LABORATOR TAD

MODULAŢIĂ ÎN FRECVENŢĂ

Lucrarea Nr. 2
MODULAŢIA DE FRECVENŢĂ

I. Introducere teoretică

1. Semnale cu modulaţie unghiulară

1.1. Semnale cu modulaţie în frecvenţă (MF)

In cazul modulaţiei de frecventa semnalul informaţional

modifica frecventa semnalului purtător U 0 cos (ω 0 t) . Prin urmare un semnal
modulat in frecventa va avea expresia
s MF (t ) = U 0 cos[ω 0t + k MF ∫ g ( x) dx]
t

unde: ω 0 reprezintă frecventa purtătoare;

g(t) reprezintă semnalul modulator;
kMF este constanta de integrare.

Dacă g(t) se scrie sub forma

g (t ) = U m f (t ), max | f (t ) |≤ 1
semnalul modulat mai poate fi scris
s MF (t ) = U 0 cos[ω 0 t + ∆ω ∫ f ( x)dx]
t

unde ∆ω = k MF U m este deviaţia de frecventa unghiulara. Frecvenţa

unghiulară instantanee este dată de
dΦ (t )
ω i (t ) = ⇒ ω i (t ) = ω 0 + ∆ωf (t )
dt
unde: Φ (t ) reprezintă faza semnalului;
ω i -frecvenţa instantanee.

Dacă semnalul modulator este cosinusoidal

124
 LABORATOR TAD
MODULAŢIĂ ÎN FRECVENŢĂ
f (t ) = cos(ω m t )
semnalul modulat în frecvenţă se poate scrie sub forma
s MF (t ) = U 0 cos[ω 0 t + β sin ω m t ]
∆ω
unde β = reprezintă indicele de modulaţie în frecvenţă. Se poate arata
ωm
că acest semnal se descompune în serie după următoarea relaţie:
∞
s MF (t ) = U 0 ∑ J k ( β ) cos[(ω 0 + kω m )t ]
k = −∞

unde Jk( β ) este funcţia Bessel de speţa I şi ordin k. Aceste funcţii au

proprietăţile
J −1 (β ) = (− 1) J k (β )
k

2k
J k −1 (β ) + J k +1 (β ) = J k (β )
β
β
β << 1 ⇒ J 0 (β ) ≅ 1, J1 (β ) ≅ , J k (β ) ≅ 0, k ≥ 3
2
Se observă că spectrul de amplitudini este simetric în raport cu
frecvenţă purtătoare şi că numărul de componente spectrale este infinit.

Banda de frecvenţă ocupată de semnal este definită ca domeniul de

frecvenţe ce cuprinde acele componentele spectrale care determină 99%
din puterea semnalului. Pentru determinarea lărgimii de bandă a
semnalului MF se foloseşte relaţia aproximativă (a lui Carson)
B = 2 f m (1 + β + β ) .

1.2. Semnale cu modulaţie în fază (MP).

Un semnal cu modulaţie în fază poate fi scris

s (t ) = U 0 cos[ω 0 t + k MF g (t )]
unde mărimile au acelaşi sens ca la modulaţia MF. Folosind scrierea
semnalului modulator sub forma normată, semnalul MP mai poate fi scris
s (t ) = U 0 cos[ω 0 t + ∆ϕf (t )] ∆ϕ = k MF U m

125
 LABORATOR TAD
MODULAŢIĂ ÎN FRECVENŢĂ
Folosind aceleaşi condiţii ca în paragraful anterior se obţine
descompunerea în serie a semnalului
∞
π
s MF (t ) = U 0 ∑
J k ( β ) cos[(ω 0 + kω m )t + k ]
2
k = −∞
Din analiza comparativa a semnalelor MF si MP se pot trage
următoarele concluzii:
• banda ocupată este aceeaşi atâta timp cât este valabilă relaţia
β = ∆ϕ , dar distribuţia energiei în spectru pentru semnalele
nesinusoidale este diferită;
• semnalele cu modulaţie de fază nu pot fi realizate fizic cu o valoare a
lui ∆ϕ > 3 , deci nu pot fi utilizate in transmisiuni cu banda larga;
• trecerea de la un tip de semnal la altul este foarte uşor de făcut,
dΦ
ţinând seama de faptul ca ω i = .
dt

3.Tehnici de producere a semnalelor MF.

3.1. Producerea semnalelor MF cu ajutorul ecuaţiei integro-diferenţiale

Se poate demonstra că un semnal modulat MF se poate obţine cu un

sistem ce implementează următoarea ecuaţie integro-diferentială,
ω i (t ) ∫ ω i (θ )u (θ )dθ + u& (t ) = 0
t

sau, sub forma diferenţială,

u& (t )ω& i (t ) u&&(t )
u (t ) − + = 0.
ω 3 i (t ) ω 2 i (t )
Dacă la momentul iniţial avem u(0)=U0, u& (0) = 0 , soluţia care rezultă
este:
u1 (t ) = U 0 cos  ∫ ω i (θ ) dθ ;
t
 0 
.
 t
u 2 (t ) = U 0 sin ∫ ω i (θ )dθ 
 0 
126
 LABORATOR TAD
MODULAŢIĂ ÎN FRECVENŢĂ
Daca frecvenţa instantanee se scrie sub forma
ω i (t ) = ω 0 + ∆ωf (t ) ,
expresia semnalului u1(t) devine
t
u (t ) = U 0 cos[ω 0 t + ∆ω ∫ f (θ )dθ ] ,
0

adică un semnal MF.

