SISTEME DE TELCOMUNICAŢII ÎN TRANSPORTURI

Lucrarea de laborator nr. 4

Modulaţia digitală prin deplasarea frecvenţei
Modulaţia digitală de fază

1. Obiectivul lucrării

În această lucrare se studiază modulaţia digitală de frecvenţă și

modulaţia digitală de fază.

2. Introducere teoretică
2.1 Modulaţia prin deplasarea frecvenţei (FSK)

Cea mai simplă formă de modulaţie de frecvenţă este deplasarea

binară de frecvenţă (în engleză: Frequency-Shift Keying, abreviat FSK). Se
utilizează două frecvenţe diferite, să spunem, 𝑓 şi 𝑓 = 𝑓 + 𝛥𝑓, pentru a
transmite un şir de simboluri binare purtătoare de informaţie. Fie 𝐸 energia
semnalului pe bit şi 𝑇 durata unui interval de bit. Cele două forme de undă
pentru cele două valori pe care le poate lua un simbol binar de informaţie se
pot exprima astfel:

𝑢 (𝑡) = 𝑐𝑜𝑠( 2𝜋𝑓 𝑡),      0 ≤ 𝑡 ≤ 𝑇

𝑢 (𝑡) = 𝑐𝑜𝑠( 2𝜋𝑓 𝑡),      0 ≤ 𝑡 ≤ 𝑇 . 1

Mai general, modulaţia FSK M-ară se poate utiliza pentru a transmite

un bloc de 𝑘 = 𝑙𝑜𝑔 𝑀biţi pe formă de undă a semnalului. Fie 𝐸 =
𝑘𝐸 energia pe simbol, 𝑇 = 𝑘𝑇 şi 𝛥𝑓diferenţa dintre două frecvenţe
succesive – adică, 𝛥𝑓 = 𝑓 − 𝑓 pentru toţi indicii 𝑚 = 1 ,2, ⋯ ,  𝑀 − 1,
unde 𝑓 = 𝑓 + 𝑚𝛥𝑓. Cele M forme de undă pe care le poate lua semnalul se
pot exprima astfel:

𝑢 (𝑡) = 𝑐𝑜𝑠( 2𝜋𝑓 𝑡 + 2𝜋𝑚𝛥𝑓𝑡), 𝑚 = 0,1, ⋯ , 𝑀 − 1, 0 ≤ 𝑡 ≤ 𝑇2

Cele M forme de undă FSK au energiile egale, energia fiind notată cu

𝐸 , unde indicele s semnifică simbol. Separarea frecvenţelor 𝛥𝑓 determină
măsura în care poate receptorul discrimina între M semnale posibil a fi fost
transmise la un moment dat. Ca o măsură a similarităţii între o pereche de
forme de undă purtătoare de semnal, utilizăm coeficientul de corelaţie 𝛾 :
 2

𝛾 = ∫ 𝑢 (𝑡)𝑢 (𝑡)𝑑𝑡. 3

Utilizând expresiile pentru semnalele corelate, obţinem:

T
1 2E s
Es 0 T
 mn  cos(2 f p t  2 mft ) cos(2 f p t  2 nft )dt

T T
1 1
 
T 0
cos 2 (m  n)fdt   cos  4 f p t  2 (m  n)ft  df
T 0
4

sin 2 (m  n)fT
 .
2 (m  n)fT
Cea de a doua integrală din (4) este aproximativ egală cu zero dacă 𝑓 ≫
1/𝑇. Graficul lui 𝛾 ca funcţie de separarea de frecvenţă 𝛥𝑓 este dată în
figura 1.

Figura 1 Coeficientul de intercorelaţie ca funcţie de separarea în

frecvenţă pentru semnale FSK.

