UNIVERSITATEA VALAHIA DIN TÂRGOVIŞTE

FACULTATEA DE INGINERIE ELECTRICĂ, ELECTRONICĂ ȘI TEHNOLOGIA INFORMAȚIEI

ELECTRONICĂ ŞI TELECOMUNICAŢII

ANALIZA ȘI SINTEZA CIRCUITELOR

2020 - 2021
Capitolul I

MODULAŢIA SEMNALELOR
MODULAŢIA SEMNALELOR
 Introducere. Clasificări
Modulaţia semnalelor a apărut din necesitatea transmiterii la distanţă a informaţiei, ca de exemplu sunete
sau imagini.
Transmiterea simultană a mai multor semnale pe acelaşi canal fizic de telecomunicaţii este posibilă prin
utilizarea tehnicilor de multiplexare în frecvenţă sau în timp a semnalelor .

În procesul de modulaţie intervin următoarele semnale:

 semnalul xm(t) care conţine informaţia (mesajul), denumit şi semnal modulator;
 semnalul p(t) asupra căruia se transferă informaţia, denumit şi semnal purtător;
 semnalul xM(t) rezultă prin acţiunea semnalului modulator asupra purtătorului, denumit semnal
modulat.
Modulaţia constă în modificarea unui parametru al purtătorului p(t) de către semnalul modulator xm(t) ce
urmează a fi transmis.
După natura semnalului purtător, p(t), putem avea:
 modulaţie cu purtător sinusoidal
 modulaţie cu purtător de impulsuri

La recepţie mesajul este extras din semnalul modulat printr-un proces denumit demodulare.
În cazul modulaţiei cu purtător sinusoidal semnalul purtător are expresia:

p t   A0 cos 0 t   0  (1)
unde A0 – amplitudinea purtătorului nemodulat
Ω0 – frecvenţa unghiulară a semnalului purtător
Ф0 – faza iniţială a semnalului purtător

Fiecare din aceşti trei parametri se poate modifica în funcţie de semnalul de modulaţie, obţinându-
se următoarele tipuri de modulaţie:

- modulaţia de amplitudine (MA);

- modulaţia de frecvenţă (MF);
- modulaţia de fază (MP).

MODULAŢIA DE AMPLITUDINE CU PURTĂTOR SINUSOIDAL ŞI

AMBELE BENZI LATERALE (P+2BL)

Considerăm semnalul modulator xm(t) şi purtătorul sinusoidal p(t) dat de rel. (1). Amplitudinea instantanee
A(t) a semnalului cu modulaţie de amplitudine MA are următoarea rel. De dependenţă cu semnalul
modulator:
At   A0  k A x m t  (2)
În rel. (2), kA este o constantă care depinde de modulator. Expresia semnalului MA este:

x MA t   At cos 0 t   0   A0  k A x m t cos 0 t   0  (3)

În fig. 1.1 sunt przentate grafic în funcţie de timp semnalul modulator x m(t) fig. 1.1a, amplitudinea semnalului
modulat A(t) fig. 1.1b, semnalul purtător p(t) fig. 1.1c şi semnalul modulat în amplitudine x MA(t) fig. 1.1d.

Fig.1.1 Ex. Semnal MA

 Semnalul A(t) reprezentat grafic în fig. 1.1b, se mai numeşte înfăşurătoare sau anvelopă a semnalului x MA(t).
Expresia semnalului xMA(t), dată de rel. (3), este expresia cea mai generală a unui semnal MA, deoarece
asupra lui xm(t) nu s-a impus nici o restricţie. Această rel. Se mai poate scrie şi sub forma:

x MA t   A0 1  f t cos 0 t  0  (4)

sau

k A x m t 
f t   (5)

f(t) – funcţie de modulaţie

A0
Deoarece amplitudinea A(t) a semnalului xMA(t) trebuie să fie tot timpul pozitivă, este îndeplinită inegalitatea
f(t)≥ -1. În caz contrar, se spune că apare supramodulaţia.

În cazul transmisiilor radio, frecvenţa unghiulară Ω0 a semnalului purtător trebuie să fie mult mai mare decât cea
mai mare frecvenţă unghiulară ωmM din spectrul semnalului modulator, pentru a avea o transmisie eficientă a
mesajului. Aceasta înseamnă că avem inegalitatea:
 mM
 1 (6)
0
Condiţia din rel. (6) se mai numeşte şi condiţie de bandă ingustă. O consecinţă a rel. 6 este faptul că A(t) are o
variaţie lentă în raport cu timpul. Variaţia relativă a lui A(t) pe o perioadă T 0 a purtătorului este:

dAt  T0 dAt  1 2

dt At  dt At   0
 Condiţia de variaţie lentă a lui A(t) este:
2 dAt  1
 1
0 dt At 
sau (7)

dAt  1 0

dt At  2

Cazul semnalului modulator sinusoidal

În acest caz se poate scrie:

x m t   Am cos m t   m  (8)

Funcţia de modulaţie este:

kA
f t   Am cos m t   m   m cos m t   m  (9)
A0
unde m=kAAm / A0 reprezintă gradul de modulaţie. Pt. A nu avea supramodulaţie, rezultă că m≤1.
Amplitudinea A(t) şi semnalul xMA(t) au expresiile:

At   A0 1  m cos m t   m  (10)

 x MA t   A0 1  m cos m t   m cos 0 t   0  (11)

Din rel. 10 se vede că valoarea maximă AM a lui A(t) se obţine pt. cos(ωmt +φm) =1, iar valoarea minimă Am
rezultă pt. cos(ωmt +φm) = -1

AM= A0(1+m) (12)

Am= A0(1-m) (13)

Din rel. 12 şi 13 se obţin expresiile pt. A0 şi m în funcţie de AM şi Am:

Am  AM
A0  (14)
2
AM  Am
m (15)
AM  Am

Relaţia 15 este folosită pt. Determinarea experimentală a gradului de modulaţie, prin vizualizarea cu
osiloscopul a semnalului xMA(t). Reprez. grafice în domeniul timp, corespunde acestui caz, sunt date in fig. 1.2:
Fig. 1.2 Semnalul MA
obţinut folosind un semnal
de modulaţie sinusoidal

a) Semnalul de modulaţie
xm(t)
b) Semnalul purtător p(t)
c) Semnalul MA pt. m<1
d) Semnalul MA pt. m>1
Curbele desenate punctat in fig. 1.2.c sunt înfăşurătoarele semnalului x MA(t) şi mai sunt denumite anvelopa
superioară(cea de sus) şi anvelopa inferioară(cea de jos). În fig. 1.2d este dat graficul lui x MA(t) pt. Cazul de
supramodulaţie (m>1).
Expresia (11) poate fi prelucrată sub forma:

mA0 mA0
x MA t   A0 cos 0 t   0   cos 0   m t   0   m   cos 0   m t   0   m  (16)
2 2
Relatia (16) pune în evidenţă componentele spectrale ale lui pentru cazul când este sinusoidal.
Reprezentarile grafice ale spectrelor de amplitudine pentru semnalul modulatoalelor, semnalul purtător şi
semnalul MA sunt date în figura 1.3:

a) semnalul modulator sinusoidal

b) semnalul purtător p(t)
c) semnalul MA, xMA(t)