Curs Fizică tehnică

C14. Electrocinetică
 Curentul electric
 Curentul electric = deplasarea ordonată a sarcinilor electrice.
 particulele încărcate electric = purtători de sarcină
• Electroni, protoni
• Ioni pozitivi, negativi
 Pentru a deplasa purtătorii de sarcină, câmpul electric acţionează
cu o forţă unidirecţională – forţa electrică
 Un mediu fără purtători de sarcină capabili să se deplaseze sub
acţiunea câmpului electric = izolator
 Un mediu cu purtători de sarcină capabili să se deplaseze sub
acţiunea câmpului electric = conductor
 Curentul electric este asigurat:
• de electroni în metale
• de ioni pozitivi şi negativi în electroliţi
 Curent electric de conducţie = datorat deplasării purt.de sarcină
microscopici într-un mediu macroscopic
 Curent electric de convecţie = datorat deplasării unor corpuri
macroscopice încărcate cu sarcină electrică
 Mărimea fizică ce caracterizează
curentul electric de conducție în
fiecare punct al unui conductor este
densitatea de curent electric.
J
 considerăm un conductor omogen și izotrop (mediu cu proprietăți
fizice identice în toate direcțiile) care conține un singur tip de
purtători de sarcină (pozitivi).
 sarcina unui purtător = q n
N
 concentrația purtătorilor de sarcină V
 între capetele conductorului există și se menține o diferență de
potențial; atunci în interiorul conductorului se stabilește un câmp
electric.
 Forța câmpului electric imprimă purtătorilor de sarcină o mișcare
orientată, numită de drift, în sensul câmpului electric (care se
suprapune peste mișcarea de agitație termică).
Fe  q  E
 Viteza de drift
vd
Densitatea de curent este o mărime fizică vectorială, numeric
egală cu cantitatea de sarcină ce trece în unitatea de timp prin
unitatea de suprafață normală la direcția de deplasare.
Q Nq nVq
J  
tS tS tS
În timpul t, toți purtătorii de sarcină din volumul cilindrului cu
aria bazei egală cu S și cu generatoarea egală cu <vd>t vor
reuși sa traverseze suprafața bazei din dreapta cilindrului.

V  vd  t  S
nq nq
J V  vd  S  t  n  q  vd 
tS tS
J  n  q  vd
 Dacă conductorul conține mai multe tipuri de purtători qi, a căror
concentrație este ni și viteza de drift corespunzătoare este vi,
densitatea totală a curentului = suma vectorială a densităților de
curent create de fiecare tip de purtători de sarcină:
n n
J   J i   ni  qi  v i
i 1 i 1
Dacă avem și purtători de sarcină pozitivi şi negativi:

J  J   J   n  q  v   n  q  v 
Indiferent de semnul sarcinii:

J E

J  n  q  v  n  ( q )  (  v )
Intensitatea curentului electric – mărime fizică scalară
= reprezintă sarcina electrică netă ce traversează în unitatea de
timp suprafața unei secțiuni transversale a conductorului.

Q I În conductori omogeni şi izotropi

I  JS J 
t S

1C
[I]SI   1A S  Sn
1s
1A
[J ]SI   1A / m 2
1m 2
În conductori neomogeni - concentrația purtătorilor de sarcină nu
este aceeași în toate punctele conductorului: n (x, y, z)

J ( x, y , z ) - caracteristică locală a curentului electric

dI  J  dS
J  const.
I   dI   J  dS
S S

Intensitatea curentului electric este fluxul densității

de curent prin suprafața secțiunii conductorului.
 Ecuaţia de continuitate
 Considerăm o suprafață
imaginară S în interiorul
unui conductor masiv care
învelește volumul V.

 J  dS reprezintă sarcina electrică ce iese din interiorul

suprafeței S într-un interval de timp oarecare.
S

 În acord cu principiul conservării sarcinii electrice, sarcina ce

iese din interiorul suprafeței S este egală cu diminuarea sarcinii
electrice din interiorul ei în același interval de timp.

dQ
 J  dS  
S dt
  densitatea volumică a sarcinii putătorilor de sarcină în
punctul (x, y, z) din conductor: (x, y, z )

Q   ( x, y , z )  dV
V

d 
 J  dS      dV     dV
S dt V V t

 Teorema lui Gauss:  J  dS   div J  dV

S V

 
 div J  dV     dV  div J  
V V t t
Ecuaţia de continuitate pentru densitatea de curent:

div J  0
t
N Q 
J  nq v  q v   v   v  div( v )  0
V V t
J x J y J z
div J    J   
x y z
 Ecuația de continuitate este ecuația diferențială locală fundamentală
a electrocineticii şi exprimă legea conservării sarcinii electrice.
 În punctele din conductor care sunt surse pentru densitatea de curent,
densitatea sarcinii electrice scade în timp.

pentru curenţi staţionari: (t )  0 div J  0  J  const.

