 C2
x
M1 C1 P1` O P2` M2

C C
X
d1
d2

m1 m2
X

Pentru a localiza poziţia firelor C1 şi C2 se observă că: m12 = C 2 + R12 ; m 22 = C 2 + R22 ;

m12 − m22 = (m1 + m2 )(m1 − m2 ) = R12 − R22 .

R1 R
Notăm y1 = y 2 = 2 şi m1 + m2 = D
D D
R12 − R 22 ⎫
m1 − m 2 = ⎪ R12 − R 22
D ⎬ 1 2 m = +D
⎪ D
m1 + m 2 = D ⎭
m1 =
2
[(
D 2
) ]
y1 − y 22 + 1 si

m2 =
D
2
[ (
1 − y12 − y 22 )]

-6-
şi C=?
(
2C 2 = m12 + m22 − R12 + R22 )
C=
D
2
[ ( ) (
1 − 2 y12 + y 22 + y12 − y 22 )]
1
2

Potenţialele V1 şi V2 ale conductoarelor cilindrice calculate în punctele P1 şi P2 sunt:

ρl C P′
V1 = ln 2 1 (suprafaţă echipotenţială).
2πε C1 P1′
ρ C + (m1 + R1 )
V1 = l ln (suprafeţe echipotenţiale)
2πε C − (m1 − R1 )
− ρ l C1 P2′ − ρl C + (m2 + r2 )
V2 = ln = ln şi
2πε C 2 P2`
2πε C − (m2 − R2 )

2πεl ρl ⋅ l
C= C=
(C + m1 + R1 )(C + m2 + R2 ) V1 − V2
ln
(C − m1 + R1 )(C − m2 + R2 )
Dacă R1=R2 ≤ D ⇒ m1 = m2 = C = D
2
Dacă conductoarele cilindrice sunt situate unul în interiorul celuilalt, calculul este
similar.

METODA IMAGINILOR ÎN RAPORT CU SFERA CONDUCTOARE

Se consideră o sarcină punctiformă q situată în dielectricul de permitivitate ε la

distanţa D de centrul O al sferei conductoare de rază a, potenţialul acesteia fiind nul faţă de
sfera de la infinit.

M
R α a
R`

q`
q C

d
D

-7-
 Metoda imaginilor se aplică înlocuind sfera conductoare cu o sarcină punctiformă,
imagine q ` situată la distanţa d de centrul sferei.

1 ⎛ q q′ ⎞
Într-un punct M, potenţialul pe suprafaţa sferei este VM = ⎜ + ⎟
4πε ⎜⎝ R R ′ ⎟⎠

q R a 2 + D 2 − 2aD cos α
=− =−
q′ R′ a 2 + d 2 − 2ad cos α
⎛ a2 ⎞
VM = 0 dacă D⎜⎜ + D − 2a cos α ⎟⎟
q
=− ⎝D ⎠
q′ ⎛a 2
⎞
d ⎜⎜ + d − 2a cos α ⎟⎟
⎝ d ⎠
Condiţia este satisfăcută pentru orice punct de pe suprafaţă dacă ultimul termen este
independent de α .

q D a2 a2
Deci, Dd=a2 şi =− (din + D − 2a cos α + + d − 2a cos α )
q′ d D d

q D a2
Din =− şi Dd = a 2 ⇒ d =
q′ d D

q D2 a a2
=− ⇒ q ′ = −q si d = şi
q′ a 2
D D
q ⎡1 a 1 ⎤
VP = ⎢ − ⋅ ⎥ unde R ′ = r 2 + d 2 − 2rd cos α
4πε ⎣ R D R ′ ⎦

-8-
 LEGEA CONDUCŢIEI ELECTRICE

Legea stabileşte dependenţa locală şi instantanee dintre intensitatea câmpului electric şi

densitatea curenului electric de conducţie. În regim staţionar se constată o relaţie între
tensiunea electrică în lungul unui conductor şi intensitatea curentului electric de conducţie care
îl străbate. Deoarece dependenţa este E şi J în general neliniară este specifică materialului şi
se stabileşte între valorile instantanee, legea conducţiei electrice este o lege de stare şi de
material.
Relaţia între E şi J depinde de proprietăţile materialului, izotrop sau anizotrop,
omogen sau neomogen, liniar sau neliniar.

FORMA INTEGRALĂ A LEGII LUI OHM

Se consideră mai multe conductoare drepte din acelaşi material liniar, izotrop, omogen,
având aria secţiunii transversale AK şi lungimea lK, presupusă mult mai mare decât cea mai
mare dintre dimensiunile secţiunii. Dacă se conectează la bornele unui element galvanic E un
conductor CK în serie cu un reostat R şi un ampermetru A, se constată că prin conductor trece
un curent electric de conducţie, constant în timp. Experimental, se constată:
• Tensiunea la bornele conductoarelor nu depinde nici de forma acestuia nici de
forma curbei firelor conductoarelor. La diferite tensiuni, corespund curenţi de intensităţi IK,
proporţionali cu tensiunile, raportul R fiind o mărime constantă, caracteristica materialului
(1) (2 )
Uf U fK
numită rezistenţa electrică a conductorului. K
= = ..... = R
IK
(1)
IK
(2 )
()
l
• Experimental, se deduce R = ρ
S

• Relaţia de proporţionalitate dintre tensiunea electrică în lungul unui conductor

şi intensitatea curentului constituie relaţia integrală a lui Ohm:
În regim staţionar, tensiunea electrică Uf este egală cu produsul între intensitatea I şi
rezistenţa R.
U f = RI
-1-
 [R]SI = Ω fiind rezistenţa unui conductor izotrop, liniar şi omogen care sub tensiunea
de un volt este parcurs de un curent de un amper.
1
I = G ⋅U f G=
R
unde G = conductanţa electrică
A 1
G =σ unde σ = conductivitate
e ρ
[G ]SI = S (Siemens)

FORMA LOCALĂ A LEGII LUI OHM

Se consideră o bară cilindrică dreaptă dintr-un material izotrop, liniar şi omogen, de

lungime l şi secţiune A, parcursă de un curent I. Bara are o lungime mai mare decât aria
secţiunii şi se pot considera condutoare curbate, cu condiţia ca raza de curbură să fie mai mare
decât dimensiunile secţiunii din dreptul curburii.
Raportul între intensitatea curentului I şi aria A este egal cu densitatea de curent
I
J= considerată ca vector cu sensul de referinţă al curentului, liniile de curent fiind paralele
A
cu generatoarea cilindrului.
I
J=
A

Considerăm o bară divizată într-o infinitate de conductoare filiforme de arie dA şi de

lungime l, fiecare din ele parcurse de curentul dI, egal cu produsul între densitatea de curent J
şi elementul de arie dA.
dI = JdA
l
şi are rezistenţa dR = ρ
dA
Tensiunea electrică în lungul oricăreia din conductoarele elementare, filiforme este
aceeaşi, egală cu integrala de linie a câmpului electric.

-2-
 l
U f = ∫ Ed s = El ⋅ l unde El este componenta intensităţii câmpului de-a lungul firului.
0

Între două puncte situate pe curentul Γ al secţiunii transversale drepte tensiunea electrică este
nulă, deoarece în caz contrar, în conformitate cu legea lui Ohm ar trebui să existe un curent
transversal şi deci o componentă tansversală a densităţii de curent. Deoarece densitatea de
curent este longitudinală rezultă Et = 0 şi în consecinţă pentru oricare din fire, câmpul electric

este orientat în lungul acestuia, prin urmare E coliniar cu J . Din relaţia lui Ohm pe care o
satisface fiecare din fire,
l
U f = dR ⋅ d I = ρ J ⋅ dA = ρlJ
dA
şi ţinând seama de relaţia (U f = E e l ), rezultă

E = ρ J; J = σ E

Ecuaţiile constituie formele locale ale relaţiilor lui Ohm în regim staţionar, pentru
conductoare liniare, omogene şi izotrope.

FORMA LOCALĂ A LEGII CONDUCŢIEI ELECTRICE

a) Conductoare liniare, izotrope şi omogene

( )

Experienţa arată că relaţiile anterioare pentru E , J sunt valabile şi cu regim variabil
în timp pentru conductoarele de prima speţă, independent de starea lor cinematică până la
frecvenţa de ordinul 1013Hz.
Legea lui Ohm sub forma locală:
În fiecare punct dintr-un conductor liniar, omogen, izotrop, densitatea curentului
electric de conducţie este proporţională cu intensitatea câmpului electric.

( ) ()( )
E r, t = ρ r J r, t
J (r , t ) = σ (r )E (r ,t )
b) Conductoare neliniare, izotrope şi omogene.

-3-
 Dependenţa dintre instensitatea curentului I printr-o bară dintr-un astfel de material şi

tensiunea electrică Uf este neliniară şi deci dependenţa între densitatea de curent J şi

intensitatea cîmpului electric E , este de asemenea neliniară.

I = I (U f )
J = J (E )
Elementele de circuit care satisfac relaţii de forma anterioară se numesc rezistoare
neliniare. Rezistoarele a căror caracteristică curent-tensiune nu depinde de polaritatea tensiunii
se numesc bilaterale sau reciproce.
c) Conductoare liniare, anizotrope, omogene
În asemenea conductoare (cristale) densitatea curentului electric nu este în general
omoparalelă cu intensitatea câmpului electric. Există trei direcţii numite axe principale de
conducţie electrică, în care materialul este liniar, densităţile de curent J1, J2, J3 şi intensităţile
câmpului E1,E2, E3 satisfac separat legea lui Ohm.
J 1 = σ 1 E1 ; J 2 = σ 2 E 2 ; J 3 = σ 3 E3

DEPENDENŢA REZISTIVITĂŢII DE TEMPERATURĂ

Dependenţa rezistivităţii materialelor conductoare, liniare, izotrope, omogene depinde

de temperatura θ , ρ (θ ) . Dezvoltând în serie Taylor funcţia ρ (θ ) şi reţinând primii doi termeni,
rezultă
ρ (θ ) = ρ (θ 0 ) + α ⋅ ρ (θ 0 )(θ − θ 0 )
unde ρ (θ 0 ) este rezistivitatea la temperatura (θ 0 ) în 0C iar α coeficientul de temperatură

raportat la θ 0 . Se demonstrează şi experienţa confirmă că pentru metale coeficientul α este

pozitiv, iar pentru carbon este negativ.
Dielectricii reali nu sunt izolanţi perfecţi, având a conductivitate mică, dar nenulă;
variaţia rezistivităţii lor cu temperatura se poate aproxima cu o exponenţială:
ρ (θ ) = ρ (θ 0 )e −℘(θ −θ 0 )

℘=coeficient caracteristic fiecărui material, raportat la temperatura θ 0 .

-4-
 TENSIUNEA ELECTRICĂ ŞI ELECTROMOTOARE
DIFERENŢA DE POTENIAL
TENSIUNEA LA BORNE

În general, intensiatea câmpului electric,numită în sens larg El este suma a trei termeni

El = E c + E s + Ei

E c = intensitatea câmpului coulombian de natură potenţială produs de repartiţia instantanee a

sarcinii electrice;
E s = intensitatea câmpului electric indus (solenoidal)

Ei = intensitatea câmpului elecric imprimat, de natură neelectrică.

Diferenţa între intensitatea câmpurilor în sens larg El şi imprimat Ei se numeşte

intensitate a câmpului electric în sens restrâns E.

E = El − Ei = E c + E s
Porţiunea unui circuit electric în lungul căruia există un câmp sinusoidal indus din
exterior, sau câmp electric imprimat se numeşte circuit electric generator sau sursă. Porţiunea
în lungul căreia există numai câmp electric coulombian sau numai câmp electric solenoidal
indus exclusiv de curentul din circuit se numeşte circuit electric receptor (receptor).

Integrala de linie a intensităţii câmpului electric în sens larg El în lungul unei curbe
Γ între două puncte (sau a unui circuit între două borne) este tensiunea electrică în sens larg
u12 .

∫ (E )
2
u12 = c + E s + Ei d s
1Γ

unde integrala de linie a lui E c este independentă de forma curbei între bornele 1 şi 2

şi se numeşte diferenţă de potenţial V1 − V2 .

2
V1 − V2 = ∫ E c d s
1Γ
condiţionată de existenţa sarcinilor electrice la borne.

-5-
 Integrala de linie a părţii necoulombiene a câmpului electric se numeşte tensiune
electromotoare şi se notează cu e12 sau u e12 .

∫ (E )
2
e12 = s + Ei d s
1Γ

deci u12 = e12 + V1 − V2

Dacă porţiunea de curbă Γ între două borne e12 = t.e.m la borne, corespunde circuitului
interior al unui generator, atunci e12 este tensiunea electromotoare la borna generatorului.
De exemplu, tensiunea electrică calculată de-a lungul unei curbe care trece prin
interiorul unui element galvanic (acumulator) şi are extremităţile la borne se numeşte t.e.m. la
borne.
Un voltmetru ale cărui fire presupuse conductoate perfecte sunt conduse de-a lungul
unei curbe C între 2 borne 1 şi 2, măsoară tensiunea electrică în sens restrâns, egală cu
integrale de linie a intensităţii câmpului în sens restrâns.

∫ (E )
2 2
u = ∫ Ed s = c + Es d s
1c 1c

Pentru a măsura numai diferenţa de potenţial V1- V2, trebuie ca firele să fie conduse
 
de-a lungul unei linii Cb12, încât în fiecare punct produsul E s ds = 0 ⇒ E s ⊥ ds .
Dacă nu se ia această precauţie şi dacă viteza de variaţie în timp a fenomenelor este
mare, contribuţia părţii sinusoidale nu este neglijabilă.
2
e12 = ∫ E s ds ≠ 0 , conducerea firelor voltmetrului în lungul unei curbe C ≠ C b implică
1c

erori importante în măsurarea diferenţei de potenţial. O linie deschisă Cb12 trasată exclusiv prin
izolanţi cu extremităţile la bornele circuitului care satisfac relaţia E ⋅ ds = 0 se numeşte linie a
tensiunii la borne.
Tensiunea electrică egală cu integrala de linie în lungul unei curbe Cb12 a intensităţii
câmpului electric egală cu diferenţa de potenţial V1-V2 se numeşte tensiune la borne Ub12.
 E ⊥ ds
C b12  s
 Ei = 0

∫ (E
2
+ Ei + E s )ds =
2
U b12 = V1 − V2 =
1Cb
c ∫ E ds
1Cb
c

-6-
 Tensiunea la borne, deşi egală cu diferenţa de potenţial nu este o mărime de calcul
fiind măsurabilă cu un voltmetru în lungul unei linii Cb. Înlocuind V1-V2 = ub12, se obţine:
u12 = e12 + u b12 .
Se poate alege un sens de referinţă de la borna 1 la borne 2 şi se suprimă indicii.
Integrala curbilinie a intensităţii câmpului electric în sens larg se numeşte t.e.m. de
contur, notată cu eΓ sau u eΓ .

( ) ( )
eΓ = ∫ E c + E i + E s d s = ∫ E i + E s d s
Γ Γ

unde s-a considerat că integrala curbilinie a părţii coulombiene a câmpului electric este
identic nulă ∫ E ⋅ds = 0
Γ

LEGEA TRANSFORMĂRII ENERGIEI ÎN CONDUCTOARE PARCURSE DE

CURENT ELECTRIC DE CONDUCŢIE

Stabileşte condiţiile în care într-un conductor parcurs de curent electric de conducţie,

energia electromagnetică se transformă în energie interioară, respectiv din forme ale energiei
interioare se tranformă în energie electrică. Deoarece în formularea legii nu intervin mărimi de
material, legea transformării energiei în conductoare este o lege generală.

BAZELE EXPERIMENTALE FORMA INTEGRALĂ A EFECTULUI

CALORIC JOULE-LENZ

Se consideră un conductor omogen, izotrop, liniar, de prima speţă, având lungimea l şi

aria A. Introdus într-un calorimetru, acesta se conectează la bornele unui element galvanic. La
trecerea curentului, se degajă căldură. Experimental, se constată Q = αU f It unde

α = coeficient de proporţionalitate. Experienţa arată că acest coeficient depinde de unităţile de

măsură adaptate. Dacă [U ] = V ; [I ] = A; [t ] = s; [Q] = kcal α = 2,4 ⋅10 −4 Kcal / J
α SI = 1
Fenomenul dezvoltării de căldură se numeşte efect electrocaloric (efect Joule-Lenz).
Cantitatea de căldură dezvoltată în unitatea de timp, prin efect Joule-Lenz este puterea
dezvoltată prin efect Joule.
-7-
 U 2f I2
Pj = = U f I [W ] sau Pj =
Q
= G ⋅ U 2f = = RI 2
t R G
Deoarece Pj ~ R 2 , rezultă că efectul electrocaloric este un fenomen ireversibil, şi nu

depinde de polaritatea tensiunii la bornele conductorului.

Dacă intensitatea curentului electric i(t) este lent variabilă în timp, iar densitatea se
poate aproxima constantă pe secţiune conductorului, căldura dezvoltată în unitatea de timp
numită putere instantanee Pj (t ) are aceeaşi expresie din ultimul termen al relaţiei
t t
anterioare. Pj (t ) = R ⋅ i 2 (t ) , şi pentru energie, Q = ∫ Pj (t)dt ′ = R ∫ i 2 (t )dt ′
0 0

a) Forma locală a relaţiei efectului electrocaloric

Conductorul C, parcurs de curentul I poate fi considerat divizat în conductoare
filiforme de arie dA şi lungime l, fiecare fiind parcurse de curentul elementar dI = JdA .
Puterea dezvolată prin efect caloric în fiecare fir este dată de relaţia
U f I = JE ⋅ ldA = JEdv unde dv este elementul de volum al firului. Puterea dezvoltată pe

elementul de volum numită densitate de volum a puterii pj are deci expresia:

[ ]
 
p j E ⋅ J W / m3

Relaţia constituie forma locală a efectului electrocaloric în regim staţionar. Deoarece

E = ρ J , relaţia se mai scrie:

p j = ρJ 2 = σE 2

FORMA LOCALĂ A LEGII

Experienţa arată că relaţia de determinare a densităţii de volum a puterii pj este valabilă

şi în regim variabil în timp, pentru orice conductor omogen sau neomogen, izotrop sau
neizotrop, liniar sau neliniar, independent de starea lui cinematică.
Se obţine prin generalizare legea transformării de energie în conductoare parcurse de
curent de conducţie:
• ( )
Puterea instantanee pe unitatea de volum p j r ,t este egală cu produsul scalar

dintre intensitatea instantanee a câmpului electric şi densitatea instantanee de

( )
curent J r , t

-8-
 ( ) ( )
p j (r , t ) = E r , t ⋅ J r , t

a) Conductoare omogene, izotrope, liniare

- ( ) ( )
vectorii E r , t şi J r , t sunt omoparaleli

() ( ) () ( )
p j (r , t ) = σ r E 2 r , t = ρ r J r , t
2

Rezultă că densitatea de volum a puterii p (r , t ) este pozitivă şi reprezintă energia

j

electromagnetică transformată ireversibil în unitatea de timp şi de volum în căldură prin efect

Joule-Lenz.
b) Conductoare liniare, izotrope, neomogene
Considerăm forma generală a legii conducţiei electrice:
- în interiorul unui conductor izotrop şi liniar, suma intensităţilor câmpului electric

E şi a câmpului imprimat Ei este egală cu produsul între rezistivitatea ρ şi densitatea

curentului electric de conducţie J , E + Ei = ρ J

deci E = ρ J − Ei şi p j = ρJ 2 − Ei ⋅ J

Relaţia are doi termeni: ρJ 2 reprezintă energia electromagnetică transformată

ireversibil în unitatea de volum şi în unitatea de timp în căldură prin efect Joule-Lenz.

- termenul Ei J este pozitiv dacă (E , J )〉 π 2 şi negativ dacă (E , J ) 〈 π 2

i i

Ei
Ei

În conductoarele de prima speţă, respectiv la suprafaţa de contact a două conductoare

de prima speţă, termenul − Ei ⋅ J 〉 0 corepunde energiei electromagnetice transformate în

unitatea de timp şi de volum prin dezvoltarea de căldură în efecte directe Thomson şi Peltier;

-9-
termenul − E ⋅ J 〈0 corespunde energiei interioare a conductorului (sub formă de energie
electrică) transformată prin consum de căldură prin efecte inverse Thomson şi Peltier.
În conductoarele de speţă a II-a sau la suprafaţa lor de contact cu conductorii de
speţa I, termenul − Ei J 〉 0 corespunde energiei electromagnetice din unitatea de volum şi timp

în energie chimică, iar − Ei ⋅ J 〈0 corespunde energiei chimice transformate în energie

electromagnetică.

FORMA INTEGRALĂ A LEGII TRANSFORMĂRII ENERGIEI ÎN

CONDUCTOARE PARCURSE DE CURENT ELECTRIC DE CONDUCŢIE ÎN
REGIM STAŢIONAR

Reluăm relaţia stabilită pentru conductoare liniare, izotrope şi neomogene, sub forma:

p j = ρJ 2 − E i J

Înmulţind ambii termeni ai relaţiei cu elementul de volum dv = Ads al unui conductor

drept care are secţiunea A şi elementul de arc ds şi şi integrând, se obţine:
  l l  
Pj = ∫ ρJ 2 dv − ∫ Ei ⋅ J ⋅ dv = ∫ ρ ⋅ ( JA) − ∫ ( JA)Ei ⋅ ds
ds 2

v v 0
A 0

Pj = RI 2 − UiI

unde Ui = ∫ Ei ds este tensiunea electrică imprimată.

Puterea care se transformă într-un conductor liniar şi izotrop între forma

electromagnetică şi alte forme, conţine:
- termenul strict pozitiv RI2>0 care corespunde transformării ireversibile din forma
electromagnetică în energie interioară prin dezvoltare de căldură;
- termenul -UiI>0 care corespunde transformării energiei din forma electromegnetică
în alte forme, respectiv -UiI < 0 din alte forme de energie în energie
electromagnetică.
De exemplu un acumulator electric în perioada de descărcare, transformă energia chimică în
energie electrică, iar în perioada de încărcare, energia electrică în energie chimică.

- 10 -
 INTENSITATEA CURENTULUI ELECTRIC DE CONDUCŢIE
STAREA ELECTROCINETICĂ

În regim electrostatic, suprafaţa unui conductor omogen şi neaccelerat este

echipotenţială iar între diferite părţi ale unui conductor neomegen sau accelerat pot apărea
diferenţe de potenţial datorate unor factori neelectrici: neomogenităţi de temperatură,
concentraţie, etc. Dacă printr-un mijloc potrivit se realizează o diferenţă de potenţial între
două puncte sau regiuni ale unui conductor omogen şi neaccelerat, acesta se va găsi într-o
stare diferită de cea electrostatică, numită electrocinetică.

STAREA ELECTROCINETICĂ

Două conductoare C1 şi C2 omogene şi imobile, izolate electric, încărcate la potenţiale

diferite, pot menţine starea lor electrostatică un timp practic infinit. Stabilind o legătură între
conductoare Lc, se constată că regimul electrostatic nu se mai menţine, şi regimul
conductoarelor C1, C2, Lc se află într-o stare nouă, diferită, caracterizată prin noi efecte:
- efecte mecanice: asupra lui C1, C2, Lc se exercită forţe şi cupluri care nu se exercitau
anterior.
- efecte calorice: legătura Lc se încălzeşte.
- efecte chimice: dacă legătura Lc este soluţie de baze, acizi, aceasta devine sediul unuor
reacţii chimice.
- efecte magnetice: dacă în vecinătatea lui Lc se aduce un ac magnetic, asupra lui se
exercită forţe şi cupluri.
- efecte electrice: între părţi diferite ale conductoarelor C1, C2 şi firul Lc se stabilesc
diferenţe de potenţial, iar starea lor de încărcare este variabilă în timp.
- efecte luminoase: dacă firul Lc are o secţiune potrivită, emite lumină..
Starea conductoarelor se numeşte stare electrocinetică. Conductoarele în stare
electrocinetică, neînsoţite de efecte chimice se numesc conductoare de speţa I (metalele,
carbonul, semiconductorii).
Conductoarele care în stare electrocinetică sunt sediul unor reacţii chimice se numesc
conductoare de a doua speţă (electroliţi).
Într-o interpretare microscopică simplificată, starea electrocinetică poate fi asociată
transmisiei de purtători de sarcină, adică unui curent de sarcini electrice numit curent electric
de conducţie. Lanţul conductoarelor C1, C2, Lc susceptibil de a se afla în regim electrocinetic,
constituie circuitul electric.
Se spune că un circuit electric este parcurs de un curent de conducţie.
Diferenţa de potenţial între C1 şi C2 caracterizează sursa curentului electric.
Părţile între care sursa menţine o tensiune electrică într-un circuit se numesc borne.
Mărimea care caracterizează complet starea electrocinetică a conductoarelor, este o
mărime fizică scalară, numită intensitate a curentului electric de conducţie i. Ea este o
mărime fundamentală. Unitatea de măsură este amperul (A): intensitatea curentului care prin
două conductoare filiforme, infinit lungi, situate paralel în vid la distanţa de 1 metru, produce
o forţă egală cu 2 ⋅ 10 −1 N pe unitatea de lungime.

V2
V1 Lc
C2
C1

TEOREMA DE CONSERVARE A SARCINII ELECTRICE

Între intensitatea curentului şi sarcina electrică există o relaţie de dependenţă, una

dintre ele fiind mărime fundamentală.
q0

Σk C
Σ1

i = iΣ
k
S1 S t
k

t
q (t ) = q 0 − ∫ i (t ′)dt
0

2
 Aria delimitată de curba de variaţie în timp a intensităţii şi axa timpului pe toată durata
descărcării conductorului C este egală cu q0.
∞
q 0 = ∫ i (t ′)dt ′
0

După un timp t, sarcina electrică q(t) care mai încarcă conductorul este sarcina totală
în interiorul suprafeţei ∑
t
q ∑ (t ) = q 0 − ∫ i (t ′) ⋅ dt.
0

sau derivând în raport cu timpul, se deduce intensitatea curentului i(t)

dq ∑
i∑ (t ) = − , relaţie ce reprezintă teorema de conservare a sarcinii electrice:
dt
Intensitatea curentului de conducţie dintr-o suprafaţă închisă ∑ este egală cu viteza
se scădere a sarcinii din interiorul soprafeţei ∑.
Considerăm ∑1 , ∑ 2 ,.... ∑ k suprafeţe care conţin în interior conductorul C şi

S1 , S 2 ,...S k suprafeţe de intersecţie cu firul F. În fiecare moment, sarcina electrică q(t) fiind
aceiaşi în interiorul oricăreia dintre suprafeţele∑ k, intensitatea curentului este aceiasi pentru
oricare dintre suprafeţele Sk.
Curentul de conducţie, deşi caracterizează global starea electrocinetică a conductorului
F, din punct de vedere al localizării se referă la o secţiune Sk a acestuia. Scăderea sarcinii
sugerează transmisia de sarcină prin secţiunile transversale Sk ale firului F. Cu referire la
această interpretare, intensitatea curentului i(t) este egală cu sarcina electrică care trece în
unitatea de timp printr-o secţiune transversală a conductorului.
dq
i (t ) =
dt
Deşi curentul electric este o mărime scalară, se observă că i se asociază curentului un
sens de referinţă din interiorul suprafeţei închise∑ spre exteriorul acesteia; pentru curentul

elementar di∑, sensul de referinţă corespunde normalei exterioare n∑ la suprafaţa ∑ . Similar
celei de-a doua relaţii i se asocieză curentului sensul de referinţă care corespunde transmisiei
de sarcină printr-o secţiune transversală prin conductor.

3
 REPARTIŢIA CURENTULUI ELECTRIC DE CONDUCŢIE

a) Repartiţia de volum
Considerăm un conductor cu o formă oarecare parcurs de curent electric şi S Γ o
suprafaţă deschisă ce se sprijină pe curba Γ trasată pe suprafaţa conductorului (pe care-l
înconjoară).

SΓ I
I г n
I

Sensul curbei Γ este asociat prin regula burghiului sensului curentului.

Întensitatea curentului fiind aceeaşi în orice suprafaţă SΓ, se poate determina în orice

punct din conductor, un vector J al cărui flux prin SΓ este intensitatea curentului.
 
i = ∫ J ⋅ n.dA′ ,
SΓ


n fiind vectorul elementului de suprafaţă dA′ asociat sensului curbei Γ , şi deci, sensul de
referinţă al curentului.

Mărimea J se numeşte densitate a curentului electric de conducţie. Într-un conductor
drept, parcurs de curent uniform repartizat, densitatea de curent este constantă pe secţiunea
i
transversală (de aria A) şi are expresia J =
A

J
i


Liniile de câmp ale vectorului J se numesc linii de curent. Ansamblul liniilor de
curent prin conturul elementului∆ A al unei secţiuni transversale prin conductor, constituie
un tub de curent.

[J ]Si =
A
m2

4
 b) Repartiţia superficială. Pânza de curent.

Pot exista repartiţii ale curentului electric în care vectorul J este nul în interiorul
conductoarelor şi curentul trece numai printr-un strat subţire la suprafaţa acestora. O repartiţie
de curent de acest fel se numeşte priză de curent S şi relaţia capătă forma:
     
i = lim ∫ J (h × ds ′) = lim ∫ ds ′( J × h )
h →0 C C
J →∞

d A′ = h x d s ′

ds ′
h   
J l = lim J × h
h →0
C J →∞

în care s-a înlocuit


n dA′ = h × ds ′
   
mărimea J l , definită de relaţia J l = lim J × h se numeşte densitatea prizei de curent,
h →0
J →∞

având în Si unitatea de măsură A

m.

i = ∫ J l ⋅ ds ′
C

c) Solenaţia
Fie o suprafaţă deschisă S Γ care se sprijină pe curba închisă Γ . Se numeşte solenaţie
θSг prin suprafaţa S Γ , intensitatea totală a curentului în S Γ , repartizat în conductoare masive,
 
cu densitate de curent J , pânze de curent de densitate J l , curenţi prin conductoare filiforme
iK (curenţi filiformi).

5
 
n

J - +

- +
Sг
- +

n
ds ′ - +

Jl
i1 - +
in
i = ∫ J ⋅ n dA
Sc i = ∫ J l ds
SΓ

θ S = ∫ J ⋅ n ⋅ dA′ + ∫ J l ds ′ + ∑ ik
Γ S C
k

În cazul unei bobine cu N spire parcursă de curent electric de conducţie i, solenaţia bobinei
θ S străpunsă de spirele bobinei.
Γ

θ SΓ = Ni
Solenaţia este o mărime algebrică şi are sensul pozitiv sau negativ, după cum sensul de
referinţă al curenţilor filiformi, al densităţii de curent sau al pânzei de curent este asociat în
acelaşi sens sau în sens contrar după regula burghiului drept cu sensul de referinţă al curbei
Γ . Unitatea de solenaţie este A. Se mai asociează unei bobine, unitatea denumită amperspiră
(Asp).

6
 LEGEA CÂMPURILOR ELECTRICE IMPRIMATE
Relaţiile de echilibru electrostatic pentru conductoare omogene şi neomogene

În stare electrostatică, în interiorul unui conductor neaccelerat şi omogen din

punct de vedere al structurii fizico-chimice, intensitatea câmpului electric este nulă.
E ech⋅electr = 0
Ecuaţia de mai sus constituie relaţia de echilibru electrostatic pentru conductoare
omogene.
În acord cu legea lui Ohm, la stabilirea stării electrostatice densitatea curentului de
conducţie este nulă. Dacă în stare electrostatică conductorul este neomogen (este accelerat sau
repartiţia de temperatură respectiv a concentraţiei este neuniformă) se constată că relaţia
anterioară nu este satisfăcută.
Întensitatea câmpului este nenulă şi valorile independente de un eventual câmp
exterior în care se găseşte conductorul sunt determinate exclusiv de cauze neelectrice.
La stabilirea stării de echilibru electrostatic care presupune şi în acest caz anularea
densităţii de curent, intensitatea câmpului electric este egală cu o mărime vectorială luată cu
semn schimbat, numită intensitate a câmpului electric imprimat sau intensitate a câmpului

electromotor Ei .
 
Ei = E ech els

Pusă sub forma:

Ei + E ech els = 0
relaţia constituie relaţia de echilibru electrostatic pentru conductoare neomogene. Într-un
punct din conductor, neomogenităţile stabilesc un câmp electric imprimat, care determină o

repartiţie de sarcini electrice încât suma între intensitatea câmpului E produs de ele şi

intensitatea câmpului electric imprimat Ei satisface condiţia de echilibru. O repartiţie de

sarcini electrice diferită de cea electrostatică implică E + E i ≠ 0 şi în conformitate cu legea

lui Ohm, determină o densitate de curent nulă.

J = σ ( E + Ei )

7
 Intensitatea câmpului electric imprimat împreună cu intensitatea câmpului electric
indus (solenoidal) intervine în expresia t.e.m. şi stabileşte curentul electric de conducţie într-
un circuit închis.
După natura condiţiilor fizico-chimice, câmpurile imprimate sunt de acceleraţie,
termoelectrice, electrolitice, de contact, de concentraţie, etc.
Câmpurile electrice stabilite de natură termoelectrică şi electrolitică sunt stabilite de
forţe care rezultă din diferenţe de presiune ale fluidelor purtătorilor de sarcină, de presiuni
osmotice, de presiuni de dizolvare electrolitică.
Dacă se admite că fluidul purtătorilor de sarcini electrice se comportă ca un fluid
perfect, el satisface relaţii similare cu legea de stare a gazelor perfecte:
p v = RT

CÂMP ELECTRIC IMPRIMAT DE ACCELERAŢIE

Ui

------------------------------

Ec Ei
2r 0

++++++++++++++++++++++

------------------------------

Considerăm cilindrul de rază ro, metalic, ce se poate roti în jurul axei sale. Pe ax şi pe
suprafaţa cilindrului, freacă două perii legate la două borne. În regiunea ocupată de cilindru
nu există câmp electric şi câmp magnetic.
Dacă cilindrul se roteşte, se constată o tensiune electrică la bornele dispozitivului care
se anulează odată cu anularea vitezei. Apariţia tensiunii se explică astfel: materialul
cilindrului este constituit din reţeaua cristalină fixă a ionilor pozitivi printre care se deplasează

8
în mişcare liberă electronii în mişcarea de agitaţie termică. Dacă cilindrul este imobil, într-un
domeniu infinit mic, sarcina electrică a ionilor pozitivi este egală cu sarcina electronilor liberi
şi la scară macroscopică câmpul electric este nul. Prin rotirea cilindrului masiv, structura
ionilor masivi nu se modifică, dar fluidul electronilor liberi este centrifugat către periferia
cilindrului care se încarcă cu sarcina electrică negativă.
Regiunea din jurul axului rămasă în deficit de electroni se încarcă cu sarcină electrică

pozitivă. Între sarcinile pozitive şi negative se stabileşte un câmp couloumbian nenul E c = 0.