Schema bloc care implementează ecuaţia de producere a semnalelor
MF este reprezentată in figura 2.1:

v( t ) = V (1 + β f ( t ))

km km
− u& (0)
u(0) ki∫dt k ∫dt
k m k i v(0) i

u(t)

-1

Fig. 2.1. Modulator MF prin simularea ecuaţiei integro-diferenţiale

De obicei în implementările practice se foloseşte o aproximare a

ecuaţiei integro-diferenţiale, sub una din formele
u&&(t )
u (t ) + 2 = 0;
ω i (t )
.
u& (t )ω& i (t ) u&&(t )
u (t ) − 2 3 + 2 =0
ω i (t ) ω i (t )
Aceste relaţii sunt valabile numai dacă ∆ω << ω 0 si ω m << ω 0 (condiţii
de cvasistaţionaritate).

3.2. Metoda generatorului de undă triunghiulară

127
 LABORATOR TAD
MODULAŢIĂ ÎN FRECVENŢĂ
Se considera expresia tensiunii modulate in frecventa
s MF (t ) = U 0 cos[ω 0 t + ∆ω ∫ f ( x)dx]
t

pentru care frecventa instantanee este ω i (t ) = ω 0 + ∆ωf (t ) > 0 .

Introducând notaţia
∆ω t
τ (t ) = t +
ω ∫ f ( x)dx ,

funcţia τ (t ) este crescătoare de argument “t”. Tensiunea MF poate fi scrisă

u = U 0 cos[ω 0τ (t )]
fiind periodică în raport cu argumentul τ .

Se poate uşor realiza o tensiune triunghiulara v(t) periodică in raport

cu τ , având amplitudinea V, ca in figura 2.2:
V( τ )
V

T0/2 T0
τ
-V

Fig. 2.2. Forma de undă triunghiulară folosită la modularea MF

Introducând aceasta tensiune într-un circuit neliniar caracterizat de

relaţia intrare ieşire
 πv 
u = U 0 sin  
 2V 
se obţine la ieşire chiar semnalul MF.
Schema bloc de producere a semnalelor MF prin metoda
generatorului de undă triunghiulară este reprezentată în figura 2.3:

128
 LABORATOR TAD
MODULAŢIĂ ÎN FRECVENŢĂ

Circuitul neliniar
ui(t)
Integrator πv
kI ∫udθ u = U 0 sin( )
-1 2V

Detector de
prag
(+V, -V)

Fig. 2.3. Generarea semnalelor MF prin metoda generatorului de undă

triunghiulară

Se constată că semnalul “v” este periodic în raport cu τ , cu perioada

T
determinata de KIU0 =2V. Frecvenţa purtătoare este dată de relaţia
2
2π πkiU i
ω0 = = .
T 2V

3.3. Metoda Armstrong de producere a semnalelor MF

Pentru semnalul modulat MF se poate scrie

t
u (t ) = U 0 cos[ω 0 t + ∆ω ∫ f ( x ) dx ] =
t t
= U 0 cos(ω 0 t ) cos[ ∆ω ∫ f ( x ) dx ] − U 0 sin(ω 0 t ) sin[ ∆ω ∫ f ( x ) dx ]
t
Dacă ∆ω ∫ f ( x)dx < 0,2 rad atunci u(t) se poate scrie sub forma

u (t ) = U 0 cos(ω 0 t ) − U 0 ∆ω ∫ f ( x) dx  sin(ω 0 t )

t
 
Aceasta relaţie permite obţinerea unui semnal modulat MF printr-o
metodă foarte simplă. Dezavantajul constă în faptul că se pot obţine numai
semnale de bandă îngustă. Pentru mărirea benzii se poate multiplica
deviaţia de frecvenţă cu ajutorul unor multiplicatoare de frecvenţă.
Schema bloc de producere a semnalelor MF prin metoda Armstrong
este reprezentată în figura 2.4.

129
 LABORATOR TAD
MODULAŢIĂ ÎN FRECVENŢĂ

Oscilator(f0) + u(t)

-
π/2
∆ωf(t)
∫ ( )dt
Fig. 2.4. Metoda Armstrong de producere a semnalelor MF

4. Demodularea semnalelor MF

4.1. Demodulatoare care efectuează direct derivarea

Schema bloc aflata la baza majorităţii demodulatoarelor de frecventa

este data in figura 2.5:

u(t) ud(t) Detector de ue0(t)

Circuit de
anvelopa
Derivare (kp)
(kd)

Fig. 2.5. Demodularea semnalelor cu MF

Prin derivarea semnalului MF se obţine un semnal MA-MF, a cărui

modulaţie în amplitudine este proporţională cu semnalul informaţional.
Folosind apoi un detector de anvelopă se poate extrage semnalul
informaţional din modulaţie în anvelopă.
Astfel, dacă semnalul de intrare este:
u(t) = U0•cos[ω0•τ(t)];
∆ω t
τ(t) = t + ⋅ f(α) dα
ω0 ∫
la ieşirea circuitului de derivare se obţine :
ud(t) = Kd•U0•[ω0+∆ω f(t)]•sin[ωi(t)]
130
 LABORATOR TAD
MODULAŢIĂ ÎN FRECVENŢĂ
iar la ieşirea detectorului de anvelopa:
ue(t) = KA•Kd•U0•[ω0+∆ω f(t)] = KA•Kd•U0•ωi(t)
După eliminarea componentei continue:
ue0(t) = KA•Kd•U0•∆ω•f(t)
semnalul ue0(t) fiind proporţional (după cum se vede, cu semnalul
modulator.

