Curs Fizică tehnică

C9. Oscilaţii întreţinute

(forţate)
 MIŞCAREA OSCILATORIE FORŢATĂ
(ÎNTREŢINUTĂ)
 Interacţiunea cu mediu => oscilatorul pierde energie
 Pentru a întreţine mişcarea oscilatorie => forţă exterioară,
ce compensează pierderile de energie.
 Mişcarea osc. forţată are loc când oscilatorul primeşte
energie din exterior în mod periodic = izvor de energie.
 Forţă de întreţinere = forţă periodică.

F  Fm cos t F  Fm  e it

 După un regim tranzitoriu se stabileşte regimul permanent

în care sistemul efectuează oscilaţii întreţinute de
amplitudine constantă şi cu frecvenţa forţei exterioare =
oscilaţii forţate.
 Presupunem ca asupra oscilatorului de masă m acţionează pe lângă
forţa elastică şi cea de frecare şi o forta exterioară periodică care
întreţine oscilaţiile:
F  Fm cos t

Fe  k  x

Fr  r  v

Din principiul II al dinamicii rezultă:

Frez  Fe  Fr  F  kx  rv  Fm cos t  m  a

 2
d x dx
m 2 r  k  x  Fm cos t :m 
dt dt
d 2x
r dx k Fm
 2   x  cos t
dt m dt m m
k r Fm
Notăm: 0 
2
2  fm 
m m m
0 pulsaţia proprie a oscilaţiilor  coeficientul de
în lipsa frecării; amortizare
Ecuaţia de mişcare a corpului = ecuaţie diferenţială de ordinul II
neomogenă.
2
d x dx
 2   2
0  x  f m cos  t
dt 2 dt
 Mişcare oscilatorului este rezultatul compunerii unei mişcări
oscilatorii amortizate şi a unei mişcări oscilatorii armonice
datorată sursei exterioare
 t > τ se instalează mişcarea oscilatorie forţată
 Soluţia generală a ecuaţiei va fi dată de soluţia generală a
ecuaţiei diferenţiale omogene şi soluţia particulară a ecuaţiei
complete, neomogene.
 Soluţia generală = osc. amortizate
 Soluţia particulară = osc. forţate
Tratare complexă = Ecuaţia diferenţială ce descrie mişcarea forţată
este:
2
d x dx Fm it
2
 2   2
0  x  e
dt dt m
Soluţia generală:

x  x1  x2
 t i ( t   ) x1 soluţia generală a ecuaţiei
x1  X1  e e omogene
i ( t   ) x2 soluţia particulară a ecuaţiei
x2  X2  e neomogene

Pentru t  , x1  0 rămân doar oscilaţiile forţate date de x2.

i ( t   )
deci avem soluţii de forma: x  Xe
 dx
 iX  ei( t  )
dt
d 2x
 i 2 2 X  ei( t  )    2 X  ei( t  )
dt 2
Înlocuim şi obţinem:
2
d x dx Fm it
2
 2  0  x 
2
e 
dt dt m
i ( t  ) i ( t  ) Fm it
  Xe
2
 2iX  e  02 X  ei(t  )  e
m

i i Fm
  X  e 2
 2iX  e  02 X  ei 
m
  i Fm
 Xe [( 02
  )  2i ] 
2
m
Fm i Fm
 (  0   ) X  2 i  X 
2 2
e  (cos   i sin  )
m m
 2 Fm
(0   )X  m cos  ridicăm la pătrat ambele relaţii si adunăm:
2


 2X  Fm sin  F 2
 m  (02   2 )2 X 2  4 2 2 X 2  m2
m
Fm2
 X 2 [( 02   2 )2  4 2 2 ] 
m2

Fm 1 fm
X 
m (02   )  4 
2 2 2 2
(02   2 )2  4 2 2
 Ecuaţia mişcării oscilatorii forţate:

i ( t   ) fm i ( t   )
x  Xe  e
(0
2
  )  4 
2 2 2 2

• frecvenţa oscilaţiilor forţate = frecvenţa forţei exterioare - Ω,

• oscilaţiile forţate nu sunt amortizate,
• amplitudinea şi defazajul oscilaţiilor forţate depind de structura
sistemului oscilant (k,m) prin ω0 şi nu depind de condiţiile iniţiale,
• mişcarea este defazată faţă de forţa exterioară cu defazajul ψ,
• amplitudinea şi faza depind de pulsaţia forţei exterioare – Ω:
fm
 X( ) 
(02   2 ) 2  4 2 2

2 2
 tg   ( )  arctg
02  2
02   2
 Rezonanţa: X  X( )  fm [( 02   2 )2  4 2 2 ]1 / 2
dX
X  Xmax , ptr . 0
d
dX 1
  fm [2( 2 )( 02   2 )  2  4 2 ][( 02   2 )2  4 2 2 ] 3 / 2 
d 2
1 [4(02   2 )  8 2 ]
  fm 0
2 [( 0   )  4  ]
2 2 2 2 2 3 / 2

ptr .X  Xmax ,   r

 4 r (02   2r )  8 2 r  0  4 r [02   2r  2 2 ]  0

 r  0

 2  r  0
2
 2 2 Pulsaţia de rezonanţă
 0  2   r
2 2

 fm fm
Xmax   
(02   2r )2  4 2 r2 (02  02  2 2 )2  4 2 (02  2 2 )
fm fm fm
   
4 4
 4 202  8 4
4 202  4 4
4 2
(02  )
2

fm
Xmax 
2 02   2

 r  02  2 2

dacă 02  2 2 ,
X  Xmax , ptr .  r

ptr.   0  r  0
  Amplitudinea statică X  Xst ptr .  0
fm fm fm Fm
Xst   0   
(0
2
  r )  4
2 2 2
r
2
(0 )
2 2 02 m02

fm
Xmax 2 02   2 02
0
  
Xst fm 2 02   2 2
02 2 1  2
0
 Vârfurile curbelor de rezonanţă sunt situate pe o curbă.
 Cu cât δ este mai mare, Ωr sunt tot mai mici, iar curbele de
rezonanţă sunt tot mai aplatizate.
 X ia valori cu atât mai mari cu cât δ este mai mic.
Defazajul oscilaţiilor forţate variază odată cu pulsaţia forţei exterioare:
2
( )  arctg
02   2

  0    arctg    / 2 La rezonanţă, elongaţia şi forţa

exterioară sunt în cuadratură de fază;
  0    arctg 0  0 La frecvenţe foarte mari – sunt în
      arctg 0   opoziţie de fază.
 Pentru oscilatorul slab amortizat:   0  r  0
  0 ; 0    
fm fm
X  
(02   2 )2  4 2 2 (0   )2 (0   ) 2  4 2 2
fm fm
 
402 (0   )2  4 202 20  2  (0   ) 2

fm fm
Xmax  
2 02   2 2 0 La rezonanţă:

fm Xmax   Xmax
X    Xmax
20  2  (0   )2  2  ( 0   ) 2 0   2
1 ( )

 Lărgimea benzii de rezonanţă

1,2  0  

Coeficientul de amortizare caracterizează semi-lărgimea benzii

de rezonanţă. Lărgimea benzii de rezonanţă = intervalul de
pulsaţii [Ω1, Ω2] pentru care: Xmax
X  0.707 Xmax
2
  2  1
 2  1  (0   )  (0   )  2   
2

B    2  1  2 Lărgimea benzii de rezonanţă

Factorul de calitate al sistemului oscilant întreţinut este dat de

relaţia:
 0 0
Q 
 2