Observăm că formele de undă purtătoare de semnal sunt ortogonale dacă

𝛥𝑓este un multiplu de 1/2T. De aceea, pentru ortogonalitate, separarea
minimă a frecvenţelor succesive este 1/2T. Valoarea minimă a coeficientului
de corelaţie este 𝛾 = –0,217, care apare la separarea de frecvenţă 𝛥𝑓 =
0,715/T.
Formele de undă FSK ortogonale au o reprezentare geometrică ce
constă în M vectori ortogonali M-dimensionali, unde funcţiile de bază sunt
𝜓 (𝑡) = 2/𝑇 𝑐𝑜𝑠 2 𝜋(𝑓 + 𝑚𝛥𝑓)𝑡, astfel:
𝑠 = 𝐸 , 0, ⋯ ,0 5
 3

𝑠 = 0, 𝐸 , 0, ⋯ ,0 6
⋮ 7
𝑠 = 0,0, ⋯ ,0, 𝐸 . 8
Distanţa dintre doi vectori de semnal este 𝑑 = 2𝐸 pentru toţi m, n, aceasta
fiind şi distanţa minimă dintre cele M semnale.

2.2 Demodulaţia şi detecţia semnalelor FSK

Să presupunem că semnalele FSK se transmit printr-un canal afectat
de zgomot Gaussian alb aditiv. Mai presupunem şi că fiecare semnal, în
transmisia prin canal, este întârziat. Drept urmare, semnalul recepţionat
filtrat, la intrarea în demodulator, poate fi exprimat astfel:

𝑟(𝑡) = 𝑐𝑜𝑠( 2𝜋𝑓 𝑡 + 2𝜋𝑚𝛥𝑓𝑡 + 𝜑 ) + 𝑧(𝑡) 9

unde 𝜑 este deplasarea de fază a semnalului indexat cu m datorită întâr-

zierii de transmisiune, iar 𝑧(𝑡) reprezintă zgomot trece-bandă aditiv, care
poate fi exprimat după cum urmează:
𝑧(𝑡) = 𝑧 (𝑡) 𝑐𝑜𝑠( 2𝜋𝑓 𝑡) − 𝑧 (𝑡) 𝑠𝑖𝑛( 2𝜋𝑓 𝑡). 10
Există două metode de a demodula şi a detecta semnalele M FSK. O
metodă este de a estima cele M deplasări ale fazei purtătorului {𝜑 } şi de a
efectua demodulaţie coerentă de fază şi detecţie. O altă metodă este de a
ignora fazele purtătorului la efectuarea demodulaţiei şi a detecţiei.
În demodulaţia coerentă de fază, semnalul recepţionat 𝑟(𝑡) este
corelat cu fiecare din cele M semnale recepţionate posibile, 𝑐𝑜𝑠( 2𝜋𝑓 𝑡 +
2𝜋𝑚𝛥𝑓𝑡 + 𝜑 ), pentru 𝑚 = 0,1, ⋯ , 𝑀 − 1, unde {𝜑 } sunt esti-maţii ale
fazei purtătorului. În figura 2, se arată schema bloc a acestui tip de
demodulaţie.
 4

Eşantionat la t=T

PLL1

Eşantionat la t=T

Ieşire
Semnal PLL2 Detector
recepţionat

Eşantionat la t=T

PLLM

Figura 2 Demodulaţie coerentă de fază a semnalelor M-are FSK.

Remarcăm că, dacă estimaţiile fazei sunt imperfecte, adică, dacă 𝜑 ≠ 𝜑

pentru 𝑚 = 0,1, ⋯ , 𝑀 − 1, separarea în frecvenţă cerută pentru ortogo-
nalitatea semnalelor la recepţie este 𝛥𝑓 = 1/𝑇, care este de două ori mai mare
decât separarea minimă pentru a avea ortogonalitate dacă𝜑 = 𝜑. Cerin-ţa de
a estima cele M faze ale purtătorului face ca demodulaţia coerentă a
semnalelor FSK să fie extrem de complicată şi de nepractică, în special dacă
numărul semnalelor este mare. De aceea, nu vom considera demodulaţia
coerentă a semnalelor FSK.
În loc de aceasta, vom considera o metodă pentru demodulaţie şi
detecţie care nu reclamă cunoaşterea fazelor purtătorului. Demodulaţia se
poate efectua aşa cum se arată în figura 3.
 5

r1p
Eşantionat la t=T

r1s
Eşantionat la t=T

r2p
Eşantionat la t=T

r2s
Eşantionat la t=T
Ieşire
Detector
Semnal
recepţionat

rMp
Eşantionat la t=T

rMs
Eşantionat la t=T

Figura 3 Demodulaţia semnalelor M-are pentru detecţie necoerentă.

