Sunteți pe pagina 1din 26

COMUNICAŢII CU MODULAŢIE LINIARǍ

CAPITOLUL VI

COMUNICAŢII CU MODULAŢIE LINIARĂ


In sistemele de comunicaţii modulaţia este o tehnică de o deosebită importanţă, care asigură
convertirea semnalului purtător de informaţie într-o formă adecvată transmisiei pe un canal de
comunicaţie. Se introduc notaţiile:
o s(t) – semnalul modulat,
o x(t) – semnalul purtător de informaţie (în banda de bază),
o c(t) – purtătoarea CW (Continuous Wave);
Vom presupune în continuare că c(t) este un semnal sinusoidal c(t) = Acos2πf0 t. Putem defini
modulatorul ca un circuit ce realizează o funcţie:
s (t ) = f [ x(t ), c(t )] (6.1)
Noţiunea de modulaţie este în antiteză cu cea de semnal în banda de bază, prin care înţelegem
semnalul original, produs de sursa de informaţie, cu spectrul de frecvenţă nemodificat, cu excepţia
unei eventuale filtrări trece-jos (limitare de bandă).
Modulaţia liniară, cunoscută curent sub denumirea de modulaţie de amplitudine (MA), este un
proces de convertire liniară a valorilor instantanee ale semnalului modulator x(t) în variaţii
proporţionale ale amplitudinii instantanee sau anvelopei (înfăşurătoarei) semnalului modulat s(t).
Astfel, s (t ) = x(t ) ⋅ c(t )
şi de obicei s (t ) = x(t ) ⋅ cos (2πf 0 t + θ ) (6.2)
Vom presupune în continuare pentru comoditate θ = 0.

VI.1 Tipuri de modulaţie de amplitudine

În esenţă, modulaţia MA asigură o translare a spectrului semnalului modulator x(t), din banda de
bază, în jurul frecvenţei purtătoare f0 .

VI.1.1 Semnalul MA – Banda laterală dublă

Dacă semnalul x(t) are componenta de c.c. nulă (x(t) = 0) şi spectrul limitat, atunci, la ieşirea
modulatorului MA, care teoretic este un multiplicator ideal, obţinem un spectru tip bandă laterală
dublă (BLD), centrat pe frecvenţa purtătoare f0. Putem scrie atunci,
F [ x(t )] = X ( jω ) = 0 ω > ωM (6.3)
unde F [ x(t )] – transformata Fourier (TF) a semnalului x(t),
ω M = 2πf M ; fM - frecvenţa maximă din spectrul semnalului x(t). Din teoria TF se ştie că:
[ ]
F x(t )e jω 0t = X ( jω − jω 0 ) (6.4)
Atunci,

179
Capitolul VI

⎡1 1 ⎤ 1 1
F [ x(t ) ⋅ cos ω 0 t ] = F ⎢ x(t )e jω 0t + x(t )e − jω 0t ⎥ = X ( jω − jω 0 ) + X ( jω + jω 0 ) (6.5)
⎣2 2 ⎦ 2 2

Figura 6.1 Spectrul semnalului MA cu purtătoare suprimată


Rezultă deci că şi spectrul funcţiei s (t ) = x(t ) ⋅ cos ω 0 t
va fi limitat (figura 6.1), spectrul fiind descris de relaţia:
F [ s(t )] = S ( jω ) (6.6)
Dacă este îndeplinită şi condiţia:
f o >> f M (6.7)
se poate vizualiza şi anvelopa semnalului MA (figura 6.2).
Întrucât s (t ) = x(t ) ⋅ cos ω 0 t
se observă că zerourile lui s(t) sunt determinate atât de
cosωot cât şi de x(t). Dacă x(t) trece prin zero, de la o
valoare pozitivă la una negativă în semnalul s(t), purtătoarea
c(t ) = cos ω 0 t suferă un salt de fază de 180°. Evident, dacă
x(t) < 0,
atunci
x(t ) ⋅ cos ω 0 t = − x(t ) ⋅ cos ω 0 t = x(t ) ⋅ cos(ω 0 t + π ) (6.8)
Semnalul MA descris de rel.(6.8) şi (6.5) prezintă un
spectru în care există ambele benzi laterale, dar cu
purtătoarea suprimată, şi este denumit BLD-PS (bandă
laterală dublă şi purtătoare suprimată sau DSBSC – Double
SideBand Suppressed Carrier).

VI.1.2 Semnalul MA clasic


Figura 6.2 Modulaţie de amplitudine
Suprimarea purtătoarei se datoreşte faptului că semnalul x(t) are componenta de c.c. nulă.

Figura 6.3 Spectrul semnalului MA-BLD

180
COMUNICAŢII CU MODULAŢIE LINIARǍ

Dacă această condiţie nu este îndeplinită, sau în locul


multiplicatorului se foloseşte un alt tip de modulator
MA, se poate obţine un semnal MA-BLD cu purtătoare,
denumit semnal MA clasic, descris de relaţia:
s (t ) = A[1 + mx(t )] cos ω 0 t (6.9)
unde x(t ) < 1
m – indicele de modulaţie, f 0 > f M
La semnalul modulator x(t) s-a adăugat o
componentă de c.c., iar spectrul semnalului MA devine:

F [ s (t )] = F [ A cos ω 0 t ] + F [ Ax(t ) cos ω 0 t ] =


= Aπδ (ω − ω 0 ) + Aπδ (ω + ω 0 ) +
Am Am
X ( jω − j ω 0 ) + X ( j ω + jω 0 ) (6.10)
2 2
şi este reprezentat în figura 6.3.
În aceste condiţii, putem considera amplitudinea
semnalului MA dată de:
A(t ) = A[1 + mx(t )] (6.11)
şi variază liniar cu semnalul modulator x(t) (figura 6.4).
În cazul supramodulaţiei (m >1), în forma de undă
MA apare un salt de fază de 180° al purtătoarei, la fel ca
în semnalul MA BLD-PS, precum şi o distorsionare a
anvelopei semnalului.
Remarcăm două proprietăţi importante ale
semnalului MA:
1. Semnalul prezintă simetrie în jurul frecvenţei
purtătoare f0 (simetrie pară pentru amplitudine şi impară
pentru fază – figura 6.5); Figura 6.4 Modulaţii MA-PS -BLD
2. Banda necesară pentru transmisie este
ω M = 2πf M

VI.1.3 Semnalul QAM

Am văzut că semnalul MA poate fi obţinut cu


un multiplicator ideal (figura 6.6). Demodularea
sau translarea semnalului MA în banda de bază,
poate fi realizată tot cu un multiplicator (figura
6.7), atacat de semnalul MA s(t) şi purtătoarea
c(t). Atunci,
y (t ) = s (t ) ⋅ c(t ) = x(t ) cos 2 ω 0t =
1 + cos 2ω 0t (6.12)
= x(t )
2
Figura 6.5 Simetrie în jurul frecvenţei purtătoare

181
Capitolul VI

Prin filtrarea trece-jos a semnalului obţinem x(t), adică semnalul modulator original (în banda de
bază). Procedeul ilustrat de figura 6.7 şi relaţia (6.12) poartă denumirea de detecţie sincronă şi implică
utilizarea la recepţie a unei purtătoare, în sincronism cu cea de la emisie.

Figura 6.6 Modulator MA Figura 6.7 Demodulator sincron MA

Dacă c(t ) ≠ c' (t ) = cos[(ω 0 + Δω )t + θ ] (6.13)


atunci, la ieşirea multiplicatorului obţinem:
y (t ) = x(t ) cos ω 0 t cos[(ω 0 + Δω )t + θ ] =
1 1 (6.14)
x(t ) cos(Δω t + θ ) + x(t ) cos[(2ω 0 + Δω )t + θ ]
2 2
Se observă că semnalul original x(t) suferă o translaţie în frecvenţă cu Δω şi o defazare cu θ.
Considerând semnalul modulator x(t) un sunet armonic, cu frecvenţa fundamentală de 1000 Hz,
remarcăm că prin translarea de frecvenţă, sunetul original cu componentele 1000 Hz + 2000 Hz +
3000 Hz +..., se transformă în 1010 Hz + 2010 Hz + 3010 Hz +…, dacă Δf = 10 Hz, şi evident 2010 nu
este armonica a 2-a a lui 1010 Hz, 3010 nu este armonica a 3-a, adică sunetul nu mai este armonic.
Dacă reuşim ca decalajul de frecvenţă Δf (offset) să fie nul, dar θ ≠ 0, atunci
y ' (t ) = 0,5 x(t ) cosθ
Dacă, θ = 0 → y ' (t ) = x(t ) / 2 θ = 90 o → y ' (t ) = 0
Rezultă de aici că, pe acelaşi canal, putem transmite în mod independent două semnale, conform
schemei din figura 6.8. Această tehnică este denumită QAM (Quadrature Amplitude Modulation) şi se
bazează pe utilizarea semnalelor ortogonale sinω0t şi cos ω0t. Evident,

