MEDII DE TRANSMISIUNE Lucrare de laborator

CIRCUITE DE ADAPTARE DE BANDĂ ÎNGUSTĂ

PENTRU SARCINI COMPLEXE

1. Obiectivul lucrării
Lucrarea de laborator își propune familiarizarea studenților cu principalele noțiuni referitoare la adaptarea
unei sarcini complexe la o linie de acces. În acest scop, sunt proiectate și apoi analizate prin simulare câteva
circuite de adaptare de bandă îngustă alcătuite din linii de transmisiune, în diverse configurații de
interconectare.

2. Noțiuni teoretice
O linie de transmisiune realizează transmiterea energiei în condiții optime atunci când ea este terminată pe o
sarcină cu impedanța egală cu impedanța caracteristică a liniei, Z S  ZC . În plus, în această situație linia
prezintă avantajul unei impedanțe de intrare constante, de valoare reală, independentă de frecvență sau de
lungimea liniei. Dacă impedanța de sarcină ZS este diferită de impedanța caracteristică ZC a liniei atunci între
linie și sarcina propriu-zisă poate fi interconectat un circuit de adaptare special conceput, adică un diport
nedisipativ astfel proiectat încât impedanța lui de intrare să fie egală cu ZC.
La frecvențe înalte, circuitele de adaptare sunt realizate din tronsoane de linii. Liniile pot înlocui reactanțele
de tip concentrat din circuitele de adaptare clasice, dar proprietățile liniilor permit și realizarea unor circuite
de adaptare specifice.
Problema adaptării se poate pune la o singură frecvență sau într-o bandă mai largă de frecvențe. Din
acest punct de vedere circuitele de adaptare sunt clasificate în circuite de adaptare de bandă îngustă și
circuite de adaptare de bandă largă.
La toate tipurile de circuite de adaptare, atât lărgimea benzii de frecvențe cât și randamentul depind
de impedanța de sarcină. Cu cât dezadaptarea inițială este mai mare, cu atât banda de frecvențe și
randamentul circuitului de adaptare sunt mai reduse, adică adaptarea este mai "dificilă".
2.1. Adaptarea cu compensarea părții reactive a sarcinii și linie în /4
În cazul unei sarcini complexe, linia cu lungimea /4 poate fi utilizată pentru adaptare  Zin  ZC  dacă în
prealabil partea reactivă a sarcinii a fost compensată. Această compensare poate fi obținută, de pildă, prin
conectarea în paralel cu sarcina a unei linii terminate în scurtcircuit, având impedanța caracteristică egală cu
cea a liniei de acces, ZC (Fig. 1).
 4

 ZC   ZC  ZS

Z in
 ZC 

Circuit de adaptare

Fig. 1. Adaptarea cu compensarea sarcinii și tronson inversor de impedanță

Lungimea tronsonului de linie în paralel cu sarcina se alege astfel încât susceptanța lui de intrare să
compenseze susceptanța sarcinii:

pg. 1
MEDII DE TRANSMISIUNE Lucrare de laborator

Bi  YC ctg  l   BS , (1)

de unde

 Y  
l arctg  C   k , k  Z . (2)
2  BS  2

Tronsonul în /4 servește la transformarea conductanței de sarcină rămase după compensare, GS, în valoarea
rezistivă necesară pentru adaptarea liniei de acces:

ZC
ZC  . (3)
GS

În principiu, circuitul de adaptare din Fig. 1 poate fi folosit la adaptarea oricărei sarcini (cu excepția evidentă
a celor pur reactive). Practic, utilizarea circuitului de acest tip este limitată de posibilitatea realizării unei linii
având impedanța caracteristică necesară ZC, precum și de banda de frecvențe și de randamentul lui.
2.2. Adaptarea cu un tronson de lungime /4 intercalat pe linie
În Fig. 2 este prezentată o altă posibilitate de a adapta sarcini complexe. În această configurație rolul
tronsonului cu lungimea d este acela de a transforma valoarea complexă a sarcinii într-o valoare rezistivă Rin1
la intrarea ei, urmând ca rezistența astfel obținută să fie transformată în rezistența necesară ZC cu ajutorul
liniei de lungime /4.
 4 d