Semnalul recepţionat se corelează cu funcţiile de bază (purtătorii în

cuadratură) 2/𝑇 𝑐𝑜𝑠( 2𝜋𝑓 𝑡 + 2𝜋𝑚𝛥𝑓𝑡) şi 2/𝑇 𝑠𝑖𝑛( 2𝜋𝑓 𝑡 + 2𝜋𝑚𝛥𝑓𝑡)
pen-tru 𝑚 = 0,1, ⋯ , 𝑀 − 1. Cele 2M ieşiri ale corelatoarelor se eşantionează
 6

la sfârşitul intervalului de semnal şi se trec la detector. Deci, dacă se transmite

semnalul cu indicele m, cele 2M eşantioane de la detector se pot exprima
astfel:
𝑠𝑖𝑛 2 𝜋(𝑘 − 𝑚)𝛥𝑓𝑇 𝑐𝑜𝑠 2 𝜋(𝑘 − 𝑚)𝛥𝑓𝑇 − 1
𝑟 = 𝐸 𝑐𝑜𝑠 𝜑 − 𝑠𝑖𝑛 𝜑
2𝜋(𝑘 − 𝑚)𝛥𝑓𝑇 2𝜋(𝑘 − 𝑚)𝛥𝑓𝑇
+𝑧
𝑐𝑜𝑠 2 𝜋(𝑘 − 𝑚)𝛥𝑓𝑇 − 1 𝑠𝑖𝑛 2 𝜋(𝑘 − 𝑚)𝛥𝑓𝑇
𝑟 = 𝐸 𝑐𝑜𝑠 𝜑 − 𝑠𝑖𝑛 𝜑
2𝜋(𝑘 − 𝑚)𝛥𝑓𝑇 2𝜋(𝑘 − 𝑚)𝛥𝑓𝑇
+𝑧
(11)
unde am notat cu 𝑧 şi cu 𝑧 componentele de zgomot Gaussian ale ieşirilor
eşantionate.
Observăm că, dacă k = m, valorile eşantionate la detector sunt:
𝑟 = 𝐸 𝑐𝑜𝑠 𝜑 + 𝑧
𝑟 = 𝐸 𝑠𝑖𝑛 𝜑 + 𝑧 . 12
Mai observăm şi că, pentru 𝑘 ≠ 𝑚, componentele de semnal ale eşan-
tioanelor 𝑟 şi 𝑟 devin egale cu zero, independent de valorile deplasării de
fază 𝜑 , cu condiţia ca separarea dintre frecvenţele succesive să fie 𝛥𝑓 =
1/𝑇. Într-un astfel de caz, celelalte 2(M – 1) ieşiri ale corelatorului constau
numai în zgomot – adică,
𝑟 =𝑧 , 𝑟 =𝑧 , 𝑘 ≠ 𝑚. 13
În continuare, considerăm că 𝛥𝑓 = 1/𝑇, astfel încât semnalele sunt ortogo-
nale. Cele 2M eşantioane de zgomot {𝑧 } şi {𝑧 } sunt variabile aleatoare
Gaussiene mutual necorelate de medie zero şi având aceeaşi varianţă 𝜎 =
𝑍 /2. Drept urmare, funcţia de densitate de probabilitate comună pentru 𝑟
şi 𝑟 condiţionată de 𝜑 este
/
𝑝 (𝑟 , 𝑟 |𝜑 ) = 𝑒 14
iar pentru 𝑚 ≠ 𝑘, avem
𝑝 (𝑟 , 𝑟 ) = 𝑒 /
. 15
Fiind date cele 2M variabile aleatoare observate {𝑟 , 𝑟 } , detec-
torul optim selectează semnalul ce corespunde valorilor maxime ale
probabilităţilor a posteriori – adică,
 7

𝑃[S-a transmis 𝑠 |𝑟] ≡ 𝑃(𝑠 |𝑟),    𝑚 = 0,1, ⋯ , 𝑀 − 1 16

unde r este vectorul 2M-dimensional cu componentele {𝑟 , 𝑟 } . Dacă
semnalele sunt echiprobabile, detectorul optim specificat de (16) calculează
anvelopele semnalelor, definite ca în (17) şi selectează semnalul cores-
punzător celei mai mari anvelope din mulţimea {𝑟 }. În acest caz, detec-torul
optim se numeşte detector de anvelopă.
𝑟 = 𝑟 + 𝑟 ,    𝑚 = 0,1, ⋯ , 𝑀 − 1. 17