Figura 6.8 Transmisia pe purtătoare ortogonale


y (t ) = xi (t ) cos ω 0 t + x q (t ) sin ω 0 t
y1 (t ) = xi (t ) cos 2 ω 0 t + 0,5 x q (t ) sin 2ω 0 t (6.15)
y 2 (t ) = x q (t ) sin 2 ω 0 t + 0,5 xi (t ) sin 2ω 0 t
Prin filtrare trece-jos ţinând cont că:
cos 2 ω 0 t = sin 2 ω 0 t = 1 / 2 iar sin 2ω 0 t = 0 (6.16)
obţinem
y '1 (t ) = xi (t ) / 2
(6.17)
y ' 2 (t ) = x q (t ) / 2

182
COMUNICAŢII CU MODULAŢIE LINIARǍ

Se observă că dacă la detecţie semnalul suferă o


eroare de fază Φ, amplitudinea semnalului detectat
scade cu cosΦ şi apare diafonie (contribuţia celuilalt
canal), lucru ce nu deranjează dacă Φ este mic şi
constant. Dacă Φ variază, sunt necesare circuite care să
menţină în sincronism purtătoarea de la recepţie c’(t) cu
cea de la emisie c(t).
Am presupus până acum că semnalul MA prezintă o
simetrie pară de amplitudine (figura 6.9),
A( f 0 + f ) = A( f 0 − f ) (6.18)
Dacă adăugăm şi o componentă cu simetrie impară,
de tipul:
A( f 0 + f ) = − A( f 0 − f )(6.19)
obţinem un semnal QAM (figura 6.9), simetria pară
fiind asociată purtătoarei de tip cosinus:
cosθ = cos(−θ )
iar cea impară purtătoarei de tip sinus: Figura 6.9 Simetrii pentru semnalele QAM
sin θ = − sin(−θ )
Informaţia fiind transportată în mod egal cu ambele benzi laterale, iar detecţia sincronă aducând în
banda de bază informaţia conţinută în ambele benzi laterale, putem reduce banda transmisă la o
singură bandă laterală, sau se poate introduce o simetrie impară în jurul frecvenţei f0 (figura 6.10),
atenuând o BL în vecinătatea purtătoarei şi în compensare transmiţând o parte din cealaltă BL.

Figura 6.10 Simetrie VSB Figura 6.11 Semnal BLU ca sumă a 2 semnale MA
Obţinem astfel un semnal RBL – rest de bandă laterală sau VSB (Vestigial SideBand) iar la limită
un semnal BLU – bandă laterală unică sau SSB (Single SideBand).

183
Capitolul VI

Putem considera că acestea sunt cazuri particulare de semnale QAM, cu modulaţie în cuadratură. În
figura 6.11 este ilustrat cazul semnalului BLU, obţinut din reunirea a 2 semnale MA în cuadratură.
Dacă semnalul modulator x(t) este un ton cosinusoidal – cosωmt, atunci:
s (t ) = x(t ) ⋅ c(t ) = cos ω m t ⋅ A ⋅ cos ω 0 t =
(6.20)
0,5 cos(ω 0 − ω m )t + 0,5 cos(ω 0 + ω m )t
Semnalul BLU, în acest caz ia una din formele:
0,5 cos(ω 0 − ω m )t BLI (banda laterală inferioara)
0,5 cos(ω 0 + ω m )t BLS (banda laterală superioara) Figura 6.12 Semnal VSB
Să considerăm că semnalul MA se obţine cu ajutorul
schemei prezentate în figura 6.12, iar filtrul trece-bandă prezintă o caracteristică H(f) cu simetrie
reziduală în jurul lui f0, satisfăcând criteriul I al lui Nyquist. Astfel,
H ( f0 + f ) + H ( f0 − f ) = 1 (6.21)
pentru un anumit domeniu de frecvenţă.
Fie semnalul modulator x(t) de forma
x(t ) = Am cos 2π f m t (6.22)
H ( f 0 + f m ) = 0.5 + a
Atunci, H ( f 0 − f m ) = 0.5 − a (6.23)
H ( f 0 ) = 0.5
Semnalul obţinut la ieşirea circuitului multiplicator din figura 6.12 va fi:
x(t ) A0 cos ω 0 t = 0,5 A0 Am cos[(ω 0 − ω m )t + cos[(ω 0 + ω m )t ]
iar la ieşirea FTB se obţine semnalul:
y (t ) = 0,5 A0 Am [(0,5 − a ) cos(ω 0 − ω m )t + (0,5 + a) cos(ω 0 + ω m )t ]
sau y (t ) = 0,5 A0 Am ( cos ω 0 t cos ω m t − 2a sin ω 0 sin ω m t (6.24)
Se poate remarca faptul că datorită simetriei impare a caracteristicii de transfer a filtrului în jurul
frecvenţei purtătoare f0 , au apărut componentele în cuadratură - 2a ⋅ sin ω 0 t sin ω m t .
a=0 → y (t ) = 0,5 A0 Am cos ω 0 t cos ω m t − semnal MA − PS
a = 0.5 → y (t ) = 0,5 A0 Am cos(ω 0 + ω m )t − semnal MA − BLU
Semnalul VSB apare ca un caz intermediar între semnalele MA-PS şi BLU, plecând de la un
semnal MA-PS, care este filtrat cu ajutorul unui filtru având caracteristica H(f) reprezentată în figura
6.13. Condiţia impusă filtrului este:
H ( f 0 − f ' ) + H ( f 0 + f ' ) = 2 H ( f 0 ) (6.25)
în întreg domeniul f0 ± B, B - banda semnalului modulator.
Putem remarca faptul că banda transmisă este egală cu:
BT = B + 0,5 B F (6.26)
unde BF este banda regiunii de traziţie a filtrului.
Dacă BF << B, semnalul VSB se aseamănă cu semnalul Figura 6.13 Filtru VSB
BLU,
BF = 2B → semnalul VSB se aseamănă cu semnalul MA-PS.
Aceste cazuri pot fi urmărite în cele ce urmează, plecând de la schema de modulator MA
reprezentată în figura 6.12. Semnalul MA de ieşire y(t) se poate obţine în funcţie de răspunsul la
impuls h(t) al filtrului, prin convoluţia lui h(t) cu A0 x(t ) cos ω 0 t .

184
COMUNICAŢII CU MODULAŢIE LINIARǍ

+∞
y (t ) = h(t ) ∗ [ A0 x(t ) cos ω 0t ] = ∫ h(τ ) A0 x(t − τ ) cos ω 0 (t − τ ) dτ
−∞
+∞
y (t ) = A0 cos ω 0t ∫ h(τ ) x(t − τ ) cos ω 0τ dτ +
−∞
+∞
A0 sin ω 0t ∫ h(τ ) x(t − τ ) sin ω 0τ dτ
−∞
sau y (t ) = ξ s (t ) ⋅ A0 cos ω 0 t ] + ξ q (t ) ⋅ A0 sin ω 0 t ] (6.27)
ξ s (t ) = [h(t ) ⋅ cos ω 0 t ] ∗ x(t )
unde (6.28)
ξ qs (t ) = [h(t ) ⋅ sin ω 0 t ] ∗ x(t )
Termenii în paranteze pătrate din rel. (6.28) pot fi consideraţi ca provenind din filtrul cu funcţia de
transfer H(f)
H s ( f ) = F[h(t ) cos ω 0 t ] = 0,5 [H ( f − f 0 ) + H ( f + f 0 )]
1 (6.29)
H q ( f ) = F[h(t ) sin ω 0 t ] = [H ( f − f 0 ) − H ( f + f 0 )]
2j
unde F reprezintă transformata Fourier,
F [h(t )] = H ( f )
şi s-a aplicat teorema translaţiei frecvenţei.
Considerând filtrul ca fiind ideal pentru a permite obţinerea semnalelor BLU, având banda de
trecere f 0 − B ≤ f ≤ f 0 , sau f 0 ≤ f ≤ f 0 + B , unde B este banda semnalului în banda de bază
(figura 6.10), avem evident:
H s ( f ) = 1/ 2
1 (6.30)
Hq ( f ) = ± signum( f )
2j
Se remarcă pentru spectrul semnalului MA că există simetrie în jurul frecvenţei purtătoare f0 –
simetrie pară pentru amplitudine şi impară pentru fază. Din relaţiile (6.28) rezultă:
⎡1 ⎤ 1
ξ s (t ) = [h(t ) ⋅ cos ω 0 t ] * x(t ) = F −1 [H s ( f ) ⋅ X ( f )] = F −1 ⎢ ⋅ X ( f )⎥ = x(t )
⎣2 ⎦ 2
ξ q (t ) = [h(t ) ⋅ sin ω 0 t ] * x(t ) = F −1 [H q ( f ) ⋅ X ( f )] (6.31)
⎛ 1 ⎞ 1 −1
Dar, h(t ) ⋅ sin ω 0 t = F −1 ⎜⎜ ± signum( f ) ⎟⎟ = ∓ t
⎝ 2j ⎠ 2π
Se cunoaşte din teoria transformatei Fourier că
1 / π t → − j signum f
h(t ) = 1 / π t
h(t) - răspunsul la impuls al unui circuit
de defazare în cuadratură.
ξ q (t ) = F−1 [H q ( f ) ⋅ X ( f )] =
= (∓1 / 2π t ) ∗ x(t )
ξ q (t ) = ∓ 0,5 x (t ) (6.32)
unde x (t ) este transformata Hilbert a
semnalului modulator x(t).
Din ec. (6.27) rezultă:
Figura 6.14 Obţinerea semnalului VSB