Întrucât densitatea de curent este nulă J = 0; relaţia de echilibru electrostatic, implică
 
existenţa unui câmp electric imprimat Ei , egală şi de sens contrar cu E , numit câmp electric
imprimat de acceleratie:
 
Ei = − E .

Notând cu ρ m , respectiv cu ρ v densităţile de masă, respectiv de sarcină electrică a

fluidului electronic şi cu a = v 2 r acceleraţia dintr-un punct din cilindru la distanţa r de axă,

 
densitatea de volum a forţei centrifuge f m , este dată de relaţia: f m = ρ m ⋅ a , egală şi de sens
 
opus cu densitatea de volum a forţei couloumbiene f c = ρ v E .

ρm
Deci Ei = − E = − a.
ρv
 
Intensitatea câmpului electric E şi a celui imprimat Ei se pun în evidenţă prin
măsurarea tensiunii electrice U dintre perii, a cărei expresie se calculează:
ρ ρ
r0 r0 r0

U = ∫ E dr = m ∫ adr = m ω 2 ∫ rdr
0
ρv 0 ρv 0

ρ m 2 r0 2
U= ω ⋅
ρv 2

Tensiunea U are o valoare foarte mică: pentru r0 = 20 cm şi ω = 500 rot ,

s
ρv , se obţine: U ≅ 1,3 ⋅ 10 −7 V .
ρ m = 1,767 ⋅ 10
11 C
kg

Densitatea de volum a sarcinii electronilor liberi se calculează multiplicând cu ε 0


divergenţa lui E .
ε 0 ρm 
ρ v = ε 0 ⋅ div E = − div a .
ρv

9
 Dacă bornele dispozitivului se conectează la un rezistor, se stabileşte un curent electric

de conducţie şi densitatea de curent J are expresia:
   ρ 
J = σ ( E + Ei ) = σ ( E − m a ) .
ρv
Dacă aceiaşi experienţă se efectuează cu un cilindru dintr-un material dielectric, nu se
constată tensiune la borne. Deci câmpurile electrice imprimate de acceleraţie intervin numai
în conductoare.

CÂMPURI ELECTRICE IMPRIMATE DE CONTACT

Dacă se aduc în contact două conductoare diferite de speţa I neîncărcate electric şi la

temperaturi egale (de exemplu o placă de Cu şi una de Zn) se constată că placa de Zn se
încarcă negativ şi cea de Cu pozitiv.
În stratul de contact dintre plăci, se stabileşte un câmp electric, respectiv tensiunea,
egală cu tensiunea măsurată prin dielectricul conductoarelor în zona în care nu sunt în contact.
Deoarece densitatea curentului de conducţie este nulă, satisfacerea conducţiei de echilibru

electrostatic, presupune un câmp electric de contact Ei , respectiv o tensiune electrică

imprimată de contact U i , iar fenomenul se numeşte efect Volta.

Conductoarele de prima speţă se pot ordona într-un şir, numit şirul potenţialelor de
contact.
(+ ) Rb − K − Na − Al − Zn − Pb − Sn − Sb − Bi − Fe − Cu − Ag − Au − Pt (−) .
Tensiunea electrică de contact este stabilită de valori diferite ale presiunii fluidelor
electronilor liberi din cele două conductoare de contact. În conductorul care încarcă pozitiv,
presiunea fiind mai mare, electronii liberi sunt atraşi de reţeaua ionică a conductorului în care
presiunea e mai mică. La suprafaţa de contact se formează un strat dublu de sarcini electrice,
iar interiorul fiecăruia din conductoare are un potenţial mai mare decât cel exterior.

U U

U02
U01 U01 U02

U12

10
 Diferenţa de potenţial dintre interiorul şi exteriorul conductorului este tensiunea de
extracţie U e a fluidului electronic, iar tensiunea de contact dintre conductoare

U 12 = U e1 − U e 2 este egală cu diferenţa dintre tensiunile lor de extracţie.

U 12 = U e1 − U e 2
În aproximaţia că fluidele electronice se comportă după modelul gazelor perfecte,

densitatea de volum a forţei f sub acţiunea căreia fluidul electronic trece prin suprafaţa de
contact (egală cu gradientul cu semn schimbat al p) se calculează cu relaţia:
 1
f = − grad p = − RT grad
v
Această forţă este egală şi de semn opus cu densitatea de volum a forţei couloumbiene
   
f c = ρ v E şi prin urmare f + f c = 0 .
 RT 1 v
Deci E = grad ⋅ unde v = vol molar
ρv v v

Dacă Me este masa molară a electronilor şi ρ m densitatea lor, v = M e / ρ m şi notând cu

N = 1 , numărul de moli pe unitatea de volum N e = 1 , relaţia se poate scrie:

v v
RT v 1 RT ρ m RT ρ m 1
E= ⋅ grad = ⋅ ⋅ v grad N = ⋅ ⋅ grad N
ρv v v ρv M e ρv M e N
 RT ρ m 1
E= ⋅ ⋅ grad N
M e ρv Ne
 RT ρ m
E= ⋅ grad (ln N )
M e ρv
Tensiunea de contact U12 dintre două conductoare având presiunile p1 şi p2 şi numerele
de moli din unitatea de volum N1 şi N2 are expresia:
RT ρ m
2

M e ρ v ∫2
U 12 = ⋅ grad (ln N ) ds

RT ρ m N 2
U 12 = ⋅ ln
M e ρv N1

11
 CÂMPURI IMPRIMATE TERMOELECTRICE

a) De tip Peltier Seebeck

Dacă se sudează la capete două conductoare din materiale diferite, alcătuind un
circuit, de exemplu din Fe şi Constantan şi se menţin sudurile la temperaturi diferite, se
constată prin circuit un curent de conducţie, numit curent termoelectric, iar dispozitivul se
numeşte termoelement.
Curentul din circuit este stabilit de o tensiune electrică imprimată numită tensiune
termoelectrică căreia îi corespunde un câmp electric imprimat termoelectric.
Fenomenul, numit efect SEEBECK este datorat diferenţei de temperatură a sudurilor.
Energia care se transformă în căldură prin efect Joule-Lenz ca urmare a trecerii
curentului prin conductoarele termoelementului este compensată prin căldura transmisă din
exterior pentru a menţine diferenţa de temperatură.
Dacă din exterior se trece un curent electric prin punctul de contact a două
conductoare de primă speţă, se dezvoltă sau se absoarbe căldură, după sensul curentului prin
conductoare. Fenomenul se numeşte efect PELTIER şi căldura pe unitatea de timp este
proporţională cu intensitatea curentului electric. Fenomenul dezvoltării de căldură prin efect
Peltier se deosebeşte de fenomenul dezvoltării de căldură Joule-Lenz, unde Q ≈ I 2 şi nu
depinde de sensul curentului.
Prin aplicarea unei tensiuni electrice din exterior la bornele unui termoelement, încât
curentul care se stabileşte să fie de sens opus curentului termoelectric prin efect SEEBACK,
în sudura cu temperatura mai mare se dezvoltă căldură PELTIER, iar în cea cu temperatură
mai mică se absoarbe căldură PELTIER.
Bilanţul energetic consistă din egalitatea energiei transmisă din exterior şi suma între
căldura produsă prin efect Joule-Lenz şi diferenţa căldurilor Peltier.
Tensiunea electromotoare imprimată se calculează cu relaţia:
R ρm N
Ui = − ⋅ (T2 − T1 ) ln 2 cu T1 şi T2 temperaturile sudurilor.
M e ρv N1
b) De tip Thomson

12
 Într-un conductor de primă speţă în care temperaturile sunt repatizate neuniform,
presiunea fluidului electronic este mai mare în regiunile cu temperaturi mai mari şi mai mică
în cele cu temperaturi scăzute. Asupra unităţii de volum de gaz electronic se exercită o forţă

f = − grad p care tinde să deplaseze electronii din regiunile cu temperatură mai mare spre
cele cu temperatură scăzută. Aceste regiuni se vor încărca negativ.

Fenomenul se numeşte efect Thomson şi la echilibru electrostatic forţa f este egală şi
 
de sens opus cu forţa couloumbiană f c = ρ v E . Intensitatea câmpului electric imprimat
 
thomsonian Ei = − E se calculează cu relaţia:
 RT ρ m
Ei = − ⋅ grad (T .N .)
M e ρv
Pentru a determina dependenţa între T şi N se consideră efectul Thomson invers, adică
se presupune conductorul parcurs de curent electric care condiţionează o repatiţie neuniformă
de temperatură. Energia pe care o primeşte fluidul electronic în unitatea de timp şi de volum
   
este JE unde J = ρ v u unde u este viteza medie de deplasare a electronilor sub acţiunea
câmpului electric.
  
Multiplicând relaţia anterioară cu J şi înlocuind Ei = − E se obţine:
  Rρ m  
J ⋅E = u grad (TN ) = Ru grad (TN )
M e Ne
3 3
Energia unui mol fiind RT = ε , pentru moli este W = NRT .
2 2
Unităţii de volum îi corespunde în unitatea de timp o diferenţă de temperatură egală cu
 1 
u grad T . Energia lui creşte la trecerea curentului cu NR u grad T = ∆W .
2
Deci căldura efectului Thomson invers, calculată pe unitatea de volum şi în unitatea
de timp are expresia:
d 2Q 1 1 
= RNu  grad T − grad (TN )
dv dt 2 N 

  ds
Notând cu ds elementul de arie din expresia vitezei, u = , relaţia se transformă
dt
astfel:

13
 d 2 Q RN 
= u [gradT − 2T grad ln N ] =
dv dt 2
RN  ∂T ∂  RN ∂T  ∂s ∂ 
= u − 2T ln N  = u 1 − 2T ⋅ ⋅ ln N  =
2  ∂s ∂s  2 ∂s  ∂T ∂s 

RN ∂T  ∂ 
= u 1 − 2T ⋅ ∂T ln N 
2 ∂s
Căldura prin efect Thomson are valori relativ mici, se poate neglija, prin
urmare,
∂
1 − 2T ⋅ ln N ≅ 0
∂T
∂
2T ⋅ ln N ≅ 1; N ≅ C T
∂T
Unde C este o constantă de integrare, independentă de natura conductorului. Deci, în

conductoarele unde N 〉 C T de dezvoltă căldură Thomson în regiunile în care J grad T 〈 0 şi

se absoarbe căldură Thomson în regiunile în care J grad T 〉 0 .

În conductoarele în care N 〈 C T se absoarbe căldură Thomson în regiunile în care

 
J grad T 〉 0 şi se dezvoltă căldură Thomson în regiunile în care J grad T 〈 0.

CÂMPURI IMPRIMATE DE NATURĂ ELECTROLITICĂ

a. Disocierea electroliţilor
Se consideră un vas despărţit printr-un perete poros în care se găseşte un mediu de
soluţie.
Se introduce într-un compartiment o substanţă (NaCl).
Prin dizolvarea substanţei şi difuzarea ei prin peretele poros, concentraţia soluţiei tinde
să se uniformizeze în ambele compartimente. Presiunea exercitată din partea în care se găseşte
substanţa dizolvată spre compartimentul în care se găseşte numai mediul de soluţie se
numeşte presiune osmotică a substanţei dizolvate.

14
 LEGEA LUI VAN’T HOFF
Presiunea osmotică a unei substanţe dizolvate în soluţia diluată este egală cu presiunea
pe care ar avea-o acea substanţă dacă în stare gazoasă ar ocupa volumul soluţiei la aceeaşi
temperatură; Deci presiunea osmotică p0 satisface o ecuaţie similară cu ecuaţia de stare a
gazelor perfecte.
p 0 v = RT
Dacă peretele poros care separă mediul de soluţie şi soluţia substanţei dizolvate este
mobil şi se exercită din exterior o forţă care deplasează peretele către soluţie, concentraţia
substanţei creşte şi de la o anumită valoare critică numită concentraţie de saturaţie, începe să
se depună substanţa. Lăsat liber, peretele se deplasează spre mediul de soluţie datorită
presiunii osmotice şi substanţa depusă se dizolvă.
Presiunea exercitată din interiorul substanţei pentru a trece în soluţie se numeşte
presiune de dizolvare.
Electroliţii dizolvaţi, satisfac legea lui Van’t Hoff şi numărul de fluide în stare
dizolvată este mai mare decât numărul de fluide în stare nedizolvată.
Electroliţii se numesc binari, ternari, etc, după numărul de fluide în care se disociează.
Pentru ca o soluţie electrolitică să prezinte conductivitate electrică – deşi nedisociat nu are
această proprietate – e necesar ca fluidele în care se disociează să fie încărcate cu sarcină
electrică, adică să constituie fluide ionice. Curentul electric de conducţie dintr-un electrolit
este deci un curent de convecţie a sarcinilor electrice ale fluidelor ionice.

Sub acţiunea unei forţe F d care se exercită într-o soluţie asupra unei substanţe

dizolvate, aceasta se deplasează în soluţie cu o viteză u proporţională cu forţa.

u = ms F d f. de difuzie

unde m s = mobilitatea substanţei.

Densitatea de volum a forţei care se exercită asupra substanţei dizolvate fiind
RT 1
f ′ d = − grad p0 = − grad = − RTgrad (volum unitar )
v v

Forţa F ′ d care se exercită asupra unui mol care ocupă volumul v, are expresia:
1 1
F ′ d = − RTv grad = − RTgrad ln
v v
 1
Fd′ = − RTgrad ln N unde N = = nr. de moli ai subst. în unit de volum.
v

15
Înlocuind, rezultă expresia vitezei:

u = m s F ` d = −m s RTgrad ln N
Câmp electric imprimat de concentraţie.
Se consideră o soluţie de concentraţie variabilă, de exemplu o soluţie de HCl. Prin
disocierea HCl, apar două fluide ionice, unul pozitiv de H + şi altul negativ de Cl − . Datorită
concentraţiei variabile, se exercită asupra fiecărui mol de fluid, forţele de difuzie

F ` dp = − RTgrad ln N p şi F ` dn = − RTgrad ln N n unde N p şi N n reprezintă numărul de moli

ai fluidului ionic pozitiv şi ionic negativ. Sub acţiunea lor, fluidele difuzează spre regiunile cu
concentraţie mai mică.
Fluidul ionic pozitiv de H + având o mobilitate mai mare, difuzează mai repede spre
regiunea cu concentraţie mai mică pe care o încarcă pozitiv; regiunea cu concentraţie mai
mare rămâne încărcată negativ; Între cele două regiuni încărcate cu sarcină diferită, se
`
stabileşte un câmp coulombian, E c , care exercită asupre unui mol de fluid pozitiv forţa F p şi
`
asupra unui mol de fluid negativ, forţa F n
` ρ vp ` ρ vn
Fp = Ec ; F n = Ec
Np Nn

unde ρ vp şi ρ vn sunt densităţile de sarcini care încarcă fluidele ionice. Forţele rezultante F p

şi F n se calculează cu relaţiile:
`
F p = F p + F dp =
` 1
Np
[
ρ vp E c − N p RT grad ln N p ]
`
F n = F n + F dn =
` 1
Nn
[
ρ vn E c − N n RT grad ln N n ]
Vitezele corespunzătoare u p şi u n vor avea expresia:

u p = mp F p =
mp
Np
[ρ vp E c − N p RT grad ln N p ]
[
u n = mn F n = ρ vn E c − N n RT grad ln N n ] mN n

În electroliţii binari, excesul local al concentraţiei unui fluid faţă de concentraţia

celuilalt fluid este mică şi se poate considera:
N p = Nn = N
ρ vp = − ρ vn = ρ v

16
 Densitatea curentului electric de conducţie cuprinde doi termeni:

J = ρ vp u p + ρ vn u n =
mp
N
[ρ 2
v ]
E − ρ v NRT grad ln N +
N
[
mn 2
ρ v E + ρ v NRT grad ln N ]
La stabilirea echilibrului electrostatic, se anulează J . Prin anularea sa, se deduce
intensitatea câmpului electric E , a cărui intensitate cu semn schimbat este intensitatea
curentului electric imprimat de concentraţie Ei .

mn − m p NRT
E i = −E = ⋅ grad ln N
mn + m p ρ v
unde nv = nr. de valenţă şi F0 constanta lui Faraday.
mn − m pRT
E i = −E = ⋅ grad ln N
mn + m p nv ⋅ F0

Între două puncte ale soluţiei în care unitatea de volum conţine N1, respectiv N2 moli,
tensiunea electrică imprimată de concentraţie U1, are expresia:
2
mn − m p NRT N
U i = ∫ Ei d s = ⋅ ln 2
1
mn + m p ρ v N1

CÂMPURI IMPRIMATE ALE PILELOR VOLTAICE

Un electrod dintr-un material conductor de prima speţă, introdus într-o soluţie

electrolitică în care poate exista fluidul său ionic pozitiv, are tendinţa de a se dizolva în fluidul
său ionic pozitiv cu o presiune care depinde numai de natura sa, numită presiune de disoluţie
electrolitică, pd.
Dacă soluţia conţine fluidul ionic al conductorului, se exercită asupra conductorului o
presiune osmotică p0 opusă presiunii de disoluţie.
Dacă presiunea de disoluţie este mai mare decât presiunea osmotică, o parte a fluidului
ionic pozitiv trece în soluţie pe care o încarcă pozitiv, iar conductorul rămâne negativ.
Se stabileşte un câmp între electrod şi electrolit, orientat dinspre electrolit spre
electrod.

- +
+ - + pd - + - pd
+ - + p0 - + -
p0
+ + -

17
 Dacă p d < p 0 , o parte a fluidului ionic pozitiv trece pe electrod pe care-l încarcă
pozitiv şi soluţia rămâne negativă.
Câmpul electric va fi orientat dinspre electrod spre electrolit. Tensiunea electrică
imprimată dintre electrod şi soluţia electrolitică a fluidului său ionic se numeşte tensiune,
respectiv potenţial electrolitic normal al conductorului.
Presupunând un singur fluid ionic şi înlocuind N1 şi N2 proporţionale cu p d şi p 0 , se
obţine:
RT p
Ui = ⋅ ln d
nv F0 p0

LEGEA ELECTROLIZEI

Se referă la conductoarele de a doua speţă, în care trecerea curentului electric de

conducţie este însoţită de reacţii chimice.
În general, la trecerea unui curent electric printr-un electrolit topit, la electrodul
negativ (cadot) apare H2 sau metalul din soluţie, la cel pozitiv (anod) apare radicalul sau un alt
element. Elementele eliberate de electrozi pot reacţiona chimic cu electrozii sau soluţii.
Echivalent electrochimic: este raportul între masa atomică a elementului, A şi valenţa
A
sa nv.
nv
Se consideră ca unitate echivalentul electrochimic al H2 legea electrolizei: masa de
substanţă depusă în unitatea de timp la unul din electrozii unei băi electrolitice parcursă de
curent de conducţie, este egală cu produsul între intensitatea curentului de conducţie i şi
A
raportul între echivalentul electrochimic prin constanta lu Faraday F0.
nv

dm A
=i F0 =96490 coulombi
dt nv F0
În intervalul de timp t, masa m are expresia:
t t
A Aq
nv F0 ∫0 ∫0 idt ′ sarcina electrică.
m= id t ′ = cu q =
nv F0

18
 TEOREMA CAPACITĂŢII ELECTRICE

CONDENSATORUL

Un sistem de două conductoare separate printr-un dielectric fără polarizaţie permanentă

constituie un condensator sau capacitor. Dacă dielectricul este liniar, omogen şi izotrop şi
armăturile se încarcă cu sarcini egale şi de semne opuse, teorema se poate enunţa:
 Raportul pozitiv dintre sarcina electrică a uneia dintre armături prin deferenţa de
potenţial faţă de cealaltă armătură este independent de valoarea sarcinii sau deferenţei
de potenţial şi se numeşte capacitate.
q 2 = −q 1

P1q1
dA1′′ R11
1 R12
dA1′ C=
q1
=
q2
2 V1 − V2 V2 − V1
r1
dA2′
r1′′ r2′
R p1 R p2

P
rp
0

Potenţialul într-un punct P din dielectric datorat repartiţiilor de sarcină cu densitatea

ρ A1 şi ρ A2 se calculează cu relaţia:

() 1  ρ A1 r1′ dA1' () ρ A 2 r2′ dA2'  ( )

4πε 0 Σ∫1 ∫ R p 
VP r =  +
R p1 Σ2 2 

() ''
multiplicând ambii termeni cu ρA1 r 1 dA1'' şi integrând pentru punctul P1 adus pe Σ1 se obţine

potenţialul V1 r1 () .

1
 () 1 () ()
ρ A1 r1′ ρ A1 r1′′ ' '' () ()
ρ A1 r1'' ρA2 r2'
4πεq 1 Σ∫1 ∫ R11 dA1dA1 + Σ∫ ∫ R12
V1 r1 = = p1q 1
Σ1 2 Σ 2

()
unde V1 r1 = const pe Σ1 şi ∫ ρ (r )dA
A1 1
''
1 = q1
Σ1

1  () ( )
ρ A1 r1′ ρ A1 r1'' ρ A1 (r1′′)ρ A2 (r2' ) 
4πεq12  ∫Σ1 ∫Σ1
şi p1 =  dA dA + ∫
'
1
''
2 ∫ dA1'' dA2' 
Σ1 Σ2
R11 R12 
analog pentru potenţialul celeilalte armături:

=

∫ ∫
1 ρ A2 r2′ ρA1 r1′′ ( ) ()
⋅ dA2′ dA2′′ + ∫ ∫
ρA2 r2′′ ρA1 r1′ ( ) ()

⋅ dA2′′ ⋅ dA1′  =
( )
V2 r2 = 4πε 0 q1  Σ 2 Σ 2 R22 Σ 2 Σ1 R21 
= − p 2 q1
unde q2 = - q1;



ρ A2  r2 ′  ρ  r2 ″  ρ A2  r2 ″  ρ A1 (r1 ) 

1     ⋅ dA dA + ′ ″   ″ ′
p2 =  ∫Σ 2 ∫Σ 2 ∫ ∫ dA2 ⋅ dA2 
4πε 0 q 1
2 2 2
R22 Σ 2 Σ1 R21
 
 
Coeficienţii p1 şi p2 sunt independenţi de densităţile de sarcină, deoarece unei repartiţii de
λ ori mai mare îi corespund sarcini ale fiecărei armături de λ ori mai mari. În consecinţă,
q1 q2 1
rapoartele = = = ct - independente de sarcinile şi diferenţele de potenţial
V1 − V2 V2 − V1 p1 + p 2
ale armăturilor.

APLICAŢII
• Un plan încărcat uniform cu densitatea ρ1 a sarcinii electrice are un orificiu circular
de rază a.
Să se calculeze intensitatea câmpului electric în punctul P situat pe axa fantei la distanţa
x de plan.

Rezolvare:

2
 Se aplică principiul superpoziţiei, considerând în punctul P, intensitatea câmpului datorată
unui plan fără orificiu şi a câmpului produs de discul circular de rază a, având densitatea - ρ s ,

plasat în locul fantei.

E1

E
P

E2

α
0
a y


Pentru calculul lui E1 se aplică Teorema lui Gauss pentru planul încărcat cu densitatea ρ1.

 ρ 
şi E1 = s ⋅ e
2ε 0


Pentru calcului lui E 2 se consideră întensitatea câmpului calculată cu relaţia:

ρ s rx dA
4πε 0 ∫ r 3
Ex =

3
 y
dθ

dA
dρ
r
x
ρ P(x,0,0)
a

Dar rx= x
şi dA = ρdθ dρ şi

2π
ρs ⋅ x a ρdρ 2π ⋅ ρ s ⋅ x a ρdρ
Ex = ∫ 3
⋅ ∫ dθ =
4πε 0 0 (ρ 2 + x 2 ) 2 0 4πε 0
⋅∫
0 (ρ + x ) 2
2 2
3

ρs ⋅ x  x 
Ex = 1 − 
2ε 0   
a + x2
2


sau Potenţialul unui punct P se calculează cu relaţia:

ρs dA
V =
4πε 0 ∫ r

unde dA = ρ d ρ dθ, unde r2 = ρ2 + x2

ρs ρdpdθ
V = ∫
4πε 0 (ρ 2
+ x2 ) 1
2

2π
ρs a
ρdp
V = ∫ ∫ dθ
4πε 0 0 (ρ 2
+x 2
) 1
2 o

4
 V =
ρs
2ε 0
(
⋅ a2 + x2 − x )
∂V ρ  x 
şi Ex = − = s 1 −  ; (E = - grad V).
∂x 2ε 0  
 a + x2
2


− ρs  x  
Cu aceasta, E 2 = 1 − ⋅i
2ε 0  
 a2 + x2 

Câmpul rezultant va fi:

ρs x 
E = E1 + E 2 = ⋅ i
2ε 0 a2 + x2

x
dar = sin α
a2 + x2
ρs 
şi E = sin α ⋅ i
2ε 0

În centrul fantei (sin α = o ) E = 0.

ρs 
La o distanţă foarte mare ( x → ∞ ) , cîmpul va fi uniform şi va avea valoarea E = ⋅i ,
2ε 0
ca şi când fanta nu ar exista.

• Un disc circular plan, cu diametrul de 0,6m este încărcat uniform cu sarcină electrică cu
C 
densitatea de suprafaţă ρ s = 10 −8  2  . Să se determine intensitatea câmpului electric şi
m 
potenţialul electric într-un punct de pe axa de simetrie a discului situat la 0,4m distanţă de
planul discului. Se dă εr=2.2.

5
 dE
dEA

R a

ρ
θ dρ r
dθ

Utilizând coordonate polare, elementul de suprafaţă se calculează cu relaţia:

dS = ρdθ ⋅ dρ

şi R = ρ 2 + a2

ρ s ds 1 ρ S dS cos α
şi dE = ⋅ şi dE A = ⋅
4πε 0 R 2 4πε 0 R 2
Înlocuind dS şi R1 rezultă:
ρ S ⋅ ρdθdρ a ρ ⋅ ρdθdρ a
dE a = ⋅ 3 = S ⋅
4πε 0 R 4πε 0 (ρ 2 + a 2 )3 2
şi ρ ∈ [o, r ] ; şi θ ∈ [0,2π ]

6
 ρ a r
ρdρ 2π
Ea = S ∫ ⋅ ∫ dθ
4πε 0 0 (ρ 2
+ a2 )
3
2 0

r
2π ⋅ ρ S ⋅ a r ρdρ ρ a 1
Ea = ∫ = S −
4πε 0 0 ρ 2 + a 2 ( ) 3
2 2ε 0 a2 + ρ 2 0

ρS a  1 1 ρ  a 
Ea = − +  = S 1 − 
2ε 0  a 2 + r 2 a  2ε 0  a2 + r 2 
2π
ρS dS ρ1 r
ρdρ ρ S 2π
Va = ∫ ∫ R = 4πε ∫ (a ) ∫
dθ = a2 + ρ 2 r

4πε 0 4πε
0
0
2
+ρ 2 12
0

V =
ρS
2ε
(a 2
+ r2 − a )

• Un conductor liniar de lungime practic infinită este încărcat cu sarcini electrice având ρl =
C
10 m . Să se determine intensitatea câmpului electric, inducţia electrică şi potenţialul
-4

electric într-un punct situat în vid, la 0,2 m de conductor.

Calculul se face utilizând Teorema lui Gauss.

2r

Datorită simetriei cilindrice, vectorul câmp are direcţia radială şi este acelaşi în modul, în
toate punctele situate la distanţă r de conductor. Considerând suprafaţa unui cilindru de rază r şi
lungime l, concentric cu firul se scrie:
ψ = ∫ E v dS = ∫ E v ⋅ dS = E v ∫ dS = 2π ⋅ r ⋅ l ⋅ E v
S S lat S lat

Fluxul prin suprafeţele bazelor este nul.

Conform Teoremei lui Gauss:

7
 1
ψ = 2π ⋅ r ⋅ l ⋅ E v = ⋅ ρe ⋅ l
ε0

1 ρl 1 r
Ev = ⋅ = ⋅ ρl ⋅
2πε 0 r 2πε 0 r2
V
Numeric, E v = 9 ⋅ 10 6
m

Potenţialul se calculează cu relaţia:

r
ρ l r dr
VM = VM o − ∫ E v dr = VM o −
r0
2πε 0 r∫ r o

ρl ρ ρ r
VM = VM o − ln r = VM − l ln r + l ln r0
2πε 0 r 2πε 0 2πε 0
0
o

ρ ρ 1
VM = const − l ln r = const + l ln
2πε 2πε 0 r
0

numeric
1
VM = const + 18 ⋅ 10 5 ln V
0,2

• Se consideră un mediu nepolarizabil electric (ε = ε0) încărcat cu sarcină electrică şi o

cavitate vidă practicată în jurul unui punct P (în vecinătatea căruia sarcina electrică era
repartizată exclusiv cu densitatea ρv).
Să se demonstreze că dacă dimensiunile cavităţii tind către „0”, intensitatea câmpului
electric Ecav în punctul P din vidul cavităţii, tinde spre o valoare limită independentă de forma şi
orientarea acestuia.

8
 Dcav

∑ cav
a

D ∑0 E cav

Notaţii:
D – domeniul în care s-a repartizat sarcina adevărată;
Dcav- porţiunea din D mărginită de suprafaţa Σcav a cavităţii;
D ′ – domeniul exterior cavităţii.
1 δq R 1 δqR 1 δqR
E cav =
4πε 0 ∫
D′ R 3
=
4πε 0 ∫D R 3
−
4πε 0 ∫Dcav R3

Dar în Dcav → δq = ρ v dv

1  δqR δqR 
lim E cav = lim ⋅
Dcav → P Dcav → P  ∫
4πε 0  RD 3
−∫
Dcar R
3 

=
Deci
1  δqR δ r (r ′)R  1 δqR 
= lim
Dcav → P 4πε
 ∫D 3 ∫Dcav
− ⋅ dv ′  = ∫ 3 − Ep
0  R R3  4πε 0 R
Primul termen este independent de forma şi dimensiunile cavităţii fiind constant:
1 δ r (r ′)R dv ′
Ep =
4πε 0
lim
Dcav → P ∫ R3

 1 ρ r (r ′)R 1 ρr
Dar Ep =
4πε 0
lim
Dcav → P ∫ R 3
dv ′ ≤
4πε 0
lim
Dcav → P ∫R 2
⋅ dv ′

Dacă observăm că ρ v ≤ ρ v max şi extindem integrala (pozitiv definită) asupra

volumului DΣ 0 a sferei de rază a minimă, cu centrul în P care conţine cavitatea, se stabilesc

inegalităţile:
dv ′ 4πR 2 dR
0 ≤ 4πε 0 ⋅ E p ≤ δ r max lim ∫
Dcar → P Dcar R2
≤ δ v max
a →0 ∫
lim
D ∑0 R2

unde dv ′ = 4πR 2 dR

9
 a
0 ≤ ε 0 E p ≤ ρ v max lim ∫ dR = 0
a →0
0

şi Ep = 0 Ep = 0

1 δqR
şi lim E cav =
Dcav → P 4πε 0 ∫
D R3
este evident independentă de forma şi orientarea cavităţii, calculul neţinând cont de
aceasta.
• Două corpuri punctuale cu sarcini egale şi de semne contrare q şi –q sunt situate la
distanţa l unul faţă de altul.
Să se determine intensitatea câmpului electric în punctul A situat la distanţa r»l pe linia
care uneşte cele două puncte, respectiv într-un punct B pe planul perpendicular pe mijlocul
distanţei dintre cele două puncte.

q′ = q Ur q ′′ − q EA A
l l
2 2 r

r
r′ r ′′

E ′′


EB

E′

E A = E ′ + E ′′ în punctul A.

10
  
 
EA =
q  1
−
1 u

4πε 0  l 
2 2 r
l 
 r +  r −  
  2  2  

u r este vectorul razei OA = r

EA =
q (− 2rl ) ur =
−r 2ql
ur
4πε 0  2 l 2  2
4πε 0  l2 
2

 r −  r 4 1 − 2 
 4  4r 
1 2ql l2
EA = − ur «1
4πε 0  l2 
2
4r 2
r 1 − 2
3

 4r 
1 2ql
EA = − ur
4πε 0 r 3
Pentru puctul B, situat în planul perpendicular dus prin punctul O pe linia care uneşte
sarcinile, se poate scrie:

q  r′ r ′′  q r ′ − r ′′
E B = E ′ + E ′′ =  3 − 3 −

4πε 0  r ′ 
r ′′  4πε 0 r ′ 3

1 ql
EB = − r ′ − r ′′ = l (vector
4πε 0 r ′ 3
de mărime l dirijat de la sarcina (-) la (+)).

ql = p d

1 2 pd
EA =
4πε 0 r 3

1 pd
EB =
4πε 0 r 3
  
Să se calculeze intensitatea cîmpului electric E (r ) şi potenţialul V (r ) într-un punct

oarecare M, de vector de poziţie r , de un dipol electric de moment p d , situat într-un punct P, de

(
vector r ′ R = r − r ′ . )

11
 ur
ER
M

E
E
R′
R uK
R ′′
qd lt
P r
l

lr
− qd r′

l = l r + lt şi ql = q ⋅ l r + q ⋅ l t

p d = p dr + p dt

12
 MĂRIMI MAGNETICE


Se introduc speciile de mărimi primitive: inducţia magnetică în vid Bv şi momentul
 
magnetic m , iar în interiorul corpurilor se definesc mărimile derivate inducţia magnetică B

şi intensitatea câmpului H . Pentru determinarea mărimilor se va elabora teoria modelului
amperian a magnetizaţiei, teoria laplaceană a câmpului magnetic staţionar, teorema de echivalență
între un corp magnetizat și o buclă de curent, tensiunea şi fluxul magnetic.