4.2. Modulatoare care utilizează circuite având caracteristicile de

frecvenţă adecvate derivării

Aceste circuite trebuie să aibă o caracteristică de amplitudine liniar

variabilă cu frecvenţa în domeniul [f0-∆f, f0+∆f] şi fază de asemenea liniar
variabilă, aşa cum este sugerat în figura 2.6. Funcţia de transfer se poate
scrie sub forma
ω − ω1
H (ω ) = exp{ j[ϕ (ω 0 ) + (ω 0 − ω )t 0 ]}
ωα
semnalul de intrare, modulat în frecvenţă, se poate scrie sub forma
[
u (t ) = U 0 cos ω 0 t + ∆ω ∫ f ( x )dx ]
sau sub forma complexă
{[
u& (t ) = U 0 exp j ω 0 t + ∆ω ∫ f ( x )dx ]}
H(ω) ϕ(ω)

p=1/ωα ϕ(ω0) p=-t0

ω ω
ω1 ω0 ω0
Fig. 2.6. Caracteristica de amplitudine şi fază a circuitului care
efectuează direct derivarea

131
 LABORATOR TAD
MODULAŢIĂ ÎN FRECVENŢĂ
Transformata Fourier a semnalului complex este
u& (t ) ↔ V (ω )
Semnalul la ieşirea acestui filtru este dat de
{
u e (t ) = Re F −1 [V (ω )H (ω )] }
unde
ω − ω 1 
F −1 [V (ω )H (ω )] = F −1  exp{ j[ϕ (ω 0 ) + (ω 0 − ω )t 0 ]}V (ω ) =
 ωα 
  jω ω  
= F −1  V (ω )e −ωt0 − 1 V (ω )e −ωt0  e j [ϕ (ω 0 )+ω 0t0 ]  =
ω α ωα  
 t −t0 
j ω o t + ∆ω ∫ f ( x )dx +ϕ (ω 0 )
ω i (t − t 0 ) − ω 1 



= U oe
ωα
Se observă că semnalul are o modulaţie în amplitudine în ritmul
semnalului modulator.
În general aceasta se realizează cu un circuit acordat derivaţie cu
frecvenţa de rezonanţă diferită de ω0. Calculul răspunsului se face , în
condiţii de cvasistaţionaritate (∆ω<<ω0 , ωm<<ω0), cu relaţia
  t 
j ω o t + ∆ω ∫ f ( x )dx 
  

u e (t ) = U 0 Re  H [ω i (t )]e  
 
 

132
 LABORATOR TAD
MODULAŢIĂ ÎN FRECVENŢĂ

II. Desfăşurarea lucrării

I. Generarea semnalelor cu MF:

Se lansează programul Simulink, utilizând în Matlab 6.0. comanda

simulink. Se deschide o fereastră de lucru, alegând din meniul "File" al
ferestrei "Simulink" comanda "New".

I.1. Se alege :
• din biblioteca "Sources" un generator de semnale periodice (Signal
Generator) care reprezintă sursa de semnal informaţional (semnalul
modulator) şi o sursă de curent continuu – blocul “Constant” care va
reprezenta frecvenţă purtătoare ω0.
• din biblioteca "Math" se vor lua un operator de însumare – blocul
“Sum” şi un amplificator “Gain” (corespunzător deviaţiei de frecvenţă
∆ω)
• din biblioteca “Continuous” se va folosi un integrator;
• din biblioteca ”Sinks" se va folosi un osciloscop ( blocul “Scope”);
Se conectează între ele ca în figura 2.7.

Fig.2.7. Modulator MF prin metoda directă

Se setează parametrii în felul următor:

• parametrii de simulare ("simulation"/"parameters")
- start time : 0;
- stop time : 10;

133
 LABORATOR TAD
MODULAŢIĂ ÎN FRECVENŢĂ
- maximum step size: 0.01
- minimum step size:0.001;
- initial step size: 0.01;
- relative tolerance: 10-3;
- absolute tolerance: auto
• pentru generatorul de curent continuu alegeţi valoarea 4π;
• pentru generatorul de semnal alegeţi un semnal sinusoidal cu frecvenţa
de 0,5 Hz şi valoarea de vârf a amplitudinii 1;
• pentru deviaţia de frecvenţă alegeţi valoarea 2π;

Să se vizualizeze şi să se deseneze în timp semnalele în punctele (1),

(2) şi (3).

I.2. Să se modifice valoarea câştigului amplificatorului la 2π, apoi la 6π.

Ce se poate spune despre frecvenţa instantanee a semnalului modulat ? dar
despre deviaţia maximă de frecvenţă?

I.3. Să se repete punctul I.1. pentru semnal modulator dreptunghiular. Ce

se poate spune despre frecvenţa instantanee a semnalului modulat ?

Exerciţul 1
E1.1. Care este semnificaţia fizică a semnalelor în punctele (1); (2) şi (3).
Să se determine expresiile lor analitice. Care este valoarea indicelui
de modulaţie în frecvenţă β în funcţie de parametrii setaţi pe
schemă?
E1.2. Pentru parametrii de la punctul I.1. să se determine expresia
frecvenţei instantanee a semnalului modulat, precum şi valorile
maxime şi minime ale acesteia.
E1.3. Dacă se modifică câştigul amplificatorului la 2π, apoi la 6π, care
sunt valorile maxime şi minime ale frecvenţei instantanee a
semnalului modulat?
E1.4. Să se repete exerciţiul 1.2. pentru semnalul modulator
dreptunghiular de la punctul I.3.
134
 LABORATOR TAD
MODULAŢIĂ ÎN FRECVENŢĂ
I.4. Pentru vizualizarea semnalelor din punct de vedere spectral se
modifică schema prin adăugarea unor blocuri de vizualizare a spectrului
semnalului. Pentru acestea se aduc din biblioteca
"Blockset&Toolboxes"/"DSPBlockset"/"DSPSinks” blocul “Spectrum
Scope”, şi se conectează ca în figura 2.8. În faţa lui se conectează un circuit
de eşantionare (biblioteca “Discrete” blocul “Zero Order Hold”)cu pasul
egal cu pasul maxim de eşantionare impus la parametrii de simulare
(0.01). Semnalul modulator este sinusoidal cu fm=5 Hz, frecvenţa
purtătoare este f0=25 Hz iar deviaţia de frecvenţă ∆ω=10π. Pentru
analizorul spectral se folosesc setările:
- buffer size: 512
- buffer overlap: 0
- FFT length: 512
- axis properties/amplitude scaling = magnitude sau dB, după cum
doriţi să vă afişeze spectrul .