185
Capitolul VI

y (t ) = 0,5 A0 [ x(t ) cos ω 0 t ∓ x (t ) sin ω 0 t )] (6.33)


sau y (t ) = 0,5 A0 [ x(t ) cos ω 0 t ∓ q (t ) sin ω 0 t )] (6.34)
Se disting următoarele cazuri limită:
1. q (t ) = 0 - semnal MA-PS
y (t ) = 0,5 A0 x(t ) ⋅ cos ω 0 t
2. q (t ) = x (t )
x(t ) = sin ω m t
iar x (t ) = cos ω m t
y (t ) = 0,5 A0 ⋅ sin(ω 0 + ω m )t
Ecuaţia (6.34) reprezintă un semnal
QAM pe purtătoarele în cuadratură
cosω0t şi sinω0t, cu semnalele
modulatoare independente x(t) şi q(t). Figura 6.15 Metoda compensării în fază
Semnalul RBL (VSB) poate fi
obţinut şi cu ajutorul schemei din figura 6.14. Prin sumarea celor două semnale se obţine un rest de BL
superioară, iar prin scăderea lor un rest de
BL inferioară.

VI.2 Metode de generare a


semnalelor BLU

Pentru generarea semnalelor BLU


(SSB) se folosesc următoarele 3 metode:
1. metoda compensării în fază;
2. metoda filtrărilor succesive;
3. metoda Weaver.

VI.2.1 Metoda compensării în fază

Ea este ilustrată în figura 6.15.


Semnalul în banda de bază este aplicat la
intrarea unui circuit defazor cu 90°, într-o
bandă largă. Semnalul original şi replica
sa defazată la 90°, sunt aplicate la intrările
a doua modulatoare MA, atacate pe
celelalte intrări de semnale pe frecvenţa
Figura 6.16 Obţinerea semnalelor BLU
purtătoare, defazate de asemenea în
cuadratură.
Semnalele obţinute la ieşirile modulatoarelor MA, au două benzi laterale în fază şi două în antifază:
sin ω 0 t ⋅ cos ω t = 0,5 sin(ω 0 + ω )t + 0,5 sin(ω 0 − ω )t
cos ω 0 t ⋅ sin ω t = 0,5 sin(ω 0 + ω )t − 0,5 sin(ω 0 − ω )t (6.35)

186
COMUNICAŢII CU MODULAŢIE LINIARǍ

Semnalul BLU se obţine prin adunarea sau scăderea celor 2 semnale ca BLS, respectiv BLI.
Replica defazată la 90° a semnalului modulator x(t) reprezintă transformata sa Hilbert (vezi anexa II)
şi este mai greu de implementat practic, sistemul fiind necauzal. Procesul este ilustrat în figura 6.16.

Figura 6.17 Implementarea metodei de compensare în fază


Practic, metoda este implementată ca în figura 6.17, defazajul de 90° între cele două semnale de
intrare variind în jurul acestei valori în gama de frecvenţă f1 – f2, iar semnalul BLU va prezenta
distorsiuni de fază. Metoda compensării în fază, datorită distorsiunilor de fază introduse, nu este
indicată pentru TD dar, urechea umană fiind insensibilă la fază, dă rezultate foarte bune în telefonie.

VI.2.2 Metoda filtrărilor succesive

Aceasta este reprezentată, în principiu la nivel de schemă bloc, în figura 6.18.

Figura 6.18 Ilustrarea metodei filtrărilor succesive


Semnalul modulator este convertit într-un semnal MA BLD-PS cu purtătoarea pe o frecvenţă
intermediară în gama 0,1-1 MHz, şi transformat prin filtrare într-un semnal BLU; cu un FTB cu înaltă
selectivitate (filtru cu cuarţ). Semnalul BLU astfel obţinut este translat prin mixări şi filtrări succesive
pe frecvenţa dorită. Nu se poate folosi o singură translare de frecvenţă, deoarece FTB implicat ar
rezulta cu o selectivitate prea mare, foarte greu de realizat practic.

VI.2.3 Metoda Weaver

Aceasta elimină dezavantajele metodelor anterioare (defazor de bandă largă sau FTB foarte
selectiv, care implică o proiectare îngrijită şi componente de precizie ridicată). În plus,
imperfecţiunile de filtrare şi defazare, sau micile dezechilibre ce pot apare în funcţionarea
modulatoarelor ehilibrate nu produc BL în afara benzii de trecere. Metoda se bazează pe fenomenul de

187
Capitolul VI

Fold-over sau de reflectare a BLI din domeniul frecvenţelor negative în al celor pozitive, cu simetrie
impară pentru purtătoarea tip sinus şi pară pentru cea tip cosinus (figura 6.19).

Figura 6.19 Metoda Weaver de obţinere a semnalului BLU


Prima frecvenţă de translare – frecvenţa pilot – se alege egală cu frecvenţa medie a spectrului audio
transmis. De exemplu, dacă spectrul semnalului în banda de bază este cuprins între 300 şi 2700 Hz, se
alege fp = (300 + 2700)/2 = 1500 Hz. La ieşirile modulatoarelor echilibrate se obţin două BL ale
semnalului translat între 1800 – 4200 Hz şi 0 – 1200 Hz.
Filtrele trece-jos, cu frecvenţa de tăiere 1200 Hz, au regiunea de tranziţie între 1200 şi 1800 Hz,
unde nu există semnal transmis, şi pot fi realizate fără probleme. Ele înlătură banda laterală superioară.
După prima translaţie se obţine:
u11 (t ) = sin ω p t ⋅ sin ω t = 0,5 cos(ω p − ω )t − 0,5 cos(ω p + ω )t
u12 (t ) = cos ω p t ⋅ sin ω t = 0,5 sin(ω p + ω )t − 0,5 sin(ω p − ω )t
După FTJ se obţin BL inferioare, care datorită faptului că au o jumătate de bandă în domeniul
frecvenţelor negative, vor ocupa numai jumătate de bandă în domeniul frecvenţelor pozitive
(frecvenţele negative se reflectă şi apar ca pozitive).
u11 ' (t ) = 0,5 cos(ω p − ω )t
u12 ' (t ) = −0,5 sin(ω p − ω )t (6.36)

188
COMUNICAŢII CU MODULAŢIE LINIARǍ

Pentru o realizare uşoară a FTJ trebuie ca spectrul semnalului în banda de bază să nu aibă
componente de joasă frecvenţă. Cele două semnale obţinute în urma primei translaţii suferă o nouă
translare de frecvenţă, utilizând iar purtătoare în cuadratură. Se obţine un semnal cu BL superioare în
fază, iar cele inferioare în antifază.
u 21 (t ) = 0,5 sin ω c t ⋅ cos(ω p − ω )t = 0,25 sin(ω c + ω p − ω )t + 0,25 sin(ω c − ω p + ω )t
u 22 (t ) = −0,5 cos ω c t ⋅ sin(ω p − ω )t = −0,25 sin(ω c + ω p − ω )t + 0,25 sin(ω c − ω p + ω )t (6.37)
Sumarea celor 2 semnale produce semnalul BLU dorit (BLS) pe purtătoarea fictivă fc - fp, întrucât fc
se găseşte la mijlocul benzii, iar BLI este înlăturată prin compensare.
u 2 (t ) = u 21 (t ) + u 22 (t ) = 0,5 sin(ω c − ω p + ω )t (6.38)
În mod similar, BLI se obţine pe purtătoarea fictivă fc + fp, prin scăderea celor 2 semnale:
u 2 (t ) = u 21 (t ) − u 22 (t ) = 0,5 sin(ω c + ω p − ω )t (6.39)
Dacă cele două FTJ nu au caracteristici de fază şi amplitudine identice, cele două benzi laterale
nedorite nu se compensează exact, iar resturile BL nedorite, spre deosebire de celelalte metode, se vor
găsi în aceeaşi bandă de frecvenţă cu BL dorită, suprapunându-se peste aceasta şi distorsionând
semnalul BLU transmis.