INDUCŢIA MAGNETICĂ ÎN VID

Starea de magnetizare
Câmpul magnetic este câmpul electromagnetic studiat din punct de vedere al proprietăţilor
magnetice.
Câmpului magnetic i se asociează regiunea din spaţiu în care asupra corpurilor se exercită
forţe şi cupluri de natură magnetică şi funcţia de punct care îl caracterizează.
Inducţia magnetică în vid
Pentru explorarea câmpului magnetic se utilizează un mic corp de probă încărcat cu sarcină
electrică. În afara condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească corpul de probă pentru studierea
câmpului electric în vid, pentru studierea câmpului magnetic trebuie să fie magnetizat. Dacă două
mici corpuri de probă încărcate cu sarcină electrică nu sunt acţionate de o forţă exterioară
suplimentară forţei coulombiene, ele nu sunt magnetizate.
Pentru detectarea speciilor de mărimi magnetice, se măsoară forţa magnetică asupra
 
corpului cu sarcina de probă q şi viteză v , suplimentară faţă de forţa electrică Fqv .

Se constată că forţa magnetică Fmq depinde de sarcina corpului de probă q , de viteza lui

relativă şi de poziţia în câmp reperată de raza vectoare r .
   
Fmq  Fmq (q, v , r )

Experimental, se constată că:

- direcţia forţei magnetice depinde de poziţia corpului de probă şi de viteza sa, dar nu de
sarcină;
- sensul pe direcţia forţei este dependent doar de sarcină. Deci sarcina electrică intervine ca
factor în expresia forţei magnetice.
 
Fmq  qf m (v , r )

1
 
f m (v , r ) este forţa magnetică exercitată asupra corpului încărcat cu sarcina +1C.
- într-un punct oarecare din câmp, la viteze diferite ale corpului de probă, forţele magnetice

sunt perpendiculare pe v ;
v  Fmq  qv f m (v , r )  0

- într-un punct oarecare din câmp, la aceeaşi sarcină electrică, forţa magnetică este funcţie
liniară de viteză, adică satisface relaţiile:
   
Fmq (v , r )  Fmq (v , r )
         
Fmq (1v1  2 v2 , r )  1 Fmq (v1 , r )  2 Fmq (v2 , r )

unde 1 , 2 ,  sunt scalari reali.

 
- vectorul Fmq perpendicular pe v şi funcţia liniară de viteză, este egal cu produsul vectorial
  
dintre viteza v şi un vector axial, depinzând numai de raza vectoare r , notat Bv (r ) .
   
Fmq (v , r )  qv  Bv (r )

Mărimea vectorială de stare a câmpului magnetic în vid, care multiplicată cu produsul

 
între sarcina electrică q şi viteza corpului de probă v determină forţa magnetică Fmq care se

exercită asupra corpului de probă, se numeşte inducţie magnetică în vid, Bv .

Unitatea de măsură a lui Bv corespunde vectorului câmp în care asupra corpului de probă
încărcat cu sarcina electrică de 1C, având viteza de 1m/s în direcţia în care forţa este maximă,
acţionează o forţă magnetică de 1N. sin   1

B 
v si 
Ansamblul liniilor de câmp magnetic constituie spectrul magnetic. Câmpul magnetic este

omogen şi uniform dacă în fiecare punct, vectorul Bv are aceeaşi orientare şi valoare, liniile
inducţiei fiind paralele şi echidistante.
Fie o curbă  închisă. Totalitatea liniilor de câmp prin punctele curbei  alcătuiesc o
suprafaţă S  numită tub magnetic. Ca şi în câmp electric, nici o linie de câmp nu înţeapă suprafaţa
tubului, iar numărul liniilor de câmp prin orice suprafaţă transversală este acelaşi. Dacă aria
secţiunii transversale este infinit mică, tubul se numeşte elementar.

2
 CURENT ELECTRIC DE CONVECŢIE

Forţa magnetică Fmq asupra corpurilor încărcate cu sarcini electrice aflate în mişcare într-

un câmp magnetic este condiţionată de valorile nenule ale sarcinii şi vitezei.

dA n
v
 
J v   v v
ir x x
v  dt  cos 
x

ρv

Sr

Anularea oricărei mărimi din acestea, implică anularea forţei magnetice. Se introduce o
nouă mărime, derivată, definită prin efectele mecanice, magnetice ale corpurilor mobile încărcate
electric. Mişcarea corpurilor încărcate cu sarcină electrică, constituie curent electric de convecţie.
Curentul de convecţie nu este însoţit de efecte calorice şi chimice. Efectele mecanice,
magnetice (de producere de câmp magnetic) şi efectele electrice nestaţionare sunt similare.
Analogia dintre efectele mecanice şi magnetice, care însoţesc curenţii de conducţie şi
convecţie, permite caracterizarea acestuia din urmă cu o mărime derivată, scalară, similară
intensităţii i .
Se numeşte intensitate a curentului de convecţie iv , mărimea globală referitoare la o

suprafaţă deschisă S  cu sensul de referinţă al curbei  asociat după regula burghiului drept,
sensului vitezei v a corpului încărcat cu sarcina q .
Considerăm:

- v viteza locală a mediului în care sarcina este repartizată cu densitatea de volum  v (r , t ) ;

- d 2 q  sarcina care trece prin elementul de volum;

 
- dv  n dA  v  dt are expresia d 2 q   v dv `   v v  n  dAdt

3
 Intensitatea curentului de convecţie elementar div prin elementul de suparfaţă dA se

d 2q
obţine: div    v v  n  dA .
dt
dq
Integrând în raport cu sarcina, rezultă relaţia iv  .
dt
Integrând pe suprafaţă S  , se obţine: iv    v  v  n  dA .
S

Mărimea vectorială J v   v v al cărei flux prin suprafaţă deschisă S  este curentul de

convecţie iv , se numeşte densitate a curentului de convecţie:

iv   J v  n  dA
S

Rezultă că pentru 
(n , v )  0, 
2
 curentul de convecţie este pozitiv pentru  0. şi este
v

negativ iv 0 pentru  v 0.

DENSITĂŢI DE VOLUM ŞI SUPRAFAŢĂ ALE FORŢEI MAGNETICE

 
Forţa magnetică elementară dFmq asupra sarcinii dq aflată în mişcare cu viteza v în
  
câmp magnetic de inducţie Bv se calculează cu relaţia: dFmq  dqv  Bv .

Dacă sarcina este distribuită cu densitatea de volum dq  v dv , atunci densitatea de


 dFmq  
forţă este: f mq   v v  Bv  J v  Bv numită densitatea de volum a forţei magnetice. Dacă
dv
sarcina este distribuită cu densitatea de suprafaţă  A , atunci dq   A dA şi mărimea:

 dFmq
f mqA    Av  Bv  J A  Bv .
dA

Pentru sarcina distribuită cu densitate de linie forţa elementară dFmq exercitată

asupra elementului de linie ds  al firului C se calculează cu relaţia:
 
dFmq (v , r )  dq  v  Bv unde dq  v dv
 
dFmq  vv dv  Bv  J v  Bv dv

4
  
   
 
luând J  ds' , rezultă J v  Bv dv  J v  Bv A 'ds'  ds'Bv J v  A '  ds'Bviv
Deci forţa magnetică asupra firului are expresia:
  
Fmq  iv  ds'  Bv
c

corespondenţa între curenţii de conducţie şi convecţie este:

CONDUCŢIE CONVECŢIE
dq dq
i i
dt dt
 
J Jv
i   Jn dA iv   J v  n  dA
  
dFmi  ids  Bv dFmq  dqv  Bv
  
f m  J  Bv  
f mq   v  v  Bv
   
f ms  J e  Bv f mqs   A  v  Bv
 
Fm  i  ds  Bv  
Fmq  iv  ds  Bv


Din punct de vedere al efectelor mecanice, forţei Lorentz Fmq îi corespunde forţa

magnetică Fmi exercitată asupra conductorului filiform parcurs de curentul de conducţie i având
conturul  identic cu curba închisă C a firului încărcat cu sarcină electrică:
  
Fmi  i  ds '  Bv


ds '
Bv
 i 
dFmi


Introducerea mărimii Bv se poate face cu oricare dintre curenţii de convecţie sau de
conducţie. Experimental, se preferă curentul de conducţie deoarece este mai simplu de măsurat
forţa exercitată asupra conductorului fix decât asupra firului încărcat cu sarcină electrică în
mişcare.
5
 MOMENT MAGNETIC. STAREA DE MAGNETIZARE

În afară de conductoarele parcurse de curent de conducţie şi de corpurile încărcate cu

sarcini electrice în mişcare se pot exercita acţiuni ponderomotoare şi asupra unor corpuri situate în
câmp magnetic, dintre care cele mai importante sunt cele feromagnetice. Materialele din această
clasă chiar fără tratament prealabil, produc câmp magnetic, la fel ca sarcinile în mişcare sau
curentul de conducţie.
Starea corpurilor care în câmp magnetic sunt acţionate de cupluri şi forţe suplimentare faţă
de cele condiţionate de starea lor electrocinetică sau de starea de încărcare cu sarcină electrică în
mişcare se numeşte stare de magnetizare sau polarizare magnetică. Corpurile în stare de
magnetizare se numesc magnetizate.

Considerăm un câmp magnetic de inducţie Bv în care se aduc într-un punct, mici corpuri
magnetizate, de exemplu bucăţi de fier. Ele nu pot fi considerate puncte materiale, deoarece sunt
acţionate de cupluri. Lăsate libere se constată că pentru o anumită orientare, cuplul se anulează.

Dreapta trasată pe corpul imobil şi orientată în sensul lui Bv se numeşte axă de magnetizare.

În orice poziţie s-ar afla corpul, rotit în jurul axei de magnetizare de versor u m , cuplul
 
rămâne neschimbat, axa de rotaţie formând cu versorul u m şi vectorul Bv un triedru drept în
axă de rotaţie
poziţia de cuplu maxim.
 În poziţii de cuplu
um
 maxim
Bv

Notăm cu m funcţia care depinde numai de starea de magnetizare a corpului.

Analog cu starea de polarizare, cuplul magnetic are expresia:
  
C m  m  Bv
 
mărimea m  mu m care caracterizează starea de magnetizare a micului corp magnetizat se
numeşte moment magnetic. El este o mărime primitivă. Dimensional el este o mărime secundară.

Forţa exercitată asupra unui mic corp magnetizat

      
Se stabileşte ca şi forţa electrică F p şi se obţine Fm  grad  m B v   mgrad Bv
 
  
Deoarece produsul scalar m Bv creşte cu modulul vectorului Bv , forţa magnetică Fm tinde
să deplaseze corpul magnetizat spre câmpul mai intens.
6
 
Dacă câmpul este uniform, Fm  0 şi corpul este acţionat doar de cuplu.
Deci acţiunile ponderomotoare, constau din:

- forţa magnetică Fm nenulă numai în câmp magnetic neomonogen;
 
- momentul rezultant C me care conţine o componentă datorită forţei Fm şi o componentă de
    
forma: Cme  r  Fm  Cm  r  m grad Bv  m  Bv

C me - datorită momentului magnetic ( m )

- datorită forţei Fm
r - raza vectoare a punctului în care se găseşte corpul magnetizat, în raport cu originea
referenţialului.
 
Comparând expresiile lui Fm şi C me cu expresiile similare pentru câmp electric, se constată
 
că nu intervin termeni similari lui qE v şi r  qEv . Deoarece în natură nu există forţe magnetice
 
paralele cu Bv , de tipul qBv .

Deci nu există sarcină magnetică adevărată q m , de tipul sarcinii electrice adevărate.


În SI unitatea de măsură a momentului magnetic este A  m 2 . 
 
Magnetizaţiile M şi M s

Prin fragmentarea macroscopică a unui mic corp magnetizat, fiecare element de volum v `

are un moment magnetic m . Starea de magnetizare a unui corp finit se caracterizează local prin
mărimea vectorială egală cu densitatea de volum a momentului magnetic, numită magnetizaţie.
  
m dm
M  lim 
v '  0 v ' dv '
 
şi momentul magnetic este integrala de volum a magnetizaţiei m   Mdv 
v

Liniile vectorului M sunt situate în interiorul corpului.
O folie de grosime neglijabilă faţă de dimensiunile suprafeţei şi magnetizată se numeşte
foiţă magnetică. Mărimea vectorială egală cu densitatea de suprafaţă a momentului magnetic se
numeşte magnetizaţie de suprafaţă (superficială, respectiv puterea foiţei magnetice) M s sau  m .

7
  m dm
M s  lim 
A0 A dA

Momentul magnetic rezultat al foiţei magnetice este egal cu integrala magnetizaţiei


superficiale M s , efectuată pe suprafaţa S.

m   M s dA
S

M Si  A m
M s Si  A

ENERGIA DE INTERACŢIUNE A UNUI MIC CORP MAGNETIZAT

Ca şi în câmp electric, lucrul mecanic elementar dLm al unui mic corp magnetizat de
 
moment magnetic m , invariabil în timp şi situat în câmp magnetic de inducţie Bv este 0, iar

forţele magnetice conservative derivă din energia potenţială Wm .

 
dLm  dWm  m  dBv

Dacă momentul magnetic este exclusiv permanent m p se obţine prin integrare, energia de
 
interacţiune a micului corp magnetizat Wm  m p  Bv .

Dacă momentul magnetic este exclusiv temporar mt şi proporţional cu Bv , deci
 
magnetizaţia este liniară mt   m B v unde  m  polarizabilitate magnetică, energia magnetică are
expresia:

v
  
 1 
Wm     m Bv dBv   mt Bv
2

MODELUL AMPERIAN AL CORPURILOR MAGNETIZATE

În regim staţionar, unui corp magnetizat i se asociază o repartiţie fictivă de curent electric,
echivalentă atât din punct de vedere al acţiunilor ponderomotoare exercitate de un câmp din
exterior, cât şi din punct de vedere al producerii unui câmp magnetic.

8
 BUCLA ELEMENTARĂ DE CURENT
ACŢIUNEA PONDEROMOTOARE ASUPRA EI

a) Vectorul arie al unei bucle

Se numeşte buclă elementară de curent, un conductor filiform, parcurs de curent i m ,

formând o curbă  de arie plană foarte mică (spiră de probă). Pentru orice suprafaţă deschisă S 

care se sprijină pe ea, se defineşte un vector arie A care depinde numai de forma curbei  , fiind
un invariant al acesteia.


0 r0 0 Considerăm un punct arbitrar
0 şi vectorul său de poziţie r .
 r' 
r dr - elementul de lungime al
curbei.
i
i

dr


Vectorul arie elementară dA al triunghiului format de elementul d r şi razele vectoare ale
extremităţilor acestuia orientat în sensul asociat după regula burghiului drept sensului curbei  ,
are expresia:
 1
dA  r  dr
2

Integrând se obţine vectorul arie A
 1
A   r  dr
2
Pentru a arăta că expresia obţinută este invariantă în raport cu punctul O, considerăm un
 
punct oarecare O ' şi r ' raza vectoare a elementului dr  dr ' . Vectorul arie A' în raport cu punctul

O ' , calculat cu relaţia anterioară are expresia:


A'   r '  dr   r  r0  dr   r  dr  r0   dr   r  dr
1 1 1 1 1
2  2  2 2 
2

9
 Deoarece  dr  0


Deci vectorul arie este independent de alegerea punctului O.


b) Acţiuni ponderomotoare în câmp magnetic uniform. Forţa magnetică Fmb asupra buclei
de curent, se calculează cu relaţia:
 
Fmi  i  ds '  B 'V ,


care devine:
  
Fmb  im  dr '  Bv  im   dr '   Bv  0
  
deoarece  dr '  0


Deci forţa exercitată asupra unei bucle de o formă oarecare în câmp magnetic uniform este
nulă.
Fmb  0
În raport cu un punct oarecare, O, cuplul elementar dCb al forţei elementare

dFm  idr `  Bv are expresia:

dCb  r  dFm  im r  dr '  Bv  

 
dCb  im dr ' Bv r   im Bv r dr '

Dublul produs vectorial a trei vectori A  B  C  este un vector obţinut prin înmulţirea

vectorului A cu vectorul B  C , având expresia:

A  B  C   B A  C   C  A B  FORMULA LUI GIBBS
Integrând, se obţine:

 
Cb  im ( Bv  r )dr '  im Bv (r dr ' )
 

Ultimul termen se poate pune sub forma:

1 
im  Bv (r dr ' )  im  Bv d  r 2 
  2 

El se anulează deoarece este integrală curbilinie pe o linie curbă închisă a unei diferenţiale
totale exacte.

10
 Considerăm relaţia lui Stokes:

 Vdr   dA  grad V   n  grad V dA

 S S

câmp uniform

 
şi grad ( Bv  r )  Bv grad r  r grad Bv  Bv  rot r  r  rot Bv

Deoarece Bv este constant, expresia cuplului C b se transformă astfel:

Cb  im  Bv  r dr '  im  dA  grad Bv  r   im  dA  Bv
S S


Deoarece S
dA  A , rezultă:

Cb  im A  Bv

Mărimea vectorială egală cu produsul intensităţii curentului i m prin vectorul arie A al

unei bucle se numeşte moment magnetic al buclei elementare de curent, prescurtat momentul
buclei sau moment amperian mb .
 
mb  iA
şi

Cb  mb  Bv

c) Acţiuni ponderomotoare în câmp magnetic neuniform: lucrul mecanic elementar dLm

 
efectuat prin deplasarea elementară ds a buclei de curent sub acţiunea forţei magnetice Fmb , are
expresia:

 

dLm  Fmb  ds  im ds  dr  Bv  im  Bv  ds dr
 

 
 
dLm  im  rot Bv  ds dA
S

 
  
rot Bv  ds  ds grad Bv  ds divBv

şi fiindcă div Bv  0 (Inducţia magnetică în vid este un câmp de vectori solenoidal) relaţia devine:

 

dLm  im  ds grad Bv dA  ds grad B v  im dA
S
  s

11
   

dLm  dAgrad Bv mb
dLm  ds grad Bv mb 
Fmb  grad mb  Bv 


12
 ECHIVALENŢA ÎNTRE UN MIC CORP MAGNETIZAT ŞI O BUCLĂ DE CURENT

Se constată o analogie între acţiunile ponderomotoare exercitate de un câmp magnetic

exterior asupra unui mic corp magnetizat şi asupra unei bucle de curent.
Rezultă că în regim staţionar, un mic corp magnetizat de moment m şi o buclă de curent de
moment mb sunt echivalente, dacă este satisfăcută relaţia:
  
m  lim iA  mb
i 
A 0

F m  grad (m Bv )

Deci: F mb  grad (mb Bv ) sunt egale


C m  m  Bv
  sunt egale
Cmb  mb  Bv

Partea a doua, referitor la echivalenţa câmpurilor se demonstrează ca şi pentru corpul

 
polarizat electric şi dipolul electric. Fie Bv (r ) vectorul inducţiei magnetică în punctul M în care
se găseşte micul corp magnetizat, respectiv bucla de curent. Câmpul magnetic care stabileşte
acţiunile ponderomotoare se presupune stabilit de o buclă de curent în punctul P. În regim
staţionar se confirmă principiul acţiunii şi reacţiunii. Forţele şi câmpurile exercitate de bucla din P
asupra corpului magnetizat şi buclei parcurse de curent, sunt egale şi de sens contrar cu forţele şi
corpurile exercitate de acestea asupra buclei din P.

CURENT ELECTRIC AMPERIAN

Deoarece un mic corp magnetizat se poate înlocui cu o buclă de curent, fiecărei porţiuni
elementare a unui corp finit magnetizat i se poate substitui un sistem de bucle de curent parcurse
de curenţi numiţi amperieni sau moleculari. Unui fragment de corp de forma unei prisme cu baza

A şi înălţimea s  , având magnetizaţia M orientată  pe A, cu momentul magnetic
     
elementar m, m  M  v '  M (A  s )  (M  s)   A

i se asociază bucla de curent de arie A şi curent amperian elementar im cu momentul buclei

mb  im  A

-1-
  
Identificând expresiile momentelor magnetice m şi mb rezultă relaţia între curentul

elementar im repartizat pe suprafaţa laterală a prismei şi magnetizaţia M ,
 
im  M  s 
la limită:
 
dim  Mds  .
Deci: În regim staţionar, orice corp magnetizat poate fi înlocuit printr-o buclă elementară
 
al cărei curent amperian dim  Mds  . (Înlocuirea se face din punct de vedere al câmpului magnetic
produs).

DENSITATEA DE CURENT AMPERIAN

Fie o suprafaţă Sг deschisă, trasată în interiorul unui corp magnetizat. Se fragmentează


corpul în prisme elementare ale căror muchii s  sunt tangente curbei г.
Fiecărei prisme îi corespunde curentul amperian elementar dim dat de relaţia: dim  Mds 
Integrând, se obţine intensitatea curentului amperian prin suprafaţa Sг, egală cu circulaţia
magnetizaţiei.

imS   Mds 
r

Transformând integrala de linie într-o integrală de suprafaţă, se obţine:

 
imS   rot M ndA   J m n dA
S S


deci densitatea curentului amperian este egală cu rotorul magnetizaţiei J m  rot M .

În corpurile magnetizate omogene ( M  const. ) vectorul J m  0. Relaţia anterioară este

valabilă numai în domeniile în care magnetizaţia M este funcţie continuă de punct.

-2-
 TEORIA CÂMPULUI MAGNETIC STAŢIONAR
(LAPLACEAN)

Teoria câmpului magnetic staţionar în vid este o subteorie a teoriei macroscopice a

câmpului electromagnetic şi se elaborază pe baza teoriilor lui Biot, Savart, Laplace, Ampere, a
principiului superpoziţiei şi a principiului acţiunii şi reacţiunii. Conform principiului superpoziţiei,

inducţia magnetică Bv într-un punct din vid, datorată la n curenţi electrici, ik este egală cu suma

inducţiilor Bvk pe care le-ar produce în fiecare punct, curenţi ik.

Experienţele lui Ampere

Fie C1 şi C2, două conductoare filiforme, paralele, rectilinii, dispuse paralel, la o distanţă r
mult mai mică decât lungimea lor, şi parcurse de curenţii i1 şi i2.
 
Forţele lui Laplace F12 şi F21 care se exercită asupra unei porţiuni de lungime l, din
primul şi respectiv al doilea fir au următoarele proprietăţi:
 
 Satisfac principiul acţiunii şi reacţiunii F12 = - F21 ;
 Forţele sunt de atracţie dacă curenţii sunt de acelaşi semn şi de respingere, dacă sunt de
semne contrare;
 În valoare absolută, ele sunt proporţionale cu produsul curenţilor i1, i2 şi lungimea l şi
invers proporţionale cu distanţa r.
2i1i2l
F12  F21   m
r

unde: ∆m este o constantă universală care se referă la proprietăţile magnetice ale vidului, având
0
expresia: m 
4
În SI, 0  4 107 N
A2

În SI, unitatea de măsură a permeabilităţii vidului este H .

m

-3-
 Inducţia magnetică a unui fir rectiliniu, infinit lung, parcurs de curent

Forţa magnetică F12 ce se exercită asupra unui fir C1, de lungime l, se poate calcula cu

0i1i2l 
relaţia: F12  i1  ds1  Bv12  u12
C1 2r
 
 u12 este versorul forţei F12 ;
 integrala s-a făcut pe lungimea l;

 Bv12 este inducţia magnetică stabilită de conductorul 2 în punctele conductorului 1.
Din motive de simetrie, inducţia magnetică în vid are aceiaşi valoare în toate punctele din
lungul conductorului C1.
  ii l 
Deci: i1l  Bv12  0 1 2  u12
2r
 
Notăm cu u1 versorul orientat în sensul de referinţă al curentului i1 şi e  versorul tangenţial
  
e  u1  u12 .

 0 i2 
Bv12  e .
2r
Cu aceasta,

O expresie similară se obţine pentru vectorul Bv 21 . Un conductor filiform, rectiliniu şi
infinit lung, parcurs de curentul i, produce un câmp magnetic a cărui inducţie magnetică în vid are
i
expresia: Bv  0 e
2r
Bv este situat în plane transversale pe fir, tangent la cercul de rază r cu centrul în centrul
conductorului şi orientat în sensul de rotire al burghiului drept ce avansează în sensul curentului i.
Liniile de câmp sunt cercuri concentrice şi închise.

Cu relaţia determinată se poate determina Bv în vecinătatea unui conductor, la o distanţă r

« rc (raza de curbură a acestuia).

r « rc
rc

-4-
Teorema lui Biot - Savart - Laplace

Câmpul magnetic al firelor conductoare unghiulare AOB, de deschidere 2   cu laturi

2
semidrepte infinit lungi parcurse de curent continuu a fost studiat de Biot şi Savart.

Ei au dedus expresiile inducţiei magnetice Bvi într-un punct situat pe bisectoarea

interioară, respectiv Bve într-un punct pe bisectoarea exterioară la distanţa r de una din laturi.

A
i1

 Bve  
Bvi Bv i Bv
 O 
une
u ni

i1
B
A1
A2
i
i

P1  O


a
B1 B2

i i
A1 A2

b
B1
B2

-5-
 i
r Bv  0

c
0i
Bvi  1  cos  uni
2r
0i
Bve  1  cos  une
2r
Vectorii inducţiilor celor două puncte au sensuri opuse:
 
u ni  u ne
Rezultatele sunt comparabile cu cele obţinute de Ampere.

Dacă 2   conductorul devine rectiliniu şi Bvi , Bve devin egale cu inducţia

conductorului rectiliniu.

Dacă   0 Bve  0 ; inducţia magnetică a două conductoare filiforme, semidrepte infinite

parcurse de curenţi în sensuri opuse şi infinit apropiate este nulă în punctele situate pe semidreapta
infinită în prelungirea lor.
Considerăm un punct P1 situat pe bisectoarea interioară a conductorului A10B1.
  
Bv  Bvi1  Bve 2

Bvi1 - este inducţia stabilită de conductorul A10B1

Bve 2 - este inducţia stabilită de conductorul A20B2
 i  i
Bv  0 1  cos    1  cos   u ni  0 u ni
2r r

Din punct de vedere al efectelor magnetice, sistemul celor două conductoare este identic cu
două conductoare rectilinii, infinit lungi, distincte, formând unghiul 2 şi parcurse de curenţii i în
sensuri opuse (b).
Deci: Într-un punct P1 situat pe prima bisectoare la distanţa r de unul din fire, inducţia

magnetică Bv este de două ori mai mare decât inducţia magnetică a unuia din fire, presupus
rectiliniu.
  i
Bv  0 e
r

-6-
 Dacă în lungul bisectoarei interioare a unui conductor unghiular AOB de deschidere 2
parcurs de curentul i se introduce un al doilea COD, de deschidere nulă parcurs de acelaşi curent i,
inducţia într-un punct pe bisectoarea exterioară este datorată doar conductorului AOB.
Cele două conductoare sunt identice din punct de vedere al efectelor magnetice în punctele
situate pe bisectoarea exterioară, cu două conductoare unghiulare AOC şi BOD, cu aceiaşi
deschidere  şi având laturile apropiate parcurse de curentul i în sensuri opuse. Din motive de

simetrie, fiecare din conductoare participă egal la crearea câmpului magnetic de inducţie Bve în
punctul Pe.

C
O Pe
D

C α (
Pe
O
D α(

α( Pe

-7-
 În consecinţă, un conductor unghiular de deschidere α parcurs de curentul i, stabileşte într-

un punct P situat la distanţa r de prelungirea unei laturi (oricare) o inducţie magnetică Bv , egală

cu jumătate din inducţia Bve .
 i 
Bve  0 1  cos  une
4r
 i 
Bv  0 (1  cos  )u ne
4r

FORMULA LUI BIOT - SAVART - LAPLACE

Generalizând expresiile pentru conductori unghiulari, Laplace a găsit expresia inducţiei

magnetice a unei repartiţii oarecare de curenţi de conducţie în regim staţionar.
Alăturat conductorului AO1B de deschidere α, parcurs de curentul i se consideră
conductorul CO1O2D cu latura CO1 infinit apropiată de BO1 şi O1O2 infinit mică în prelungirea
laturii AO1.

A
i

B O1 R
( Pe
dα 
C u ne
r
O2
i
D

Prelungirea laturilor BO1 şi DO2 se intersectează în Pe, formând . Inducţia magnetică


Bv ( ) în Pe, stabilită exclusiv de curentul din conductorul AO1B are expresia:
 i 
Bv  0 1  cos  u ne .
4r
Dacă conductorul CO1O2D este parcurs de curentul i al cărui sens de referinţă în latura
CO1 este opus curentului din latura BO1, sistemul conductoarelor AO1B şi CO1O2D este
echivalent cu conductorul unghiular AO2D de deschidere   d .

-8-
 
Inducţia magnetică Bv (  d ) stabilită de conductorul AO2D în punctul Pe se calculează cu relaţia:

 i 
Bv (  d )  0 1  cos(  d ) u ne
4r
Dezvoltând în serie Taylor funcţia cos  d  ,
 i  cos    
Bv   d   0 1   cos   d  u ne
4r    
  i 
Bv (  d )  Bv ( )  0 sin  d u ne
4r

i
ds 
dα
B R
( Pe
O1 ) α 
C α+dα u ne
r
O2
i
M
D

C O1 R
)α dα Pe
dα 
u ne
O2
D ds 

Contribuţia dBv ( ) la inducţia magnetică în punctul Pe dată de conductorul CO1O2D este

 
egală cu diferenţa între Bv (  d ) şi Bv ( ) .
  i 
dBv ( )  Bv (  d )  Bv ( )  0 sin  d u ne
4r
Notând segmentul O1O2 cu ds  , din triunghiul O1O2Pe, rezultă:
ds sin   Rd
din  O1 Pe M r  R sin  .

-9-
 Înlocuind în expresia lui dBv (d ) următoarele valori ale lui dα şi r,

ds 
d  sin 
R
r  R sin  şi
  i ds sin    i ds  R
dBv (d )  0  une  0 
4 R 2
4 R3

Un conductor unghiular teşit, de deschidere infinit mică dα parcurs de curentul i stabileşte

în punctul de intersecţie a prelungirilor laturilor semiinfinite, inducţia magnetică elementară dBv .
Fie un conductor de formă oarecare, de exemplu o spiră de contur Γ parcursă de curentul i.
Pentru a calcula inducţia în punctul P se duc semidrepte radiale formând între ele unghiuri dα.
Fascicolele semidreptelor împart conductorul spiră într-o infinitate de elemente ds  ; se
construieşte pentru fiecare element ds  conductorul teşit ale cărei laturi semiinfinite sunt
semidrepte radiale. Se observă că laturile semiinfinite aparţinând la două laturi ds  infinit
apropiate, sunt infinit apropiate şi parcurse de curenţi în sensuri opuse. Contribuţia la inducţia
magnetică în punctul P este nulă.

Deci, inducția în punctul P se datoreşte doar elementelor ds  ale conductorului г şi este


egală cu integrala inducţiilor elementare dBv .

 i ds   R
Bv  0 
4  R3

Deoarece elementul de conductor ds  este egal cu creşterea dR a razei vectoare R după
0i dR  R
curba Γ, formula lui Biot-Savart-Laplace se poate scrie sub forma: Bv 
4 
 R3
.

- 10 -
 Pentru curenţii din conductoare masive, se consideră un
conductor masiv parcurs de curentul i care se repartizează cu

densitatea de curent J (r ) . Inducţia magnetică dBv stabilită de
ds ` n tubul elementar de curent di  Jn dA , într-un punct Pr  din vid
J
r R  0 di ds `  R
se calculează cu relaţia: dBv  
r 4 R3
O P
 0 ( Jn )dA ds   R
dBv  
4 R3

Pentru tubul de curent în care J  ds  dA , vectorii J , ds  se pot substitui, iar dv  ds   dA .
  J (r )  R
dBv  0  dv 
4 R3
Integrând în raport cu volumul conductorului, se obţine formula inducţiei magnetice în vid,
stabilită de conductoare masive parcurse de curenţi:
  J (r )  R
Bv (r )  0
4  R3
dv
v

TEOREMA FORŢELOR ELECTRODINAMICE

(AMPERE - GRASSMANN)

Cu ajutorul formulei stabilită de Biot - Savart - Laplace s-a stabilit expresia forţelor
electrodinamice în regim staţionar între curenţii filiformi oarecare generalizând rezultatele
obţinute de Ampere.

Considerând două conductoare Γ1, Γ2 parcurse de curenţii i1 şi i2. Forţa electrodinamică F12
asupra conductorului Γ1 se calculează cu relaţia:
 
F12  i1  ds1  Bv12
1

unde: Bv1 2 este inducţia stabilită de Γ2 în punctele conductorului Γ1

 0 i2 ds2  R21
Bv12 
4 
2
R21
3
.

- 11 -
 1 2
i1 i2
dF21
R12 ds1 R12 R21
ds1 ds 2
dF12 dF21
dF12

Înlocuind expresia inducţiei în expresia forţei, rezultă:

0i1i2 d s2  (ds1  R21)
F12 
4 
1 2 3
R21

şi analog, asupra conductorului 2 , forţa electrodinamică F 21

0i1i2 d s2  (ds1  R12 )

F 21 
4 2 1 R123

Dezvoltând dublul produs vectorial cu relaţia lui Gibbs, se obţine:

0i1i2 ds1  (d s2  R 21) 0i1i2 R 21  (ds1  d s2 )
F 12 
4 1 2 R213

4 
1 2 3
R21

R 21 1  1 
deoarece ds1  3
  ds1
 grad   d  
R21 R21  21 
R

şi prima integrală se anulează

0i1i2 R 21  (ds1  d s2 )
F 12  
4  1 2 3
R21
şi analog,
0i1i2
R12  (ds1  d s2 )
F 21  
4
R123  1 2

Cele două relaţii se numesc formulele lui Ampère-Grassmann.