2.3 Modulaţia digitală de fază (PSK)

În modulaţia digitală de fază, informaţia de transmis, având forma

unui şir de biţi, modifică faza purtătorului sinusoidal, amplitudinea şi
frecvenţa rămânând constante. Deoarece domeniul în care poate varia faza
purtătorului este 0 ≤ 𝜃 < 2𝜋, fazele purtătorului utilizate pentru a transmite
informaţie digitală prin acest tip de modulaţie sunt 𝜃 = 2𝜋𝑚/𝑀, pentru
𝑚 = 0,1, ⋯ , 𝑀 − 1. De exemplu, pentru modulaţia binară de fază, când M =
2, cele două faze ale purtătorului sunt 𝜃 = 0 şi 𝜃 = 𝜋 radiani. Pentru
modulaţie M-ară de fază, 𝑀 = 2 , unde k este numărul biţilor de informaţie
pe simbol transmis.
Reprezentarea generală a unui set de M forme de undă de semnal în
care este modulată faza purtătorului este

𝑢 (𝑡) = 𝐴𝑔 (𝑡) 𝑐𝑜𝑠 2𝜋𝑓 𝑡 + ,     𝑚 = 0,1, ⋯ , 𝑀 − 1 18

unde 𝑔 (𝑡) este forma de puls a filtrului de emisie, cea care determină
caracteristicile spectrale ale semnalului emis, iar A este amplitudinea
semnalului. Acest tip de modulaţie digitală de fază se numeşte modulaţie prin
deplasarea fazei (în engleză: Phase-Shift Keying, pe scurt PSK). Semnalele
PSK au aceeaşi energie. Să notăm cu 𝐸 energia pe simbol transmis. Energia
semnalului 𝑢 (𝑡) este atunci:
 8


Em  u
2
m (t )dt


 2 m 
 Ag (t ) cos 2  2 f p t 
2 2
T  dt
  M 
 
1 1  4 m 
 
2 
A2 gT2 (t )dt   A2 gT2 (t ) cos  4 f p t 
2   M 
dt 19


A2
 g
2
T (t )dt
2 

 Es ,
pentru toţi m. Termenul al doilea din (19), de frecvenţă dublă, are medie zero
cu condiţia ca 𝑓 >> 𝐵, unde B este lărgimea de bandă a filtrului trece-jos cu
răspuns la impuls 𝑔 (𝑡).
Dacă 𝑔 (𝑡) este un puls rectangular, el este definit astfel:

𝑔 (𝑡) = ,      0 ≤ 𝑡 < 𝑇. 20

În acest caz, formele de undă de semnal la emisie pot fi exprimate în intervalul

0 ≤ 𝑡 < 𝑇 astfel:

𝑢 (𝑡) = 𝑐𝑜𝑠 2𝜋𝑓 𝑡 + ,     𝑚 = 0,1, ⋯ , 𝑀 − 1 21

Aceste forme de undă au anvelopă constantă, iar faza purtătorului se schimbă

abrupt la începutul fiecărui interval de simbol. În figura 4, se arată forma de
undă de semnal PSK cu patru faze (M = 4).
Utilizând formula cunoscută din trigonometrie pentru cosinus de
suma a două unghiuri, putem rescrie (18) astfel:

 2 m   2 m 
um (t )  Es gT (t ) cos   cos 2 f p t  Es gT (t ) sin   sin 2 f p t
 M   M 
 smc 1 (t )  sms 2 (t )
19

unde
 9

𝑠 = 𝐸 𝑐𝑜𝑠
𝑠 = 𝐸 𝑠𝑖𝑛 20
iar 𝜓 (𝑡) şi 𝜓 (𝑡) sunt funcţiile bază ortogonale definite astfel:
𝜓 (𝑡) = 𝑔 (𝑡) 𝑐𝑜𝑠 2 𝜋𝑓 𝑡
𝜓 (𝑡) = −𝑔 (𝑡) 𝑠𝑖𝑛 2 𝜋𝑓 𝑡. 21

Deplasare fază Deplasare fază Deplasare fază

1800 00 -900

0 T 2T 3T 4T

Figura 4 Exemplu de semnal PSK cu patru faze.