 ZC   ZC   ZC  ZS

Zin  ZC Rin1 Circuit de adaptare

Fig. 2. Adaptarea cu tronson /4 intercalat pe linie

Determinarea lungimii d poate fi efectuată analitic sau grafic pe diagrama Smith. Analitic, distanța d rezultă
din condiția anulării părții imaginare a impedanței de intrare în tronsonul de linie terminat pe sarcina ZS. Pe
diagrama Smith, aceeași distanță d rezultă din unghiul de rotație necesar pentru ca pornind din punctul S care
reprezintă impedanța normată de sarcină să se ajungă într-un punct A pe axa orizontală a diagramei, acolo
unde se află toate impedanțele pur rezistive (Fig. 3).

ri+j0
A'
A 0

S
d

Fig. 3. Determinarea poziției tronsonului /4 pentru circuitul din Fig. 2

pg. 2
MEDII DE TRANSMISIUNE Lucrare de laborator

Odată determinată rezistența Rin1 corespunzătoare punctului A, poate fi calculată și impedanța caracteristică a
tronsonului /4:

ZC  ZC Rin1 (4)

Din Fig. 3 se observă că problema admite două soluții distincte, corespunzătoare punctelor A și A'. Cele
două soluții conduc la valori distincte ale ZC , una dintre ele fiind întotdeauna mai mare, iar cealaltă mai
mică decât ZC.
În principiu și acest tip de circuit de adaptare este universal, limitele practice ale utilizării lui fiind
determinate de bandă, randament, precum și de posibilitatea obținerii unei linii cu impedanța necesară ZC .

2.3. Adaptarea cu tronsoane /4 și /8

Uneori, la adaptarea sarcinilor complexe se utilizează o combinație de două tronsoane de linie, unul cu
lungimea /4 iar celălalt cu lungimea /8, conectate în cascadă, ca în Fig. 4.
 4 8

 ZC   ZC   ZC  ZS

Z in  ZC Circuit de adaptare Rin1

Fig. 4. Circuit de adaptare cu tronsoane /4 și /8

Acest circuit de adaptare se bazează pe faptul că o linie fără pierderi cu lungimea /8 are o impedanță de
intrare reală atunci când impedanța ei caracteristică are valoarea Z S . Odată obținută o impedanță reală Rin1
la intrarea în tronsonul /8, transformarea acestei rezistențe Rin1 în valoarea necesară pentru adaptare, ZC, se
obține cu ajutorul liniei de lungime /4. Ca rezultat, la circuitul din Fig. 4 impedanțele caracteristice ale
tronsoanelor din circuitul de adaptare sunt date de expresiile:

Z C  Z S  RS2  X S2 ,
2 RS Z C2 (5)
Z C  Z C Rin1 , unde Rin1  .
RS2   Z C  X S 
2

În principiu, această variantă de circuit poate fi folosită la adaptarea oricărei sarcini complexe. Practic,
limitările sunt aici reprezentate de banda de frecvențe, de randamentul circuitului, dar în primul rând de
posibilitatea realizării impedanțelor caracteristice ZC și ZC .

3. Desfășurarea lucrării
3.1. Adaptarea cu compensarea părții reactive a sarcinii și linie în /4
3.1.1. Cu ajutorul relațiilor (2) și (3) se calculează lungimea l a tronsonului lateral și impedanța caracteristică
a tronsonului inversor de impedanță, Z C , astfel încât circuitul din Fig. 1 să realizeze adaptarea unei sarcini
având impedanța Z S   20  j10   la o linie de acces cu impedanța caracteristică ZC  50 , la frecvența
f  1GHz .