Deoarece R12   R 21 , forţele F 12   F 21

- 12 -
 Deoarece inducţiile B v12 şi Bv2 1 nu pot fi interpretate ca superpoziţii ale inducţiilor

elementare d B v12 şi dBv21 , nici forţele elementare egale cu diferenţialele expresiilor nu pot

satisface principiul acţiunii şi reacţiunii.

ds1  (ds1  R 21) d s 2  (ds1  R12 )

3

R21 R123

Dacă se iau în considerare diferenţialele expresiilor finale, forţele elementare

corespunzătoare satisfac principiul acţiunii şi reacţiunii.
R12  (ds1  d s2 ) R 21  (ds1  d s2 )
 3
 3
R12 R21

INTENSITATEA CÂMPULUI MAGNETIC ÎN VID

Este mărimea vectorială egală cu raportul între inducţia magnetică şi permeabilitatea
magnetică  0 .

Bv
Hv 
0

Relaţia este similară cu relaţia între D si E .

CÂMPUL MAGNETIC AL BUCLEI DE CURENT

Inducţia magnetică a unei bucle de curent în vid Bv se calculează cu relaţia:

 0 i ds   R  i dR R
Bv 
4  R

3
sau Bv  0 
4 R3 

deoarece

ds

`
F  
S
n grad F  n  rot F  n divF dA
R 1
dacă F  3
  grad ` şi div F  0
R R
1
şi rot  grad   0,
R

- 13 -
 Formula lui Biot-Savart-Laplace se poate pune sub forma:
  R  d A 
Bv  
0i
4 S  R
i
n grad  3 dA   0  grad 
4 S 3



R  R  
`
ndA`  d A

0i d A
Bv   grad  R 3
4 S 
R

d A
Notăm    R = unghiul solid sub care se vede curba curentului filiform  din
S R3

punctul în care se calculează câmpul.

Mărimea scalară
i
Vm   se numeşte potenţial magnetic scalar neuniform.
4
oi d A
Revenind, Bv  
4
grad R R3
S

Deoarece cea mai mare dintre dimensiunile buclei este mult mai mică decât distanţa R la
care se calculează câmpul, rezultă:

oi R   m R 
Bv   grad  3  d A   0 grad  b 3  unde,  d A  A şi iA  mb
4  R S 

4  R  S

1 mb  R
Mărimea scalară Vb   este potenţialul magnetic scalar al buclei elementare de curent.
4 R3

- 14 -
 
Cu aceasta, inducţia magnetică în vid Bv şi intensitatea câmpului magnetic H v se
calculează cu formulele:
Bv   0 gradVb
H v   gradVb

TENSIUNEA MAGNETICĂ
Se numeşte tensiune magnetică U m12 mărimea scalară egală cu integrala de linie a

produsului scalar între intensitatea câmpului magnetic în vid şi elementul de arc dealungul
curbei C ce conține punctele P1 şi P2.
2
um12   H v ds
1C

P2

Hv
ds
r2

P1 r
r1

În câmp magnetic uniform, tensiunea magnetică între două puncte 1 şi 2 situate la distanţa
d nu depinde de forma curbei C şi are expresia:
2 2
um   H v ds  H v  ds cos   H v d cos 
1C 1

Integrala de linie a intensităţii câmpului magnetic, efectuată pe o curbă  închisă se

numeşte tensiune magnetomotoare:
umm   H v ds


- 15 -
Teorema lui Ampère
a. Tensiunea magnetică în câmpul unei spire parcurse de curent
Fie C o curbă deschisă de formă oarecare între punctele P1 şi P2 în câmpul unei spire s
parcursă de curent electric i.
Tensiunea magnetică u m12 se calculează cu relaţia:

ds2  R
2   2  i
  H v ds1   ds1
4  R 3
um12 .
1C 1

Hv

i
2
 
ds2 ds1  R  ds1
2
(C)
um12 
4   R 3 1
1C

i
ds2
ds '1     
ds2  R  ds2 R  ds '1  ds2 ds1  R 
rot F  G   FdivG  GdivF  Ggrad F  F grad G

 R 
2
i
um12    rot ds '1  3 dA2
4 1C   R 

 '  R  ' R `
 
2
i R R
um12     ds 1div 3  3 div ds 1   3 grad ds 1  ds 1grad 3 dA2
' '
4 1C S   R R R  R 

0 0 0
R dA2
2 2
R dA2`
um12  
i
  ds1 grad 
i
 
i
1  2 
4 1CS R 3
4 1S
R 3
4
 

Deci, u m12  Vm1  Vm2 .

Dacă punctul P2 se îndepărtează la infinit Vm2  0 şi u m12 este egală cu potenţialul

i
magnetic scalar neuniform Vm1 : um1  Vm1  1
4

- 16 -
 Dacă în formulă se consideră P1 un punct curent P şi P2 punct de referinţă, potenţialul
magnetic VmP în punctul P are o expresie similară cu a potenţialului electrostatic.
P
VmP  Vm0   H v ds
0

unde: Vm0 este potenţialul magnetic de referinţă. Din relaţia anterioară se deduce:
H v   gradVmP(derivată pe direcţia s)

Deoarece rot gradV  0 rezultă rot H v  0
Câmpul magnetic staţionar în vid stabilit de curentul electric de conducţie este irotaţional.

b. Tensiunea magnetomotoare în câmpul unei spire parcurse de curent

Deşi expresiile potenţialului electrostatic şi ale potenţialului magnetic scalar sunt similare,
acesta din urmă nu este o funcţie uniformă de punct.
În câmp electrostatic,  E ds  0 , în câmp magnetic staţionar, relaţia similară nu este mereu


satisfăcută.

 H ds  0

v

O curbă închisă 1 este conexă, respectiv neconexă e cu conturul s al unei spire

parcurse de curent electric i , după cum se înlănţuie reciproc, respectiv nu se înlănțuie.

e

s s
i
i i
(spiră parcursă de curent)
NECONEXĂ CONEXĂ

- 17 -
 =0

Tensiunea magnetomotoare U m în lungul unei curbe închise se calculează astfel: dintr-un

1
punct P1 de potenţial Vm1  i se parcurge curba în sensul ei de referinţă; într-un punct oarecare,
4
P
P, în care potenţialul magnetic este Vm  i , tensiunea magnetică u m1P în lungul curbei între
4
punctele P1 şi P se calculează cu relaţia: U m1P  Vm1  VmP la limită pentru P→P1 după parcurgerea

curbei  se obţine tensiunea magnetomotoare u m :

- 18 -
 lim limVmP
u m  P  P1 u m1P  Vm1  P  P1
În cazul unei curbe neconexe e potenţialul magnetic VmP variază în continuu, în lungul

curbei, ajungând în punctul P1 cu aceeaşi valoare Vm1  lim VmP  Vm1 şi deci u me  Vm1  Vm1  0 .
P  P1

Tensiunea magnetomotoare U me în lungul unei curbe închise e , de formă oarecare,

trasată în vid şi care nu înlănţuie conductoare parcurse de curent electric, este identic nulă.
U me   H  ds  0
e

În cazul unei curbe conexe al cărui sens este asociat sensului curentului din spiră, unghiul
solid variază uniform începând cu punctul P1 şi se anulează în punctul P0.
În continuare, unghiul solid schimbă de semn, întrucât din punctele situate între punctele
situate între P0 şi P0` se vede partea opusă a feţei spirei s , iar în punctul P0`` şi pe porţiunea de

curbă P0`` P1 , se vede din nou faţa pozitivă a spirei. Între punctele infinit apropiate P0` , P0`` , unghiul

solid variază discontinuu, cu  4 .

Într-un punct oarecare P pe porţiunea de curbă P0`` P1 , unghiul solid  p este egal cu

 
 4   p1 şi potenţialul magnetic scalar VmP are expresia:

VmP  i
4   P 
1

4

Pentru tensiunea magnetomotoare U mc se deduce expresia:

umc  VmP1  lim VmP 

P  P1
i
4
 P1 
i
4

4   P1  i 
Tensiunea magnetomotoare în lungul unei curbe închise i de formă oarecare, este egală
cu intensitatea curentului pe care-l înlănţuie.
umc   H  ds  i
i

Tensiunea magnetomotoare depinde doar de curentul electric de conducţie pe care-l

înlănţuie curba  închisă şi nu depinde de modul în care se repartizează în conductoare.
Dacă considerăm suprafaţa deschisă S  care se sprijină pe curba s trasată exclusiv în vid,

curentul electric total pe care-l înlănţuie curba  , este curentul total i s , respectiv solenaţia  s ,

care înţeapă suprafaţa S  .

Relația se poate scrie: um   H  ds  is   s



- 19 -
 s

i

Această relaţie constituie teorema lui Ampère:

Tensiunea magnetomotoare u m în lungul unei curbe închise trasate prin vid, este egală

cu curentul total i s respectiv solenaţia  s prin orice suprafaţă deschisă S  ce se sprijină pe

aceasta.
În cazul unei bobine cu n spire parcursă de curent electric de conducţie, solenaţia bobinei
este N  i şi teorema lui Ampère devine:
um   H v ds  N  i

Unitatea de măsură în S.I. a tensiunii magnetice sau magnetomotoare este amperul,

respectiv amperspiră (solenaţie). Deci unitatea în S.I. a intensităţii câmpului magnetic este
amperspiră/metru.

FLUXUL MAGNETIC ÎN VID

a) în suprafeţe închise şi deschise

Se numeşte flux magnetic, mărimea scalară egală cu integrala de suprafaţă a produsului
scalar dintre inducţia magnetică şi elementul de suprafaţă cu simbolul  S , dacă suprafaţa este

deschisă şi  dacă suprafaţa este închisă  .

S    B n dA
S

   Bv n dA


Fluxul este o mărime derivată care caracterizează global câmpul magnetic referitor la o

suprafaţă şi sensul de referinţă corespunde sensului vectorului n 2 dacă suprafaţa este închisă 

sau sensului vectorului elementului de suprafaţă dA asociat sensului curbei  dacă suprafaţa este
deschisă.

- 20 -
 b) Teorema fluxului magnetic în vid
Ţinând seama de relaţia: div F  G   G rotF  F rotG

divergenţa inducţiei magnetice în vid Bv produs de un curent filiform, se scrie:

0i ds   R oi ds   R
divBv  div    div 0
4  R 3
4  R3

Bv x Bv y Bv z

adică divBv  0 (forma locată)    0
x y z
Deci: Inducţia magnetică în vid este un câmp de vectori solenoidal.
Considerăm relaţia de definiţie a fluxului magnetic printr-o suprafaţă închisă  şi aplicăm
relaţia lui Gauss-Ostrogradski:
   Bv n dA   divBv  dv  0
 v

Relaţia constituie teorema fluxului magnetic în vid.

Fluxul magnetic   prin orice suprafaţă închisă  este nul.
Din anularea fluxului magnetic se deduce inexistenţa sarcinii magnetice.
Fie o curbă  închisă şi S ` , S `` două suprafeţe deschise. Ele alcătuiesc împreună suprafaţa  .
În raport cu normala n a suprafeţei  , orientată din interiorul spre exteriorul suprafeţei
  
 , normala uneia din suprafeţele deschise, de exemplu n  coincide cu n . Normala n  a

suprafeţei S  este de sens opus.

  S   S   0
Deci,
S   S 

Cele două suprafeţe pentru care se verifică relaţia se numesc suprafeţe complementare în
raport cu  .
Cu referiri la o curbă închisă S fluxul magnetic  S este acelaşi prin orice suprafaţă

deschisă S  care se sprijină pe curba  .

- 21 -
LEGEA MAGNETIZAŢIEI TEMPORARE

Dependenţa locală dintre componenta temporară a magnetizaţiei M şi intensitatea
câmpului magnetic H , constatată experimental în regim staţionar se verifică şi în regim variabil în
timp şi constituie legea magnetizaţiei temporare:
În fiecare punct din corp şi în fiecare moment, magnetizaţia temporară este funcţie de

intensitatea câmpului magnetic, M t  M t (H )
Legea magnetizaţiei temporare este o lege de stare şi de material a câmpului
electromagnetic. După modul acestei dependenţe, materialele se clasifică în: izotrope sau
anizotrope, liniare sau neliniare, cu sau fără histerezis.
Un material magnetic este izotrop dacă sub acţiunea unui câmp magnetic având orice
orientare în corp se magnetizează temporar în direcţia câmpului şi este liniar dacă local

magnetizaţia temporară instantanee M t r , t  , este proporţională cu intensitatea instantanee a

câmpului magnetic H r , t  .

M t r , t    m H r , t  ,

 m  susceptivitate magnetică.

Mărimea  m deşi independentă de H depinde de condiţii de natură nemagnetică cum sunt:
temperatura, presiunea, etc.
În tehnică, legea nu se foloseşte sub forma anterioară ci combinată cu legea legăturii între

B , H si M .

 
 
B  0 H  M

astfel că înlocuind, se obţine:  


 
 
B  0 H   m H  0 1   m H
B  H

 0 1   m   0 r
B
şi 
H

 r  permeabilitatea relativă
 0  permeabilitatea absolută a vidului.

Susceptivitatea magnetică χm şi permeabilitatea  sunt mărimi magnetice de material,

dependente de natura acestuia, de starea sa de deformare (determină proprietăţile magnetostrictive

ale materialului şi de temperatură).

- 22 -
 Pentru materialele diamagnetice, r  1,  m  0 , iar pentru materialele paramagnetice

r  1,  m  0 (  r »1 pentru materialele feromagnetice care formează o clasă specială de materiale

magnetice neliniare).

Conservarea componentelor normale ale inducţiei magnetice pe suprafețe de discontinuitate

Considerăm Sd o suprafaţă foarte netedă care separă domeniile 1 şi 2 în care inducţia

magnetică este funcţie continuă de punct.
 
Se consideră cilindrul elementar a cărui generatoare ds este  pe Sd şi n1 , n2 vectorii
suprafeţelor cilindrului, orientate din interior spre exterior.

La limită, ds  0 n1 B1  n2 B2  0 , relația se obține din teorema fluxului magnetic:

    Bv n dA


Deci, pe suprafețe de discontinuitate, componentele normale ale inducției magnetice sunt egale.

- 23 -
 CIRCUITE MAGNETICE

Conform teoremei refracţiei liniilor de câmp magnetic, aceste linii sunt practic
tangenţiale la faţa interioară a suprafeţei corpurilor feromagnetice cu µ>>µ0. La suprafaţa

acestor corpuri se conservă componenta tangenţială a vectorului H .

Rezultă că în interiorul materialelor feromagnetice, componenta tangenţială a inducţiei
B = µH este mare faţă de cea din exterior. Liniile de inducţie sunt deci conduse prin
corpurile feromagnetice aproximativ cum este condus curentul electric prin conductoarele
metalice. Deoarece liniile de inducţie magnetică sunt închise sau practic închise, se numeşte
circuit magnetic un dispozitiv prin care aceste linii trec printr-o succesiune de corpuri
feromagnetice, separate eventual prin intrefier. Partea unui circuit magnetic înfăşurată de
bobine se numeşte miez sau coloană; faţa neînfăşurată se numeşte jug sau armătură dacă este
mobilă; feţele care mărginesc intrefierul se numesc poli: polul nord N (dacă prin faţa
respectivă liniile de câmp ies) şi polul sud S (dacă prin faţa respectivă liniile de câmp intră)
liniile de câmp care nu se închid prin fier şi intrefier (porţiuni utile) ale circuitului magnetic se
numesc linii de dispersie.
Calculul circuitelor magnetice se face cu ajutorul legii circuitului magnetic şi al legii
fluxului magnetic.
Calculul constă în determinarea solenaţiei necesare pentru a stabili un anumit flux
fascicular util sau invers. Calculul aproximativ se face neglijând dispersia magnetică,
considerând fluxul uniform repartizat pe secţiuni şi aplicând legea circuitului magnetic unei
linii care se închide prin fier şi intrefier.

RELUCTANŢA. PERMEANŢA
Considerăm o porţiune neramificată de circuit magnetic care constituie deci un tub de
flux magnetic - suficient de subţire pentru a considera fluxul repartizat uniform în secţiunea
lui, tensiunea magnetică între două puncte 1 şi 2 de-a lungul curbei C (pe axa tubului) este
conform relaţiei:

-1-
 2 2 2
B
U m = ∫ H d s = ∫ Hds = ∫ ds
1c 1c 1c
µ

deoarece B ↑↑ H ↑↑ ds (curba C este o linie de câmp, iar B = µ H se obţine

2
φf 2
ds
U m = ∫ ds = φ f ∫
1c
µA 1
µA

φf este fluxul fascicular, constant în toate secţiunile tubului de flux (adică prin toate

secţiunile porţiunii de circuit magnetic neramificat şi fără dispersie).

Mărimea pozitivă definită de raportul dintre tensiunea magnetică şi fluxul fascicular se
numeşte reluctanţă sau rezistenţa magnetică a porţiuniii de circuit magnetic şi se notează
Um
lm = >0
φf
Reluctanţa unui tub subţire de flux magnetic are expresia:
2
ds
Rm = ∫
1
µA
Dacă materialul este liniar, reluctanţa este o caracteristică a tubului de flux,
independentă de φ f şi de Um.

1
ds
A
H
B

În cazul particular al porţiunilor de circuit omogen (de lungime l, secţiune A=ct şi

l
µ=ct) reluctanţa este Rm =
µA
Inversul reductanţei se numeşte permeanţă.

-2-
 Se poate scrie:
Um=Rmφf
Se observă o analogie formală între această relaţie şi relaţiile circuitelor electrice,
analogie care a făcut ca relaţia anterioară să se numească „legea” lui Ohm pentru circuite
magnetice.
În această analogie, tensiunea magnetică din lungul circuitului magnetic corespunde
tensiunii electrice în lungul circuitului electric; fluxul magnetic fascicular corespunde
intensităţii curentului electric; reluctanţa corespunde rezistenţei electrice.

TEOREMELE LUI KIRCHHOFF PENTRU CIRCUITELE MAGNETICE

TEOREMA 1
Din legea fluxului magnetic
φ Σ = ∫ B ⋅d A = 0
Σ

aplicată unei suprafeţe închise ce conţine şi un nod (punct de ramificaţie) al unui circuit
magnetic, se obţine relaţia:
φ Σ = φ f + φ f + φ f + ... = 0
1 2 3

φf1
Σ
φf 2

φf 5

φf 3

φf 4
Fluxurile se consideră pozitive când sunt îndreptate după normalele exterioare la
suprafaţă (ies din nod) şi negative în caz contrar (intră). În notaţie restrânsă, prima teoremă a

-3-
lui Kirchhoff se scrie analog cu teorema corespunzătoare din electrocinetică Σφfk = 0 şi se
enunţă astfel:
Suma algebrică a fluxurilor magnetice care trec prin laturile unui circuit magnetic
ce conservă într-un nod al acestui circuit, considerate negative când sunt îndreptate spre
nod şi pozitive în caz contrar, este nulă.

TEOREMA A DOUA

θk
φf k

Pentru ochiul considerat se alege un sens de referinţă al parcurgerii sale, adică sensul

de efectuare al integralei de linie al vectorului H .

Se notează cu Rm1, Rm2 ...reluctanţele laturilor, θ1, θ2 ... solenaţiile bobinelor ce
înfăşoară laturile cu Φf1, Φf2 ... fluxurile fasciculare ce trec prin aceste porţiuni de circuit.
Solenaţiile şi fluxurile fasciculare ale laturilor se presupun definite în sensul de
referinţă ales pe ochi. În caz contrat, mărimea respectivă (solenaţia sau flux) intră cu semnul
(-) în ecuaţia care se obţine. Conform legii circuitului magnetic aplicat în regim staţionar sau
cvasistaţionar, relaţia se scrie:
U mmΓ = θ SΓ = Σθ k

Descompunând integrala pe porţiuni:

U m ,mΓ = ∫ ⋅H ⋅ d s = (Σ)⋅ U
Γ
p
mk = Σ Rmk φ fk
( p)
unde Umk este definit şi dat:

Um = Rmφf
Rezultă astfel pentru fiecare ochi, a doua teoremă a lui Kirchhoff:

-4-
 Σθ k = ΣRmk Φ fk

Teorema a doua, se enunţă astfel:

În regim staţionar şi cvasistaţionar, suma algebrică a solenaţiilor care înlănţuie laturile
fără dispersie magnetică a unui ochi de circuit magnetic este egală cu suma algebrică a
produselor reluctanţelor magnetice ale laturilor prin fluxurile magnetice fasciculare care
trec prin ele (adică cu suma căderilor de tensiune magnetică).
Când anumite laturi prezintă dispersie, se poate considera fluxul fascicular de dispersie
ca fluxul unei noi laturi a circuitului magnetic, legată în derivaţie între punctele extreme ale
liniilor de inducţie ale fluxului de dispersie. Reductanţa de dispersie corespunzătoare se
evaluează aproximativ sau se măsoară.

TENSIUNEA MAGNETICĂ ÎNTRE DOUĂ PUNCTE

Se calculează ca mai sus, tensiunea magnetomotoare din lungul unui ochi Γ format din
laturile reţelei între două noduri A şi B care se închide prin aer.
Dacă se parcurge ochiul de la A spre B prin laturi şi de la B spre A prin aer, se obţine:
Σ θ k = Σ Rmk φ fk − U mAB
A→ B A→ B

sau
U mAB = Σ (Rmk φ fk − θ k )
A→ B

analoagă relaţiei din electrocinetică.

φf k

θk
г
A
B

-5-
 RELUCTANŢE ECHIVALENTE

Reluctanţa echivalentă a unei porţiuni de circuit magnetic cu două borne de acces

(două extremităţi de circuit) şi fără solenaţii „pe laturi este egală cu raportul între tensiunea
magnetică aplicată între cele două „borne” şi fluxul fascicular care intră printr-o bornă şi
iese prin cealaltă.
Um
Rme =
φf
a) Circuitul magnetic are n laturi in serie
Din aplicarea teoremelor lui Kirchhoff, rezultă (fluxul acelaşi).

n n n
U m = Σ U mk = Σ Rmk φ f = φ f Σ Rmk şi
k =1 k =1 k =1

n
Rme = Σ Rmk
k =1

Rm1 Rm 2 Rm 3

Rm1 φf Rm 2 Rm 3

Um
U m1 U m2 U m3

Reluctanţa echivalentă a mai multor laturi conectate în serie, este suma reluctanţe lor
laturilor (aceiaşi reluctanţă ca la rezistenţă).

b) Circuitul magnetic are n laturi în paralel.

-6-
 φf 1

Rm1
φf1 φf
Rm1
A φf 2 2

B R m2
R m2
φf φf3
Rm3

φf 3
Rm3

Din aplicarea teoremelor lui Kirchhoff, rezultă:

n n Um n 1 1 n 1
φ f = Σ φ fk = Σ = Um Σ şi =Σ
k =1 k =1 R k =1 R Rme k =1 Rmk
mk mk

Circuitul magnetic al unui electromagnet

Se consideră electromagnetul din figură cu dimensiunile şi permeabilităţile indicate în

figură. Se cere să se determine solenaţia Ni (nr. de amperspire) necesară pentru producerea
unui anumit flux φ

Circuitul magnetic fiind format din laturi în serie rezultă:

l  1 l1 1 l0 1 l2 1 l0 
Ni = φf Σ = φf  ⋅ + ⋅ + ⋅ + ⋅ 
µA  µ1 A1 µ 0 A0 µ 2 A2 µ 0 A0 

-7-
 Ni
φf =
l
Σ l1 A1 µ1
µA

l 0 A0 µ 0

l 2 A2 µ

Teoremele generale ale teoriei circuitelor magnetice

Analogia dintre cele două teoreme ale lui Kirchhoff pentru circuitele magnetice şi cele

două teoreme ale lui Kirchhoff pentru circuite electrice permite să se stabilească în teoria

reţelelor magnetice, teoreme corespunzătoare teoremei reţelelor electrice de c.c. Teoremele

sunt valabile numai pentru circuitele magnetice liniare (μ = ct), adică pentru circuitele

magnetice nesaturate şi a căror laturi nu prezintă dispersie.

În rezolvarea circuitelor magnetice liniare, se pot utiliza: teorema superpoziţiei;

teorema reciprocităţii; teorema fluxurilor în ochiuri.

LEGEA INDUCŢIEI ELECTROMAGNETICE

Forma integrală a legii

Se numeşte inducţie electromagnetică producerea unei tensiuni electromotoare într-

un circuit sau în general în lungul unei curbe închise, datorită variaţiei în timp a fluxului

magnetic care străbate o suprafaţă sprijinită pe axa curbă. Sensul acestei t.e.m. este astfel

încât, efectele ei se opun cauzei care a produs-o (regula lui Lenz).

-8-
 Forma integrală a legii inducţiei electromagnetice se scrie:

dφ SΓ
eΓ = − şi se enunţă astfel:
dt

Tensiunea electromotoare produsă prin inducţie electromagnetică în lungul unei

curbe închise Γ este egală cu viteza de scădere a fluxului magnetic prin orice suprafaţă

sprijinită pe curbă.

Relaţia anterioară se scrie:

d
∫ E ⋅ d s = − dt ⋅ ∫ B ⋅ d A
Γ SΓ
unde ∫
Γ
= E ⋅ d s = eΓ - este tensiunea

electromotoare de-a lungul curbei (notată cu ue deseori), iar φsr = ∫ B ⋅ dA este fluxul magnetic
SΓ

prin suprafaţa Sr sprijinită pe curbă.

În aplicarea legii inducţiei electromagnetice trebuie să se ţină seama de

următoarele:

a) Curba Γ este adesea luată în lungul unui conductor electric filiform; în cazul

general, acest lucru nu este necesar şi curba Γ poate avea orice formă, fiind dusă prin izolanţi

sau prin vid.

b) dacă mediul considerat este în mişcare, curba Γ este ataşată corpului în mişcare (ca

şi legea circuitului magnetic).


c) Sensul de integrare pe curbă Γ (sensul lui ds ) şi sensul normalei n la suprafaţa SΓ,

în raport cu care se calculează fluxul (adică sensul lui dA = n dA ), sunt asociate după regula

burghiului drept. Dacă s-ar utililiza regula burghiului stâng, ar dispare semnul (-) din legea

inducţiei electromagnetice, dar ar apare în legea circuitului magnetic.

Dacă se consideră, de exemplu, două spire stiuate în plane paralele, apropiate, prima

spiră fiind parcursă de curentul i1(t) variabil, în momentul în care fluxul magnetic φ 21 (al

-9-
câmpului magnetic al primei spire din centrul celei de-a doua spire) creşte (adică φ 21/dt > 0)

t.e.m indusă în spira a II-a este negativă (e2 = - d φ 21 / dt < 0), adică produce un curent i2(t) de

sens contrar sensului asociat după regula burghiului drept. Acest curent indus produce un flux

magnetic propriu φ22 de sens contrar celui exterior (în creştere).

d) În cazul când conturul Γ la care se aplică legea este luat în lungul conturului unei

bobine cu N spire, practic suprapuse, fluxul magnetic care intervine în calculul t.e.m. induse

este fluxul printr-o suprafaţă sprijinită pe întregul contur, adică fluxul prin toate spirele. Dacă

se notează cu φf fluxul magnetic printr-o singură spiră numit flux fascicular, în legea inducţiei

intervine fluxul total.

φ = Nφf şi se poate scrie:

dφ f
e=-N
dt

Forma integrală dezvoltată a legii

Derivata fluxului magnetic în raport cu timpul este o derivată substanţială. Ea se poate

descompune în doi termeni aditivi, cum s-a procedat în calculul derivatei de flux a unui vector

câmp G arbitrar:

Se consideră un câmp de vectori cu vectorul – câmp G (r,t) al cărui flux se calculează

prin suprafeţe mobile S Γ , ale căror puncte sunt în mişcare în raport cu sistemul de coordonate,

punctele de raze vectoare r , având vitezele v ( r , t ).

Se numeşte derivată de flux a vectorului câmp G ( r.t ) în raport cu timpul, la vitezele

 dfG
v date, ale punctelor de raze vectoare r , un nou vector – câmp , al cărui flux prin orice
dt
suprafaţă deschisă Sr este egală cu derivata substanţială în raport cu timpul fluxului vectorului
G prin suprafaţa deschisă S Γ .
Rezultă că:

- 10 -
 d df G ∂G d  
∫∫
dt SΓ
G ⋅ dA = ∫∫
SΓ
dt
⋅ dA = ∫∫ dA +  ∫∫ G ⋅ dA G
SΓ
∂t dt  SΓ 

Termenul I este derivata fluxului în raport cu timpul, dacă suprafaţa S Γ ar fi imobilă în

raport cu sistemul de referinţă considerat;
Termenul II este derivata fluxului, dacă vectorul – câmp G din diverse puncte fixe în
raport cu sistemul de coordonate considerat, nu ar depinde de timp (ar avea valorile sale din
momentul t) şi numai suprafaţa S Γ ar fi mobilă.
Efectuând calcule intermediare, se obţine:

d
∫ G ⋅ dA = ∫ 
 ∂G 
(

+ v divG + rot G × v  dA )
dt SΓ SΓ
 ∂t 

În cazul inducţiei magnetice avem div B = 0.
În consecinţă:
dφ Γ d 
( )
∂B  
dt S∫Γ ∫ ∂t ∫
= B ⋅ d A = ⋅ dA + rot B × v dA
dt SΓ S Γ

Aplicând teorema lui Stokes, ultimului termen al membrului drept, se obţine forma
integrală dezvoltată a legii inducţiei electromagnetice:

e Γ = ∫ Ed s = − ∫
∂B
∂t
( )
d A − ∫ Bxv d s şi
Γ SΓ Γ

eΓ = ∫ Ed s = − ∫
∂B
∂t
( )
d A + ∫ vx B d s
SΓ Γ

unde
∂B
etrans = − ∫ dA
∂t
din t.e.m. indusă se numeşte tensiune electromotoare indusă prin transformare (sau prin
pulsaţie), iar partea
( )
emisc = ∫ vx B d s
Γ

din t.e.m. indusă se numeşte tensiunea electromotoare indusă prin mişcare (sau prin rotaţie, la
maşini electrice).
- 11 -
 Suma celor doi termeni (t.e.m. indusă prin transformare şi t.e.m. indusă prin mişcare)
este independentă de sistemul de referinţă ales, aşa încât împărţirea în cei doi temeni este
relativă la acest sistem (faţă de care se exprimă viteza v ).
T.e.m. indusă prin mişcare:
( )
emisc = ∫ vx B d s
Γ

în cazul particular al mişcării unei conductor de lungime l care taie transversal liniile inducţiei

B cu o viteză v , restul circuitului din care face parte fiind fix, unghiurile între B, v, l fiind 900,
se obţine:
emisc = Blv
Rezultă următoarea regulă intuitivă:
Tensiunea electromotoare de mişcare se induce numai dacă conductorul taie liniile
de câmp în mişcarea lui.

FORMELE LOCALE ALE LEGII

În cazul domeniilor de continuitate a proprietăţilor fizice locale, aplicând teorema lui

Stokes membrului întâi şi ultimului termen din membrul al doilea al relaţiei:

eΓ = ∫ Ed s = − ∫
∂B
∂t
( )
d A + ∫ vx B d s
Γ SΓ Γ

se obţine:

∫ rot Ed A = − ∫  ∂t
∂B
( ) 
+ rot Bxv d A
SΓ SΓ 
suprafaţa SΓ fiind arbitrară, rezultă forma locală a legii inducaţiei electromagnetice.

rot E = −
∂B
∂t
( )
− rot Bxv

( )
Pentru corpurile imobile v = 0 legea inducţiei sub forma locală devine:

∂B
rot E = −
∂t

- 12 -
numită ecuaţia a doua a lui Maxwell.

LEGEA CIRCUITULUI MAGNETIC

FORMA INTEGRALĂ A LEGII

În orice moment, tensiunea magnetomotoare UmmΓ de-a lungul oricărei curbe
închise Γ este egală cu suma a doi termeni: primul este solenaţia θ sΓ , corespunzătoare

curenţilor care străbat o suprafaţă deschisă SΓ mărginită de curba Γ; al doilea termen este
derivata în raport cu timpul a fluxului electric ϕ SΓ prin acea suprafaţă S Γ şi se numeşte

curent de deplasare.
dϕ S Γ
U mmΓ = θ S Γ +
dt
Tensiunea magnetomotoare (t.m.m) este integrala de linie pe o curbă închisă a

intensităţii câmpului magnetic H :

U mmΓ = ∫ H ⋅d s ; θ s = ΣNi = ∫ J d A
Γ Sr

Fluxul electric ϕ SΓ = ∫ Dd A
Sr

şi legea circuitului magnetic se scrie:

d
∫ H d s = ∫ J ⋅ d A + dt ∫ D ⋅d A
Γ SΓ SΓ

d s şi d A sunt asociaţi prin regula burghiului drept.

Se observă că Γ şi S Γ sunt arbitrare şi se consideră curbe şi suprafeţe ataşate corpurilor
în mişcarea lor.