VI.3 Variante de transmisie MA; eficienţa

Am văzut că semnalele MA pot lua următoarele forme:


1. MA clasic – P+2BL;
2. BLD-PS sau DSBSC;
3. RBL sau VSB;
4. BLU sau SSB;
5. QAM sau MA în cuadratură.
Vom analiza aceste variante de transmisie d.p.d.v. al eficienţei comunicaţiei, definită ca raportul
dintre puterea semnalului purtător de informaţie PS şi puterea totală transmisă P.
η = Ps / P (6.40)
Dacă semnalul modulator este x(t) şi considerăm o rezistenţă normalizată de 1 Ω, P = U / R , iar 2

P devine numeric egală cu U 2 . În telecomunicaţii ne interesează următoarele puteri:


1. puterea instantanee p(t ) = x 2 (t )
T
1 2
T ∫0
2. puterea medie p med = x (t )dt

3. puterea de vârf (a anvelopei) Pp


Puterea de vârf a anvelopei poate fi definită ca puterea
medie a unui semnal sinusoidal, având aceeaşi valoare de
vârf ca şi x(t). Dacă x(t) are valoarea de vârf Ap atunci
(
Pp = A p / 2 )2
= A p2 / 2 (6.41)
Figura 6.20a Randamentul MA
Raportul dintre Pp şi puterea medie ne arată cât de eficient
sunt utilizate dispozitivele electronice din amplificatoarele finale de putere, având în vedere faptul că
anvelopa, deci şi nivelul, variază odată cu semnalul modulator x(t). Acest raport reprezintă un
coeficient de supradimensionare.

189
Capitolul VI

Semnalul MA clasic poate fi scris ca:


s (t ) = A ⋅ cos ω 0 t + x(t ) ⋅ cos ω 0 t (6.42)
iar puterea medie livrată într-o rezistenţă de 1 Ω este valoarea medie pătratică a lui s(t),
s 2 (t ) = A 2 ⋅ cos 2 ω 0 t + x 2 (t ) ⋅ cos 2 ω 0 t + 2 A ⋅ x(t ) ⋅ cos ω 0 t
Dacă x(t) = 0, cum s-a presupus şi până acum, atunci
s 2 (t ) = A 2 cos 2 ω 0 t + x 2 (t ) ⋅ cos 2 ω 0 t = A 2 / 2 + x 2 (t ) / 2 (6.43)
Evident,
P = PS + P0 = A 2 / 2 + 0,5 x 2 (t ) (6.44)
iar
Ps x 2 (t )
η= = 2 2 (6.45)
P A + x (t )
În cazul modulaţiei cu ton cosinusoidal,
s (t ) = A[1 + m ⋅ cos ω m t ] ⋅ cos ω 0 t
sau
s (t ) = A ⋅ cos ω 0 t + m ⋅ A ⋅ cos ω0 t (6.46)
iar,
1 2 1 1 2 2
x 2 (t ) =A + ( m A ) Fig.6.20b Supradimensionarea şi P/P0
2 2 2
şi η = m /(2 + m 2 )
2
(6.47)
1
Dacă m = (50%) → η ≅ 11 % m = 1 (100%) → η ≅ 33 %
2
Se observă că în cazul modulaţiei produse de un ton sinusoidal eficienţa variază, atingând în cel
mai mai bun caz pentru semnalul MA clasic, o valoare maximă de numai 33%. În figura 6.20a este
prezentată variaţia puterii transportate de purtătoare (1 - η) şi de cele două benzi laterale (η), în funcţie
de indicele de modulaţie m al semnalului MA.
Semnalul MA, produs de un ton sinusoidal (rel. 6.46) poate fi scris ca:
s (t ) = A ⋅ cos ω 0 t + (mA / 2) ⋅ cos(ω 0 + ω m )t + (mA / 2) ⋅ cos(ω 0 − ω m )t
iar puterea medie se obţine sumând puterile celor 3 componente, considerate ca semnale ortogonale,
dacă purtătoarea este o armonică a semnalului modulator:
2 2
(
P = A 2 / 2 + (mA / 2) / 2 + (mA / 2) / 2 = A 2 1 + m 2 / 2 / 2 ) (6.48)
Cele 3 componente ale semnalului MA, modulat de un ton
cosinusoidal, sunt ilustrate în diagrama fazorială din figura 6.21. De
remarcat că rezultanta celor două BL este în fază cu purtătoarea.
Definim puterea P0 transportata de purtătoare:
P0 = A2 / 2 (6.49)
iar (
P = P0 1 + m 2 / 2 ) (6.50)
Valoarea de vârf a anvelopei MA este A(1 + m), iar puterea de
vârf a anvelopei, prin definiţie este:
Pp = (1 + m) 2 A 2 / 2 = P0 ⋅ (1 + m) 2 (6.51)
Figura 6.21 Diagramă fazorială
Supradimensionarea este raportul Pp /P , iar în cazul MA cu ton

190
COMUNICAŢII CU MODULAŢIE LINIARǍ

sinusoidal:
Pp / P = (1 + m) 2 /(1 + m 2 / 2) (6.52)
Raportul Pp / P0 conform rel.(6.51) şi supradimensionarea, conform rel. (6.52), sunt ilustrate in
figura 6.20 b. Se observă că la valori mici ale indicelui de modulaţie m puterea medie creşte foarte
puţin cu m, în timp ce puterea de vârf creşte substanţial. Pentru m = 100%, puterea medie este 1,5 P0,
în timp ce puterea de vârf este 4P0. În tabelul VI.1 sunt prezentate rezultatele pentru semnale BLD,
BLU şi MA clasic modulate cu ton sinusoidal.
TABELUL VI.1 – Puterea de vârf si eficienţa
Varianta P Pp Pp / P η
2 2
BLD A /4 A /2 2 100%
2 2
BLU A /2 A /2 1 100%

MA
⎛ m2 ⎞
⎜1 + ⎟ P0 (1 + m )2 P0 (1 + m )2 m2
⎜ 2 ⎟
⎝ ⎠ 1+ m2 / 2 2 + m2
m=1 1.5·P0 4·P0 2.667 33%
m = 0.5 1.25·P0 2.25·P0 2 11%
EXEMPLUL VI.1 Să calculăm PS, P0, η şi Pp pentru un emiţător MA (P+2BL), cu o putere totală de 100
kW şi indicele de modulaţie m = 0,707.

P = P0 (1 +
1 2
2
m )
⎛ 1
(
2 ⎞
)
P0 = P /(1 + m 2 / 2) = 100 / ⎜1 + 1 / 2 / 2 ⎟ = 80 kW
⎝ 2 ⎠
η = ( P − P0 ) / P = (100 − 80) / 100 = 20 %
Pp = P0 (1 + m) 2 = 80(1 + (1 / 2 ) 2 } = 232.8 kW
Deducerea relaţiilor pentru cazurile BLD şi BLU este simplă. Rezultatele sunt valabile numai
pentru semnal modulator sinusoidal, semnalul BLU fiind o sinusoidă de frecvenţă fie fo + fm (BLS) sau
fo - fm, (BLI), iar puterea medie coincide cu puterea de vârf. În cazurile practice, semnalul modulator
este diferit de sinusoidă, iar puterea de vârf este evident mai mare decât cea medie şi în cazul BLU.
Prin suprimarea purtătoarei, eficienţa transmisiei în cazurile BLU sau BLD devine 100%. De
remarcat că în toate cazurile, mai puţin BLU-PS, se poate extrage din semnalul recepţionat o
componentă pe frecvenţa purtătoare, care este folosită pentru detecţia MA sincronă.

VI.4 Modulatoare MA

Pentru obţinerea semnalului MA de forma s (t ) = x(t ) ⋅ cos ω 0 t există mai multe metode:
1. Multiplicare analogică;
2. Modulaţie prin choppare;
3. Folosirea dispozitivelor cu caracteristică de transfer neliniară;
4. Modulaţia pe circuit acordat.