Figura 2.8.

Să se vizualizeze şi să se deseneze spectrele semnalelor după

integrator, respectiv după funcţia cosinus.
I.5. Să se repete pentru valori ale lui ∆ω=5π, 20π respectiv 40π. Ce se
observă?
I.6. Se modifică valoarea lui fm=2 Hz, respectiv 7 Hz, păstrând deviaţia
de frecvenţă constantă şi se studiază spectrul semnalului la ieşire. Ce se
poate observa ?

135
 LABORATOR TAD
MODULAŢIĂ ÎN FRECVENŢĂ
I.7. Să se repete punctul I.4. pentru semnal modulator dreptunghiular. Să
se vizualizeze şi să se deseneze spectrul semnalului modulat.

Exerciţiul 2:
E2.1. Să se deducă analitic expresia dezvoltării în serie Fourier armonică
a semnalului MF, folosind datele de la punctul I.4.
E2.2. Dar dacă semnalul informaţional ar fi fost cos(ω m t ) în loc de
sin(ω m t ) ?
E2.3. Folosind valorile funcţiilor Bessel din tabelul 2.1. să se deducă
analitic şi să se reprezinte grafic spectrul semnalului modulat pentru
valorile lui ∆ω=5π, 10π, 20π, respectiv 40π, precum şi relaţia
J −k (β ) = (− 1) J k (β )
k

Tabelul 2.1.
β J0(β) J1(β) J2(β) J3(β) J4(β) J5(β) J6(β) J7(β) J8(β) J9(β)
0,5 0,938 0.242 0.031 0.003
1 0,765 0,440 0,115 0,02 0,002
2 0,224 0,577 0,353 0,129 0,034 0,007 0,001
3 -0,026 0,339 0,486 0,302 0,132 0,043 0,011 0,003
5 -0,178 -0,328 0,047 0,365 0,391 0,261 0,131 0,053 0,018 0,006

E2.4. Ce se întâmplă dacă se menţine frecvenţa purtătoare şi deviaţia de

frecvenţă constantă şi se modifică frecvenţa purtătoare?
E2.5. În cazul folosirii unui semnal modulator dreptunghiular, cu
parametrii de la punctul I.7, ce se poate spune despre lărgimea de
bandă a semnalului MF în acest caz ? Se mai poate folosi metoda
analitică pentru determinarea spectrului ?
E2.6. Estimaţi lărgimea spectrului de frecvenţă obţinut pe baza simulării
şi folosiţi formula lui Carson pentru determinarea sa. Care este
eroarea de evaluare în cel de-al doilea caz?

136
 LABORATOR TAD
MODULAŢIĂ ÎN FRECVENŢĂ
II. Producerea semnalelor MF prin metoda simulării ecuaţiei integro-
diferenţiale.

Se construieşte modelul de simulare a ecuaţiei integro diferenţiale de

generare a semnalelor MF din figura 2.9.

Fig. 2.9. Generatorul MF prin metoda simulării ecuaţiei integro

diferenţiale. Vizualizare în domeniul timp.

II.1. Se aleg valorile

• V=2π pentru generatorul de curent continuu;
• Um=1; fm=0,25Hz pentru generatorul de semnalul informaţional;
• m=π pentru amplificatorul aflat după generatorul de semnal
informaţional;
Pentru primul integrator condiţia iniţială este u(0)=1, pentru cel de-al
doilea u(0)=0. Blocurile “Gain” aflate după fiecare circuit de produs
înglobează câştigurile integratoarelor şi ale operatoarelor de produs.
Considerând că generatorul generează semnal informaţional
sinusoidal să se deseneze forma în timp a semnalului în punctele (1), (2),
(3), (4) şi (5).
II.2. Păstrând ceilalţi parametrii constanţi, modificaţi V=π, 3π, 5π şi
vizualizaţi semnalul în punctul (3). Păstrând apoi V=2π modificaţi
m=0.25π, 0.5π, 2π, şi vizualizaţi semnalul în punctul (3). Ce se observă?
II.3. Să se repete punctul precedent pentru semnal informaţional
dreptunghiular.
137
 LABORATOR TAD
MODULAŢIĂ ÎN FRECVENŢĂ
II.4. Păstrând parametrii de la punctul II.1. se modifică valorile
amplificărilor circuitelor de produs şi sumatoarelor la 2, 3 apoi 0.5. Se
vizualizează semnalul în punctul (3). Ce se observă?
II.5. Se aleg valorile
• V=20π pentru generatorul de curent continuu;
• Um=1; fm=5Hz pentru generatorul de semnalul informaţional;
• m=2π pentru amplificatorul aflat după generatorul de semnal
informaţional, sinusoidal;
Câştigurile amplificatoarelor aflate după circuitele de produs sunt egale cu
unitatea. În punctul (3) se conectează un circuit de vizualizare a spectrului
ca în figura 2.10.

Fig. 2.10. Generatorul MF prin metoda simulării ecuaţiei integro

diferenţiale. Vizualizare în domeniul spectral.

Să si vizualizeze şi să se deseneze spectrul semnalului obţinut în

punctul 3. Ce se observă?
II.6. Păstrând parametrii de la punctul precedent se modifică valorile
amplificărilor circuitelor de produs şi sumatoarelor la 2, 3 apoi 0.5 şi se
vizualizează spectrul semnalului în punctul (3). Ce se observă?