Deoarece circulaţia lui H în lungul unei curbe închise este diferită de zero, rezultă că

(în cazul general) vectorul-câmp H nu este derivabil dintr-un potenţial scalar, iar tensiunea
magnetică
B
U m = ∫ Hd s între două puncte, depinde de drum.
A

- 13 -
 CURENTUL DE CONVECŢIE ŞI CURENTUL ROENTGEN
Aplicând legea circuitului magnetic:
d
∫ H d s = ∫ J ⋅d A + dt ∫ D ⋅ d A
Γ SΓ SΓ

aplicând regula derivatei de flux:

d
dt S∫Γ
D ⋅ d A =
∂D
∫S  ∂t
 + v ⋅ div D + rot D x( )
v

d A
Γ 
şi relaţia devine:

∫ H d s = ∫ J ⋅d A + ∫
∂D
∂t
( )
d A + ∫ v ⋅div D ⋅ d A + ∫ rot Dxv d A
Γ SΓ SΓ SΓ SΓ

div D = ρ r (densitatea curentului de convecţie)

Relaţia se poate scrie:
U mmΓ = θ SΓ + i DSΓ + ivsΓ + i RsΓ

∂D
unde i DSΓ = ∫
SΓ
∂t
d A curentul de deplasare propriu-zis

ivSΓ ∫ vρ v d A curentul de convecţie

SΓ

( )
i RsΓ = ∫ rot Dxv d A curentul Roentgen (teoretic)
SΓ

dacă v = 0
∂D
∫ Hd s = θ
Γ
SΓ + ∫
SΓ
∂t
dA

- 14 -
UNIVERSITATEA MARITIMĂ DIN CONSTANȚA

APLICAȚII
TEORIA CÂMPULUI ELECTROMAGNETIC
(probleme)

CONSTANȚA
2020
 CUPRINS

I. Calculul capacității echivalente a condensatoarelor ........................................... 3

II. Teoremele lui Maxwell ............................................................................................ 7

III. Energie și forțe în câmp electrostatic.................................................................. 13

IV. Calculul capacității echivalente: condensatorul plan și sferic .......................... 22

V. Câmp magnetic ..................................................................................................... 26

VI. Circuite magnetice ................................................................................................ 36

VII. Inducția electromagnetică .................................................................................... 41

Legea inducției electromagnetice ........................................................................... 41

Forma integrală a legii inducției electromagnetice ............................................... 42

Aplicații: ..................................................................................................................... 44

1. Tensiunea electromotoare indusă prin mișcare ................................................. 44

2. Tensiunea electromotoare indusă prin pulsație ................................................. 46

VIII. Teoremele inductivităților .................................................................................... 48

1. Teorema inductivității proprii .............................................................................. 48

2. Teorema inductivității mutuale (Teorema Neumann) ........................................ 50

2
 I.Calculul capacității echivalente a condensatoarelor

Aplicații:

1. Pentru rețeaua din figură să se calculeze capacitatea echivalentă a rețelei și

sarcina fiecărui condensator.

1) Calculul capacității echivalente:

𝑪𝟑𝟒 = 𝑪𝟑 + 𝑪𝟒
𝑪𝟓 (𝑪𝟑 + 𝑪𝟒 )
𝑪𝟓,𝟑𝟒 =
𝑪𝟓 + 𝑪𝟑 + 𝑪𝟒
𝑪𝟓 (𝑪𝟑 + 𝑪𝟒 )
𝑪𝟏,𝟓,𝟑𝟒 = 𝑪𝟏 + 𝑪𝟓,𝟑𝟒 = 𝑪𝟏 +
𝑪𝟓 + 𝑪𝟑 + 𝑪𝟒
𝑪 (𝑪 + 𝑪𝟒 )
𝑪𝟐 (𝑪𝟏 + 𝟓 𝟑
𝑪𝟐 ∙ 𝑪𝟏,𝟓,𝟑𝟒 𝑪𝟓 + 𝑪𝟑 + 𝑪𝟒 )
𝑪𝒆 = =
𝑪𝟐 + 𝑪𝟏,𝟓,𝟑𝟒 𝑪 (𝑪𝟑 + 𝑪𝟒 )
𝑪𝟐 + 𝑪𝟏 + 𝑪 𝟓 + 𝑪 +𝑪
𝟓 𝟑 𝟒

3
 2) Calculul sarcinilor electrice:

Condensatorul echivalent, legat la sursa 𝑼𝒃 are sarcina:

𝒒𝒆 = 𝑼𝒃 ∙ 𝑪𝒆 .

Sarcina 𝒒𝟐 = 𝒒𝒆 (este legat în serie cu condensatorul 𝑪𝟏,𝟑𝟒,𝟓 )

Sarcinile electrice pe condensatoarele bateriei, respectă condițiile de legare în serie și

în paralel:

𝒒𝟒 + 𝒒𝟑 = 𝒒𝟓 (legătură paralel 𝑪𝟑 − 𝑪𝟒

legătură serie cu 𝑪𝟓 )

𝒒𝟓 + 𝒒𝟏 = 𝒒𝟐 (legătură paralel 𝑪𝟏 cu 𝑪𝟓,𝟑𝟒 )

𝒒𝟐
Căderea de tensiune pe condensatorul 𝑪𝟐 este 𝑼𝟐 = .
𝑪𝟐

Căderea de tensiune 𝑼𝒂𝒃 = 𝑼𝒃 − 𝑼𝟐

Deci 𝒒𝟏 = 𝑼𝒂𝒃 ∙ 𝑪𝟏

𝒒𝟓,𝟑𝟒 = 𝑼𝒂𝒃 ∙ 𝑪𝟓,𝟑𝟒 = 𝒒𝟓

și
𝒒𝟑 + 𝒒𝟒 = 𝒒 𝟓

𝒒𝟑 𝒒
= 𝑪𝟒 (legătură paralel)
𝑪𝟑 𝟒

𝑪𝟒
𝒒𝟒 = 𝒒𝟑 ∙
𝑪𝟑

𝑪𝟒
Deci: 𝒒𝟑 (𝟏 + ) = 𝒒𝟓 = 𝑼𝒂𝒃 ∙ 𝑪𝟓,𝟑𝟒
𝑪 𝟑

𝑪𝟒 𝑪 (𝑪 +𝑪 )
𝒒𝟑 (𝟏 +
𝑪𝟑
) = 𝑼𝒂𝒃 ∙ 𝑪𝟓 +𝑪𝟑 +𝑪𝟒 → 𝒒𝟑
𝟑 𝟒 𝟓

4
2. Se consideră o rețea de condensatoare identice conectate ca în figură. Să se
determine tensiunea maximă 𝑼 la bornele rețelei astfel încât la bornele niciunui
condensator să nu se depășească valoarea 𝑼𝒏 .

𝑪 = 𝟐𝟒𝝁𝑭
𝑼𝒏 = 𝟔𝟎𝟎𝑽

Vom determina capacitatea echivalentă a rețelei, funcție de modul de legare al

condensatoarelor.
𝑪
𝑪𝒂𝒃,𝟑 = 𝑪𝒂𝒃 = 𝑪𝒂𝒃,𝟐 + 𝑪𝒂𝒃,𝟑
𝟑
𝑪 𝟏 𝟏 𝟏 𝟐
𝑪𝒂𝒃,𝟐 = = + (𝑪) + (𝑪)
𝟐 𝑪𝒆 𝑪𝒂𝒃 𝟒 𝟏

Scriem ecuațiile de echilibrare al tensiunilor:

𝟐𝑼𝟏 + 𝟐𝑼𝟐 + 𝑼𝟒 = 𝑼

𝟐𝑼𝟐 = 𝟑𝑼𝟑

Scriem ecuațiile de echilibrare al sarcinilor:

𝑸𝟐 + 𝑸𝟑 = 𝑸𝟏
𝑸𝟐 + 𝑸𝟑 = 𝑸𝟒

Rezolvând matematic, rezultă:

𝟒 𝟗
𝑼𝟏 = 𝑼 𝑼𝟐 = 𝑼
𝟐𝟑 𝟒𝟔
𝟑 𝟔
𝑼𝟑 = 𝑼 𝑼𝟒 = 𝑼
𝟐𝟑 𝟐𝟑

Deci tensiunea cea mai mare este:

𝟔
𝑼𝟒 = 𝑼 = 𝑼𝒏 = 𝟔𝟎𝟎𝑽
𝟐𝟑
𝟐𝟑
Deci: 𝑼 = ∙ 𝟔𝟎𝟎 = 𝟐𝟑𝟎𝟎𝑽
𝟔

5
3. Să se determine capacitatea rețelei de condensatoare:

𝟏 𝟏 𝟏
= +
𝑪(𝒅𝒄)𝒔 𝑪𝟐 𝑪𝟑

𝟏 𝟏 𝟏
= +
𝑪(𝒅𝒄)𝒋 𝑪𝟒 𝑪𝟓

𝑪𝒅𝒄 = 𝑪(𝒅𝒄)𝒔 + 𝑪(𝒅𝒄)𝒋

𝟏 𝟏 𝟏 𝟏
și = + +
𝑪𝒂𝒃 𝑪𝟏 𝑪𝒅𝒄 𝑪𝟔

6
 II. Teoremele lui Maxwell

Aplicații:
1. Se consideră un sistem format din două sfere metalice concentrice având
razele 𝑹𝟏 și 𝑹𝟐 . Ele sunt încărcate cu sarcinile 𝑸𝟏 și 𝑸𝟐 . Să se determine
potențialele sub care stau sferele, dacă mediul dielectric dintre ele are
permitivitatea 𝜺𝟎 .

Folosim formula 1 a ecuațiilor lui Maxwell:

𝑽𝟏 = 𝜸𝟏𝟏 𝑸𝟏 + 𝜸𝟏𝟐 𝑸𝟐

𝑽𝟐 = 𝜸𝟐𝟏 𝑸𝟏 + 𝜸𝟐𝟐 𝑸𝟐 unde 𝜸𝟏𝟐 = 𝜸𝟐𝟏

Pentru determinarea coeficienților de potențial se consideră sistemul de două stări

particulare.

1. 𝑸′𝟏 = 𝟏 𝑸′𝟐 = 𝟎

𝑽′𝟏 = 𝑸𝟏 ∙ 𝜸𝟏𝟏 = 𝜸𝟏𝟏

Relația utilizată pentru calculul potențialului este:

𝝆𝒔
𝑽′𝟏 = ∫ ′
∙ 𝒅𝒔
𝒔𝟏 ,𝒔𝟐 𝟒𝝅𝜺𝟎 𝒓

𝒓′ =distanța de la elementul de suprafață 𝒅𝒔 până la un punct arbitrar al sferei de rază

𝑹𝟏 . Sfera 1 este echipotențială și considerăm acest punct în centrul sferei 1.

7
1) Deci 𝒓′ = 𝑹𝟏

′ 𝝆𝒔 𝑸′𝟏 𝟏
și 𝑽𝟏 = ∫𝒔 ′ ∙ 𝒅𝒔 = +𝟎=
𝟏 ,𝒔𝟐 𝟒𝝅𝜺𝟎 ∙𝒓 𝟒𝝅𝜺𝟎 𝑹𝟏 𝟒𝝅𝜺𝟎 𝑹𝟏

𝟏
Deci 𝜸𝟏𝟏 =
𝟒𝝅𝜺𝟎 𝑹𝟏

2) 𝑸"𝟏 = 𝟎 𝑸"𝟐 = 𝟏

În mod analog se obține:

𝟏
𝑽"𝟏 = 𝜸𝟏𝟐 =
𝟒𝝅𝜺𝟎 𝑹𝟐
care de determină astfel: 𝑽"𝟐 = 𝜸𝟐𝟐

Aplicând teorema lui Gauss pentru suprafața 𝜮, obținem:

⃗⃗ ∙ 𝒅𝑨
∫𝑫 ⃗⃗ = 𝒒𝚺 = 𝟎
𝚺

Deoarece în condițiile pc. 2, sarcina 𝒒"𝟏 = 𝟎.

Deci 𝑬 = 𝟎.

În condițiile punctului “2” între cele două sfere nu se stabilește câmp electric.

În aceste condiții:

𝟏
𝑽"𝟏 = 𝑽"𝟐 și 𝜸𝟏𝟐 = 𝜸𝟐𝟐 =
𝟒𝝅𝜺𝟎 𝑹𝟐

Potențialele sferelor devin:

𝑸𝟏 𝑸𝟐
𝑽𝟏 = +
𝟒𝝅𝜺𝟎 𝑹𝟏 𝟒𝝅𝜺𝟎 𝑹𝟐

𝑸𝟏 𝑸𝟐
𝑽𝟐 = +
𝟒𝝅𝜺𝟎 𝑹𝟐 𝟒𝝅𝜺𝟎 𝑹𝟐

8
2. Se consideră un condensator plan cu armăturile sub potențialele 𝑽𝟏 și 𝑽𝟐 .
Să se determine variația potențialelor între armături.

Se plasează o suprafață conductoare metalică la distanța 𝒙 de armătura 1. Sarcina

totalei este „0” dar potențialul 𝑽𝒙 = 𝟎.

Conform relației 1 a lui Maxwell,

𝑸𝒙 = 𝟎 = 𝑪𝒙𝟏 (𝑽𝒙 − 𝑽𝟏 ) + 𝑪𝒙𝟐 (𝑽𝒙 − 𝟎)

S-a legat armătura 2 la pământ (𝑽𝟐 = 𝟎).

Deci 𝑽𝒙 (𝑪𝒙𝟏 + 𝑪𝒙𝟐 ) − 𝑽𝟏 ∙ 𝑪𝒙𝟏 = 𝟎

𝜺𝟎 𝑺
unde: 𝑪𝒙𝟏 = 𝒙
𝜺𝟎 𝑺
𝑪𝒙𝟐 = 𝒅−𝒙
𝒙
Înlocuind, 𝑽𝒙 = (𝟏 − ) 𝑽𝟏 .
𝒅

Deci 𝑽𝒙 variază liniar, de la 𝑽𝟏 la 0; ca în figură:

9
3. O linie bifilară aeriană dispusă în apropierea pământului, îndeplinește condiția
𝒒𝟏 + 𝒒𝟐 = 𝟎. Să se determine capacitatea de serviciu a liniei 𝑪𝒔𝟏𝟐 și capacitățile
condensatoarelor față de pământ 𝑪𝒔𝟏,𝟎 𝑪𝒔𝟐,𝟎 .

Folosim ecuațiile 2 și 3 ale lui Maxwell:

𝒒𝟏 = 𝒄𝟏𝟐 (𝑽𝟏 − 𝑽𝟐 ) + 𝒄𝟏𝟎 (𝑽𝟏 − 𝟎) (ec. 3)

și
𝒒𝟏 = 𝑪𝟏𝟏 𝑽𝟏 + 𝑪𝟏𝟐 𝑽𝟐 (ec. 2)

Egalând și identificând termenii rezultă:

𝑪𝟏𝟏 = 𝒄𝟏𝟐 + 𝒄𝟏𝟎
𝑪𝟏𝟐 = −𝒄𝟏𝟐

Analog, 𝒒𝟐 = 𝒄𝟐𝟏 (𝑽𝟐 − 𝑽𝟏 ) + 𝒄𝟐𝟎 (𝑽𝟐 − 𝟎) (ec. 3)

și
𝒒𝟐 = 𝑪𝟐𝟏 𝑽𝟏 + 𝑪𝟐𝟐 𝑽𝟐 (ec. 2)

Egalând și identificând termenii rezultă:

𝑪𝟐𝟐 = 𝒄𝟐𝟏 + 𝒄𝟐𝟎 = 𝒄𝟏𝟐 + 𝒄𝟐𝟎
Condiția impusă se scrie:
𝒒𝟏 + 𝒒𝟐 = 𝟎
𝑪𝟏𝟏 𝑽𝟏 + 𝑪𝟏𝟐 𝑽𝟐 = −𝑪𝟐𝟏 𝑽𝟏 − 𝑪𝟐𝟐 𝑽𝟐

Notăm: 𝑪𝟏𝟏 + 𝑪𝟐𝟏 = 𝑪𝟏𝟎

𝑪𝟏𝟐 + 𝑪𝟐𝟐 = 𝑪𝟐𝟎

Adică: 𝑽𝟏 𝑪𝟏𝟎 = −𝑽𝟐 𝑪𝟐𝟎

𝑪𝟏𝟎
𝑽𝟐 = −𝑽𝟏
𝑪𝟐𝟎
Deci potențialele nu sunt egale și de semn contrar.
10
 𝑸𝟏 𝑽𝟏
Notăm: 𝑪𝒔𝟏𝟐 = = 𝒄𝟏𝟐 + 𝒄𝟏𝟎
𝑽𝟏 −𝑽𝟐 𝑽𝟏 −𝑽𝟐

Înlocuind 𝑽𝟐 , rezultă:
𝟏 𝒄𝟏𝟎 𝒄𝟐𝟎
𝑪𝒔𝟏𝟐 = 𝒄𝟏𝟐 + 𝒄𝟏𝟎 ∙ 𝒄 = 𝒄𝟏𝟐 +
𝟏 + 𝟏𝟎 𝒄𝟏𝟎 +𝒄𝟐𝟎
𝒄𝟐𝟎

Ultima expresie, corespunde următoarei scheme de montaj:

11
4. Pentru a determina sarcina electrică liberă 𝐐 cu care este încărcat un corp
metalic, se măsoară diferența de potențial între corp și pământ 𝐔𝟏 . Ulterior, se
leagă între corp și pământ un condensator de capacitate 𝐂𝟎 și se măsoară noua
valoare a diferenței de potențial, 𝐔𝟐 . Să se determine sarcina 𝐐 pe baza celor
două măsurători.

Fig. a Fig. b Fig. c

În figura (a) este prezentat corpul plasat în apropierea pământului. Corpul este izolat
față de pământ, deși sarcina sa 𝐐 este constantă. Corpul și pământul îndeplinesc
condițiile de a genera un condensator ale cărui armături sunt.

Putem scrie pentru fig. 1: 𝑸 = 𝑪𝟏 𝑼𝟏

Putem scrie pentru fig. 2: 𝑸 = (𝑪𝟏 + 𝑪𝟎 )𝑼𝟐

Egalând, rezultă:
𝑪𝟏 𝑼𝟏 = (𝑪𝟏 + 𝑪𝟎 )𝑼𝟐

𝑼𝟐 𝑼 𝑼
Adică: 𝑪𝟏 𝑼𝟏 (𝟏 −
𝑼𝟏
) = 𝑪𝟎 𝑼𝟐 deci 𝒒 = 𝑼 𝟏−𝑼𝟐
𝟏 𝟐

12
 III. Energie și forțe în câmp electrostatic

Aplicații:

1. Două sfere punctiforme identice, fiecare de rază 𝒂 sunt încărcate cu sarcinile

𝑸𝟏 și 𝝀𝑸𝟏, fiind plasate în vid la distanța 𝒅 între ele. Să se calculeze energia
sistemului și forțele de interacțiune.

Energia electrică a sistemului format din cele două sarcini are expresia:
𝟏 𝟏
𝑾𝒆 = 𝑸𝟏 𝑽𝟏 + (𝝀𝑸𝟏 )𝑽′𝟏
𝟐 𝟐

Potențialele 𝑽𝟏 și 𝑽′𝟏 se determină din condiția ca cele două sfere sunt punctiforme
reciproce (raza 𝒂 ≪ 𝒅).

𝑸𝟏 𝝀𝑸𝟏
Obținem: 𝑽𝟏 = +
𝟒𝝅𝜺𝟎 𝒂 𝟒𝝅𝜺𝟎 𝒅
𝝀𝑸𝟏 𝑸𝟏
𝑽′𝟏 = +
𝟒𝝅𝜺𝟎 𝒂 𝟒𝝅𝜺𝟎 𝒅

Înlocuind 𝑽𝟏 și 𝑽′𝟏 în expresia energiei, obținem:

𝟏 𝑸𝟐𝟏 𝝀𝟐 𝑸𝟐𝟏 𝝀𝑸𝟐𝟏
𝑾= ( + +𝟐 )
𝟖𝝅𝜺𝟎 𝒂 𝒂 𝒅
𝝀𝑸𝟐𝟏
Termenul 𝑾𝒆 = depinde de 𝒅 și 𝝀.
𝟒𝝅𝜺𝟎 𝒅

Se numește energie de interacțiune.

𝝏𝑾𝒆 𝝀𝑸𝟐𝟏
𝑭=( ) =
𝝏𝒅 𝒒=𝒄𝒕 𝟒𝝅𝜺𝟎 𝒅𝟐

13
2. Se consideră sistemul de sarcini din figură, îndeplinind condițiile: 𝑸𝟏 > 0, 𝑸𝟐 >
0, 𝑸𝟑 < 0 și 𝑸𝟐 + 𝑸𝟑 > 0. Să se calculeze energia sistemului și forțele exercitate
asupra fiecărei sarcini.

Energia sistemului este calculată cu relația:

𝟏 𝟏 𝟏
𝑾𝒆 = 𝑸 𝟏 𝑽 𝟏 + 𝑸 𝟐 𝑽𝟐 + 𝑸 𝟑 𝑽𝟑
𝟐 𝟐 𝟐
Potențialele celor trei sarcini sunt:

𝑸𝟏 𝑸𝟐 𝑸𝟑
𝑽𝟏 = + +
𝟒𝝅𝜺𝟎 𝒂 𝟒𝝅𝜺𝟎 𝒅𝟏 𝟒𝝅𝜺𝟎 (𝒅𝟏 + 𝒅𝟐 )
𝑸 𝑸 𝑸
𝑽𝟐 = 𝟒𝝅𝜺 𝟏𝒅 + 𝟒𝝅𝜺𝟐 𝒂 + 𝟒𝝅𝜺 𝟑𝒅
𝟎 𝟏 𝟎 𝟎 𝟐

𝑸𝟏 𝑸𝟐 𝑸𝟑
𝑽𝟑 = + +
𝟒𝝅𝜺𝟎 (𝒅𝟏 + 𝒅𝟐 ) 𝟒𝝅𝜺𝟎 𝒅𝟐 𝟒𝝅𝜺𝟎 𝒂
Înlocuind, expresia energiei este:

𝟏 𝟏 𝟐 𝟐 𝟐 𝟐
𝑾𝒆 = [ (𝑸𝟏 + 𝑸𝟐𝟐 + 𝑸𝟐𝟑 ) + 𝑸𝟏 𝑸𝟐 + 𝑸𝟏 𝑸𝟑 + 𝑸𝟐 𝑸𝟑 ]
𝟖𝝅𝜺𝟎 𝒂 𝒅𝟏 (𝒅𝟏 + 𝒅𝟐 ) 𝒅𝟐

Energia de interacțiune devine:

𝟏 𝑸 𝟏 𝑸𝟐 𝑸𝟏 𝑸𝟑 𝑸𝟐 𝑸𝟑
𝑾′𝒆 = ( + + )
𝟒𝝅𝜺𝟎 𝒅𝟏 𝒅𝟏 + 𝒅𝟐 𝒅𝟐

𝑸𝟏 𝑸𝟐
Forțele exercitate sunt: 𝑭𝟏𝟐 =
𝟒𝝅𝜺𝟎 𝒅𝟐𝟏

𝑸𝟏 𝑸𝟑
𝑭𝟏𝟑 =
𝟒𝝅𝜺𝟎 (𝒅𝟏 +𝒅𝟐 )𝟐

Forța rezultantă 1 este:

𝑸𝟏 𝑸𝟐 𝑸𝟑
𝑭𝟏 = ( 𝟐+ )
𝟒𝝅𝜺𝟎 𝒅𝟏 (𝒅𝟏 + 𝒅𝟐 )𝟐
Vectorial, vom ține cont de sarcinile celor trei sfere.

Analog, 𝑭𝟐 și 𝑭𝟑 .
14
3. Între armăturile unui condensator plan se introduce o placă metalică 𝑴
neîncărcată cu sarcini electrice de grosime 𝜹 , pe distanța 𝒚 . Să se calculeze
energia sistemului creat și forța care acționează asupra plăcii 𝑴.

Fig. a Fig. b

Capacitățile condensatoarelor au expresiile:

𝜺𝟎 (𝒉 − 𝒚)𝒍
𝑪𝟏 =
𝒅
𝜺𝟎 ∙ 𝒚 ∙ 𝒍
𝑪𝟐 =
𝒅𝟏
𝜺𝟎 ∙ 𝒚 ∙ 𝒍
𝑪𝟑 =
𝒅𝟐

cu condiția 𝒅𝟏 + 𝒅𝟐 = 𝒅 − 𝜹
𝒍 = adânciumea armăturii ⊥ pe plan

Condensatoarele sunt legate ca în figura (b).

Capacitatea lor echivalentă este:

𝑪𝟐 𝑪𝟑
𝑪𝒆 = 𝑪𝟏 +
𝑪𝟐 + 𝑪𝟑
Înlocuind, rezultă:
𝜺𝟎 ∙ 𝒍 ∙ 𝜹 ∙ 𝒚
𝑪𝒆 = 𝑪𝟎 + > 𝑪𝟎
𝒅(𝒅 − 𝜹)

Energia electrică a sistemului este egală cu energia înmagazinată în câmpul electric al

condensatorului echivalent.

15
Deoarece condensatorul este deconectat de la sursă, sarcina 𝑸𝟏 este constantă și
energia electrică a câmpului este:
𝟏 𝑸𝟐𝟏 𝟏 𝑸𝟐𝟏
𝑾𝒆 = =
𝟐 𝑪𝒆 𝟐 𝑪𝟎 + 𝑪(𝒚, 𝜹)
unde 𝑪(𝒚, 𝜹) s-a identificat în relația anterioară cu relația:
𝜺𝟎 ∙ 𝒍 ∙ 𝜹 ∙ 𝒚
𝑪(𝒚, 𝜹) =
𝒅(𝒅 − 𝜹)
Deci 𝑾𝒆 depinde exclusiv de 𝒚.
Se observă ca dacă 𝜹 → 𝟎, 𝑾𝒆 → 𝑾𝒆𝟎 adică energia câmpului electric inițial.
Deci o foiță metalică subțire nu modifică energia câmpului electric.

Forța electrică ce va acționa asupra plăcii se va determina cu relația:

𝝏𝑾𝒆
𝑭𝒚 = − ( )
𝝏𝒚 𝑸=𝒄𝒕
Rezolvând, rezultă:
𝟏 𝟐 𝝏 𝟏
𝑭𝒚 = 𝑸𝟏 ∙ ( )
𝟐 𝝏𝒚 𝑪𝟎 + 𝑪(𝒚,𝜹)

𝟏 𝟐 𝟏 𝝏
𝑭𝒚 = 𝑸𝟏 ∙ 𝟐
∙ (𝑪(𝒚,𝜹) )
𝟐 (𝑪𝟎 + 𝑪(𝒚,𝜹) ) 𝝏𝒚
𝟏 𝟐 𝜺𝟎 ∙ 𝒍 ∙ 𝒅 𝟏
𝑭𝒚 = 𝑸𝟏 ∙ ∙
𝟐 (𝒅 − 𝜹) [𝑪 + 𝑪 𝟐
𝟎 (𝒚,𝜹) ]

𝑭𝒚 > 𝟎 → Placa este atrasă între armături.

16
4. Un condensator plan are armăturile de dimensiuni 𝒉 × 𝒍 și distanța între
armături 𝒅. Între armături se introduce un bloc dielectric de dimensiuni 𝒅 × 𝒍 × 𝜹
având permeabilitatea 𝜺 = 𝜺𝟎 ∙ 𝜺𝒓 . Să se determine forța ce atrage bloc dielectric
între armături.

Presupunem condensatorul inițial încărcat cu sarcina 𝒅 pe armături și 𝒅 = 𝒄𝒕.

Deci, condensatorul este decuplat de la sursă. La introducerea blocului dielectric între
armături, se obține un ansamblu de 3 condensatoare legate în paralel.
Capacităților lor sunt:
𝜺𝟎 ∙ 𝒍 ∙ 𝒚
𝑪𝟏 =
𝒅
𝜺𝟎 ∙ 𝜺𝒓 ∙ 𝜹 ∙ 𝒍
𝑪𝟐 =
𝒅
𝜺𝟎 ∙ 𝒍 ∙ (𝒉 − (𝒚 + 𝜹))
𝑪𝟑 =
𝒅
Capacitatea echivalentă a ansamblului rezultat este:
𝑪𝒆 = 𝑪𝟏 + 𝑪𝟐 + 𝑪𝟑
înlocuind rezultă:
𝜺𝟎 𝒍
𝑪𝒆 = (𝒚 + 𝜺𝒓 𝜹 + 𝒉 − 𝒚 − 𝜹)
𝒅
𝜺𝟎 𝒍
𝑪𝒆 = (𝒉 + 𝜹(𝜺𝒓 − 𝟏)
𝒅
Deci, 𝑪𝒆 ≠ 𝑪(𝒚)
Energia ansamblului, se determină cu relația:
𝟏 𝑸𝟐𝟏 𝟏 𝟐 𝒅 𝟏
𝑾𝒆 = = 𝑸𝟏 ∙ ∙
𝟐 𝑪𝒆 𝟐 𝜺𝟎 𝒍 (𝒉 + 𝜹(𝜺𝒓 − 𝟏))
Forța se va determina cu relația:
𝝏𝑾𝒆
𝑭𝒚 = − |
𝝏𝒚 𝑸
𝟏 =𝒄𝒕

𝑭𝒚 = 𝟎, 𝑾𝒆 ≠ 𝑾𝒆 (𝒚)
Deci forța exercitată asupra blocului dielectric este nulă.
17
5. Doi cilindri metalici, coaxiali au razele 𝑹𝒊 și 𝑹𝒆 . Ei sunt foarte lungi și au
pozițiile intermediare ca în figură. Pe cei doi cilindri se aplică tensiunea 𝑽𝟏 −
𝑽𝟐 = 𝒄𝒕. Să se determine forța ce acționează asupra cilindrului interior.

Considerăm cele două zone de capăt cu liniile de câmp curbate având capacitățile 𝑪𝟎
și 𝑪′𝟎 .
Capacitatea echivalentă a sistemului este dată de relația:
𝟐𝝅𝒙𝜺𝟎
𝑪𝒆 = 𝑪𝟎 + 𝑪′𝟎 + 𝑪𝟏 = 𝑪𝟎 + 𝑪′𝟎 +
𝑹
𝐥𝐧 𝒆
𝑹𝒊
Condensatoarele sunt legate în paralel, tensiunea aplicată fiind aceiași:

𝑼 = 𝑽𝟏 − 𝑽𝟐 = 𝒄𝒕
Energia sistemului devine:

𝟏 𝟐 𝟏 𝟐𝝅𝜺𝟎
𝑾𝒆 = 𝑼 𝑪𝒆 = 𝑼𝟐 (𝑪𝟎 + 𝑪′𝟎 + )
𝟐 𝟐 𝑹𝒆
𝐥𝐧
𝑹𝒊
Forța ce acționează asupra cilindrului 2 se determină cu relația:

𝝏𝑾𝒆
𝑭=( )
𝝏𝒙 𝑼=𝒄𝒕
𝟏 𝟐 𝟐𝝅𝜺𝟎
𝑭= 𝑼 ∙ = 𝒄𝒕
𝟐 𝑹𝒆
𝐥𝐧
𝑹𝒊

Forța este independentă de 𝒙, pe care tinde să-l mărească.

18
6. Între armăturile unui condensator plan se introduce o placă de dielectric de
grosime 𝜹 și 𝜺𝒓 paralelă cu armăturile.
Să se determine capacitatea condensatorului rezultat după 𝒕(𝒔) de la începerea
introducerii plăcii cu viteza 𝒗 și forța exercitată asupra acesteia, dacă:
(a) se menține legătura condensatorului la sursa de tensiune 𝑼;
(b) se decuplează condensatorul de la sursă înainte de începerea introducerii
plăcii.

Fig. a

Se generează un ansamblu de condensatoare ca cel din figură:

Fig. b

Dacă dimensiunile plăcilor conductoare (armături) sunt 𝒉 × 𝒍, 𝒉 = adâncimea plăcii

𝒍 = lungimea plăcii
Capacitățile din figură se calculează cu relațiile:
𝜺𝟎 𝑺𝟏 𝜺𝟎 ∙ 𝒉 ∙ 𝒗 ∙ 𝒕
𝑪𝟏 = =
𝒅𝟏 𝒅𝟏
𝜺𝟎 𝜺𝒓 ∙ 𝒉 ∙ 𝒗 ∙ 𝒕
𝑪𝟐 =
𝜹
𝜺𝟎 ∙ 𝒉 ∙ 𝒗 ∙ 𝒕
𝑪𝟑 =
𝒅𝟑
𝜺𝟎 ∙ (𝒍 − 𝒗 ∙ 𝒕) ∙ 𝒉
𝑪𝟒 =
𝒅
19
Capacitatea echivalentă pe ramura de jos este:
𝟏 𝟏 𝟏 𝟏 𝒅𝟏 𝜹 𝒅𝟑
= + + = + +
𝑪′𝒆 𝑪𝟏 𝑪𝟐 𝑪𝟑 𝜺𝟎 ∙ 𝒉 ∙ 𝒗 ∙ 𝒕 𝜺𝟎 𝜺𝒓 ∙ 𝒉 ∙ 𝒗 ∙ 𝒕 𝜺𝟎 ∙ 𝒉 ∙ 𝒗 ∙ 𝒕

𝟏 𝒅−𝜹 𝜹
= +
𝑪′𝒆 𝜺𝟎 ∙ 𝒉 ∙ 𝒗 ∙ 𝒕 𝜺𝟎 𝜺𝒓 ∙ 𝒉 ∙ 𝒗 ∙ 𝒕

𝑪′𝒆 este independentă de poziția plăcii dielectrice.

𝟏⁄ ′ = 𝜹 + 𝜺𝒓 (𝒅 − 𝜹)
𝑪𝒆 𝜺𝟎 𝜺𝒓 ∙ 𝒉 ∙ 𝒗 ∙ 𝒕
𝜺𝟎 𝜺𝒓 ∙ 𝒉 ∙ 𝒗 ∙ 𝒕
𝑪′𝒆 =
𝜹 + 𝜺𝒓 (𝒅 − 𝜹)
𝜺𝟎 ∙ 𝒉(𝒍 − 𝒗𝒕)
𝑪𝒆′′ = 𝑪𝟒 =
𝒅
𝜺𝟎 𝜺𝒓 ∙ 𝒉 ∙ 𝒗 ∙ 𝒕 𝜺𝟎 ∙ 𝒉(𝒍 − 𝒗𝒕)
𝑪𝒆 = 𝑪′𝒆 + 𝑪𝒆′′ = +
𝜹 + 𝜺𝒓 (𝒅 − 𝜹) 𝒅

𝟏
(a) 𝑼 = 𝒄𝒕 𝑾𝟏 = 𝑼𝟐 ∙ 𝑪𝒆
𝟐

𝝏𝑾𝟏
𝑭𝟏 = ( )
𝝏𝒕 𝑼=𝒄𝒕

𝟏 𝟐 𝜺𝟎 𝜺𝒓 ∙ 𝒉 ∙ 𝒗 𝜺𝟎 ∙ 𝒉 ∙ 𝒗
𝑭𝟏 = 𝑼 [( )− ]
𝟐 𝜹 + 𝜺𝒓 (𝒅 − 𝜹) 𝒅

𝟏 𝑸𝟐 𝟏 (𝑼∙𝑪𝟎 )𝟐
(b) 𝑸 = 𝒄𝒕 𝑾𝟐 = =
𝟐 𝑪𝒆 𝟐 𝑪𝒆

𝜺𝟎 ∙ 𝒉 ∙ 𝒍
𝑪𝟎 =
𝒅
𝝏𝑾𝟐
𝑭𝟐 = − ( )
𝝏𝒕 𝑸=𝒄𝒕

20
7. Între armăturile unui condensator cilindric de lungime foarte mare, încărcat cu
sarcina 𝑸𝟏 se introduce un al treilea cilindru metalic coaxial cu condensatorul, pe
adâncimea 𝒚 . Razele cilindrilor sunt 𝑹𝟏 > 𝑹𝟑 > 𝑹𝟐 . Grosimea peretelui
cilindrului este 𝜹 . Să se determine forța care se exercită asupra cilindrului
introdus neglijând efectele de capăt.