VI.4.1 Multiplicarea analogică

Metoda implică folosirea unui circuit


de multiplicare, atacat pe intrări de

Figura 6.22 MA folosind circuite cu caracteristică pătratică


191
Capitolul VI

semnalele x(t) şi cosω0t, care dă la ieşire produsul semnalelor aplicate pe cele două intrări.
Limitările practice ale metodei se referă la nivelului şi frecvenţa maximă a semnalelor ce pot fi
aplicate la intrări. Multiplicarea analogică se poate obţine şi cu ajutorul schemei din figura 6.22, care
implică două dispozitive cu caracteristica de transfer pătratică. Considerând semnalele de intrare A şi
B, ieşirea este
k ⋅ ( A + B) 2 − k ⋅ ( A − B) 2 = 4kAB (6.53)
proporţională cu produsul celor 2 semnale de la intrare.
Dacă caracteristica de transfer este semi-pătratică, adică de forma:
⎧kx 2 x>0
y=⎨ (6.54)
⎩0 x≤0
apare constrângerea ca A + B să fie pozitive.
Presupunând:
A = Ai [1 + m ⋅ x(t )]
B = A0 cos ω 0 t
rezultă pentru:
Ai (1 − m) − A0 ≥ 0
sau
m ≤ 1 − A0 / Ai
(6.55)
s (t ) = A[1 + m ⋅ x(t )] cos ω 0 t
unde
A = 4kA0 Ai
Se observă din rel. (6.55) că deoarece
A0 > 0,
iar m rezultă mai mic decât unitatea, circuitul
nu poate produce semnal MA-PS.
Indicele de modulaţie m poate fi însă
crescut artificial, prin scăderea unei fracţiuni
de purtătoare - r ⋅ cos ω 0 t din semnalul de
ieşire s(t). Astfel,
s (t ) − r ⋅ cos ω 0 t =
⎡ A⋅ m ⎤
( A − r ) ⎢1 + s (t ) ⎥ ⋅ cos ω0 t (6.56)
⎣ A−r ⎦
= A '[1 + m ' s (t )] ⋅ cos ω 0 t Figura 6.23 Modulaţia MA cu chopper simplu

VI.4.2 Modulaţia prin choppare

Aceasta implică eşantionarea cu urmărire a semnalului modulator x(t) – choppare – urmată de


filtrarea trece-bandă a semnalului choppat cu un FTB cu frecvenţa centrală f0 (figura 6.23). Chopperul
este practic un comutator cu funcţia de comutaţie c(t) tip undă rectangulară simplu curent, de forma:
⎧1 cos ω 0 t ≥ 0
c(t ) = ⎨ (6.57)
⎩0 cos ω 0 t < 0

192
COMUNICAŢII CU MODULAŢIE LINIARǍ

Descompunând în serie Fourier pe c(t) avem:


c(t ) = 1 / 2 + (2 / π )(cos ω 0 t − (1 / 3) cos 3ω 0 t + (1 / 5) cos 5ω 0 t + (6.58)
1 2 2 2
y (t ) = x(t ) ⋅ c(t ) = x(t ) + x(t ) cos ω 0 t − x(t ) cos 3ω 0 t + x(t ) cos 5ω 0 t +
2 π 3π 5π
iar s (t ) = [(2 / π ) x(t ) ∗ hF (t )]cos(ω 0 t + θ )
unde hF(t) este răspunsul la impuls al FTJ
echivalent, iar θ defazajul introdus de filtru.
Pentru un filtru fără distorsiuni,
⎡2 ⎤
s (t ) = ⎢ x(t )⎥ H F (0) cos(ω 0 t + θ ) (6.59)
⎣π ⎦
unde H(f) este transformata Fourier a lui h(t).

Figura 6.24 Spectru MA - purtătoare rectangulară

Pentru ca filtrul să poată separa componentele


spectrale centrate pe ω0 de celelalte (figura 6.24),
x(t) trebuie să aibă un spectru limitat la fm, iar
condiţia impusă de teorema eşantionării
(Nyquist) să fie satisfăcută: f0 > 2fm. Cu această
schemă se pot genera şi semnale MA-PS.
Dacă funcţia de comutare c(t) simplu curent,
se înlocuieşte cu una dublu curent de forma:
⎧+ 1 cos ω 0 t ≥ 0
c(t ) = ⎨ (6.60)
⎩− 1 cos ω 0 t < 0
formele de undă asociate chopper-ului sunt
ilustrate în figura 6.25. Atunci,
4 1 1
c(t ) = (cos ω 0 t − cos 3ω 0 t + cos 5ω 0 t + Figura 6.25 Modulaţie MA-PS prin choppare
π 3 5
Se observă că semnalul modulator x(t) este multiplicat alternativ cu +1 şi –1 (rel 6.59), în ritmul
frecvenţei purtătoare. Această operaţie poate fi realizată cu circuite dublu echilibrate de tipul
modulatorului în inel (figura 6.26a) sau celui din figura 6.26b.
Elementele care lucrează în regim de comutaţie şi inversează sensul tensiunii induse sunt, în primul
caz, grupurile de diode D1, D2 şi D3, D4 iar în al doilea caz tranzistoarele T4 şi T2.

VI.4.3 Dispozitivele cu caracteristica de transfer neliniară

Acestea produc modulaţie de amplitudine dacă la intrarea lor se aplică semnalul rezultat din
sumarea semnalului modulator x(t) cu purtătoarea. Semnalul de ieşire filtrat trece-bandă cu un FTB de
frecvenţă centrală f0 este tocmai semnalul MA dorit.

193
Capitolul VI

Să considerăm drept dispozitiv neliniar o diodă semiconductoare care funcţionează într-o regiune
restrânsă a caracteristicii VA (figura 6.27). Semnalul de ieşire, descompus în serie Mac Laurin este:
ue (t ) = i (t ) ⋅ R = a0 + a1vi + a2 vi2 + a3vi3 + + an vin (6.61)
1 ∂ n ue
unde an = (6.62)
n! ∂vin vi = 0

Figura 6.26 Circuite dublu echilibrate


Dacă vi = A + B (6.63)
şi ne limităm la primii 3 termeni din dezvoltarea în serie,
ue = a0 + a1 ( A + B) + a2 ( A2 + 2 AB + B 2 ) + a3 ( A3 + 3 A2 B + 3 AB 2 + B 3 ) (6.64)
iar, A = A0 cos ω 0t B = x(t )
a22 A02 a
rezultă ue = a0 + + a1 x(t ) + a2 x 2 (t ) + A0 cos ω 0 t[a1 + 2a2 x(t )] + 2 A02 cos 2ω 0 t (6.65)
2 2
În relaţia (6.65) se observă 3
componente:
o prima este un semnal de joasă
frecvenţă,
o a doua este semnalul MA cu
purtătoarea f0,
o a treia reprezintă un semnal
MA pe purtătoarea 2 f0 . Figura 6.27 Modulator MA cu diodă
Întrucât x2(t) are spectrul limitat la 2f0,
dacă x(t) are spectrul limitat la fm condiţia de nesuprapunere a spectrelor (non-aliasing) se scrie:
2 fm < f0 − fm
sau fm < f0 / 3 (6.66)

194
COMUNICAŢII CU MODULAŢIE LINIARǍ

Termenii de ordinul 3 şi superior din dezvoltarea în serie Mac Laurin au fost presupuşi egali cu
zero; ei produc intermodulaţie şi modulaţie încrucişată.
A = A0 cos ω 0 t
Dacă, (6.67)
B = A1 cos ω 1t + A2 cos 2ω 2 t
termenul A 3 + 3 A 2 B + 3 AB 2 + B 3 produce componente spectrale de tipul: f 0 , f 0 ± 2 f 1 , f 0 ± 2 f 2 , ..
f 0 ± ( f1 + f 2 ), f 0 ± ( f 1 − f 2 ) care se pot afla în banda semnalului MA şi apar ca semnal distorsionat,
ce nu poate fi separat prin filtrare. Pentru eliminarea produselor de modulaţie nedorite de ordin par se
foloseşte schema de modulator echilibrat, cu două diode, reprezentată în figura 6.28.