Prin normarea corespunzătoare a formei de puls 𝑔 (𝑡), putem face

ca energia acestor două funcţii bază să fie egală cu unu. Putem, deci,
considera că un semnal cu modulaţie de fază este compus din doi purtători în
cuadra-tură ale căror amplitudini depind de faza transmisă în fiecare interval
de semnal. Semnalele cu modulaţie digitală de fază se reprezintă geometric
drept vectori bidimensionali cu componente 𝑠 şi 𝑠 – adică,
𝑠 = 𝐸 𝑐𝑜𝑠      𝐸 𝑠𝑖𝑛 . 22
Constelaţiile punctelor de semnale pentru M = 2, 4 şi 8 sunt ilustrate în figura
5. Observăm că modulaţia binară de fază este identică cu modulaţia binară de
amplitudine.

Figura 5 Constelaţii de semnale PSK.

 10

Corespondenţa dintre cei k biţi de informaţie şi cele 𝑀 = 2 faze

posibile se poate realiza în mai multe feluri. Cele mai utilizate două sunt
codarea naturală şi codarea Gray. În codarea naturală, numărul k scris în
binar este k-tuplul binar ce selectează faza 2𝑘𝜋/𝑀. În codarea Gray, două
faze adiacente nu diferă decât printr-un singur bit; drept urmare, dacă
zgomotul determină selecţia eronată la recepţie a unei faze adiacente celei
corecte, eroarea se reduce la un singur bit din cei k biţi transmişi într-un
interval de semnal.

2.2. Demodulaţia de fază şi detecţia

Transmisia se face printr-un canal trece-bandă pe care îl presupunem

afectat de zgomot Gaussian alb aditiv. Notând cu 𝑧 (𝑡) şi cu 𝑧 (𝑡) cele două
componente în cuadratură (cosinus şi sinus) ale zgomotului aditiv, semnalul
receptionat poate fi exprimat astfel:
r (t )  um (t )  z (t )
23
 um (t )  zc (t ) cos 2 f pt  zs (t )sin 2 f p t.

Semnalul de recepţie se corelează cu functiile bază 𝜓 (𝑡) şi 𝜓 (𝑡) definite de

(21). Ieşirile celor două corelatoare ne dau componentele de semnal corupte
de zgomot, ce pot fi exprimate astfel:
r  sm  z
 2 m 2 m  24
  Es cos  zc Es sin  zs  .
 M M 
Mărimile 𝑧 şi 𝑧 se definesc după cum urmează:

1
zc   gT (t ) zc (t )dt
2 

25
1
zs   gT (t ) zs (t )dt.
2 
Componentele de zgomot în cuadratură 𝑧 (𝑡) şi 𝑧 (𝑡) sunt procese
stochastice (aleatoare) Gaussiene de medie zero, necorelate între ele. Drept
urmare, mediile lor statistice sunt egale cu zero: 𝐸(𝑧 ) = 𝐸(𝑧 ) = 0 şi
𝐸(𝑧 𝑧 ) = 0. Varianţa lui 𝑧 şi a lui 𝑧 este
𝐸(𝑧 ) = 𝐸(𝑧 ) = . 26
 11

Detectorul optim proiectează vectorul semnal de recepţie pe fiecare

din cei M vectori de semnal posibili {𝑠 }şi alege vectorul corespunzător celei
mai mari proiecţii. Obţinem metricile de corelaţie
𝐶(𝑟, 𝑠 ) = 𝑟 ⋅ 𝑠 ,      𝑚 = 0,1, ⋯ , 𝑀 − 1. 27
Deoarece toate semnalele au aceeaşi energie, o metrică de detector
echivalentă pentru modulaţia digitală de fază este de a calcula faza vectorului
de semnal recepţionat 𝑟 = (𝑟 , 𝑟 ) drept
𝜃 = arctg 28

şi să se aleagă acel semnal din setul {𝑠 }a cărui fază este cea mai apropiată
de 𝜃 .