Exerciţiul 3.
E3.1. Să se determine analitic expresia semnalului în punctul (1).
E3.2. Considerând că în punctul (2) semnalul este de tip MF,
u 2 (t ) = U 0 cos(ω 0t + β sin ω m t )

138
 LABORATOR TAD
MODULAŢIĂ ÎN FRECVENŢĂ
să se scrie expresiile semnalelor în punctele (2), (4) (5) şi (5). Să se
demonstreze că această schemă simulează într-adevăr ecuaţia
integro-diferenţială prezentată din partea teoretică.
E3.3. Care este legătura între parametrii V, Um, fm şi m ai generatoarelor şi
parametrii semnalului MF generat ω0 şi ∆ω .
E3.4. Folosind parametrii de la punctul II.1. să se determine frecvenţa
centrală şi deviaţia de frecvenţă a oscilaţiei MF generate, şi să se
scrie expresia acesteia.
E3.5. Repetaţi exerciţiul precedent pentru cele trei valori ale lui V,
respectiv cele trei valori ale lui m de la punctul II.2.
E3.6. Pentru cele trei valori ale câştigurile amplificatoarelor aflate după
circuitele de produs de la punctul II.4. să se determine frecvenţa
centrală şi deviaţia de frecvenţă a oscilaţiei MF generate. Ce
influenţă au aceşti parametrii asupra semnalului MF generat.
E3.7. Folosind parametrii de la punctul II.5. să se determine analitic şi să
se deseneze spectrul semnalului MF. Să se compare rezultatul cu cel
obţinut prin simulare.
E3.8. Să se repete exerciţiul precedent pentru datele de la punctul II.6.

III. Producerea semnalelor MF prin metoda generatorului de undă

triunghiular

III.1. Se construieşte modelul de generare a semnalelor MF prin metoda

semnalului triunghiular, respectiv dreptunghiular, ca în figura 2.11. Pentru
vizualizarea în domeniul timp se alege frecvenţa purtătoare 1.5 Hz, cea a
de semnalului informaţional de 0.1 Hz, iar deviaţia de frecvenţa de π.
Comutatorul este comandat de semnalul la ieşirea sumatorului, şi are
pragul de 0.5. Comparatorul de histerezis are pragurile de 2V, (respectiv –
2V), iar ieşirile sunt 1, (respectiv 0). Se vor vizualiza şi desena formele
semnalelor în punctele (1), (2), (3), (4) şi (5).

139
 LABORATOR TAD
MODULAŢIĂ ÎN FRECVENŢĂ

Fig. 2.11. Producerea MF prin metoda generatorului de undă triunghiulară

III.2. Ce se întâmplă dacă frecvenţa semnalului modulator creşte la 0.5Hz?

la 1Hz? Dar dacă deviaţia de frecvenţă creşte la 2*π. Mai funcţionează
schema în acest caz?

III.3. Pentru setările de la punctul 1 vizualizaţi şi desenaţi formele de undă

pentru semnal modulator dreptunghiular.

III.4 Pentru vizualizarea în frecvenţă se alege frecvenţa purtătoare de 25

Hz, frecvenţă semnalului modulator de 5Hz iar deviaţia de frecvenţă de 5π,
apoi 10 π. Vizualizaţi şi desenaţi spectrul semnalului la ieşirea schemei.
Este acesta un semnal MF?

Exerciţiul 4.
E4.1. Deduceţi expresiile semnalelor la ieşirea sumatorului, la ieşirea
comutatorului comandat, respectiv la ieşirea integratorului. Ce se
poate spune despre semnalul triunghiular generat ?
E4.2. Pe baza constantelor folosite în schemă, la punctul III.1. deduceţi
frecvenţa purtătoare, deviaţia de frecvenţă, valoarea lui β, frecvenţa
instantanee precum şi valorile maxime şi minime ale acesteia.
E4.3. Reluaţi exerciţiul precedent pentru datele folosite la punctul III.2.
E4.4. Reluaţi exerciţiul precedent pentru datele folosite la punctul III.4.
Deduceţi analitic spectrul semnalului MF în acest caz şi comparaţi
rezultatul cu cel obţinut prin simulare.

140
 LABORATOR TAD
MODULAŢIĂ ÎN FRECVENŢĂ

IV. Generarea semnalelor MF prin metoda Armstrong

IV.1. Se construieşte modelul de generare al semnalelor MF de bandă

îngustă prin metoda Armstrong ca în figura 2.11. Se alege frecvenţa
semnalului modulator fm=0,5 Hz, frecvenţa purtătoare f0=1 Hz, deviaţia de
frecvenţă ∆ω=0,1. pentru a realiza decalajul cu 900 între cele două ramuri
se foloseşte blocul “Transport Delay” din biblioteca “Nonlinearce
introduce o întârziere de fază de π/2 (echivalentă cu o întârziere temporală
egală cu a 4-a parte din perioada purtătoarei).

Fig. 2.11. Generarea semnalelor MF prin metoda Armstrong

IV.2. Se vizualizează şi se desenează semnalul la ieşirea schemei pentru

∆ω=0,2, apoi 0,5; 1 şi 1.5. Ce se observă ? care este efectul creşterii valorii
lui ∆ω asupra formei semnalului ?

Exerciţiul 5.
E5.1. Pentru datele de la punctul IV.1. să se scrie expresiile analitice ale
semnalului în punctele (1), (2) (3) şi (4). În ce condiţii semnalul din
punctul 4 poate fi aproximat cu un semnal MF?
E5.2. Să se deducă analitic şi sa se deseneze spectrul semnalului în
punctul 3 (se vor folosi datele de la punctul IV.1.).
E5.3. Să se explice de schema nu funcţionează corect pentru valori
ridicate ale lui ∆ω.