VI.5 Modulatoare MA cu circuite


integrate

Circuitele modulatoare MA, prezentate


anterior erau disponibile, până nu demult, sub
formă de circuite integrate în tehnologie
monolitică, având performanţe superioare de
rejecţie a purtătoarei sau a semnalului
modulator.
Figura 6.28 Modulator MAechilibrat
VI.5.1 Multiplicatorul analogic

Acesta are la bază o pereche de tranzistoare , cu cuplaj în emitor şi sursă de curent constant (figura
6.29); exemple: CI tip CA 3005, μA 703 sau ROB 740, produse în anii ‘80.
Curenţii de ieşire sunt daţi de:
I EE I EE
I C1 = U
IC2 = U id
+ id −
1+ e UT
1+ e UT

iar
eU id / U T − e −U id / U T
ΔI C = I C1 − I C 2 = I EE =
[1 + eU id / U T ][1 + e −U id / U T ]
(6.68)
(eU id / 2U T − e −U id / 2U T )(eU id / 2U T + e −U id / 2U T ) U id
I EE = th
e −U id / 2U T (eU id / 2U T + e −U id / 2U T )(e −U id / 2U T + eU id / 2U T )eU id / 2U T 2U T
expresie reprezentată în figura 6.29b. Dacă Uid << UT, ştiind că
x3
th x = x − + (6.69)
3
atunci
th(U id / 2U T ) ≅ U id / 2U T (6.70)
şi
ΔI C = I EE U id / 2U T (6.71)
Dacă printr-un convertor tensiune-curent (figura 6.29c) se realizează
I EE = k 0 (u i 2 − U BE (on)) (6.72)
atunci,

195
Capitolul VI

ΔI C = k 0 u id (u i 2 − U BE (on)) / 2U T (6.73)
Deci circuitul funcţionează ca
multiplicator în condiţiile
uid < U T si ui 2 > U BE (on)
şi u i 2 > 0 , evident.
De aici rezultă că multiplicatorul
funcţionează numai în două cadrane.
Pentru funcţionarea în 4 cadrane se
utilizează schema de multiplicator Gilbert,
ilustrată în figura 6.30, obţinută prin
legarea în cascadă a unei perechi cu cuplaj
în emitor cu alte perechi cu cuplaj în
emitor, legate în cruce.
Conform figurii 6.29, putem deduce:
I C1 I C1
IC3 = IC 4 =
1 + e −U1 / U T 1 + eU1 / U T
IC 2 IC 2
IC5 = IC6 =
1 + e −U1 / U T 1 + eU1 / U T Figura 6.29 Multiplicator analogic în două cadrane
Dar exprimând IC1 şi IC2 în funcţie de IEE, conform (6.67) obţinem:
I EE I EE
I C1 = IC2 =
1 + e − U 21 / U T 1 + eU 21 / U T
I EE I EE
IC3 = −U1 / U T
IC3 = (6.74)
(1 + e )(1 + e −U 2 / U T ) (1 + eU1 / U T
)(1 + e −U 2 / U T )
I EE I EE
I C5 = IC6 = −U1 / U T
(1 + e U1 / U T
)(1 + eU 2 / U T ) (1 + e )(1 + eU 2 / U T )
Curentul diferenţial la ieşire va fi:
ΔI = I C 3−5 − I C 4−6 = I C 3 + I C 5 − ( I C 6 + I C 4 ) = I C 3 − I C 6 − ( I C 4 − I C 5 )
ΔI c = I EE ⋅ th(U 1 / 2U T ) ⋅ th(U 2 / 2U T ) (6.75)
Prin introducerea degenerării în emitor (rezistenţele R în figura 6.29d) se poate mări gama de valori
a lui ui, ce permite o funcţionare liniară. Pe baza ec. (6.75), distingem trei cazuri de funcţionare:
1. MULTIPLICATOR ANALOGIC
u1 < U T si u 2 < U T → ΔI C = ( I EE / 4U T )u1 ⋅ u 2
(6.76)
u 0 = k ⋅ u1 ⋅ u 2
Pentru a mări domeniul dinamic al tensiunilor de intrare, se poate compensa neliniaritatea,
introducând la intrare un bloc neliniar, cu caracteristica th-1, care predistorsionează semnalul.
2. MODULATOR ECHILIBRAT
u1 < U T
(6.77)
u2 > U T
Semnalul aplicat pe una din intrări este mare în raport cu UT, iar circuitul funcţionează ca un
chopper (purtătoarea sinusoidală se transformă în undă rectangulară), iar multiplicarea cu ±1 este
echivalentă cu păstrarea sau inversarea semnului semnalului.

196
COMUNICAŢII CU MODULAŢIE LINIARǍ

3. DETECTOR DE FAZĂ
u1 > U T
(6.78)
u2 > U T
Ambele semnale de intrare sunt mari în raport cu UT,
iar tranzistoarele Q1-Q6 se comportă ca nişte
comutatoare nesaturate.

VI.6 Detecţia MA

Demodularea sau detecţia semnalelor MA se


afectuează prin:
a. detecţie sincronă sau coerentă;
b. detecţie de anvelopă sau necoerentă.

VI.6.1 Detecţia sincronă


Figura 6.30 Multiplicator Gilbert
Detecţia sincronă a fost ilustrată în figura 6.7 şi relaţiile (6.13) şi (6.14), precum şi în figura 6.8 şi
relaţiile (6.15 - 17), pentru semnalele QAM. Ea implică obţinerea la recepţie a unui semnal c(t),
replica fidelă a purtătoarei din semnalul recepţionat, semnalul c(t) de la emisie fiind afectat de un
decalaj de frecvenţă şi distorsiuni de fază, introduse de canalul de comunicaţie. În cazul QAM, dacă
purtătoarele reconstituite la recepţie sunt afectate de o eroare de fază Φ , relaţia (6.16) devine:
y1 (t ) = xi (t ) ⋅ cos(2π f 0 t ) ⋅ cos(2π f 0 t + Φ ) +
x q (t ) ⋅ sin( 2π f 0 t ) ⋅ cos(2π f 0 t + Φ )
(6.79)
y 2 (t ) = xi (t ) ⋅ cos(2π f 0 t ) ⋅ sin( 2π f 0 t + Φ ) +
x q (t ) ⋅ sin( 2π f 0 t ) ⋅ sin( 2π f 0 t + Φ )
Prin filtrare trece-jos,
1 1
y1 (t ) = xi (t ) ⋅ cos Φ − x q (t ) ⋅ sin Φ
2 2 (6.80)
1 1
y 2 (t ) = xi (t ) ⋅ sin Φ + x q (t ) ⋅ cos Φ
2 2
Se observă că a apărut diafonie, iar amplitudinea
semnalului se reduce cu cos Φ , faţă de cazul (6.17).
Performanţele transmisiei vor depinde deci de funcţionarea
corectă a circuitului de sincronizare (vezi paragraful VI.7).

VI.6.2 Detecţia de anvelopă

Detecţia de anvelopă este cea mai simplă metodă de


demodulare MA. Ea poate fi realizată pe mai multe căi:
1. Redresare dublă alternanţă şi filtrare trece.-jos,
2. Redresare monoalternanţă şi filtrare trece-jos,
3. Detecţia valorii de vârf a semnalului MA şi
menţinerea ei.
Figura 6.31 Detecţia de anvelopă

197
Capitolul VI

În primul caz semnalul MA y r (t ) redresat devine:


yr (t ) = R (t ) ⋅ cos[ω 0 t − Δω t + Φ (t )]
yr (t ) = R (t ) ⋅ cos z (6.81)

Figura 6.32 Detecţia de anvelopă pentru semnalul MA-PS şi MA clasic


Descompunând în serie Fourier pe ⎜cos z ⎜ obţinem:
4 ⎛ 1 cos 2 z cos 4 z cos 2kz ⎞
cos z = ⎜ + 2 + 2 + + 2 ⎟ (6.82)
π ⎝ 2 2 −1 4 −1 4k − 1 ⎠
unde z = ω 0 t − Δω t + Φ(t ) (6.83)
Semnalul obţinut după filtrare trece-jos va fi:
yr (t ) = (2 / π ) R(t ) (6.84)
În cazul ideal rezultă
yr (t ) = (2 / π ) ⋅ x(t ) ⋅ cos (Φ − β ) (6.85)
Dacă β = ωτ , adică defazajul este proporţional cu
frecvenţa, sau caracteristica de fază este o dreaptă care Figura 6.33 Componentă sinfazică
trece prin origine, atunci:
y r (t ) = (2a / π ) x(t ) ⋅ cos [ω (t − τ ) + θ (ω )] (6.86)
deci semnalul xr(t) reproduce semnalul x(t), atenuat cu 2/π şi întârziat cu τ - timpul de propagare.
În figura 6.31 este reprezentat procesul de detecţie de anvelopă bazat pe redresarea dublă
alternanţă. Din rel. (6.84) se observă că yr(t) este proporţional cu R(t) numai dacă aceasta este pozitivă.
Dacă R(t) trece prin zero luând şi valori negative, ca în cazul semnalului MA cu purtătoare suprimată,
semnalul yr(t) de la ieşirea detectorului de anvelopă nu mai reproduce pe R(t) – vezi figura 6.32.
În acest caz trebuie să se recurgă la detecţia sincronă. Totuşi, se poate ar3ta că în cazul semnalelor
BLU sau RBL, prin adăugarea unei componente sinfazice cu purtătoarea Acosω0t la semnalul
recepţionat (fig.6.33), se obţine un semnal ce poate fi demodulat prin detecţie de anvelopă.
Astfel, considerând semnalul MA ce conţine atât o componentă sinfazică P(t) cât şi o componentă
în cuadratură Q(t), variaţiile de amplitudine ale semnalului rezultant se datoresc în principal
componentei în cuadratură.