3.1.2. Se consideră o variantă a schemei de principiu din Fig. 1 alcătuită din elemente ideale de circuit.
Pentru aceasta se va deschide un proiect în programul Ansoft Designer SV, selectând din bara de meniu

pg. 3
MEDII DE TRANSMISIUNE Lucrare de laborator

„Project” opțiunea „Insert Circuit Design”. Ca tehnologie de realizare a substratului se alege „PCB-Double
Sided”.
3.1.3. Pentru editarea liniilor de transmisiune, din categoria componente „Ideal Distributed” se va selecta
elementul „Transmission lines, electrical length” (TRLE). Pentru sarcină se vor alege din categoria
„Lumped” un rezistor ideal, respectiv o bobină ideală sau un condensator ideal în funcție de valoarea –
pozitivă sau negativă – a reactanței de sarcină. Impedanța de sarcină va fi conectată la masă iar la intrarea
circuitului se va folosi un generator (poartă) având impedanța egală cu impedanța caracteristică a liniei de
acces, ZC.
3.1.4. Se efectuează analiza circuitului într-un domeniu de frecvență convenabil ales, centrat pe frecvența de
proiectare f. În acest sens, se va selecta din bara de meniu „Circuit” opțiunea “Add Solution Setup” și se va
alege analiză liniară în domeniul frecvență.
3.1.5 Se analizează circuitul (meniul „Circuit”, opțiunea „Analyze”) și apoi se reprezintă grafic (meniul
„Circuit” , opțiunea „Create Report”) variația modulului coeficientului de reflexie la intrarea în circuit,
mag(S11), în raport cu frecvența. Din acest grafic se determină lărgimea benzii de frecvențe în care are loc
adaptarea, corespunzătoare unui modul al coeficientului de reflexie maxim admisibil  max  0,1 .

3.2. Adaptarea cu un tronson de lungime /4 intercalat pe linie

3.2.1. Folosind diagrama circulară, se determină lungimea d a tronsonului terminal precum și impedanța
caracteristică Z C a tronsonului inversor cu relația (4), astfel încât circuitul din Fig. 2 să realizeze adaptarea
unei sarcini având impedanța Z S   20  j10   la o linie de acces cu impedanța caracteristică ZC  50 , la
frecvența f  1GHz .

3.2.2. Se consideră o variantă a schemei de principiu din Fig. 2 alcătuită din elemente ideale de circuit.
Pentru aceasta, se va deschide un nou proiect în programul Ansoft Designer SV, selectând din bara de meniu
„Project” opțiunea „Insert Circuit Design”. Ca tehnologie de realizare a substratului se alege „PCB-Double
Sided”.
3.2.3. Se analizează circuitul și se reprezintă grafic, în coordonate carteziene, modulul coeficientului de
reflexie la intrarea în circuit, corespunzător celor două soluții obținute la punctul 3.2.1. Din acest grafic se
determină lărgimea benzii de frecvențe în care are loc adaptarea, corespunzătoare unui modul al
coeficientului de reflexie maxim admisibil  max  0,1 . Se identifică apoi soluția care conduce la o bandă
mai largă.
3.3. Adaptarea cu tronsoane /4 și /8
3.3.1. Cu ajutorul relațiilor (5) se determină impedanțele caracteristice ZC și ZC , astfel încât circuitul din
Fig. 4 să realizeze adaptarea unei sarcini având impedanța Z S   20  j10   la o linie de acces cu impedanța
caracteristică ZC  50 , la frecvența f  1GHz .

3.3.2. Se consideră o variantă a schemei de principiu din Fig. 4 alcătuită din elemente ideale de circuit.
Pentru aceasta se va deschide un nou proiect în programul Ansoft Designer SV, selectând din bara de meniu
„Project” opțiunea „Insert Circuit Design”. Ca tehnologie de realizare a substratului se alege „PCB-Double
Sided”.
3.3.3. Se analizează circuitul și se reprezintă grafic, în coordonate carteziene, modulul coeficientului de
reflexie la intrarea în circuit, corespunzător celor două soluții obținute la punctul 3.3.1. Din acest grafic se

pg. 4
MEDII DE TRANSMISIUNE Lucrare de laborator

determină lărgimea benzii de frecvențe în care are loc adaptarea, corespunzătoare unui modul al
coeficientului de reflexie maxim admisibil  max  0,1 .

4. Întrebări și exerciții
4.1. Care dintre circuitele de adaptare analizate în lucrarea de laborator oferă cea mai largă bandă de
frecvențe, pentru sarcina considerată?
4.2. Tipurile de circuite de adaptare studiate pot fi folosite pentru adaptarea oricărei sarcini complexe?
Justificați răspunsul.
4.3. Identificați posibile dificultăți de realizare a circuitelor de adaptare proiectate.

pg. 5