141
 LABORATOR TAD
MODULAŢIĂ ÎN FRECVENŢĂ
E5.4. Pentru cele patru valori ale lui ∆ω alese să se măsoare neliniarităţile
anvelopei semnalului, măsurând valorile maxime şi minime ale
anvelopei. Se va completa tabelul 2.2.
Tabelul 2.2.
∆ω 0.1 0.2 0.5 1 1.5
max{s(t)}
min{s(t)}

V. Demodularea directă a semnalelor cu MF

Se foloseşte modulatorul din figura 2.7. Blocul ModMF se

construieşte selectând toate elementele din schemă şi apoi folosind
opţiunea “Create Subsystem” din meniul “Edit”. Semnalul s_MF se obţine
la ieşirea schemei iar semnalul dat este semnalul informaţional. Pentru a
obţine semnalul demodulat, semnalul MF este derivat, apoi redresat dubla
alternanţă (folosind blocul “Abs” din biblioteca “Math”) şi filtrat astfel
încât să rămână numai componentele de joasă frecvenţă. Schema bloc este
prezentată în figura 2.12.

Fig. 2.12. Demodulatorul MF prin metoda directă

142
 LABORATOR TAD
MODULAŢIĂ ÎN FRECVENŢĂ
V.1. Se va lucra cu parametrii modulatorului f0=10Hz, fm=2Hz, ∆ω=2π.
Se vor vizualiza şi desena spectrele semnalelor în punctele (4) şi (5). Ce
frecvenţă de tăiere trebuie să aibă filtrul pentru a putea obţine semnalul
informaţional?
Alegând un filtru Butterworth cu frecvenţa de tăiere de ft=10 Hz şi
ordinul n=2; 5; 10; 20; 50 succesiv, şi se va vizualiza şi forma şi spectrul
semnalului in punctul (6) şi se va desena pentru n=10. Care este influenţa
ordinului filtrului asupra semnalului demodulat? Pentru fiecare caz se va
măsura atenuarea introdusă de filtru asupra componentei nedorite din
spectrul semnalului din punctul (5).
V.2. Păstrând constant ordinul n=10 se va modifica frecvenţa de tăiere a
filtrului ft=1.5Hz; 2Hz; 5Hz; 10Hz; 15Hz succesiv, şi se va vizualiza şi
forma şi spectrul semnalului in punctul (6). Care este influenţa frecvenţei
de tăiere a filtrului asupra semnalului demodulat? Pentru fiecare caz se va
măsura atenuarea introdusă de filtru asupra componentei nedorite din
spectrul semnalului din punctul (5).
V.3. Încercaţi să eliminaţi componenta continuă folosind un filtru trece
bandă. Pentru aceasta folosiţi un filtru Butterworth trece bandă cu
frecvenţele limită ale benzii de trecere de f L = f m (1 − ε ) , respectiv
f H = f m (1 + ε ) , cu ε=0.1; 0.2; 0.3; 0.4; 0.5; 0.6 succesiv şi ordin 10-20. Se
va vizualiza şi forma şi spectrul semnalului in punctul (6). Care este
influenţa frecvenţelor de tăiere a filtrului asupra semnalului demodulat?
Pentru fiecare caz se va măsura atenuarea introdusă de filtru asupra
componentei nedorite din spectrul semnalului din punctul (5), atenuarea
introdusă asupra componentelor dorite şi durata regimului tranzitoriu (dacă
este necesar se poate lua un timp de simulare mai mare de 20-50s).
V.4. Reluaţi punctul precedent folosind un filtru Butterworth trece bandă
cu frecvenţele limită ale benzii de trecere de f L = f m (1 − ε ) , respectiv
f H = f m (1 + ε ) , cu ε=0.2; şi ordin n=1; 2; 3; 5; 10; 20.
V.5. Reluaţi punctul precedent folosind filtre trece bandă de tip
Chebyshev1, Chebyshev, Elliptic şi Bessel, cu ε=0.2; şi ordin n=10. Ce se

143
 LABORATOR TAD
MODULAŢIĂ ÎN FRECVENŢĂ
poate spune despre atenuările introduse de filtru? Dar despre durata
regimului tranzitoriu?
V.6. Reluaţi punctul precedent folosind semnal modulator
dreptunghiular şi filtru trece bandă Butterworth de cu ε=0.2 – 0.5 şi ordin n=5-
10. Desenaţi forma şi spectrul semnalului pentru unul din cazurile de mai sus şi
comentaţi diferenţele care apar. Ce influenţă are ordinul filtrului ? Ce se
întâmplă când frecvenţa de tăiere scade ? Se mai poate reface semnalul
informaţional în acest caz?

Exerciţiul 6
E6.1. Să se determine analitic expresia semnalelor în punctele (4), (5) şi
(6). Să se determine analitic şi să se deseneze spectrele semnalelor
în ultimele două puncte (se va considera că valoarea lui β este
suficient de mică pentru ca semnalul modulat să aibă numai trei
componente spectrale).
E6.2. Care este sunt limitele între care poate varia frecvenţa de tăiere a
filtrului trece jos pentru a putea realiza demodularea ?
E6.3. Să se determine frecvenţa de tăiere şi ordinul filtrului, dacă se
impune ca atenuarea la frecvenţa de 10 Hz să fie de 1 dB, iar cea la
frecvenţa de 20 Hz să fie de 80 dB, ştiind ca la o frecvenţă f
atenuarea în dB a unui filtru Butterworth este
 f 2n 
a = 10 lg1 + 2 n 
 ft 
E6.4. Pentru datele de la punctul V.1. se determină atenuarea introdusă de
filtru asupra celei mai apropiate componente nedorite din spectrul
semnalului în punctul (5). Se compară rezultatele experimentale cu
cele determina teoretic. Se completează tabelul 2.3.
Tabelul 2.3.
n 2 5 10 20 50
amas(dB)
acalc(dB)
E6.5. Reluaţi exerciţiul precedent pentru datele de la punctul V.2. Se
completează tabelul 2.4.
144
 LABORATOR TAD
MODULAŢIĂ ÎN FRECVENŢĂ
Tabelul 2.4.
ft(Hz) 1.5 2 5 10 15
amas(dB)
acalc(dB)