198
COMUNICAŢII CU MODULAŢIE LINIARǍ

Pentru a se reduce influenţa ei şi a face ca variaţiile rezultantei R(t) să depindă în principal de


componenta sinfazică P(t), se introduce componenta P0 în fază cu P(t) – vezi fig.6.33. Arcul de cerc de
rază r, r = P + P0 intersectează pe OR în B , iar perpendiculara din A pe OR în C. Se observă că:
BR = OR − OB = R − ( P + Po )
BR < CR = Q ⋅ sin θ
Deci, R = P + P0 + ε (6.87)
Q2
unde ε < Q ⋅ sin θ < Q ⋅ tgθ = (6.88)
P0 + P
Dacă P0 > P
Q2 ⎛ P P2 ⎞
Atunci, ε < ⎜1 − + − ⎟ (6.89)
P0 ⎜ P P2 ⎟ Figura 6.34 Redresare monoalternanţă
⎝ 0 0 ⎠
Din (6.89) rezultă că ε poate fi făcut oricât de mic crescând pe P0, iar dacă P şi Q sunt mici în
raport cu P0, rezultă din (6.88) că R diferă de P + P0 cu ε < Q / ( P + P0).
În cazul redresării monoalternanţă semnalul yr(t) are amplitudinea redusă la jumătate, valoarea
medie a sinusoidei redresate monoalternanţă fiind 1/π - vezi figura 6.34.
Dioda semiconductoare folo-
sită ca redresor mono-alternanţă
funcţionează ca un comutator
ideal acţionat de semnalul de
comandă s(t).
Detecţia de anvelopă cu
detector pentru valoarea de vârf
şi menţinerea ei este reprezentată
Figura 6.35 Funcţionarea detectorului de anvelopă
în figura 6.35. Dioda joacă rolul
unui comutator ideal ce se închide pe durata cât tensiunea de intrare este mai mare decât cea de ieşire,
semnalul de ieşire reproducând pe cel de intrare, şi care este deschis în rest.

VI.7 Sincronizarea de purtătoare în transmisiile MA

Dacă purtătoarele de la emisie c(t) şi recepţie c’(t) nu sunt perfect sincronizate, semnalul
recepţionat are amplitudinea scăzută cu cos Φ , iar dacă Φ variază aleator, evident transmisia este
perturbată.
În cazul semnalelor BLD-PS, în spectrul semnalului nu există o linie pe frecvenţa purtătoare f0,
care să poată fi extrasă cu un FTB de bandă îngustă sau un PLL şi să permită detecţia sincronă.
Existenţa celor 2 benzi laterale, care conferă semnalului MA o simetrie pară pentru amplitudine,
permite însă ca prin metode neliniare să se asigure sincronizarea pe dublul frecvenţei purtătoare 2f0.

VI.7.1 Bucla pătratică

Fie circuitul reprezentat în figura 6.36, denumit buclă pătratică. Semnalul de intrare este un semnal
MA-BLD-PS, de forma:
s (t ) = A ⋅ x(t ) ⋅ cos 2π f 0 t (6.90)

199
Capitolul VI

La ieşirea circuitului cu caracteristica de transfer


pătratică obţinem:
y (t ) = s 2 (t ) = A2 ⋅ x 2 (t ) ⋅ cos 2 2π f 0t
sau y (t ) = A2 ⋅ x 2 (t ) ⋅ (1 + cos 4π f 0t ) / 2 (6.91)
Bucla PLL joacă rolul unui FTB de bandă îngustă,
centrat pe frecvenţa 2f0, care extrage componenta
discretă pe frecvenţa 2f0 astfel creată.
Prin divizarea cu 2 a frecvenţei, folosind un bistabil
de tip T, obţinem două semnale pe frecvenţa f0, dar în Figura 6.36 Bucla pătratică
antifază, şi nu se ştie care semnal trebuie ales, problemă
cunoscută sub denumirea de ambiguitate de fază. Chiar dacă s-a ales corect faza, un impuls
perturbator de nivel suficient de mare, aplicat la intrarea bistabilului de tip T, poate provoca o
basculare suplimentară şi deci inversarea fazei.
In comunicaţiile telefonice, urechea fiind insensibilă la fază, ambiguitatea de fază nu deranjează. În
transmisiile de date ea trebuie înlăturată, deoarece conduce la complementarea (negarea) informaţiei.
În acest scop se utilizează coduri diferenţiale (NRZ-M, NRZ-S sau NRZI), codul Miller, etc.

VI.7.2 Bucla Costas

În semnalul MA-BLD-PS purtătoarea prezintă salturi de fază de 180° la trecerea prin zero a
semnalului modulator x(t), semnalul MA fiind descris de rel.(6.93). Multiplicând cu x(t), obţinem,
s1 (t ) = A ⋅ x(t ) ⋅ cos 2π f 0 t ⋅ x(t ) = s (t ) = A ⋅ x 2 (t ) ⋅ cos 2π f 0 t (6.92)
iar zerourile lui s1(t) sunt determinate numai de cele ale lui cosω0t.
Bucla Costas se bazează pe obţinerea purtătoarei prin multiplicarea semnalului modulat (modulaţia
produsă de semnalul x(t)) cu semnalul demodulat x(t) şi este implementată ca în figura 6.37.
Dacă bucla este în sincronism, OCT oscilează pe frecvenţa f0, pe ramura de sus semnalul este
demodulat şi obţinem 0,5 Ax(t ) iar pe cea
de jos, datorită ortogonalităţii obţinem un
semnal 0. Dacă OCT este defazat cu ϕ faţă
de această situaţie, la ieşirile celor două
FTJ apar semnalele 0,5 Ax(t ) ⋅ cos ϕ şi
0,5 Ax(t ) ⋅ sin ϕ , iar semnalul de eroare
( A / 8) x 2 (t ) ⋅ sin 2ϕ ≈ kϕ (6.93)
deci proporţional cu defazajul ϕ, iar bucla
va acţiona pentru reducerea acestuia la
Figura 6.37 Bucla Costas
zero. Bucla Costas nu funcţionează dacă
semnalul nu este modulat. S-a presupus x(t) un semnal binar antipodal, ce ia valorile ±1 .

VI.7.3 Alte metode

Eliminarea decalajului de frecvenţă şi de fază pentru purtătoarea folosită în detecţia sincronă MA


se poate vedea şi din figura 6.38; ea reprezintă o extensie a circuitului cuadricorelator şi a buclei
Costas.

200
COMUNICAŢII CU MODULAŢIE LINIARǍ

Circuitul din stânga


liniei punctate este
practic o buclă Costas,
iar cel din dreapta,
împreună cu cel din
stânga, formează un
circuit ce a fost descris
la tehnicile de achiziţie
rapidă PLL cu
componenta de c.c. Figura 6.38 Extensia buclei Costas
exterioară.

VI.8 Multiplexarea canalelor în frecvenţă

O soluţie tehnică de folosire în comun a canalului sau liniei de transmisie de mai mulţi utilizatori
este multiplexarea, separând semna-
lele în frecvenţă, timp sau în cod.
Cantitatea de informaţii
transportată fiind proporţională cu
banda semnalelor şi durata emisiei
(timpul), metodele de multiplexare
Figura 6.39 Multiplexarea canalelor în frecvenţă şi timp
(figura 6.39) sunt următoarele:
o multiplexare cu separarea căilor în frecvenţă (SCF sau FDMA in cazul accesului multiplu);
o multiplexare cu separarea căilor în timp (SCT sau TDMA);
o multiplexare cu separarea căilor în cod (CDMA).
Sistemele cu SCF folosesc, pentru transmiterea mesajelor, purtătoare sinusoidale modulate în
amplitudine, frecvenţă sau fază, motiv pentru care se mai numesc şi sisteme de curenţi purtători.