Teoria clasică a conducţiei electronice în metale.
Modelul Drude Lorentz.
 ionii pozitivi se află fixați în nodurile rețelei cristaline,
 electronii liberi din metale se comportă asemănător unui gaz
ideal,
 în absența câmpului electric, electronii se mișcă haotic în toate
direcțiile,
 când se aplică un câmp electric, electronii liberi sunt supuși
acțiunii forței electrice, ce le imprimă o mișcare direcționată,
mișcarea de drift,
 dacă rețeaua ar fi rigidă și perfectă, electronii s-ar mișca
accelerat,
 în metale există imperfecțiuni ale rețelei și impurități, iar ionii
rețelei cristaline execută mișcări de vibrație în jurul pozițiilor
de echilibru,
 în mișcarea lor, electronii suferă ciocniri cu ionii rețelei
cristaline și cu defectele de rețea.
 Se admite ca o ipoteză simplificatoare că la fiecare ciocnire
electronul pierde energia acumulată între 2 ciocniri succesive.
 Se presupune că între 2 ciocniri ale electronului cu ionii rețelei
cristaline, acesta se mișcă accelerat, cu accelerația imprimată
datorită acțiunii forței câmpului electric.
 Se notează cu τ, timpul dintre 2 ciocniri, numit timp de corelație
(deoarece se consideră că după o ciocnire, sarcina uită complet
informația avută înainte de ciocnire).
 Ciocnirile suferite de către electroni la înaintarea în material, se
consideră că sunt elastice și guvernate de legea conservării
impulsului și cea a energiei cinetice.

F qE
a  v  a  t; v 0  0
m m
  Viteza de drift este viteza medie cu care se deplasează purtătorul
de sarcină între 2 ciocniri, timpul dintre 2 ciocniri fiind τ:

1 1 1 qE q
v d  (0  a   )  a      E
2 2 2 m 2m
q q
vd  E  E  Mobilitatea purtătorilor
2m 2m de sarcină

J  n  q  v d  n  q  E   E
q nq  2   nq
  nq  nq 
2m 2m Conductivitatea electrică
– caracteristică materialului
[]SI  1 /   m  1S / m; 1S  1 1 Siemens
 Forma diferenţială (locală) a legii lui Ohm
J  E
1  este rezistivitatea electrică a materialului - depinde
 de natura conductorului și de starea fizică a acestuia
 (temperatura).
U  Va  Vb

E   U
1
J  E S  J  S  E  S  I  E  S

1U S U
I S  U 
   R R
S rezistenţa electrică
 Legea lui Ohm - forma integrală
U
I
R
Rezistenţa electrică a conductorului este
 determinată de faptul că electronii în mişcarea
R lor suferă ciocniri cu ionii reţelei. Aceste ciocniri
S frânează mişcarea dirijată a electronilor.

1 Conductanţa electrică I  GU

G
R
[R]SI  1
1
[G]SI  1  1S
 Un Ohm reprezintă rezistenţa electrică a unei porţiuni de
conductor, care este parcursă de un curent electric de 1A, atunci
când este menţinută la o diferenţă de potenţial de 1V.
• Ptr. R = const., conductorii se numesc conductori liniari
(ohmici)
• Rezistivitatea electrică şi respectiv, rezistenţa conductorilor
metalici, creşte odată cu temperatura – lege empirică:

(t )  0 (1  t ) R(t )  R 0 (1  t )
α – coeficientul de variaţie al rezistenţei cu temperatura