Fig. a Fig. b
Condensatorul cilindric inițial are lungimea foarte mare. Deci partea neacoperită de
cilindrul intermediar 3 nu se consideră în calculul capacității echivalente.
Pe adâncimea de pătrundere, se generează două condensatoare legate în serie, având
capacitățile:
𝟐𝝅𝜺𝟎 ∙𝒚 𝟐𝝅𝜺𝟎 ∙𝒚
𝑪𝟏 = 𝑹 𝑪𝟐 = 𝑹𝟏
𝐥𝐧 𝟑 𝐥𝐧
𝑹𝟑 +𝜹
𝑹𝟐
Cele două condensatoare rezultate sunt legate în serie.
Capacitatea lor echivalentă este:
𝑪𝟏 𝑪𝟐 𝟏
𝑪𝒔 = = 𝟐𝝅𝜺𝟎 ∙ 𝒚
𝑪𝟏 + 𝑪𝟐 𝑹𝟏 𝑹
𝐥𝐧 + 𝐥𝐧 𝟑
𝑹𝟑 + 𝜹 𝑹𝟐
Partea din energia câmpului, variabilă de 𝒚 este dată de relația:
𝟏 𝑸𝟐𝟏 𝟏 𝟐 𝟏 𝑹𝟏 𝑹𝟑
𝑾′𝒆 = = 𝑸𝟏 (𝐥𝐧 + 𝐥𝐧 )
𝟐 𝑪𝒆 𝟐 𝟐𝝅𝜺𝟎 ∙ 𝒚 𝑹𝟑 + 𝜹 𝑹𝟐
Forța de acțiune este:
𝝏𝑾′𝒆 𝝏𝑾′𝒆
𝑭𝒚 = − ( ) = −( )
𝝏𝒚 𝒒 =𝒄𝒕 𝝏𝒚 𝑸
′ 𝟏 =𝒄𝒕

𝑸𝟐𝟏 𝑹𝟏 𝑹𝟑
𝑭𝒚 = 𝟐
(𝐥𝐧 + 𝐥𝐧 )
𝟒𝝅𝜺𝟎 𝒚 𝑹𝟑 + 𝜹 𝑹𝟐
𝑭𝒚 atrage cilindrul intermediar între cele două armături ale condensatorului.

21
 IV.Calculul capacității echivalente: condensatorul plan și sferic

Aplicații:
1. Se consideră un condensator plan în vid, încărcat cu sarcina 𝑸𝟎 , la tensiunea
𝑼𝟎 . Dacă între armături se găsește un dielectric cu permitivitate 𝜺 să se
analizeze modificările capacității electrice, sarcinii, intensitate câmp, inducție,
tensiune și polarizație în ipotezele 𝑼𝟎 = 𝒄𝒕 și 𝑸𝟎 = 𝒄𝒕.

a) 𝑼𝟎 = 𝒄𝒕

Se știe că:
𝑸𝟎 𝜺𝟎 𝑺
𝑪𝟎 = =
𝑼𝟎 𝒅
Deci:
𝑸 𝜺𝑺 𝜺𝟎 𝑺
𝑪= = = 𝜺𝒓 = 𝜺𝒓 𝑪𝟎
𝑼𝟎 𝒅 𝒅
𝑸 = 𝑪 ∙ 𝑼𝟎 = 𝜺𝒓 𝑪𝟎 ∙ 𝑼𝟎 = 𝜺𝒓 𝑸𝟎
𝑼𝟎
𝑬= = 𝑬𝟎
𝒅
𝑫 = 𝜺𝑬 = 𝜺𝒓 𝜺𝟎 𝑬𝟎 = 𝜺𝒓 𝑫𝟎

Prin introducerea dielectricului între armături, sarcina electrică se modifică de la 𝑸𝟎 la 𝑸

și deci ∆𝑸 = 𝑸 − 𝑸𝟎 = (𝜺𝒓 − 𝟏)𝑸𝟎 = 𝝌𝟎 𝑸𝟎

Dielectricul se polarizează. Sarcinile de polarizație și sarcinile de polarizație de parte din

sarcina liberă a armăturilor.

𝑷 (polarizația) este nulă în vid (𝜺𝒓 = 𝟏)

În dielectric, 𝑷 = 𝝐𝟎 𝝌𝟎 ∙ 𝑬 ≠ 𝟎

Deci sarcina electrică suplimentară este egală cu sarcina de polarizație.

22
 b) 𝑸𝟎 = 𝒄𝒕 condensatorul este/decuplat de la sursă.

𝑪 = 𝜺𝒓 𝑪𝟎
𝑸𝟎 𝑸𝟎 𝑼𝟎
𝑼= = =
𝑪 𝜺𝒓 𝑪𝟎 𝜺𝒓
𝑼 𝟏 𝑼𝟎 𝑬𝟎
𝑬= = ∙ =
𝒅 𝒅 𝜺𝒓 𝜺𝒓
𝑬𝟎
𝑫 = 𝜺𝟎 𝜺𝒓 𝑬 = 𝜺𝟎 𝜺𝒓 ∙ = 𝜺𝟎 𝑬𝟎 = 𝑫𝟎
𝜺𝒓
𝜺𝟎 𝝌𝒆 𝑷(𝒂)
𝑷 = 𝜺𝟎 𝝌𝒆 𝑬 = 𝑬𝟎 =
𝜺𝒓 𝜺𝒓

23
2. Un condensator sferic, care are armăturile sfere concentrice de raze 𝑹𝟏 și 𝑹𝟐 și
două straturi izolante cu permitivități 𝜺𝟏 și 𝜺𝟐 , concentrice, cu suprafața de
separație de rază R (𝑹𝟏 < 𝑅 < 𝑹𝟐 ).
Se cere:
a) Capacitatea condensatorului;
b) Sarcina liberă a armăturii;
c) Sarcina 𝑸′ din suprafața de separație.

Aplicăm legea fluxului electric pentru o suprafață 𝚺 de rază 𝒓.

∮𝑫 ∙ 𝒅𝑨 = 𝒒𝜮
𝜮

𝒒𝜮 𝑸
𝑫= → 𝑬 =
𝟒𝝅𝒓𝟐 𝟒𝝅𝜺𝒓𝟐
Deci:
𝑹𝟐 𝑹 𝑹𝟐

𝑼 = ∫ 𝑬 ∙ 𝒅𝒓 = ∫ 𝑬 ∙ 𝒅𝒓 + ∫ 𝑬 ∙ 𝒅𝒓
𝑹𝟏 𝑹𝟏 𝑹

𝑹 𝑹𝟐
𝑸 𝟏 𝒅𝒓 𝟏 𝒅𝒓
𝑼= [ ∫ 𝟐 + ∫ 𝟐]
𝟒𝝅 𝜺𝟏 𝒓 𝜺𝟐 𝒓
𝑹𝟏 𝑹

𝑸 𝟏 𝟏 𝟏 𝟏 𝟏 𝟏
𝑼= [ ( − ) + ( − )]
𝟒𝝅 𝜺𝟏 𝑹𝟏 𝑹 𝜺𝟐 𝑹 𝑹𝟐

𝑸 𝟏 𝑹 𝟏 𝑹
𝑼= [ ( − 𝟏) + (𝟏 − )]
𝟒𝝅𝑹 𝜺𝟏 𝑹𝟏 𝜺𝟐 𝑹𝟐

24
Deci capacitatea condensatorului, devine:
𝑸 𝟒𝝅𝑹
𝑪= =
𝑼 𝟏 ( 𝑹 − 𝟏) + 𝟏 (𝟏 − 𝑹 )
𝜺𝟏 𝑹𝟏 𝜺𝟐 𝑹𝟐

Dacă 𝜺𝟏 = 𝜺𝟐 = 𝜺𝟎 , capacitatea condensatorului sferic ar fi:

𝟒𝝅𝜺𝟎 𝑹𝟏 𝑹𝟐
𝑪𝟎 =
𝑹𝟐 − 𝑹𝟏

În situația expusă, cele două condensatoare se comportă ca și când ar fi legate în serie,

deci:
𝟏 𝟏 𝟏
= +
𝑪𝒆 𝑪𝟏 𝑪𝟐
𝑪𝟏 𝑪𝟐 𝟒𝝅𝑹
𝑪𝒆 = = 𝟏 𝑹 𝟏 𝑹
𝑪𝟏 + 𝑪𝟐 ( − 𝟏) + 𝜺 (𝟏 − 𝑹 )
𝜺 𝑹 𝟏 𝟏 𝟐 𝟐

Cele două condensatoare ar putea fi legate în serie dacă la suprafața de separație a

celor doi dielectrici ar fi montată o suprafață sferică foarte subțire, de rază 𝑹 metalică.

25
 V.Câmp magnetic

Aplicații:
1. Un conductor rectiliniu filiform este parcurs de curentul 𝑰. Să se determine
intensitatea câmpului magnetic într-un punct situat la distanța 𝒓 de axa
conductorului în una din următoarele ipoteze:
a) Conductorul are o lungime 𝒍𝒐 ;
b) Conductorul are o lungime infinită.
a)

Considerăm sistemul de coordonate cilindrice 𝒓, 𝒚, 𝒛 cu axa 𝒐𝒛 de-a lungul axei

conductorului.
Consideră relația Biot-Savart:
𝑰 𝑹 × 𝒅𝒍
𝑯= ∮
𝟒𝝅 𝚪 𝑹𝟑
Contribuția conductorului de lungime 𝒍𝒐 , este:
𝑰 𝒍𝟎 𝑹 × 𝒅𝒍
𝑯= ∫
𝟒𝝅 𝟎 𝑹𝟑
𝑰 𝒍𝟎 𝑹𝒅𝒍 𝐬𝐢𝐧(𝝅⁄𝟐 − 𝜶)
𝑯= ∫ ⃗𝝋
𝒆
𝟒𝝅 𝟎 𝑹𝟑
⃗ 𝝋 este versorul unitar, ⊥ pe planul determinat de vectorii 𝑹 și 𝒅𝒍.
𝒆

26
 𝒅𝜶
Din figură, rezultă: 𝒍 = 𝒛 + 𝒓 𝐭𝐠 𝜶 și 𝒅𝒍 = 𝒓 ∙
𝐜𝐨𝐬 𝟐 𝜶
𝒓
𝑹=
𝐜𝐨𝐬 𝜶

Înlocuind, rezultă:
𝜶𝟐
𝑰 𝐜𝐨𝐬 𝜶 𝒓𝒅𝜶
⃗𝑯
⃗⃗ = ∫ ∙ ⃗
𝒆
𝟒𝝅 𝒓𝟐 𝐜𝐨𝐬𝟐 𝜶 𝝋
−𝜶𝟏
𝐜𝐨𝐬𝟐 𝜶

𝑰 𝜶
Adică: ⃗⃗⃗ =
𝑯 ⃗ 𝝋 ∫−𝜶𝟐 𝒄𝒐𝒔 𝜶𝒅𝜶
𝒆
𝟒𝝅𝒓 𝟏
𝑰
⃗⃗⃗ = 𝒆
𝑯 ⃗𝝋 (𝒔𝒊𝒏 𝜶𝟏 + 𝒔𝒊𝒏 𝜶𝟐 )
𝟒𝝅𝒓

Deci, ⃗𝑯
⃗⃗ (intensitatea câmpului magnetic) este aceiași în toate punctele unui cerc de
rază 𝒓 , din axa condensatorului, la distanța 𝒛 de capătul acestuia.

Dacă punctul de calcul este la jumătatea conductorului, atunci 𝐬𝐢𝐧 𝛂𝟏 = 𝐬𝐢𝐧 𝛂𝟐 și

𝑰
⃗𝑯
⃗⃗ = ⃗ 𝐧𝛗
𝐬𝐢𝐧 𝛂 𝐞
𝟐𝝅𝒓

b) Dacă conductorul este de lungime infinită utilizând rezultatul anterior, observăm că la

limită 𝛂𝟏 = 𝛂𝟐 = 𝝅⁄𝟐.
𝐈
Deci, ⃗⃗⃗ =
𝑯 ⃗𝝋
𝒆
𝟐𝛑𝐫

Deci ⃗𝑯⃗⃗ este ⊥ pe planul determinat de vectorii 𝒓 și 𝒅𝒍 (planul hârtiei) și are sensul dat
de sensul produsului vectorial, sau sensul mâinii drepte.

Varianta b.2
La un conductor rectiliniu, infinit lung străbătut de curentul 𝑰 liniile de câmp sunt cercuri
concentrice în planul ⊥ pe conductor, cu centrul în centrul acestuia.

Din considerente de simetrie, în orice punct al liniei de câmp, 𝑯 are aceiași valoare.

Aplicând legea circuitului magnetic de-a lungul unei linii de câmp, avem:

∮𝑯 ∙ 𝒅𝒍 = 𝑰
𝚪
𝑰
𝑯 ∮𝒅𝒍 = 𝑰 ⟹ 𝑯 =
𝚪 𝟐𝝅𝒓

27
2. Două conductoare rectilinii filiforme, paralele de lungime infinită au distanța a
între ele și sunt parcurse de curenți egali. Să se determine variația intensității
câmpului magnetic de-a lungul distanței dintre cele două conductoare
în una din situațiile:
a) Curenții au același sens;
b) Curenții au sensuri contrare.

Fig. 1 Fig. 2

a) Conform fig. 1,
𝑰 𝑰 𝑰 𝒂 − 𝟐𝒙
𝑯 = 𝑯𝟏 − 𝑯𝟐 = − = ∙
𝟐𝝅𝒙 𝟐𝝅(𝒂 − 𝒙) 𝟐𝝅 𝒙(𝒂 − 𝒙)
𝒂
Când 𝒙 = ,𝑯=𝟎
𝟐

b) Conform fig. 2,
𝑰 𝑰 𝑰𝒂
𝑯 = 𝑯𝟏 + 𝑯𝟐 = + =
𝟐𝝅𝒙 𝟐𝝅(𝒂 − 𝒙) 𝟐𝝅(𝒂 − 𝒙)𝒙

Graficul de variație al 𝑯 se susține prin însumarea a celor două variații.

Fig. 1.a Fig. 2.a

28
3. Se consideră două conductoare rectilinii, foarte lungi, străbătute de curenții
egali și semne contrare ca în figură. Dacă distanța dintre ele este a, să se
determine ecuația liniilor de câmp.

exclusiv pentru desenul din 𝑷(𝒙, 𝒚) din figura anterioară.

Ecuația liniei de câmp este:

𝒅𝒙 𝒅𝒚
=
𝑯𝒙 𝑯𝒚

29
Componentele 𝑯𝒙 și 𝑯𝒚 se determină din figura anterioară:

𝑯𝒙 = 𝑯𝟏𝒙 − 𝑯𝟐𝒙 = 𝑯𝟏 𝐬𝐢𝐧 𝜶 − 𝑯𝟐 𝐬𝐢𝐧 𝜷

𝑰 𝒚 𝑰 𝒚
𝑯𝒙 = ∙ − ∙
𝟐𝝅𝒓𝟏 𝒓𝟏 𝟐𝝅𝒓𝟐 𝒓𝟐
și

𝑯𝒚 = −𝑯𝟏𝒚 + 𝑯𝟐𝒚 = −𝑯𝟏 𝐜𝐨𝐬 𝜶 + 𝑯𝟐 𝐜𝐨𝐬 𝜷

𝑰 𝑰
𝑯𝒚 = − ∙ 𝒙 + ∙ (𝒙 − 𝒂)
𝟐𝝅𝒓𝟐𝟏 𝟐𝝅𝒓𝟐𝟐

Înlocuind rezultă:
𝒚𝒅𝒚 𝒚𝒅𝒚 𝒙𝒅𝒙 (𝒙 − 𝒂)𝒅𝒙
− 𝟐 + 𝟐 − =𝟎
𝒓𝟐𝟏 𝒓𝟐 𝒓𝟏 𝒓𝟐𝟐
𝟏 𝟐 𝟐)
𝟏
𝟐
𝒅(𝒙 + 𝒚 − 𝟐
𝒅[(𝒙 − 𝒂)𝟐 + 𝒚𝟐 ] = 𝟎
𝟐𝒓𝟏 𝟐𝒓𝟐
Adică:
𝒅𝒓𝟐𝟏 𝒅𝒓𝟐𝟐
− 𝟐 =𝟎
𝒓𝟐𝟏 𝒓𝟐
Integrând, rezultă:
𝐥𝐧 𝒓𝟐𝟏 − 𝐥𝐧 𝒓𝟐𝟐 = 𝒌 (constanta de integrare)
𝒓𝟏
Liniile de câmp sunt deci cercuri = 𝒌.
𝒓𝟐

30
4. Un conductor rectiliniu de lungime foarte mare 𝒍 este străbătut de curentul 𝑰.
În planul conductorului, la distanța a de acesta se plasează un contur
dreptunghiular având dimensiunile (𝒃 × 𝒄). Să se calculeze fluxul magnetic
care străbate suprafața conturului 𝝁 = 𝝁𝟎 .

Intensitatea câmpului magnetic la distanța 𝒙 de conductor are expresia:

𝑰
𝑯=
𝟐𝝅𝒓
Fluxul magnetic elementar care străbate suprafața elementară a conturului [𝒄 ∙ 𝒅𝒙] este:

𝝁𝟎 𝑰
𝑫 ∙ 𝜱 = 𝑩 ∙ 𝒄 ∙ 𝒅𝒙 = ∙ 𝒄𝒅𝒙
𝟐𝝅𝒙
Fluxul magnetic prin suprafața conturului se obține prin integrarea relațiilor anterioare:
𝒂+𝒃
𝝁𝟎 𝑰𝒄 𝒅𝒙 𝒄𝑰 𝒂 + 𝒃
𝝋= ∫ = 𝝁𝟎 𝐥𝐧
𝟐𝝅 𝒙 𝟐𝝅 𝒂
𝒂

31
5. Un conductor filiform, are forma unui poligon regulat cu 𝒏 laturi de lungime 𝒍.
Conductorul este parcurs de curentul 𝑰. Să se determine câmpul magnetic în
centrul 𝑶 al poligonului. La limită, să se găsească câmpul produs de un
conductor circular.

Intensitatea câmpului magnetic în punctul 𝑶, situat pe mediatoarea segmentului de

lungime 𝒍 este:
𝑰 𝝅 𝒍 𝝅
𝑯= 𝒔𝒊𝒏 cu 𝒓 = 𝒄𝒕𝒈
𝟐𝝅𝒓 𝒏 𝒛 𝒏

Câmpul magnetic în centrul „0” este ⊥ pe planul conturului (pe hârtie) și intră cu plan
(regula mâinii drepte)

Înlocuind 𝒓 în relația 𝑯, obținem:

𝑰 ∙ 𝒔𝒊𝒏 𝝅⁄𝒏 𝑰 ∙ 𝒔𝒊𝒏 𝝅⁄𝒏

𝑯= =
𝒍
𝟐𝝅 ∙ 𝒄𝒕𝒈 𝝅⁄𝒏 𝝅 ∙ 𝒍 𝒄𝒕𝒈 𝝅⁄𝒏
𝟐
𝒏𝑰 𝝅 𝝅
𝑯𝒓𝒆𝒛𝒖𝒍𝒕𝒂𝒏𝒕 = ∙ 𝒕𝒈 ∙ 𝒔𝒊𝒏
𝝅𝒍 𝒏 𝒏
𝒍
𝒏𝑰 𝟐 𝒍
𝑯𝒓𝒆𝒛𝒖𝒍𝒕𝒂𝒏𝒕 = ∙ ∙
𝝅𝒍 𝟐 𝟐𝒂
√ 𝒍 + 𝒓𝟐
𝟒
La limită, 𝒏 → ∞; 𝒏𝒍 = 𝟐𝝅𝒂; 𝒂 = 𝒓𝒂𝒛𝒂 𝒂𝒓𝒄 ș𝐢 𝒓 → 𝒂

Înlocuind și trecând la limită,

𝟐𝝅𝒂 𝑰 𝑰
𝑯= =
𝟒𝝅𝒂𝟐 𝟐𝒂
32
6. Un conductor filiform, în formă de spiră circulară plană de rază 𝒂 este străbătut
de curentul 𝑰. Să se determine 𝑯 într-un punct aflat pe axa de simetrie a spirei,
la distanța 𝒙 de acest plan.

Intensitatea câmpului magnetic în punctul 𝑷 corespunzător elementului de lungime 𝒅𝒍,

este dată de relația:
𝑰 𝒓̅ ∙ 𝒅𝒍̅
𝒅𝑯 = ∙
𝟒𝝅 𝒓𝟑
Asociem punctului 𝑷 un sistem ortogonal de axe 𝑶𝒙, 𝒚, 𝒛.

Componentele intensității câmpului pe axele 𝑫𝒚 și 𝑶𝒛 sunt nule, deoarece din

considerente de simetrie, componentele intensităților pe axe se vor anula reciproc.

Componenta 𝒅𝑯𝒙 va avea valoarea:

𝑰 𝒅𝒍
𝒅𝑯𝒙 = 𝒅𝑯 𝐬𝐢𝐧 𝜶 = ∙ ∙ 𝐬𝐢𝐧 𝜶
𝟒𝝅 𝒓𝟐
Intensitatea rezultantă, va fi:

̅ = ∫ 𝒅𝑯
𝑯 ̅𝒙
Adică:

𝑰 𝒔𝒊𝒏 𝜶 𝑰 𝒔𝒊𝒏 𝜶
𝑯𝒙 = ∮ 𝒅𝒍 = ∙ 𝟐𝝅𝒓
𝟒𝝅𝒓𝟐 𝟒𝝅𝒓𝟐
𝑰𝒂
𝑯𝒙 = 𝐬𝐢𝐧 𝜶
𝟐𝒓𝟐
𝐚
În cazul particular 𝒙 = 𝟎, rezultă 𝒓𝟐 = 𝒂𝟐 + 𝒙𝟐 și 𝐬𝐢𝐧 𝛂 = 𝐫

Deci,
𝑰 𝒂𝟐
𝑯𝒙 = ∙
𝟐 (𝒂𝟐 + 𝒙𝟐 )𝟑⁄𝟐
pentru 𝒙 = 𝟎
𝑰
𝑯𝒙 = 𝑯 = (Intensitatea în centrul spirei)
𝟐𝒂
33
7. O bobină cilindrică, formată din 𝑵 spire uniform distribuite are lungimea 𝒍, raza
𝒂 și grosimea neglijabilă. Bobina este străbătută de curentul 𝑰. Să se calculeze
intensitatea câmpului magnetic în punctele de pe axa de simetrie.

Un element de bobină de lungime 𝒅𝒙, este echivalent cu o spiră circulară străbătută de

curentul 𝒅𝑰.

Câmpul magnetic într-un punct curent 𝑷 a fost calculat anterior, cu relația:

𝒂 𝒔𝒊𝒏 𝜶
𝒅𝑯 = ∙ 𝒅𝑰
𝟐𝒓𝟐
unde:

𝒅𝑰 = 𝑰 ∙ 𝒏 ∙ 𝒅𝒙
unde:

𝑵 𝒏𝒓 𝒔𝒑𝒊𝒓𝒆⁄
𝒏= = 𝒍
𝒍
Considerăm relațiile:
𝒂 𝒂
𝒓= ; 𝒙 = 𝒂 𝒄𝒕𝒈𝜶 și 𝒅𝒙 = − 𝒅𝒙
𝒔𝒊𝒏 𝜶 𝒔𝒊𝒏𝟐 𝜶

34
Înlocuind, rezultă:

𝒂 𝐬𝐢𝐧 𝜶 𝑰𝒏 ∙ 𝒂 𝑰𝒏
𝒅𝑯 = ∙ (− ∙ 𝒅𝜶) = − 𝐬𝐢𝐧 𝜶 𝒅𝜶
𝒂𝟐 𝒔𝒊𝒏𝟐 𝜶 𝟐
𝟐∙
𝒔𝒊𝒏𝟐 𝜶
și

𝑰𝒏 𝜶𝟐 𝑰𝑵
𝑯= − ∫ 𝐬𝐢𝐧 𝜶 𝒅𝜶 = (𝐜𝐨𝐬 𝜶𝟏 + 𝐜𝐨𝐬 𝜶𝟐 )
𝟐 𝝅−𝜶𝟏 𝟐𝒍

În centrul bobinei, adică pentru 𝜶𝟏 = 𝜶𝟐 , rezultă:

𝑵𝑰
𝑯= ∙ 𝐜𝐨𝐬 𝜶
𝒍
Pentru o bobină infinit lungă, 𝜶𝟏 = 𝜶𝟐 = 𝟎 și câmpul magnetic este:

𝑵𝑰
𝑯=
𝒍
Deci în interiorul bobinei, rezultă un câmp magnetic uniform.

35
 VI.Circuite magnetice

1. Pe un tor circular de secțiune pătrată cu latura 𝒂 și diametru 𝒅 ≫ 𝒂 se

desfășoară uniform într-un singur strat, o bobină cu 𝑵 spire parcursă de curentul
𝑰. Se cunoaște materialul din care este confecționat torul.
Se cere:
1) Valoarea medie din secțiunea torului a intensității câmpului magnetic 𝑯 și
a inducției magnetice 𝑩;
2) Fluxul magnetic prin secțiune;
3) Valoarea medie a magnetizației.

1) Se aplică relația lui Ampère pe linia de câmp mijlocie:

∮ 𝑯 ∙ 𝒅𝒍 = 𝑰𝑵
𝚪

𝑯 ∙ 𝝅𝒅 = 𝑵𝑰
𝑵𝑰
𝑯=
𝝅𝒅
𝑩 = 𝝁𝑯 = 𝝁𝟎 𝝁𝚪 ∙ 𝑯

2) Deoarece 𝒅 ≫ 𝒂, vectorul inducția electrică mediu este tangent la linia de câmp 𝚪.

Deci fluxul magnetic se poate calcula cu valoarea mijlocie a lui B:

𝝓 = ∫ 𝑩𝒅𝑨 = 𝑩𝒂𝟐

3) Din legea legăturii între 𝑩, 𝑯 și 𝑴 rezultă:

𝑩
𝑴= −𝑯
𝝁𝟎

sau aceiași valoare se poate obține din legea magnetizației temporare 𝑴𝒑 = 𝟎

𝑴 = 𝑴𝚪 = 𝝌𝒎 𝑯 = (𝝁𝚪 − 𝟏)𝑯

36
2. Se consideră un tor circular de secțiune pătrată cu latura 𝒂 și diametru 𝒅 ≫ 𝒂.
Se taie torul, producând un întrefier 𝜹. Să se găsească valorile mărimilor 𝑯, 𝑩, 𝝓 și
𝑴, dacă pe suprafața sa există o bobină cu 𝑵 spire parcursă de curentul 𝑰.

Soluția:

Se consideră relația lui Ampère pe linia de câmp mijlocie:

∮ 𝑯 ∙ 𝒅𝒍 = 𝑵𝑰
𝜞
Există două porțiuni distincte: torul și întrefierul.

Relația devine:

𝑯𝒇 ∙ 𝑰𝒇 + 𝑯𝜹 ∙ 𝜹 = 𝑵𝑰
Din legea fluxului magnetic obținem:

𝑩𝒇 ∙ 𝑺𝒇 + 𝑩𝜹 ∙ 𝑺𝜹 = 𝟎

Considerăm deformația tubului de flux minoră și obținem:

𝑺𝒇 = 𝑺𝜹
și

𝑩𝒇 = 𝑩𝜹 → 𝝁𝑯𝒇 = 𝝁𝟎 𝑯𝜹
Sistemul astfel obținut, este:

𝑯𝒇 ∙ 𝑰𝒇 + 𝑯𝜹 ∙ 𝜹 = 𝑵𝑰
𝝁𝑯𝒇 = 𝝁𝟎 𝑯𝜹
Din rezolvare, rezultă:

𝑵𝑰
𝑯𝒇 =
𝑰𝒇 + 𝝁𝚪 𝜹
și
𝝁
𝑯𝜹 = 𝑯
𝝁𝟎 𝒇

Fluxul magnetic este:

𝝓 = 𝑩 ∙ 𝒂𝟐
Magnetizația este:

𝑴 = 𝝌𝒎 ∙ 𝑯𝒇 = (𝝁𝚪 − 𝟏)𝑯𝒇

37
3. Se consideră un circuit magnetic neomogen și neliniar format din două
tronsoane și un întrefier 𝜹 . Cele două porțiuni sunt caracterizate prin
𝑺𝟏 , 𝑰𝟏 ; 𝑺𝟐 , 𝑰𝟐 ; 𝜹 ș𝐢 𝑺𝜹 . Pe tor este plasată o bobină cu 𝑵 spire parcursă de curentul
𝑰. Să se determine 𝑰 pentru a se produce în întrefier o inducție magnetică de
valoare 𝑩.

Aplicăm legea fluxului magnetic pentru cele trei porțiuni distincte, obținem:

𝑩𝜹 𝑺𝜹 = 𝑩𝟏 𝑺𝟏 = 𝑩𝟐 𝑺𝟐

deci:
𝑺𝜹
𝑩𝟏 = 𝑩𝜹 ∙
𝑺𝟏
𝑺𝜹
𝑩𝟐 = 𝑩𝜹 ∙
𝑺𝟐
în întrefier,

𝑩𝜹
𝑯𝜹 =
𝝁𝟎

Aplicăm relația lui Ampere pentru întreaga curbă 𝜞 și obținem:

𝑵𝑰 = 𝑯𝜹 𝜹 + 𝑯𝟏 𝑰𝟏 + 𝑯𝟐 𝑰𝟐
deci:

𝑯𝜹 𝜹 + 𝑯𝟏 𝑰 𝟏 + 𝑯𝟐 𝑰 𝟐
𝑰=
𝑵

38
4. O rețea magnetică liniară are forma și dimensiunile din figură. Să se
determine fluxurile magnetice din laturile rețelei aplicând metoda teoremelor lui
Kirchhoff.

Schema electrică corespunzătoare a circuitului dat este desenată în figura următoare:

Sistemul de ecuații Kirchhoff se scrie:

−𝝓𝟏 + 𝝓𝟐 − 𝝓𝟑 = 𝟎
𝜽𝟏 + 𝜽𝟐 = 𝝓𝟏 𝑹𝒎𝟏 + 𝝓𝟐 𝑹𝒎𝟐
𝜽𝟐 + 𝜽𝟑 = 𝝓𝟐 𝑹𝒎𝟐 + 𝝓𝟑 𝑹𝒎𝟑

unde 𝝓𝟏 = fluxul fascicular prin latura 𝒊 = 𝟏, 𝟐, 𝟑

𝟐𝑰+𝒉
𝜽𝟏 = 𝑵𝟏 𝑰𝟏 𝑹𝒎𝟏 = 𝑹𝒎𝟑 =
𝝁𝑺
𝒉
𝜽𝟐 = 𝑵𝟐 𝑰𝟐 𝑹𝒎𝟐 =
𝝁𝑺
𝜽𝟑 = 𝑵𝟑 𝑰𝟑
Din rezolvarea sistemului cu regula lui Cramer, rezultă fluxurile fasciculare 𝝓𝟏,𝟐,𝟑 .

39
5. Se consideră rețeaua feromagnetică din figură. Se cunosc 𝑵 = 𝐧𝐫. 𝐬𝐩𝐢𝐫𝐞 ,
curentul 𝒊, ariile secțiunilor 𝑺𝟏 , 𝑺𝟐 , 𝑺𝟑 cotele 𝒍, 𝒉, 𝜹.

Schema electrică este:

sau

𝑰 − 𝜹 + 𝟐𝑰𝟎
𝑹𝒎𝟏 =
𝝁𝑺𝟏
𝜹
𝑹𝒎𝜹 =
𝝁 𝟎 𝑺𝟏
′
𝑹𝒎𝟏 = 𝑹𝒎𝟏 + 𝑹𝒎𝜹
𝑰
𝑹𝒎𝟐 =
𝝁𝑺𝟐

𝑰 + 𝟐𝑰𝟎
𝑹𝒎𝟑 =
𝝁𝑺𝟑
Sistemul de ecuații Kirchhoff este:

𝝓𝟐 = 𝝓𝟏 + 𝝓𝟑
𝜽 = 𝝓𝟐 𝑹𝒎𝟐 + 𝝓𝟏 𝑹𝒎𝟏
𝜽 = 𝝓𝟐 𝑹𝒎𝟐 + 𝝓𝟑 𝑹𝒎𝟑
40
 VII. Inducția electromagnetică

Legea inducției electromagnetice

Câmpul electric este stabilit de corpuri încărcate cu sarcini electrice sau polarizate
electric, de omogenități fizico-chimice și fluxul magnetic variabil în timp.

În câmp magnetic variabil în timp, tensiunea electromotoare este în general nenulă

(experimental) și legea inducției electromagnetice stabilește modul de producere a
câmpului electric indus respectiv a tensiunii electromotoare induse de fluxul magnetic
variabil în timp.