E6.6. Care trebuie să fie parametrii filtrului Butterworth trece bandă de la

punctul V.2. astfel încât să poată elimina componenta continuă? Ce
ordin al filtrului rezultă dacă se impun limitele benzii de trecere
4Hz, respectiv 6Hz, şi o atenuare în banda de oprire de 40 dB?
Pentru atenuarea unui filtru trece bandă se poate folosi formula
aproximativă
  f − f c 2n 
a = 20 log 1 +   ; B = f H − f L ; f c = fH fL
  B  
dacă atenuarea se referă la componente situate în banda filtrului,
aproape de frecvenţa centrală, respectiv
[ 2n
]
a = 20 log 1 + (βQ ) ; β =
f
fc
f f
− c; Q= c
f B
E6.7. Pentru datele de la punctul V.3. se determină atenuarea introdusă de
filtru asupra celei mai apropiate componente nedorite din spectrul
semnalului în punctul (5), atenuarea introdusă asupra componentei
utile şi durata regimului tranzitoriu Se compară rezultatele
experimentale cu cele determina teoretic Se completează tabelul
2.5.
Tabelul 2.5.
ε 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5
anedorit;mas(dB)
anedorit;calc(dB)
adorit;mas(dB)
adorit;calc(dB)
timp tranz
E6.8. Reluaţi exerciţiul precedent folosind datele de la punctul V.4. Se
completează tabelul 2.6.

145
 LABORATOR TAD
MODULAŢIĂ ÎN FRECVENŢĂ
Tabelul 2.6.
n 1 2 5 10 20
anedorit;mas(dB)
anedorit;calc(dB)
adorit;mas(dB)
adorit;calc(dB)
timp tranz

E6.9. Se reia exerciţiul precedent folosind datele de la punctul V.5. Se

completează tabelul 2.7.
Tabelul 2.7.
Butter Cheby1 Cheby2 Elliptic Bessel
anedorit;mas(dB)
adorit;mas(dB)
timp tranz
Ce influenţă are tipul filtrului asupra parametrilor analizaţi.
Enumeraţi avantajele şi dezavantajele fiecărui tip de filtru.
E6.10. Mai poate fi folosită metoda filtrării trece bandă pentru semnal
informaţional dreptunghiular? Justificaţi răspunsul.
E6.11. Mai poate fi folosită metoda filtrării trece bandă pentru semnal MF
cu β mare? Justificaţi răspunsul.
E6.12. Sugeraţi o modalitate de a construi un demodulator echilibrat fără a
folosi filtrul trece bandă.

VI. Demodularea MF folosind aproximarea derivării cu circuite de

întârziere

VI.1. Pentru aproximarea derivatei, se poate folosi un circuit de scădere şi

unul de întârziere, aşa cum este ilustrat în figura 2.13. Blocul ModMF a
fost creat cu optiunea Edit – Create Subsystem ca la punctul precedent.
Pentru modulator se foloseşte frecvenţa purtătoare de f0=10Hz, frecvenţa
semnalului informaţional sinusoidal fm=2Hz şi deviaţia de frecvenţă
∆f=1Hz
146
 LABORATOR TAD
MODULAŢIĂ ÎN FRECVENŢĂ

Fig. 2.13. Demodularea MF folosind circuite care aproximează derivarea

0. 2
Întârzierea temporală trebuie să îndeplinească condiţiile t0 ≤ (a),
∆ω
2
respectiv t 0 < (b). Cum, pentru setările folosite la modulator prima
ω mM
condiţie este mai restrictivă, se poate alege t0=0.03. Se foloseşte un filtru
Butterworth de tip trece bandă cu frecvenţa de tăiere (1+ε)fm, ε=0.2-0.8 şi
ordinul n=10-20. Se vizualizează spectrul semnalului în punctele (4), (5) şi
(6), precum şi forma semnalului în punctul 6. Se va evalua atenuarea
componentei continue, respectiv a celei nedorite faţă de utilă.

VI.2. Pentru eliminarea componentei continue se poate folosi un filtru

trece bandă cu frecvenţa centrală egală cu cea a semnalului informaţional
(2Hz) şi cu limitele benzii de trecere de f L = f m (1 − ε ) , respectiv
f H = f m (1 + ε ) , cu ε=0.2- 0.8. şi ordinul n=10. Se va evalua atenuarea
componentei continue, respectiv a celei nedorite faţă de utilă.