Figura 6.40 Multiplexarea în frecvenţă a n canale


Tehnica de SCF este specifică radiocomunicaţiilor şi telefoniei clasice; în telefonie sistemele cu
SCF au fost înlocuite de sisteme cu SCT, iar în telefonia celulara cu sisteme CDMA. Prin modulaţia
MA (figura 6.40), informaţia este transpusă în banda de frecvenţe dorită (translare de frecvenţă), iar la
recepţie are loc operaţia inversă.
Eficacitatea economică a unei linii de transmisiuni sau comunicaţii telefonice se apreciază prin
preţul de cost al unui km de circuit telefonic. Linia folosită numai în frecvenţă vocală (circuitul de

201
Capitolul VI

frecvenţă vocală) se caracterizează printr-un coeficient slab de utilizare a circuitului referitor la banda
de frecvenţă transmisă şi corespunzător, are şi cel mai ridicat preţ de cost/km relativ.

Acest indicator economic s-a micşorat mult prin transmiterea mai multor canale telefonice pe
aceeaşi linie de transmisiune (sisteme multiplex). Pe linia în cablu simetric s-a putut transmite un grup
de 120 sau 180 de canale sau un flux de date cu viteze de ordinul a câtorva Mbiţi/s la distanţe de
ordinul kilometrilor – ADSL sau zeci de Mbiţi/s la distanţe de ordinul zecilor de metri – VDSL.

202
COMUNICAŢII CU MODULAŢIE LINIARǍ

Liniile în cabluri coaxiale puteau fi folosite economic până la 50 MHz (maximum 10000 canale),
iar pe liniile de radioreleu pot funcţiona sisteme telefonice de curenţi purtători cu circa 2700 canale.
Schema bloc a unui sistem de transmisie cu SCF este prezentată în figura 6.40. În telefonie, toate
cele n semnale sunt aduse în acelaşi loc fizic, în timp ce în radiocomunicaţii emiţătoarele sunt plasate
în diferite locuri (exemplu tipic – radiodifuziunea sonoră şi TV).
Translarea de frecvenţă a semnalelor telefonice se făcea în mai multe trepte, grupându-se treptat
căile şi obţinând grupe de căi tot mai mari, după fiecare translaţie. Aceste grupe sunt denumite grupuri
primare, secundare, terţiare, etc. şi sunt normalizate prin avizele CCITT.
GRUPUL PRIMAR (GP) cuprinde 12 canale, transpuse în banda 12-60 kHz sau 60-108 kHz,
denumite grup de bază A şi respectiv B şi are diagrama de frecvenţă din figura 6.41.
Banda de frecvenţă ocupată de GP este 48 kHz. GP era folosit în sistemele de curenţi purtători cu
12 căi pe cablu simetric sau linie aeriană. În cazul sistemelor cu 24, 36, 48 sau 60 căi pe cablu simetric
se foloseau variantele date în figura 6.41 notate ca A, B, C, D, E sau ca 1, 2, 3, 4, 5.
GRUPUL SECUNDAR (GS) - este format din cinci grupuri primare, conţinând deci 60 de canale şi
ocupă o bandă de frecvenţe de 240 kHz (5 x 48 kHz).
Pentru formarea GS se translau mai întîi cele cinci grupuri primare în banda 312-552 kHz,
formându-se astfel GS de bază (figura 6.41). Celelalte GS se obţin prin translaţia grupului GS de bază.
GRUPUL TERŢIAR (GT)– se compune din cinci GS, deci în total 300 de canale. GT de bază este
situat în banda 812-2044 kHz (figura 6.40). GT se foloseau în sistemele cu mai mult de 16 GS.
GRUPUL CUATERNAR – conţine trei grupuri terţiare, adică 900 de canale telefonice şi se folosea
în cazul sistemelor cu 2700 căi telefonice sau mai multe (figura 6.41).

VI.9 Probleme

VI.1 Fie semnalul MA y (t ) = A[1 + m.x(t )] cos 2π f 0 t , cu x(t) un semnal modulator real, de bandă B.
a. În ce condiţii semnalul y1 (t ) = ( A / 2)[1 + m.x(t )]e
j 2π f 0t
reprezintă porţiunea din y(t) aflată în
domeniul frecvenţelor pozitive?
b. Dacă sunt satisfăcute condiţiile de la punctul a, arătaţi că y1 (t ) = A [ y (t ) + j y (t ) ] / 2 , y (t ) e
transformată Hilbert a lui y(t).

VI.2 La intrarea circuitului din figura


6.42 se aplică un semnal x(t), de bandă Figura 6.42 Circuit de modulare
limitată (B = 100 Hz) şi f = 1000Hz.
a. Deduceţi d.s.p. a semnalului de ieşire, pentru o anumită d.s.p. a semnalului de intrare.
b. Găsiţi formula d.s.p. la ieşire în funcţie de cea de la intrare, dacă circuitul continuă la infinit.

VI.3 În figura 6.43 se prezintă schema bloc a unui sistem de măsurare a vitezei, bazat pe efectul
Doppler (radar Doppler). Emiţătorul emite pe frecvenţa f0, iar semnalul reflectat de ţintă este pe
frecvenţa f0 + fd . Aici fd este deviaţia Doppler, care este direct proporţională cu componenta radială a
vitezei: f d = (2 f 0 c / v) cos θ , v este viteza ţintei, iar c viteza de propagare a luminii (aproximativ
egală cu cea a UEM). Cele două FTJ sunt identice şi au frecvenţa de tăiere fd < ft < f0 .
Arătaţi că semnalul de ieşire y are ampitudinea direct proporţională cu v, iar semnul său depinde de
sensul de mişcare al ţintei faţă de emiţător (apropiere sau depărtare).

203
Capitolul VI

Figura 6.43 Sistem de determinare a vitezei bazat pe efectul Doppler


VI.4 În figura 6.44 este prezentată schema unui oscilator de bătăi BFO (beat frequency oscilator).
a. Descrieţi funcţionarea sa.
b. Comparaţi variaţia de frecvenţă relativă la purtătoare
în semnalul de ieşire y(t) şi cel de intrare, dacă frecvenţa f2
este constantă.

VI.5 Fie semnalul modulator:


Figura 6.44 Oscilator de bătăi BFO
x(t ) = 5cos 2π f1t + 9 cos 2π f 2t [V ], f1 < f 2 < f 0 ,
aplicat unui modulator MA-BLU. Să se determine: x (t ) – transformata Hilbert (TH) a lui x(t), ex-
presia semnalului MA-BLU (BLI, BLS), puterea livrată unei rezistenţe de 100 Ω, x – TH a lui x (t ) .

VI.6 Fie semnalul MA: y (t ) = x(t ). cos 2π f 0 t unde:


a. x(t ) = 5. cos 2π f m t [V ] f m << f 0
b. x(t ) = 5 + 3. cos 2π f m t [V ] f m << f 0 Figura 6.45 Circuit neliniar
c. x(t) este o undă rectangulară de frecvenţă fm şi amplitudine 1.
1. Să se determine amplitudinea şi frecvenţa componentelor sale spectrale în toate cele trei cazuri.
2. Să se determine puterea dezvoltată de purtătoare şi benzile laterale, în toate cele trei cazuri, când
semnalul s(t) se aplică unei antene având rezistenţa Z = 100 Ω în vecinătatea lui f0.

VI.7 Fie semnalul MA: y (t ) = A[1 + m. cos 2π f m t ]. cos 2π f 0 t aplicat la bornele unui rezistor R.
a. Cât la sută din puterea totală disipată provine din purtătoare şi cât din benzile laterale?
b. Dacă semnalul este MA-PS, de câte ori creşte bătaia legăturii radio faţă de cazul când se
utilizează semnalul MA clasic, cu aceeaşi putere radiată de 1 kW.

VI.8 Fie amplificatorul din figura 6.45. Între tensiunile u1 şi u2 există relaţia: u 2 = A1u1 + A2 u12
pentru variaţii mici ale tensiunii de intrare. Dacă A1 = 10, şi A2/A1 = 0,05,
a. Ce frecvenţe apar la ieşire?
b. Cum se poate folosi circuitul ca dublor de frecvenţă?
c. Să se determine raportul dintre amplitudinea armonicii a doua şi cea a fundamentalei.

VI.9 Fie semnalul y (t ) = A[1 + x(t )]. cos 2π f 0 t , ce trebuie translat pe frecvenţa f 0 ' = f 0 + Δf , sub
forma: y ' (t ) = A'.[1 + x(t )]. cos 2π f 0 ' t . Arataţi că un multiplicator ce realizează y (t ). cos 2π Δft
îndeplineşte această cerinţă. Desenaţi schema bloc şi alegeţi FTB pe f0 + Δf. sau f0 - Δf .

204