În formularea legii nu intervin mărimi de material deci, legea inducției electromagnetice

este o lege generală a câmpului electromagnetic.

Experimental, se obține o concluzie importantă aceea a dependenței tensiunii

electromotoare induse de viteza de variație în timp a fluxului magnetic.

𝒅𝝓𝑺𝚪
𝒆𝚪 = ~
𝒅𝒕
Experimental, se obține o a doua concluzie referitor la sensul curentului indus:

- Câmpul magnetic al acestuia tinde să compenseze variația câmpului magnetic

inductor; sensul de referință al curentului în spiră este asociat fluxului său
magnetic care este de semn opus variației fluxului prin suprafața spirei. Deci
fenomenul inducției electromagnetice este un fenomen de reacție.

Considerând relația de calcul a fluxului inductor:

𝝓𝑺𝚪 = ∫𝑺 𝑩 ∙ 𝒏 ∙ 𝒅𝑨 sau în medii liniare

𝚪

𝝓𝑺𝚪 = ∫𝑺 𝝁𝑯 ∙ 𝒏 ∙ 𝒅𝑨,
𝚪

Rezultă evident că variația 𝒂 cel puțin un factor 𝒂𝒍 relația, determină variația fluxului.

Experiemental, se desprind concluziile că fenomenul de inducție apare prin mișcare sau

prin pulsație.

Proporționalitatea a fost stabilită de Faraday iar semnul schimbat al proporționalității a

fost introdus de Lenz.

41
Forma integrală a legii inducției electromagnetice
Tensiunea electromotoare indusă de fluxul magnetic variabil în timp este independentă
de intensitatea câmpului electric imprimat ⃗𝑬𝒊 și de componenta părții potențiale a
câmpului electric ⃗𝑬𝒄 .

Deci tensiunea electromotoare indusă de fluxul magnetic variabil în timp este dată de
integrala curbilinie a câmpului electric indus sau solenoidal.

Deci ecuația este:

𝒅
𝒆𝚪 = ∮ 𝑬𝒔 ∙ 𝒅𝒔 = ∮ 𝑬 ∙ 𝒅𝒔 = − ∫ 𝑩 ∙ 𝒏 ∙ 𝒅𝑨
𝒅𝒕
𝚪 𝚪 𝑺

unde s-a considerat: 𝑬 = 𝑬𝒔 + 𝑬𝒄 și ∮𝚪 𝑬𝒄 ∙ 𝒅𝒔 = 𝟎.

Deoarece suprafața 𝑺𝚪 este atașată mediului în mișcare locală, derivata în raport cu

timpul a fluxului magnetic este egală cu integrala de suprafață a derivatei de flux a
𝒅𝒇 𝑩
inducției magnetice .
𝒅𝒕

Expresia acesteia, este:

𝒅𝒇 𝑩 𝝏𝑩
= + 𝒗𝐝𝐢𝐯𝑩 + 𝐫𝐨𝐭(𝑩 × 𝒓)
𝒅𝒕 𝝏𝒕

𝒅𝒇 𝑩 𝝏𝑩
= + 𝐫𝐨𝐭(𝑩 × 𝒓)
𝒅𝒕 𝝏𝒕
Deoarece 𝒗𝐝𝐢𝐯𝑩 = 𝟎 pentru că 𝐝𝐢𝐯𝑩 = 𝟎 din legea fluxului magnetic.

Deci:
𝝏𝑩
𝒆𝚪 = ∮ 𝑬𝒔 ∙ 𝒅𝒔 = − ∫ ∙ 𝒏 ∙ 𝒅𝑨 + ∫ 𝐫𝐨𝐭(𝒗 × 𝑩) ∙ 𝒏 ∙ 𝒅𝑨
𝝏𝒕
𝚪 𝑺𝚪 𝑺𝚪
Termenul 1 al relației este:
𝝏𝑩
1) 𝒆𝚪𝐩 = − ∫𝑺 ∙ 𝒏 ∙ 𝒅𝑨 tensiunea electromotoare indusă prin pulsație;
𝚪 𝝏𝒕
2) 𝒆𝚪𝐦 = ∫𝑺 𝒏 𝐫𝐨𝐭(𝒗 × 𝑩) ∙ 𝒅𝑨 tensiunea electromotoare indusă prin mișcare;
𝚪

𝒆𝚪𝐩 (1) se stabilește exclusiv prin variația inducției magnetice. Suprafața 𝑺𝚪 este
menținută fixă.

𝒆𝚪𝐦 (2) se stabilește exclusiv prin variația în timp a suprafeței 𝑺𝚪 , respectiv a curbei 𝚪,
inducția magnetică fiind constantă în timp.

42
Dacă aplicăm acestei relații teorema lui Stokes, obținem:

𝒆𝚪𝐦 = ∮(𝒗 × 𝑩) 𝒅𝒔
𝚪

Tensiunea electromotoare 𝒅𝒆𝜞𝒎 indusă în elementul de conducție 𝒅𝒔, care se deplasează

cu viteza 𝒗 are expresia:

𝒅𝒆𝚪𝐦 = (𝒗 × 𝑩) 𝒅𝒔

Tensiunea electromotoare de mișcare se anulează dacă doi dintre vectorii produsului

mixt sunt paraleli.

Deci tensiunea indusă prin mișcare este nenulă numai dacă conductorul în mișcarea lui
taie liniile de câmp magnetic.

43
Aplicații:
1. Tensiunea electromotoare indusă prin mișcare
(principiul generatorului de curent alternativ)

Se consideră o bobină dreptunghiulară de laturi 𝟐𝒂 și 𝒃. Bobina se rotește cu

𝒓𝒐𝒕⁄
𝒏 în jurul axei centrale conținută în planul său, într-un câmp magnetic
𝒔

omogen, de inducție ⃗𝑩
⃗ ⊥ pe axa de rotație.

Notăm:
𝝎 = 𝟐𝝅𝒏 – viteza unghiulară
𝜶 = 𝝎𝒕 + 𝜶𝟎 unghiul format la un moment de planul bobinei cu inducția magnetică

Fluxul magnetic fascicular 𝛟𝒇𝐒𝚪 are expresia:

𝛟𝒇𝐒𝚪 = ∫ 𝑩 ∙ 𝒏𝒅𝑨 = 𝑩𝑨 𝐜𝐨𝐬 𝜶 = 𝟐𝒂𝒃𝑩 𝐜𝐨𝐬 𝝎𝒕

𝑺𝚪
𝛟𝒇𝐒𝚪 = 𝛟𝒇𝐦𝐚𝐱 𝐜𝐨𝐬(𝝎𝒕 + 𝜶𝟎 )

𝛟𝒇𝐦𝐚𝐱 = 𝟐𝒂𝒃 ∙ 𝑩 flux fascicular maxim

Tensiunea electromotoare 𝒆𝚪 se determină cu relația:

𝒅𝛟𝒇
𝒆𝚪 = −𝑵 = 𝑵𝛟𝒇 ∙ 𝛚 𝐬𝐢𝐧(𝝎𝒕 + 𝜶𝟎 )
𝒅𝒕 𝐦𝐚𝐱
𝒆𝚪 = 𝑬𝒎𝒂𝒙 𝐬𝐢𝐧(𝝎𝒕 + 𝜶𝟎 )
unde: 𝑬𝒎𝒂𝒙 = 𝑵𝛟𝒇𝐦𝐚𝐱 ∙ 𝛚

Tensiunea electromotoare indusă 𝒆 variază sinusoidal cu o frecvență 𝒇 = 𝝎⁄𝟐𝝅.

Valoarea efectivă a tensiunii este:

𝟐𝝅
𝑬= 𝑵𝛟𝒇𝐦 ≃ 𝟒, 𝟒𝟒 𝑵𝛟𝒇𝐦𝐚𝐱
√𝟐

44
Același rezultat se obține dacă se consideră relația:

𝒆𝚪𝒎 = ∮(𝒗 × 𝑩) 𝒅𝒔
𝚪
→Tensiunea electromotoare indusă de mișcare

Pentru 𝑵 bobine,

𝒆𝚪𝒎 = 𝑵 ∮(𝒗 × 𝑩) 𝒅𝒔
𝚪
𝒆𝚪𝒎 = 𝑵(𝒗 × 𝑩)𝒃 = 𝟐𝒂𝒃𝑵𝝎𝑩 𝐬𝐢𝐧 𝝎𝒕

45
2. Tensiunea electromotoare indusă prin pulsație
(principiul transformatorului electric)

Se consideră un câmp magnetic variabil în timp, omogen, care ocupă un cilindru

circular, infinit lung de rază 𝒂.

Se alege pe axa 𝒐𝒛 a unui sistem de coordonate cilindric, circular în axa cilindrului

orientată după inducția magnetică.
𝑩(𝒕) = 𝑩(𝒕) ∙ 𝒌
Câmpul electric indus 𝑬(𝒓) (𝒓)𝒆𝒓 + 𝑬𝝋 (𝒓)𝒆𝝋 depinde numai de dinstanța 𝒓 de la axa
cilindrului și este ⊥ pe aceasta.
Componenta radială 𝑬𝒓 se determină din legea fluxului electric. Pe suprafața laterală a
acestuia și pentru înălțimea 𝒍, obținem:
𝟐𝝅𝒓𝒍𝜺𝑬𝒓 = 𝟎
deoarece 𝒒𝚺 = 𝟎

Componenta ⃗𝑬𝝋 se calculează din legea inducției electrice sub formă integrală.

Din relația anterioară:

𝝏𝑩
𝒆𝚪𝒑 = − ∫ 𝒏 𝒅𝑨
𝝏𝒕
𝑺𝚪
rezultă:
𝝏𝑩
𝟐𝝅𝒓𝒊 𝑬𝒊 = −𝝅𝒓𝟐𝒊 𝒓𝒊 < 𝑎
𝝏𝒕
deci:
𝒓𝒊 𝝏𝑩
𝑬𝒊 = −
𝟐 𝝏𝒕
Pentru un cerc de rază 𝒓 > 𝒓𝟎 se obține:
𝝏𝑩
𝟐𝝅𝒓𝒄 𝑬𝒄 = −𝝅𝒂𝟐 ∙
𝝏𝒕
𝒂𝟐 𝝏𝑩
𝑬𝒄 = −
𝟐𝒓𝒄 𝝏𝒕

Câmpul electric indus are o variație liniară în raport cu 𝒓 în interiorul cilindrului de rază a
și o variație invers proporțională cu 𝒓 în exteriorul acestuia.

46
Dacă 𝑩(𝒕) = 𝑩𝒎𝒂𝒙 𝐬𝐢𝐧 𝝎𝒕, atunci:
𝒓𝒊 𝝅
𝑬𝒊 = 𝝎𝑩𝒎𝒂𝒙 𝐬𝐢𝐧 (𝝎𝒕 − )
𝟐 𝟐
𝟐
𝒂 𝝅
𝑬𝒆 = − 𝝎𝑩𝒎𝒂𝒙 𝐬𝐢𝐧 (𝝎𝒕 − )
𝟐𝒓𝒆 𝟐

47
 VIII. Teoremele inductivităților

1. Teorema inductivității proprii

Se consideră o spiră conductoare filiformă de contur 𝚪, parcursă de curentul continuu 𝑰,
situată în sistemul omogen, izotrop și liniar de permeabilitate 𝝁.

Raportul pozitiv între fluxul magnetic și 𝝓𝑺𝚪 prin orice suprafață dechisă 𝑺𝚪 care se
sprijină pe curba 𝚪 prin curentul 𝑰, este independent de intensitatea curentului și de
fluxul magntic și de numește inductivitate sau inductanță proprie 𝑳.
𝝓𝑺𝜞
𝑳=
𝑰
Demonstrație:

Fluxul magnetic:

𝝓𝑺𝜞 = ∫ 𝑩 ∙ 𝒏𝒅𝑨
𝑺𝜞

Înlocuind 𝑩 din relația Biot-Savart:

𝝁𝑰 𝒅𝒔 × 𝑹
𝑩= ∮
𝟒𝝅 𝑹𝟑
𝜞
rezultă,
𝝁𝑰 𝒅𝒔 × 𝑹
𝝓𝑺𝜞 = ∫ 𝒏𝒅𝑨 ∮
𝟒𝝅 𝑹𝟑
𝑺𝜞 𝜞
𝝓𝑺𝜞 𝝁𝑰 𝒅𝒔 × 𝑹
𝑳= = ∫ 𝒏𝒅𝑨 ∮
𝑰 𝟒𝝅 𝑹𝟑
𝑺𝜞 𝜞
𝑳 este independentă de 𝑰 și depinde de forma și dimensiunile spirei.
Pentru o bobina cu N spire, fluxul fascicular este 𝝓𝒇𝑺𝜞 este stabilit de inducția
magnetică:
𝝁𝑵𝑰 𝒅𝒔 × 𝑹
𝑩= ∮
𝟒𝝅 𝑹𝟑
𝜞
și
𝝁𝑵𝟐 𝑰 𝒅𝒔 × 𝑹
𝝓 = 𝑵𝝓𝒇𝑺𝜞 = ∫ 𝒏𝒅𝑨 ∮
𝟒𝝅 𝑹𝟑
𝑺𝜞 𝜞
deci:
𝝁𝑵𝟐 𝒅𝒔 × 𝑹
𝑳= ∫ 𝒏𝒅𝑨 ∮
𝟒𝝅 𝑹𝟑
𝑺𝜞 𝜞

48
Aplicație: Inductivitatea bobinei toroidale

Se consideră torul din figură de secțiune circulară a, diametru 𝟐𝑹, permeabiltate

𝝁, înfășurat cu 𝑵 spire filiforme.

Inducția magnetică 𝑩 se calculează cu relația:

𝑵𝑰
𝑩=𝝁 𝝁𝑵𝒔 𝑰
𝒍
𝒍 = 𝟐𝝅𝑹

Fluxul fascicular este: 𝝓𝒇 = 𝑩 ∙ 𝑨 = 𝑩 ∙ 𝝅𝒂𝟐

Deci,
𝑵𝝓𝒇 𝑨
𝑳= = 𝝁𝑵𝟐
𝑰 𝒍
Pentru solenoid, rezultatul identic:
𝑨
𝑳 = 𝝁𝑵𝟐
𝒍

49
2. Teorema inductivității mutuale (Teorema Neumann)
Se consideră două bobine cu spire filiforme, plasate într-un mediu de permeabilitate 𝝁.

Teorema se enunță astfel:

Raportul 𝑳𝟏𝟐 dintre fluxul magnetic 𝝓𝟐𝟏 prin bobina 𝟐 stabilit de curentul 𝒊𝟏 , egal cu
raportul 𝑳𝟐𝟏 dintre fluxul magnetic prin bobina 𝟏, stabilit de curentul 𝒊𝟐 este independent
de fluxurile magnetice și de intensităților curenților și se numește inductivitate mutuală
între cele două bobine.

𝝓𝟐𝟏
𝑳𝟐𝟏 = |
𝒊𝟏 𝒊
𝟐 =𝟎

𝝓𝟏𝟐
𝑳𝟏𝟐 = |
𝒊𝟐 𝒊
𝟏 =𝟎

Demonstrație:

Pentru demonstrație, considerăm fluxul fascicular 𝝓𝒇𝟐𝟏 prin bobina 2, datorat 𝒊𝟏 :

𝝓𝒇𝟐𝟏 = ∫ 𝑩𝟏 ∙ 𝒏𝟐 𝒅𝑨𝟐
𝑺𝜞𝟐

În relația lui Biot-Savart-Laplace:

𝝁𝑵𝑰 𝒅𝒔 × 𝑹
𝑩= ∮
𝟒𝝅 𝑹𝟑
𝜞
Se stabilește identitatea vectorială:
𝒅𝒔 × 𝑹 𝑹 𝟏 𝒅𝒔
= − × 𝒅𝒔 = 𝐠𝐫𝐚𝐝 × 𝒅𝒔 = 𝐫𝐨𝐭
𝑹𝟑 𝑹𝟑 𝐑 𝐑
Cu aceasta,

𝝁𝟎 𝒊 𝒅𝒔 × 𝑹 𝝁𝟎 𝒊 𝒅𝒔
𝑩𝒗 (𝒓) = ∮ = 𝐫𝐨𝐭 [ ∮ ]
𝟒𝝅 𝑹𝟑 𝟒𝝅 𝑹
𝜞 𝜞

Se notează:
𝝁𝟎 𝒊 𝒅𝒔
𝑨𝒗 = ∮
𝟒𝝅 𝑹
𝜞
potențialul vector în vid al unui conductor filiform.

50
Cu aceasta, fluxul fascicular 𝝓𝒇𝟐𝟏 se poate scrie:

𝝓𝒇𝟐𝟏 = ∫ 𝑩𝟏 ∙ 𝒏𝟐 𝒅𝑨𝟐 = ∫ 𝐫𝐨𝐭𝑨𝟏 ∙ 𝒏𝟐 𝒅𝑨𝟐

𝑺𝜞𝟐 𝑺𝜞𝟐

𝝓𝒇𝟐𝟏 = ∫ 𝑨𝟏 ∙ 𝒅𝒔𝟐
𝜞𝟐
unde:
𝝁𝒊𝟏 𝑵𝟏 𝒅𝒔𝟏
𝑨𝟏 = ∮
𝟒𝝅 𝑹𝟏𝟐
𝜞𝟏
Înlocuind această expresie în formula 𝝓𝒇𝟐𝟏 obținem:
𝝓𝟐𝟏 = 𝑵𝟐 𝝓𝒇𝟐𝟏

𝝁𝒊𝟏 𝑵𝟏 𝑵𝟐 𝒅𝒔𝟏 ∙ 𝒅𝒔𝟐

𝝓𝟐𝟏 = ∮∮
𝟒𝝅 𝑹𝟏𝟐
𝜞𝟏 𝜞𝟐

și
𝝓𝟐𝟏 𝝁𝑵𝟏 𝑵𝟐 𝒅𝒔𝟏 ∙ 𝒅𝒔𝟐
𝑳𝟐𝟏 = = ∮∮
𝒊𝟏 𝟒𝝅 𝑹𝟏𝟐
𝜞𝟏 𝜞𝟐
se notează 𝑳𝟐𝟏 = 𝑴.

51
 CAMPURI ELECTROSTATICE IN MEDII DIELECTRICE

1.Doi dielectrici având permitivitătile  3 şi  4 sunt separeaţi de suprafaţa S34, încărcată cu

o sarcină liberă de densitate S34. Cunoscându-se unghiurile de incidenţă şi refracţie  3 şi  4 să se
calculeze intensitatea de câmp E3 şi E4.

R: Scriind divergenţa superficială a vectorului inducţie D se obţine:

divD  D3n3  D4 n4   S 34
D3n3   D3  cos  3
D4 n4  D4  cos  4
  3 E3 cos3   4 E4 cos 4   S 34
Din egalitatea componentelor tangenţiale Et 3  Et 4  E3 sin 3  E4 sin  4
  3 E3 cos 3   4 E4 cos 4   S 34

 E3 sin  3  E4 sin  4
sin  3
E4  E3
sin  4
sin  3
  3 E3 cos 3   4 E3 cos 4
sin  4
 S 34 sin  4
E3 
  3 cos 3 sin  4   4 sin  3 cos 4
 S 34 sin  3
E4 
  3 cos 3 sin  4   4 sin  3 cos 4

2. Intre armăturile unui condensator plan se găseşte un dielectric de permitivitate relativă  r .

In interiorul dielectricului se practică o fantă îngustă înclinată cu un unghi  faţă de planurile
armăturilor. Să se determine câmpul electric în interiorul fantei dacă se cunoaşte diferenţa de
potenţial aplicată armăturilor şi distanţa dintre acestea.

1
 R:
 
 E cos( 2   )  E f cos 

 D cos  D cos(   )  D sin 
 f
2
f

 E sin   E f cos 

Df  0E f  
 0 r E cos   0 E f sin 


1 1 1
tg  ctg    arcctg( tg )
 0 r 0 r

se ridică la puterea a 2-a ecuaţiile sistemului :

E 2 (sin 2    r2 cos 2  )  E 2f (cos 2   sin 2  )

E f  E sin 2    r2 cos 2 

V1  V2
unde : E 
d

3. Se consideră doi cilindrii coaxiali de raze r 1 şi r2 , de înălţime h, puşi sub diferenţa de

potenţial V1  V2 . Intre cei doi cilindrii se află hârtie uleiată de permitivitate  . Să se urmărească
variaţia E între cei doi cilindrii.

2
 q1
R:  E  dS  
Pe suprafaţa bazelor EdS . Deci:
q
E  2rh  1

q1 q 1
E  1 
2rh 2h r

2 q1 2 dr q r
dar V1  V2   Edr 
2h 
 1 ln 2
1 1 r 2h r1

q1 V1  V2 V  V2 1
 E  1 
2h ln
r2 r2 r
ln
r1 r1

Variaţia lui E între cei doi cilindrii este deci hiperbolică.

Valoarea maximă este la r=r1 şi valoarea minimă este la r=r2.

4. Se consideră un condensator plan ale cărui armături de suprafaţă S situate la distanţa d

sunt puse sub diferenţa de potenţial V1-V2. Să se calculeze sarcina cu care se încarcă condensatorul
dacă permitivitatea dielectrică dintre armături variază liniar de la valoarea  1 la valoarea  2 . Sa se
determine şi să se reprezinte variaţia E=f(x) între armături.

3
 R:
x  0   1
x  d   2
  ax  b
x  0  1  b
 2  1
x  d   2  ad  b  ad  1  a 
d
 2  1
 x  1
d
q q
 D  dS  q  D  S  E  S

q
E
 2  1
S( x  1 )
d
  1
d
2 q 2 dx q d
V1  V2   E  dl    ln  1  2 x 
1 S 1  2  1 S  2  1 d
1  x 0
d
q d

S
 2   1 ln  2
1
S ( 2   1 )(V1  V2 ) S ( 2   1 ) V1  V2
q deci E  
     1 
d ln 2 d ln 2 S 2  x  1 
1 1  d 

Descreşterea intensităţii este hiperbolică atunci când x creşte.

5. Să se calculeze intensitatea câmpului electric şi sarcinile de polarizaţie la suprafaţa de

separaţie între cei doi dielectric de permitivităţi 1 şi  2 situaţi între armăturile unui condensator
plan în următoarele ipoteze:
a) suprafaţa de separaţie este paralelă cu armâturile.
b) Suprafaţa de separaţie este perpendiculară pe armături.

4
 R: a) Pe S12 nu există sarcini libere.
D1n  D2n sau 1E1   2 E2

2

1C
E  dl  E1 d1  E 2 d 2  V1  V2

1 
V1  V2  E1 d1  E1 d 2  E1 (d1  1 d 2 )
2 2

Deci:

(V1  V2 ) 2 (V  V2 ) 1
E1  şi E 2  1
d1 2  d 2 1  2 d1   1 d 2

Sarcinile de polarizaţie:

 S12   
divS E  E1n1  E 2 n2    E1  E2  S12 E1n  n1 E1   E1
0 0
 
E 2 n  n2 E 2  E 2

 0 (V1  V2 )(1   2 )
 S12 
1d 2   2 d1

6. Doi dielectrici , situaţi într-un câmp electric uniform, sunt separaţi printr-o suprafaţă plană
S12 normală la liniile de câmp. Dielectricii sunt fără polarizaţie permanentă. Să se calculeze
intensitatea câmpului electric E1, densitatea sarcinii de polarizaţie  s12 şi polarizaţiile P1 şi P2
dacă se dau E2 ,  1 şi  2 .

Pe suprafaţa de separaţie nu există sarcini libere . Deci: divs D  0 Adică:

D1n1  D2n 2   D1  D2  0

sau : 1E1   2 E2

5
 2
De aici rezultă : E1  E2
1

Sarcina de polarizaţie rezultantă , uniform repartizată pe suprafaţa de separaţie, se determină

din divergenţa superficială a lui E scrisă într-un punct al planului S12.

 s12
divS E  E1n1  E2 n 2 
0

de unde  S12   0 ( E2  E1 )

Din legea polarizaţiei temporare P   0  e E P   0  e E se află P1 şi P2 .

7. Intre două plăci metalice paralele se introduce un dielectric de grosime l3 şi permitivitate

 , restul spaţiului dintre armături fiind ocupat de aer. Fiind dată tensiunea U 12 între armături şi
presupunând câmpul electric uniform, să se calculeze
a) Variaţia intensitătii câmpului electric E înainte de introducerea dielectricului.
b) Valoarea intensităţii câmpului electric E după introducerea dielectricului,
c) tensiunea menţinându-se aceeaşi.

2
R: Inainte de introducerea dielectricului se obţine :  E dl  V  V
1
1 2  El

V1  V2
Sau E 
l

Trebuie ca această valoare să fie mai mică decât rigiditatea dielectrică a aerului ca să nu fie
pericol de străpungere.
După introducerea dielectricului de permitivitate  rezultă:

 E dl  V  V
1
1 2  E3l3  E4l4

6
 Deoarece pe suprafata S34 nu există sarcini libere componentele normale ale lui D

3
sunt egale:  3 E3   4 E4 adică E4  E3
4

 3
 E4  E3
Formăm un sistem de ecuaţii din relaţiile  4
V  V  E l  E l
 1 2 3 3 4 4

V1  V2 V1  V2
Şi obţinem E3  şi E4  .
 
l3  l4 3 l4  l3 3
4 4

8. Se consideră un condensator cilindric la care se cumosc: diferenţa de potenţial între

armături, permitivitatea  a dielectricului şi raza armăturii exterioare r 2. Considerând drept
parametru raza armăturii interioare r1 să se studieze variaţia intensităţii câmpului electric E de la
suprafaţa acestei armături şi să se determine valoarea lui r 1 pentru care E1 este minim.
V V
R: Câmpul electric in interiorul unui condensator cilindric este E  1 2 . Valoarea
r
r1 ln 2
r1
minimă a intensităţii câmpului electric se obţine anulând derivata intâi a intensitatii câmpului
electric
 r
 (V1  V2 )  (r1 ln 2 )
E r1 r1
0
r1 r
(r1 ln 2 )
r1

 r r r r r
sau: (r1 ln 2 )  ln 2  r1 1 ( 22 )  ln 2  1  0
r1 r1 r1 r2 r1 r1

r2 r
adică: ln  1 si 2  e
r1 r1

r2
Deci Emin se obţine pentru r1  .
e

9. Intre armăturile unui condensator cilindric se găsesc doi dielectrici de permitivităţi  1 si

 2 plasaţi ca în figură. Să se determine variaţia câmpului electric între armături şi să se stabilească
aşezarea dielectricilor faţă de axa de simetrie a condensatorului, pentru ca la aceiaşi diferenţă de
potenţial între armături, valoarea maximă a intensităţii câmpului să fie cât mai mică.

7
 R: In cazul 1   2 In acest caz pentru r  r  r2 se scrie relaţia de conservare a
componentei normale a inducţiei astfel că : 1E1   2 E2 din care rezultă E2  E1 .
Calculul câmpului electric în condensatorul cilindric se face aplicând teorema lui Gauss:

q1 q1 1 q1
 E ds  
S
de unde : E 2rh 

sau E  (
2h r
(Calculul integralei s-a efectuat numai pe
)

suprafaţa laterală a cilindrului coaxial cu condensatorul , deoarece pe cele doua suprafeţe a bazelor
se anuleaza integrala din motivul perpendicularităţii vectorilor E şi ds .

q1 1
Pentru primul strat de pemitivitate  1 avem: E1  şi pentru celălalt strat:
21h r
q1 1
E2   . Din aceste două relaţii sesizăm ca variaţia câmpului este invers proporţională cu r.
2 2 h r 

Pentru cazul 1   2 rezultă că E1  E2 şi procedând ca în cazul anterior obţinem că E=f(r) este

Mai avantajoasă este aşezarea dielectricului cu permitivitatea mai mare în apropierea axei
de simetrie, de cât marginal, deoarece solicitarea ansamblului este mai uniformă.
Intensitatea câmpului electric trebuie exprimată funcţie de diferenţa de potenţial:
8
 2
q1 r2
 ( E dr )  2 h ln r
1 1 1
 V1  V2

2
q1 r2
 E dr  2 h ln r
1 2 1
 V2  V3

deci:

q1 r2
V1  V2  ln
2 2 h r1

q1 r3
V2  V3  ln
2 2 h r2

Insumând cele două relaţii , se anulează V2

q1 1 r2 1 r3
V1  V3  ( ln  ln )
2h 1 r1  2 r2

de unde :

q1 V1  V2

2h 1 ln r2  1 ln r3
1 r1  2 r2

1 V1  V2 1
Deci : E1   
1 1 r2 1 r3 r
ln  ln
1 r1  2 r2

1 V1  V3 1
E2    .
2 1 r2 1 r3 r 
ln  ln
1 r1  2 r2

10. Două sfere metalice izolate, de raze r1 şi r2 cu r1>r2 aflate la distanţă una de alta , se
electrizează cu sarcini egale şi de acelaşi semn +Q şi apoi se reunesc printr-un fir conductor. Care
dintre sfere va avea potenţialul mai mare, înainte şi după reunirea lor? Care dintre sfere va avea
sarcina electrică mai mare după reunirea lor?

Q Q
R: V1  şi V2  r1  r2  V1  V2
4 0 r1 40 r2

9
  
După contactul celor două sfere, potenţialele lor devin egale: V1  V2 ; V1  1
Q
4r1
 Q2 Q Q
V2  De unde rezultă relaţia: 1  2 .
4r2 r1 r2

Din conservarea sarcinii electrice rezultă : Q1  Q2  2Q

 2Qr1
 Q1 Q2 Q1  r  r
  
Formăm sistemul  r1 r2 cu soluţia : 
1 2

Q  Q  2Q Q  2Qr2
 1 2
 2 r1  r2

11.Un condensator plan are o placă de sticlă cu  r . Condensatorul este conectat la o

tensiune U. După deconectare se scoate placa de sticlă dintre armături. Care va fi noua diferenţă de
potenţial dintre plăci?

0S Q Q
R: C  dS iar C0  se ştie    0   r In acelaşi timp C  şi C0  Deci
d U U0

U 0   rU .

12. Intre armăturile coaxiale de raze a şi d, de lungime l, ale unui condensator cilindric cu
aer, este introdus un bloc dielectric coaxial, în formă de coafă cilindrică de raze b, c şi de lungimel,
k
având permitivitatea relativă  r şi o polarizaţie permanentă, variabilă după legea Pp (r )  ur , u r
r
fiind versorul radial.
Neglijând efectele de margine şi considerând armăturile ( de raze a şi d) scurtcircuitate, să
se determine cum variază inducţia şi intensitatea câmpului electric în spaţiul dintre armături, ca
funcţie de rază.

R:

La scurtcircuitare, armăturile de raze a şi d de încarcă cu sarcini electrice egale şi de semne

contrare qa   qd  q , iar tensiunea electrică între armături este nulă.

10
 Câmpul electric se determină cu ajutorul legii fluxului electric şi a legii legăturii dintre D ,
E şi P , ţinând seama de simtrie axială a câmpului şi de faptrul că problema este plan-paralelă
( datorită neglijării efectelor de margine).
k
E  u r E (r ) D  ur D(r ) Pp  ur
r

In zona 1( r  (a, b) ) ,  1   0 şi Pp  0
Se consideră o suprafaţă închisă   S1  Sl  S 2 unde S l este suprafaţa laterală a unui
cilindru de rază r şi lungime l, coaxial cu armăturile, iar S1 şi S 2 sunt discurile de rază r care
formează bazele cilindrului. Fluxul electric pe această suprafaţă este :

   D n dA   D n dA   D n dA
Sl S1 S2

Pe suprafeţele S1 şi S2 Dn deci D n  0 , iar pe suprafaţa Sl D  n , deci

D n  D(r ) şi rezultă   2rlD(r )

Sarcina electrică conţinută în interiorul suprafeţei  este q  qa  q şi în baza legii

q q
fluxului electric rezultă în final D  ur şi E1  ur
2rl  0 2rl
k
In zona 2 ( r  (b, c) ) ,  2   0 r şi Pp  ur
r

Din legea fluxului electric se deduce aceiaşi expresie a inducţiei electrice. Intensitatea
câmpului electric se deduce tinând seama de forma competă a legii de legătură dintre D , E şi P ,
D   0 E  P   0 r E  Pp

ur q k
Rezultă : E2  (  )
 0 r 2rl r

In zona 3 ( r  (c, d ) ),  3   0 şi Pp  0 .

Rezultă aceleaşi expresii ca în zona 1.

Sarcina electrică cunoscută q din expresiile de mai sus se determină din condiţia ca
tensiunea între armăturile de raze a şi d să fie nulă

b c d
U   Er ur dr   E2ur dr   E3ur dr  0
a b c

c
ln
Rezultă : q  k 2rl b
c b d
ln   r (ln  ln )
b a c

11
 Şi apoi se determină cu uşurinţă expresiile inducţiei şi intensităţii câmpului electric în
diferite zone.

12
 CALCULUL CAPACITĂTILOR SI FORTELOR ELECTROSTATICE

1.Să se calculeze capacitatea unui condensator plan, ale cărui armături sunt două suprafete
plane de arie A, între ele fiind un dielectric de grosime d si de permitivitate ε.

R: Se aplică legea fluxului electric pe suprafata Σ (tinându-se seama de calculul câmpului

produs de un dublu strat de sarcini) si se obtine:

    D  dA   D  dA  D  A  q
 
q q
E  D   S  1
A A
q1
E
A
Dacă se admite câmpul uniform (se neglijează efectele de capăt), integralele se reduc la simple
înmultiri. Tensiunea electrică dintre armături se obtine prin integrare, si rezultă apoi capacitatea :

2 2 q1  d
U12   E  d l   E  dl  Ed 
1 1 A

q1
C
U12
A
C
d

2.Să se calculeze capacitatea unui condensator ale cărui armături sunt doi cilindrii de raza si
b (a<b), coaxiali si de lungime l. Între armături se află un dielectric de permitivitate ε.