VI.2. Folosind un filtru trece jos de ordinul n=10 cu ε=0.6 se modifică

întârzierea t0 la 0.001; 0.01; 0.03; 0.05; 0.08; 0.1.Cât este atenuarea
componentei continue, respectiv a celei nedorite faţă de utilă în fiecare
caz?
147
 LABORATOR TAD
MODULAŢIĂ ÎN FRECVENŢĂ

Exerciţiul 7
E7.1. Să se explice funcţionarea circuitului din figura 2.13. precizând
rolul fiecărui bloc din schemă.
E7.2. Scrieţi expresiile semnalelor In punctele (4), (5) şi (6). Stabiliţi şi
desenaţi spectrele semnalelor după sumator, după circuitul de calcul
al valorii absolute şi la ieşirea din filtru. Comparaţi rezultatele
teoretice cu cele obţinute experimental.
E7.3. Care sunt ipotezele teoretice din care rezultă condiţiile (a),
respectiv(b)?
E7.4. În cazul folosirii unui filtru trece jos de ordinul n=10 ca la punctul
VI.1. determinaţi atenuarea componentei continue, respectiv a
componentei nedorite celei mai apropiate fată de cea utilă pentru
ε=0.2;0.4;0.6;0.8. Se completează tabelul 2.8. Atenuările sunt date
în dB.
Tabelul 2.8.
ε 0.2 0.4 0.6 0.8
acomp cont faţă de cea utilă
acomp nedorita faţă de utilă
E7.5. În cazul folosirii unui filtru trece bandă de ordinul n=10 ca la
punctul VI.2. determinaţi atenuarea componentei continue,
respectiv a componentei nedorite celei mai apropiate fată de cea
utilă pentru ε=0.2;0.4;0.6;0.8. Se completează tabelul 2.9.
Atenuările sunt date în dB.
Tabelul 2.9.
ε 0.2 0.4 0.6 0.8
acomp cont faţă de cea utilă
acomp nedorita faţă de utilă
E7.6. În cazul folosirii unui filtru trece jos de ordinul n=10, cu ε=0.6.
determinaţi atenuarea componentei continue, respectiv a
componentei nedorite celei mai apropiate fată de cea utilă pentru
t0=0.001; 0.01; 0.03; 0.05; 0.08; 0.1. Se completează tabelul 2.10.

148
 LABORATOR TAD
MODULAŢIĂ ÎN FRECVENŢĂ

Tabelul 2.10.
ε 0.001 0.01 0.03 0.05 0.8 0.1
acomp cont faţă de cea utilă
acomp nedorita faţă de utilă

VII. Demodularea semnalelor MF folosind circuite decalat acordate.

Teoretic demodularea cu circuite derivaţie decalat acordate se face

πiB
cu ajutorul unui circuit acordat pe frecvenţa ω r = ω o ± , care transformă
2
semnalul MF într-un semnal MA-MF, după care se face detecţie de
anvelopă a semnalului rezultant.
VII.1.Se aleg pentru modulatorul MF parametrii f0=10Hz, fm=2Hz, ∆f=1Hz.
Se va folosi în locul circuitului acordat derivaţie un filtru Butterworth trece
bandă cu ordinul filtrului 5, frecvenţa limită inferioară a benzii de trecere
11 Hz, iar frecvenţa limită superioară a benzii de trecere 15 Hz. Pentru
detecţia de anvelopă se va utiliza un circuit care calculează valoarea
absolută a semnalului şi un filtru trece jos Butterworth de ordin 10 şi
frecvenţă de tăiere 4 Hz. Circuitul este reprezentat în figura 2.14.

Fig.2.14. Demodulatorul MF cu circuite decalat acordate

149
 LABORATOR TAD
MODULAŢIĂ ÎN FRECVENŢĂ
Se vor vizualiza şi desena spectrele semnalelor din punctele (4), (5),
(6) şi (7), precum şi forma semnalului din punctele (5) şi (7). Îşi
îndeplineşte circuitul funcţia de demodulator?
VII.2. Se alege pentru filtrul care face derivarea un ordin mai mic (n=1,2)
respectiv mai mare (n=10-15). Cum se reflectă aceasta asupra semnalului
demodulat?
VII.3. Păstrând constant ordinul filtrului n=5 se aleg pentru filtrul care face
derivarea frecvenţele limită ale benzii de trecere (11-13) Hz (13-15)Hz
apoi (7-13)Hz. Ce se observă? Justificaţi răspunsul.

Exerciţiul 10
E10.1. Să se explice funcţionarea circuitului din figura 2.14., precizând
rolul fiecărui bloc din schemă.
E10.2. Ştiind că atenuarea unui filtru trece bandă se determină cu relaţia
  f − f c  2n 
aTB = 10 lg 1 +   
  B / 2  
să se determine frecvenţa centrală şi banda filtrului şi să se calculeze
atenuările introduse de filtru la cele două frecvenţe de tăiere pentru datele
de la punctul VI.1.
E10.3. Să se determine atenuarea introdusă de filtru la frecvenţele f0+∆f , f0
∆ω
şi f0-∆f, unde ∆f = .
2π
E10.4. .Ştiind că funcţia de transfer a filtrului este dată de
1
H(f )= 2n
 f − fc 
1+  
 B/2 
să se determine H(f0+∆f), H(f0) şi H(f0-∆f). Presupunând că în acest
domeniile (f0-∆f, f0+∆f) caracteristica filtrului este liniară să se determine
panta sa.
E10.5. Să se scrie expresia semnalului la ieşirea filtrului trece bandă (5) şi
la ieşirea circuitului de calcul al modulului (6). Să se identifice

150
 LABORATOR TAD
MODULAŢIĂ ÎN FRECVENŢĂ
componenta utilă şi cea mai apropiată componentă nedorită din
spectrul acestui semnal.
E10.6. Să se determine atenuările introduse de cel de-al doilea filtru trece
bandă asupra componentei utile şi a celei nedorite şi să se scrie
semnalul la ieşire (7).
E10.7. Păstrând pentru filtru frecvenţele limită ale benzii de trecere şi de
oprire constante, se modifică ordinul acestuia alegând valori mici
(n=1,2) respectiv mari (n=10-15) ale sale. Cum se reflectă aceasta
asupra semnalului demodulat?
E10.8. Folosind setările de la punctul VII. 3, să se explice care este
influenţa frecvenţelor limită ale benzii de trecere şi de oprire asupra
semnalului demodulat. Care sunt condiţiile care impun alegerea
acestor frecvenţe în proiectarea circuitului.

151