3 1
  (1  4)  10 grd
 Deficienţele teoriei clasice a conducţiei
electronice în metale
Unele concluzii ale teoriei clasice sunt în contradicţie cu rezultatele
experimentale:
1. Modelul DL nu explică dependenţa empirică (t) ≈ T, din
model rezultă: (t )  T
2. Nu explică starea de supraconductibilitate: la temperaturi
foarte scăzute, rezistenţa electrică a unor metale scade brusc
la 0. T0R0
- dacă sunt induşi curenţi, aceştia vor persista foarte mult
timp.
Exemplu: înfăşurarea unui electromagnet – adusă în condiţii de
supraconductibilitate, va suporta curenţi electrici foarte
mari – ceea ce duce la generarea de câmpuri magnetice
foarte mari.
Aceste deficienţe au dus la introducerea unei teorii cuantice a c.e.
 Tensiunea electromotoare
 Pentru apariția și menținerea curentului electric de conducție este
necesar ca purtătorii de sarcină din conductor să fie acționați de
forțe care să asigure deplasarea lor ordonată de-a lungul circuitului
închis, un timp îndelungat.
 Astfel de forțe pot fi aplicate numai prin intermediul unui câmp de
natură neelectrostatică (neconservativ).
 Sub influența câmpului electrostatic sarcinile electrice libere din
conductori se deplasează spre suprafața conductorilor și se opresc
când câmpul electric creat de ele anihilează total câmpul
electrostatic din conductor.
 Sarcinile electrice în mișcare, transferă continuu și ireversibil
energia lor rețelei cristaline, prin efect Joule.
 Pentru ca mișcarea lor să nu înceteze, este necesar să li se
transfere din exterior, o energie egală cu cea disipată în
conductor, în unitatea de timp.
 Deci, pentru a menține un curent electric într-un circuit trebuie ca
asupra purtătorilor de sarcină să acționeze pe lângă forțe
electrostatice și forțe neelectrostatice = forțe imprimate.
 Forțele imprimate sunt generate în anumite puncte ale circuitelor
unde se găsesc surse electromotoare, care transformă alte
forme de energie în energie electrică. Acestor forțe le
corespunde un câmp electric imprimat (indus). F ind
Eind 
 surse de tensiune electromotoare: q0
– pilele electrice și acumulatoarele care tranformă energia
liberă din diverse reacții chimice în energie electrică;
– generatoarele electrice convenționale care induc un câmp
neconservativ în circuit prin variația în timp a unui câmp
magnetic.
2 2
L12  q 0  E  d  q 0  Eind  d 
1 1
 q 0 ( V1  V2 )  q 012
12 Tensiunea electromotoare a circuitului
  Căderea de tensiune pe această porțiune a circuitului este lucrul
mecanic total efectuat asupra unității de sarcină pozitivă = suma
algebrică a diferenței de potențial existente între punctele 1-2 ale
circuitului și tensiunea electromotoare a sursei (sau a surselor)
existente pe porțiunea respectivă de circuit.
L12
U12   V1  V2  12 12  0  U12  V1  V2
q0

Lc.inchis  q 0  E  d  q 0  Eind  d 
C C
L
 0  q 0      Eind  d
q0 C
 tensiunea electromotoare pe întreg circuitul este egală cu lucrul
mecanic necesar pentru a deplasa unitatea de sarcină pe acesta.
 Aplicarea legii lui Ohm
Pentru o porţiune de circuit: U
1.
I
R
2. Pentru întreg circuitul neramificat:
E
E  V1  V2  e  IR  Ir  I(R  r ) I 
Rr

3. Generator în scurt-circuit: R0

E  V1  V2  Iscr  V1  V2  E  U12  0 E
I sc 
r
Tensiunea la bornele generatorului scurt-circuitat este nulă
iar intensitatea curentului electrică este maximă.
 Energia şi puterea curentului electric
 Ce se întâmplă cu energia furnizată de generator sarcinilor
electrice?
– În orice conductor parcurs de curent electric, o parte din energia
electrică se transformă în energie termică (efect termic - efect
Joule) – pp. reşourilor.
– În unii conductori (ex. electroliţi), o parte din energia electrică se
transformă în energie chimică (efect chimic) – pp.
acumulatoarelor.
– O parte din energia electrică se transformă întotdeauna în energia
câmpului magnetic din jurul curentului electric (efectul
magnetic) – macarale cu electromagneţi.
– În motoarele electrice, o parte din energia electrică se transformă
în energie mecanică (interacţiune dintre cp. magnetic şi curenţii
electrici).
– La unii consumatori, ex. becuri, o parte din energia electrică se
transformă în energie luminoasă, a undelor electromagnetice.
 Energia furnizată de generator
Lucrul mecanic efectuat de generator în timpul t reprezintă energia
electrică furnizată de el:

 2
Wg  q 0    I  t  I ( R  r )t 
2
t
Rr
 Energia preluată de consumator

Wg  I  R  t  I  r  t  Wc  Wint
2 2

2
U
Wc  I  R  t  U  I  t 
2
t
R
 Puterea generatorului:

 2
Pg    I  I ( R  r ) 
2
Rr
 Puterea preluată de consumator

U 2 R 2
Pc  U  I  I R 
2 Pc  RI  2
R R  r 2
 Puterea disipată în interiorul generatorului

e 2 r 2
Pint  eI  I r  2 Pint  rI 2 
r R  r  2
 Randamentul electric al generatorului:

Pc U  I U
e    1
Pg   I 
 Transferul maxim de putere de la generator la consumator

 2
Pmax  Rr
4r
Puterea transferată de la un generator la un consumator este
maximă atunci când rezistenţa consumatorului este egală cu
rezistenţa internă a generatorului.