R: Se aplică legea fluxului electric pe o suprafată Σ, de forma unui cilindru coaxial cu armăturile
condensatorului. Se obtine, dacă se neglijează efectele de capăt:

13
    D  dA   D  dA  2  D  dA  D  2    R  l  q
 S lat S baza

q
D
2   R  l
D q
E 
 2    R  l
2 2 2
q dR q b
U12   E  dl   E  dl    ln
1 1 2    l 1 R 2    l a
q 2    l 2  
C 1 ;C si Cl 
U12 b b
ln ln
a a
unde Cl este capacitatea pe unitatea de lungime.

3. Să se calculeze capacitatea unui condensator sferic ale cărui armături sunt două sfere
metalice de grosime mică si de raze a si b (a<b). Dielectricul dintre armături are permitivitatea ε.

R: Se aplică legea fluxului electric pe o suprafată sferică concentrică cu armăturile.

   D  dA  D  4  R 2  q

q D q
D ; E 
4   R 2
 4      R2

14
 2 2 2
q dR q 1 1
U12   E  dl   E  dl    (  )
1 1 4   1 R 2
4   a b
q1 ab
C si C  4     
U12 ba

4.Se dă un condensator plan cu aria armăturilor egală cu A, distanta dintre armături (d) si
între armături un dielectric a cărui permeabilitate variază liniar de la valoarea ε r1 la valoarea ε r2.
Să se calculeze capacitatea condensatorului (se va neglija efectul de margine) .

R: Aplicând teorema lui Gauss, se obtine expresia intensitătii câmpului electric:

q
 D  dA  q

 ;  E A  q; E 
A
 x 
   0   r   0  r1  ( r 2   r1 )
 d 

Tensiunea între cele două armături ale condensatorului, respectiv capacitatea

condenastorului sunt:

2
q dx
d
q d 
U   E  dl     ln r 2
1  0 A 0   x (   )  0 A  r 2   r1  r1
r1 r2 r1
d
 A    r1
C  0  r2
d 
ln r 2
 r1

5.Un condensator plan are capacitatea de 600pF. Cu cât variază capacitatea condensatorului
dacă se introduce între armături, paralel cu ele, o placă metalică a cărui grosime g′ este egală cu ¼
din distanta dintre armături ?. Să se studieze dacă pozitia plăcii influentează rezultatul.

15
 R: Prin introducerea plăcii se formează două condensatoare noi C1 si C2. Noua capacitate a
sistemului este C∗. Se constată că aceasta nu depinde de pozitia plăcii metalice.
A A A C C
C C1  ; C2  ; C  1 2
g x y C1  C2

C1  C2 A A 4
C     C
C1  C2 x  y 3
g 3
4

6. Intre armăturile unui condensator plan se introduce o placă metalică M , neîncărcată cu

sarcini electric, de grosime δ, până la înălţimea y. Neglijând efectele de margine ale câmpului
electric, se cere să se calculeze capacitatea echivalenta a ansamblului format astfel.

R:

Ansamblul echivalent de condensatoare:

Capacităţile au expresiile :

 0 (h  y )l  0 yl  0 yl
C1  C2  C3  l fiind adâncimea armăturii plane,
d x D  (x   )
măsurată perpendicular pe planul hârtiei.

Capacitatea echivalentă a schemei cu capacităţi, faţă de bornele A şi B va fi:

C2C3
Ce  C1 
C2  C3

După calculele elementare rezultă

h y y h y
Ce   0 l (  )   0l ( 
d d  d d (d   )

 0ldy
Ce  C 0   C0
d (d   )
16
 7. Intre armăturile unui condensator plan avand distanţa dintre armături d şi aria unei plăci
de dimensiune h si l, fiind încărcat cu o sarcină electrică Q1, se introduce un bloc dielectric
paralelipipedic cu dimensiunile d si l. Mediul dielectric al acestui bloc paralelipipedic are
permitivitatea relativă  r .
Să se calculeze capacitatea echivalenta a ansamblului astfel format:

R: Sistemul astfel format poate fi echivalat cu trei condensatoare legate în paralel..

Capacităţile acestor condensatoare sunt:

 0ly  0l  0l (h  ( y   ))
C1  C2  şi C3  Ce  C1  C2  C3
d d d

Capacitatea echivalentă devine astfel:

 0l  0l
Ce  (h    y  y   r )  (h   ( r  1))
d d

8. Intre armăturile unui condensator plan se introduce paralel cu acestea o placă metalică de
formă triunghiulară , cu grosimea  . Dimensiunile plăcilor condensatorului şi ale armăturii mobile
M sunt cunoscute. Calculaţi capacitatea echivalenta a ansamblului astfel format.

R: Din punct de vedere electric sistemul este achivalent cu trei condensatoare conectate ca în figură:

17
 0S   S  0 S 
Capacităţile celor trei condensatoare sunt : C1  C2  0 C3 
d z d  (z   )
xy xy
unde : S   ab  iar S  
2 2

x y
Din asemănarea triunghiurilor rezultă 
b a

x2a x2a
S   ab  S  
2b 2b

C2C3
Capacitatea echivalentă a celor trei condensatoare va fi: Ce  C1  sau
C2  C3
0  0a 
C (ab)  x 2  C1  C1
d 2bd (d   )

9. Un condensator cu aer are armăturile în formă de pătrat cu latura a, la distanţa d una faţă
de alta. Intre armături se introduce un bloc dielectric format din două straturi solidare, de grosimi
d1 şi d2 şi permitivităţi  1 şi  2 . Considerănd blocul dielectric fixat î ntr-o poziţie intermediară x şi
că armăturile condensatorului sunt conectate la o sursă cu tensiunea U 0, în ipoteza neglijării
efectelor de margine să se determine capacitatea echivalenta a ansamblului format.

R: Câmpurile E1 , E2 şi Ea ( în cei doi dielectrici şi în aer) sunt uniforme şi normale pe

armături. Atunci rezultă :
E1d1  E2 d 2  U 0 şi Ea (d1  d 2 )  U 0

La trecerea dintr-un dielectric în altul se conservă componenta normală a inducţiei

electrice , deci:

E11  E2 2
18
 Astfel rezultă :

U 0 2 U 01 U0
E1  , E2  , Ea 
1d 2   2 d1 1d 2   2 d1 d1  d 2

Pe suprafaţa unei armături apar densităţile de suprafaţă ale sarcinii electrice :

- în dreptul blocului dielectric  S 1  D1   1 E1

- în dreptul spatiului de aer  Sa  Da   0 Ea

Sarcina condensatorului este :

q   s1ax   sa a(a  x) şi rezultă expresia capacităţii:

1 2 ax a(a  x)
C  0
1d 2   2 d1 d1  d 2

ENERGIA SI FORTE IN CAMP ELECTROSTATIC

1. Să se calculeze energia câmpului electrostatic determinat de o sarcină q repartizată

uniform în interiorul unei sfere de rază a , de permitivitate  0 , situată în vid. Să se calculeze
raportul dintre energia câmpurilor dintre acest caz şi cazul când sarcina ar fi repartizată uniform pe
suprafaţa aceleiaşi sfere.

ED  E2
R: W   dv ; W   0 dv
2 2

q r q 1
Dacă sarcina este repartizată în volum: Ei  şi Ee 
4 0 a 3
4 0 r 2

1 1
Dacă sarcina este repartizată pe suprafaţa sferei atunci : Ei  0 şi Ee 
4 0 r 2

Energia corespunzătoare câmpului din exteriorul sferei este acelaşi în ambele cazuri.

 0q 2 1 q2  4r 2 dr q2 1 q2
We    8 0  r 2
dv   dv 
16 2 02 r 4 2 32 2 0 a r4 8 0 a

Pentru energia coresp[unzătoare interiorului sferei :

q a q2
Wi   r 4r dr 
2 2

32 20 a 6 0 40 0 a

In al doilea caz este nulă.

19
 Wa  We  Wi şi Wb  We

2. Intre două plăci metalice dreptunghiulare , paralele aflate la acelaşi potenţial V 1 . se

introduce parţial , simetric , o placă metalică de forma unui triunghi echilateral aflată la potenţialul
V2.
Aflaţi forţa cu care este atrasă placa introdusă de celelalte două plăci.

R: Se crează două condensatoare cuplate în paralel.

0 A 0 A 3 2 3 0 x 2
Ce   cu A  x 2  Ce 
g g 4 4g

1 3 0 x 2 (V1  V2 )
Energia W  (V1  V2 ) 2 Ce 
2 4g

Forţa cu care placa mediană este atrasă de celelalte două plăci este :
 W  2 3 (V1  V2 ) 2  0 x
F   
 x V ct 4g

3. Se dă un condensator sferic cu razele armăturilor R1 şi R2 . Să se găsească forţa

lagrangiană care tinde să varieze razele armăturilor. Cât trebuie să fie U 0 astfel încât forţa care
modifică raza R1 să fie F1.

R1 R2
R: C  4 0 
R2  R1

20
 1 RR
W  CU 02  2 0  1 2 U 02
2 R2  R1

 W  R22
F1     2 0U 02
 R1 V ct ( R2  R1 ) 2

F1  0 atunci tinde să mărească raza R1

 W  R12 1 q02
F2     2 0U 02  
 R2 V ct ( R2  R1 ) 2 8 0 R22

F2 este negativă şi deci tinde să micşoreze R2.

R22 ( R2  R1 ) 2 F1
F1  2 0U 02 deci U 2

( R2  R1 ) 2 2 0 R22
0

R2  R1 F1
şi U 0  
R2 2 0

4. Un condensator plan cu dielectric aer, are o armătură constituită din două plăci
dreptunghiulare identice, de lăţime b, dispuse paralel la distanţa a şi legate conductiv una cu
cealaltă . A 2-a armătură , de lăţime b , se află la distanţa x<a de una dintre plăci şi este introdusă
între acestea pe o adâncime y. Se cer componentele Fx şi Fy ale forţei electrice care se exercită
asupra armăturii centrale, când condensatorului I se aplică U.

R:Se formează două condensatoare plane cuplate în paralel.

 by  by a
C  0  0   0by 
x ax x(a  x)
1
W  U 2C
2

deci : Fx care acţionează pentru creşterea distanţei x

21
  W  1 C 1 2 a(a  2 x)
Fx   e   U 2  U  0by 2
 x  2 x 2 x (a  x) 2

Fy care acţionează pentru creşterea distanţei y este

 W  1 2 C 1 2 a
Fy     U  U  0b
 y  2 y 2 x(a  x)

5. Un condensator cu aer are armăturile în formă de pătrat cu latura a, la distanţa d una faţă
de alta. Intre armături se introduce un bloc dielectric format din două straturi solidare, de grosimi
d1 şi d2 şi permitivităţi  1 şi  2 . Considerănd blocul dielectric fixat î ntr-o poziţie intermediară x şi
că armăturile condensatorului sunt conectate la o sursă cu tensiunea U 0, în ipoteza neglijării
efectelor de margine să se determine:
a) Forţa rezultantă ce acţionează asupra blocului.
b) Dacă  1  2   0 şi  2  5 0 , iar rigidităţile dielectrice ale celor două straturi sunt Ed 1  3Eda şi
Ed 2  4Eda , în care Eda este rigiditatea sdielectrică a aerului, se cere tensiunea U0 maximă la
care condensatorul format nu se străpunge.
c) Cu ce viteză trebuie introdus blocul dielectric pentru ca i, curentul luat de la sursă să rămână
constant.

Câmpurile E1 , E2 şi E Ea ( în cei doi dielectrici şi în aer) sunt uniforme şi normale pe

armături. Atunci rezultă :
E1d1  E2 d 2  U 0 şi Ea (d1  d 2 )  U 0

La trecerea dintr-un dielectric în altul se conservă componenta normală a inducţiei

electrice , deci:

E11  E2 2

Astfel rezultă :

U 0 2 U 01 U0
E1  , E2  , Ea 
1d 2   2 d1 1d 2   2 d1 d1  d 2

Pe suprafaţa unei armături apar densităţile de suprafaţă ale sarcinii electrice :

22
 - în dreptul blocului dielectric  S 1  D1   1 E1

- în dreptul spatiului de aer  Sa  Da   0 Ea

Sarcina condensatorului este :

q   s1ax   sa a(a  x) şi rezultă expresia capacităţii:

1 2 ax a(a  x)
C  0
1d 2   2 d1 d1  d 2

a) Forţa care măreşte distanţa x este

We 1 1 2 0
F ( )U 0 ct  U 02a(  )
x 2 1d 2   2 d1 d1  d 2

b) Din expresiile (1) se explicitează tensiunile U0 limita la care apare străpungerea fiecărui
dielectric

- stratul 1: U 0  (d1  0,4d 2 )  3Eda

- stratul 2 : U 0  (d 2  32,5d1 )  4Ed1

- aer : U 0  (d1  d 2 ) Eda

Cea mai mică tensiuune este impusă de dielectricul aer.

dx
c) Dacă blocul dielectric se mi şcă cu viteza v  , sarcina q a condensatorului menţinut la
dt
tensiunea constantă U0 se modifică şi apare curentul

dq dC 1 2 0
i  U0 (  )av
dt dt 1d 2   2 d 2 d1  d 2
La viteză v constantă rezultă un curent de intensitate constantă.

6. Un condensator cilindric, cu armături de raze a şi b b>a, de lungime l, are două jumătăţi

delimitate de un plan axial, cu dielectrici de permitivităţi  1 şi  2 . Dacă condensatorului I se
aplică tensiunea U, se cere :
a) capacitatea condensatorului
b) sarcinile q1 şi q2 pe fiecare jumătate de armătură
c) intensităţile câmpului electric şi inducţiile electrice în cei doi dielectrici
d) energiile electrostatice în cei doi dielectrici.

23
 R: Liniile câmpului electric în dielectric sunt radiale.Se formează două condensatoare, cu
armături semicilindrice, conectate în paralel, deci:

1 21l 1 2 2l  (1   2 )l

C  C1  C2   
2 ln b 2 ln b ln
b
a a a

Sarcinile electrice pe fiecare jumătate de armătură sunt:

1l  2l
q1  C1U  U şi q2  C2U  U
b b
ln ln
a a

Se aplică legea fluxului electric pe o suprafată  , de forma unui cilindru de rază r şi

lungime l. Intrucât pe bazele cilindrului Dn , iar pe suprafaţa laterală S1 a cilindrului D  n ,
rezultă succesiv:

   D n dA   DdA  ( D1 (r )  D2 (r ))rl
 S1

Insă D1  1E1 şi D2   2 E2 , iar la suprafaţa de separaţie a celor doi dielectrici (S 12) din
conservarea componentei tangenţiale a intensităţii câmpului electric rezultă

q1 q
Et1  Et 2  E1  E2  E (r )   2
1rl  2rl

Apoi

b
q1 b
U   E dr  ln
a
1l a

Si rezultă în final:
U
E (r )  şi D1  1E , D2   2 E2
b
r ln
a

24
 1 1  l 1 1  l
W1  q1U  U 2 1 şi W2  q2U  U 2 2
2 2 b 2 2 b
ln ln
a a
7. Două sfere punctiforme identice, fiecare de rază a, sunt încărcate cu sarcinile Q 1 respectiv
Q2 şi situate în vid la distanţa d între ele. Să se calculeze energia sistemului şi forţele de
interacţiune.

R: Energia electrică a sistemului foemat din cele două sarcini are expresia :

1 1 
We  Q1V1  (Q1 )V1
2 2

Sferele metalice sunt punctiforme, deci potenţialele lor V1 şi V2’ au expresiile :

Q1 Q1
V1  
4 0 a 4 0 d

 Q1 Q1
V1  
4 0 a 4 0 d

Inlocuind V1 şi V1’ în expresia energiei se obţine :

1 Q12 2Q 2 Q 2
We  (  2 1 )
8 0 a a d

Sarcina Q1 se introduce în relaţii cu semnul ei.

Q12
Termenul: We 
4 0 d

depimde de distanţa dintre cele două sarcini numindu-se energie de interacţiune. Această
energie este negativă sau pozitivă după cum  este pozitiv sau negativ.
Q12
Forţa Coulombiană de interacţiune are expresia F  .
4 0 d 2
Pentru   0 este forţă de respingere iar pentru   0 este forţă de atracţie.

8. Trei sfere metalice punctiforme şi identice având raza a sunt situate pe o dreaptă în vid şi
sunt încărcate cu sarcinile Q1 Q2 şi Q3 . Sarcina Q1 este plasată în stânga lui Q2 la distanţa d1 , iar
Q3 în dreapta acesteia la distanţa d2. Stiind că Q1>0, Q2>0, Q3<0 şi că Q2  Q3  0 se cere să se
calculeze energia sistemului Si forţele ce se exercită asupra fiecărei sarcini.
Sfera a doua se aduce în contact cu sfera trei iar la urmă cu sfera unu, după care sfera unu
este readusă în locul iniţial. Se cere să se calculeze după operaţiile amintite, energia sistemului şi
forţele care acţionează asupra fiecărei sarcini. Să se determine condiţia pe care trebuie ă o
îndeplinească sarcinile Q1, Q2, Q3 pentru ca forţa care acţionează asupra sferei doi să fie nulă.
25
 Q2  Q1 Q  Q3
Q1  Q1  2
 2  2  Q  Q3
Unde Q1  Q2  şi Q3  2
2 2 2

1 1 1
Energia sistemului este : We  Q1V1  Q2V2  Q3V3
2 2 2
In care potenţialele V1, V2 , V3 se calculează uşor deoarece sferele sunt metalice şi
punctiforme una faţă de alta. Se obţine:
Q1 Q2 Q3
V1   
4 0 a 4 0 d1 4 0 (d1  d 2 )
Q1 Q2 Q3
V2   
4 0 d1 4 0 a 4 0 a

Q1 Q2 Q3
V3   
4 0 (d1  d 2 ) 40 d 2 4 0 a

Si deci energia devine :

1 1 2
Q1Q3  Q2 Q3 
2 2 2
We   (Q1  Q22  Q33 )  Q1Q2 
8 0  a d1 d1  d 2 d2

Energia de interacţiune

 1 Q1Q2 QQ QQ
We  (  1 3  2 3)
4 0 d1 d1  d 2 d2

Deoarece sferele metalice sunt identice după ce s- a efectuat punerea în contact a două
dintre ele, sarcina fiecăreia după separarea lor este egala cu semisuma sarcinilor iniţiale. In
consecinţă sarcinile sferelor în starea b vor fi:

Q2  Q3 Q2  Q3
Q1  Q1 
 2  2  Q  Q3
Q1  Q2  Q3  2
2 2 2

Energia de interacţiune în această situaţie va fi deci:

26
  1 2    2  
Q1 Q  Q2 Q3 
2
We   Q1 Q2 
8 0  d1 d1  d 2 d2 

Forţele de interacţiune ce acţionează asupra fiecărei sarcini se calculează utilizând

principiul suprapunerii efectelor :
QQ Q1Q3
F12  1 22 F13 
4d1 4 0 (d1  d 2 ) 2

Q1 Q2 Q3
Deci F1  ( 2
4 0 d1 (d1  d 2 ) 2

Q2 Q1 Q3
F2  (  )
4 0 d12 d 22

Q3 Q1 Q
F3  (  22 )
4 0 (d1  d 2 ) 2
d2

Pentru situaţia de la b) obţinem

 
 Q Q Q3
F1  1 ( 22  )
4 0 d1 (d1  d 2 ) 2
  
 Q2 Q1 Q3
F1  (  )
4 0 d12 (d 2 2
  
 Q3 Q1 Q2
F1  (  )
4 0 (d1  d 2 ) 2 d 2 2

 Q  d
2

 2( 1 )  1
Q Q1
Pentru ca F2  0 trebuie ca 12  23 sau
d1 d2 Q2  Q3  d2

d1 Q1
Notând cu   Rezultă Q2  Q3 
d2 2(2  1)

9. Intre armăturile unui condensator plan se introduce o placă metalică M , neîncărcată cu

sarcini electric, de grosime  , până la înălţimea y. Neglijând efectele de margine ale câmpului
electric, se cere să se calculeze energia sistemului format şi forţa care acţionează asupra plăcii M.

27
 Schema echivalenta este:

Capacităţile au expresiile :

 0 (h  y )l  0 yl  0 yl
C1  C2  C3  l fiind adâncimea armăturii plane,
d x D  (x   )
măsurată perpendicular pe planul hârtiei.

Capacitatea echivalentă a schemei cu capacităţi, faţă de bornele A şi B va fi:

C2C3
Ce  C1 
C2  C3

După calculele elementare rezultă :

h y y h y
Ce   0 l (  )   0l ( 
d d  d d (d   )

 0ldy
Ce  C 0   C0
d (d   )

Energia electrică a sistemului este egală energia înmagazinată în câmpul electric al

condensatorului echivalent.

1 2 1 1 Q12  l y
We  Q1  unde C ( y,  )  0
2 C 2 C0  C ( y,  ) d (d   )

După cum se observă energia sistemului nu depinde de x ci numai de y. Când y=h avem:

1 1  1 Q12
We  Q12 (  )  We 0 
2 C0  0 h 2  0lh

Dacă placa are o grosime foarte mică lim We  We 0

 0

Adică o foiţă metalică foarte subţire plasată pe o suprafaţă echipotenţială a câmpului electric
nu influenţează energia condensatorului în care este plasată .
Componenta forţei rezultante în direcţia axei Oz este nulă, deoarece energia liberă nu
depinde de x.

28
 We
Fx  ( )Q ct  0
x

Componenta forţei rezultante după axa Oy va fi :

C ( y. )  0l
We 1 y 1 d (d   )
Fy  ( )Q ct  Q12  Q12
y 2 (C0  C ( y,  )) 2
2 (C0  C ( y,  )) 2

Forţa Fy fiind pozitivă acţionează în sensul atragerii plăcii M între armături.

10. Intre arnmăturile unui condensator plan avnd distanţa dintre armături d şi aria unei plăci
de dimensiune h,l, fiind încărcat cu o sarcină electrică Q 1, se introduce un bloc dielectric
paralelipipedic cu dimensiunile d,l. Mediul dielectric al acestui bloc paralelipipedic are
permitivitatea relativă  r
Să se calculeze forţa care atrage blocul între armăturile condensatorului.

R: Sistemul astfel format poate fi echivalat cu trei condensatoare legate în paralel..

Capacităţile acestor condensatoare sunt:

 0ly  0l  0l (h  ( y   ))
C1  C2  şi C3  Ce  C1  C2  C3
d d d

Capacitatea echivalentă devine astfel:

 0l  0l
Ce  (h    y  y   r )  (h   ( r  1))
d d

Capacitatea echivalentă este independentă de y.

Forţa rezultantă ce acţionează asupra blocului dielectric este :

We
Fy  ( )Q ct  0 .
y

11. Doi cilindrii metalici coaxiali de raze Re şi RI , foarte lungi se găşesc în poziţia din
figură. Cilindrul interior este introdus în cel exterior pe o lungime x în timp ce între cei doi cilindrii
se aplică o tensiune U  V1  V2  ct . Să se calculeze forţa rezultantă ce acţionează asupra
cilindrului interior.
29
 R: Efectele de margine la capetele tubului conduc la capacitătile parţiale C 0 şi C0’
complicate ca expresie dar constante atât timp cât se modifica distanţa x, cu condiţia ca lungimea
tuburilor să fie suficient de mari faţă de x. Din punct de vedere electric sistemul se echivalează cu
un sistem format de trei condensatoare de capacităţi C0 C1 şi C0’, conectate în parallel.
1
Energia electrică a sistemului este We  U 2Ce
2

În care capacitatea echivalentă Ce are expresia :

   2x
Ce  C0  C0  C1  C0  C0  0
R
ln e
Ri

Energia sistemului devine:

2 0 x
We  12 U 2 (C0  Co'  )
Re
ln
Ri

We
Aplicând teorema forţelor generalizate : F  ( )U ct
x

 0 2
Se deduce expresia : F 
Re
ln
Ri

Forţa este independentă de x.

12. Intre armăturile unui condensator plan se introduce paralel cu acestea o placă metalică
de formă triunghiulară , cu grosimea  . Dimensiunile plăcilor condensatorului şi ale armăturii
mobile M sunt cunoscute. Calculaţi energia sistemului şi forţa care acţionează asupra plăcii M.

30
 R: Din punct de vedere electric sistemul este achivalent cu trei condensatoare conectate ca în
figură:

0S   S  0 S 
Capacităţile celor trei condensatoare sunt : C1  C2  0 C3 
d z d  (z   )
xy xy
unde : S   ab  iar S  
2 2

x y
Din asemănarea triunghiurilor rezultă 
b a

x2a x2a
S   ab  S  
2b 2b

C2C3
Capacitatea echivalentă a celor trei condensatoare va fi: Ce  C1  sau
C2  C3
0  0a 
C (ab)  x 2  C1  C1
d 2bd (d   )

Energia sistemului depinde printre altele şi de mărimea geometrică  şi x. Când   0

sistemul obţine energia unui condensator plan obişnuit.
Forţa care acţionează asupra plăcii mobile M este:

We
Fx  ( )Q ct
x 1

 0a  0a  1 2
Notând b  k1 şi   k 2 şi Q1  k3 rezultă
d b 2b(d   ) 2

31
  k3 k3 2k 2 x
Fx   
x k1  k 2 x 2
(k1  k 2 x 2 ) 2

1 2  0a 
Q1 x
2 b b( d   )
sau Fx 
a a 
( 0 b 0 x2 )2
d b 2b(d   )

ceea ce demonstrează că piesa metalică este atrasă în interiorul armăturilor.

13. Un condensator plan este format dintr-o placă trapezoidală fixă A şi o panglică metalică
infinit lungă de lăţime d. Distanţa dintre cele două armături aşezate paralel este D. Să se calculeze
variaţia energieie electrice a condensatorului astfel format când armătura mobilă M se deplasează
cu distanţa în sensul pozitiv al lui y iar armăturile stau sub tensiunea constantă U.

R: Dacă se neglijează efectul de margine , adică se presupune numai câmpul între panglică
infinită şi porţiunea corespunzătoare din armătura trapezoidală, capacitatea condensatorului atfel
 S
format va fi: C  0
D
X x
Aria condensatorului format are, folosind notaţiile din figură expresia: S  d
2
X x
tg  
b b
(h  y )  (h  ( y  d ))
tg tg
mai avem :

x  b  tg (h  ( y  d )) X  b  tg (h  y)

Aria armăturii se poate scrie deci în forma:

d
S  d (b  (h  y )tg  tg )
2
X  x
Pentru poziţia deplasată cu y a armăturii mobile se pot scrie relaţiile : S   d
2
X
tg  ; X   X  ytg
y

32
 X  x  2ytg
x  x  ytg deci S   d  S  ydtg
2

Dacă deplasarea se face în sus y  0 va rezulta S  0 şi S   S

Variaţia energieie electrice la o deplasare a panglicii cu y va fi :
1  S 1 2  0 d
We  We ( S )  We ( S )  U 2 0  U ytg
2 D 2 D
Variaţia energiei este proporţională cu deplasarea y şi creşte odată cu cu creşterea
unghiului  .

14.Un bloc dielectric paralelipipedic cu permitivitatea relativă este introdus între armăturile
unui condensator plan având aria armăturilor S iar distanţa dintre acestea d. Efectuându-se
introducerea dielectricului odata la sarcină constantă pe armăturile condensatorului iar altă dată la o
tensiune constantă între acestea , să se calculeze energia sistemului şi forţa ce acţionează asupra
blocului dielectric în cele două cazuri.

R: Capacitatea echivalentă a sistemului se calculează din

xl  0 (h  x) xl  hl
Ce    (   0 )  0
d d d d

Pentru cazul condensatorului plan izolat de sursă (Q1=ct.) energia are expresia:

1 1
We  Q12
2 xl  hl
(   0 )  0
d d

Forţa ce se exercită asupra blocului va fi :

l
(   0 )
We 1 2 d
F  ( )  Q1
x 2  xl  0 hl 
2

 d (   0 )  d 
Forţa acţionează în sensul atragerii blocului între armăturile condensatorului plan. Forţa
este mare la început (x=0) şi scade la zero când blocul dielectric ocupă tot spaţiul dintre armături.
Variaţia totală de energie va fi:
 
1 2 l  1 1 
Wef  Wei  Q1 (   0 )  
2 d  0 hl 2 hl 2 
( ) ( ) 
 d d 

33
 1 d 1
We  Q12 2 (   0 )( 2   02 )
2 lh ( 0 ) 2
şi este egală şi de semn opus cu lucrul mecanic efectuat de for ţele câmpului.
Pentru cazul când armăturile condensatorului sunt conectate la sursa de tensiune U=ct.
energia va fi exprimată în forma:
1 1  xl  hl 
We  U 2Ce  U 2  (   0 )  0 
2 2 d d 
Expresia forţei devine:

We 1 l
F ( )  U 2 (   0 )  ct
x 2 d

Cele două forţe sunt egale dacă tensiunea U aplicată are o astfel de valoare incât să încarce
condensatorul cu sarcina Q din primul caz.

15. Se consideră condensatorul plan din figură . Să se calculeze energia sistemului şi forţa
rezultantă ce acţionează asupra blocului dielectric de grosime aşezat lipit de armătura din stânga,
considerând armăturile înîntr-un caz ca fiind sub sarcină constantă iar în alt caz sub tensiune
constantă.

R: Sistemul poate fi echivalat din punct de vedere electric cu două condensatoare legate în
serie.
Capacitatea echivalentă a sistemului va fi:

S  0 S

C1C2  d    0S
Ce  
C1  C2 S   0 S  (d   )   0
 d 

Energia electrică va avea expresia:

1 1 1 2
We  Q12  U C0
2 Ce 2

La sarcina Q1 = ct. energia capătă expresia:

1  (d   )   0
We  Q12
2  0S

34
 iar forţa care acţionează asupra blocului dielectric este :

1   (d   )   0 1 1
F   Q12   Q12 ( 0   )  ct
2   0 2 S

16. Intre armăturile unui condensator cilindric de lungime foarte mare şi încărcat cu sarcina
Q1 se introduce un al treilea cilindru metalic coaxial pe adâncimea y. Razele cilindrilor sunt R1 R2
R3. Grosimea peretelui cilindrului intermediar este . Neglijând efectele de margine se cere să se
calculeze forţa care se exercită asupra cilindrului introdus în câmpul condensatorului.

R: Din punct de vedere electric sistemul poate fi echivalat cu două condensatoare în serie.
Cele două condensatoare se definesc numai pe adâncimea de pătrundere y. Capacităţile
condensatoarelor sunt:

2 0 y 2 0 y
C1  şi C2 
R R1
ln 3 ln
R2 R3  

C1C2 1
Capacitatea echivalntă este Ce   2 0 y
C1  C2 ln
R1 R
 ln 3
R3   R2
Energia câmpului dependentă de y este :

1 1 1 2 1 R1 R
We  Q12  Q1 (ln  ln 3 )
2 Ce 2 2 0 y R3   R2

Forţa care se exercită asupra cilindrului intermediar este :

We Q12 R1 R
Fy  ( ) (ln  ln 3 )
y 4 0 y 2
R3   R2

17. O sarcină punctiformă Q se află la distanţa a fată de o distribuţie liniară de sarcini

electrice cu densitatea cunoscută ρ. Care este forţa care acţionează asupra sarcinii Q?

35
 R: Sarcina elementară este dq. Care se află în elementul de lungime dx., poziţionat la
distanţa x de . Sarcina dq determină o forţă elementară dF de interacţiune asupra sarcinii
punctiforme Q.

Qdq Q   l dx dq
dF   deoarece  l 
4 0 r 2
4 0 r 2 dx

 l Q  dx
4 0  r 3
Prin metoda integrării directe avem: F  r

Vectorul r are două componente r   xi  aj

l Q  ( xi  aj )dx
r  x 2  a 2 Deci F 
4 0 
 ( x 2  a 2 )3 / 2

Pentru calcul se descompune în două integrale .

 
xdx 1 ( x 2  a 2 ) 3 / 21
I1    2  0

( x  a 2 )3 / 2 2  3 / 2 1 

 
dx dx
Şi I 2  a  2  2a  2 Substituim x 2  a 2  x 2t 2 şi obţinem

(x  a )
2 3/ 2
0
(x  a )
2 3/ 2


2a x 2 Q
I2  2  Deci F  l j
a x2  a2 0
a 2 0 a

18. In problema anterioară presupunem că sarcina Q se deplasează în direcţia axei Oy cu

Q
viteza iniţială v0  0 sub influenţa forţei de interacţiune F  l j . Să se calculeze viteza
2 0 y
sarcinii Q la distanţa 2a de origine, cunoscând masa particulei m .

dv y Q l
R: Legea a doua a lui Newton ma y  Fy unde a y  Fy 
dt 2 0 y
dv y l Q
Deci m 
dt 2 0 y

36
 dy dy Q
Tinând seamă că v y   dt  şi înmulţind relaţia anterioară cu dt mdv y  l dt
dt vy 2 0 y
 l Q dy Q l dy
sau mdv y  sau m  dv y  v y  
2 0 y v y 2 0 y

 l Q dy Q y
v y 2
mv y
Integrând ultima relaţie m  v y dy   obţinem  l ln .
0
2 0 a y 2 2 0 a

19. Un bloc paralelipipedic de metal are dimensiunile a, b, g (g=grosimea), iar sarcina lui
electrică totală este nulă. Blocul este introdus partial între armăturile dreptunghiulare (cu
dimensiunile a, b) ale unui condensator plan. DistanŃa dintre armături este d (d>g) iar diferenta de
potential între ele este U. Între armături se găseste vid. Să se calculeze forta cu care este atras blocul
între armături, stiind că muchiile blocului si ale armăturilor sunt paralele (se neglijează efectele de
margine).

R: Capacitătile “condensatoarelor” puse în evidentă în figură, respectiv capacitatea

echivalentă, sunt:

 0 a(b  x)  0 ax  0 ax
C1  ; C2  ; C3 
d m n
 0a
C  C1 
C2C3
 b(d  g )  gx
C2  C3 d (d  g )

Calculul capacitătilor si fortelor electrostatice:

 W  1 2 C  0 aU 2 g
F   U  0
 x U  ct 2 x U  ct 2d (d  g )
Forta care apare este o fortă ce atrage blocul paralelipipedic între armături, deoarece este
îndreptată în sensul cresterii coordonatei generalizate x.

37