3. Probleme rezolvate cu MATLAB

Problema 1
Transmisiune FSK
Se consideră un sistem de comunicaţie binară ce utilizează cele două forme
de undă de semnal FSK date mai jos:
𝑢 (𝑡) = 𝑐𝑜𝑠 2 𝜋𝑓 𝑡,      0 ≤ 𝑡 ≤ 𝑇
𝑢 (𝑡) = 𝑐𝑜𝑠 2 𝜋𝑓 𝑡,      0 ≤ 𝑡 ≤ 𝑇
unde 𝑓 = 1000/𝑇 şi 𝑓 = 𝑓 + 1/𝑇 . Canalul introduce o deplasare de fază
de 𝜑 = 45 fiecăruia dintre semnalele transmise, astfel încât semnalul
recepţionat în absenţa zgomotului este
𝜋
𝑟(𝑡) = 𝑐𝑜𝑠 2𝜋𝑓 𝑡 + ,     𝑖 = 1,2,     0 ≤ 𝑡 ≤ 𝑇 .
4
Să se implementeeze numeric demodulatorul de tip corelaţie pentru semnalele
FSK în ipoteza că se transmite semnalul 𝑢 (𝑡).
Rezolvare:
Eşantionăm semnalul recepţionat 𝑟(𝑡) în intervalul de bit 𝑇 cu frecvenţa
𝐹 = 5000/𝑇 . Aşadar, semnalul recepţionat 𝑟(𝑡) se reprezintă prin cele 5000
de eşantioane {𝑟(𝑛/𝐹 )}. Demodulatorul de corelaţie înmulţeşte {𝑟(𝑛/𝐹 )} cu
versiunea eşantionată a lui 𝑢 (𝑡) = 𝑐𝑜𝑠 2 𝜋𝑓 𝑡, 𝑣 (𝑡) = 𝑠𝑖𝑛 2 𝜋𝑓 𝑡, 𝑢 (𝑡) =
𝑐𝑜𝑠 2 𝜋𝑓 𝑡 şi 𝑣 (𝑡) = 𝑠𝑖𝑛 2 𝜋𝑓 𝑡 aşa cum se arată în figura 3. Ieşirile
corelatorului sunt deci
 12

𝑛 𝑛
𝑟 (𝑘) = 𝑟 𝑢 ,      𝑘 = 1,2, ⋯ ,5000
𝐹 𝐹

𝑛 𝑛
𝑟 (𝑘) = 𝑟 𝑣 ,      𝑘 = 1,2, ⋯ ,5000
𝐹 𝐹

𝑛 𝑛
𝑟 (𝑘) = 𝑟 𝑢 ,      𝑘 = 1,2, ⋯ ,5000
𝐹 𝐹

𝑛 𝑛
𝑟 (𝑘) = 𝑟 𝑣 ,      𝑘 = 1,2, ⋯ ,5000.
𝐹 𝐹

Detectorul calculează cele două variabile de decizie

𝑟 = 𝑟 (5000) + 𝑟 (5000)
𝑟 = 𝑟 (5000) + 𝑟 (5000)
şi alege bitul de informaţie corespunzând celei mai mari valori a variabilei de
decizie.
Programul MATLAB ce implementează corelaţiile numeric este dat
mai jos. Graficul ieşirilor corelatorului este arătat în figura 6, semnalul
transmis fiind 𝑢 (𝑡).
% Fişier MATLAB pentru Problema 1
echo on
Tb=1;
f1=1000/Tb;
f2=f1+1/Tb;
phi=pi/4;
N=5000;
t=0:Tb/(N-1):Tb;
u1=cos(2*pi*f1*t);
u2=cos(2*pi*f2*t);
% Presupunând că s-a transmis u1, semnalul recepţionat r este
sgma=1; % varianţa zgomotului
 13

for i=1:N,
r(i)=cos(2*pi*f1*t(i)+phi)+gngauss(sgma);
echo off;
end;
echo on;
% Se calculează apoi ieşirile corelatorului.
v1=sin(2*pi*f1*t);
v2=sin(2*pi*f2*t);
r1c(1)=r(1)*u1(1);
r1s(1)=r(1)*v1(1);
r2c(1)=r(1)*u2(1);
r2s(1)=r(1)*v2(1);
for k=2:N,
r1c(k)=r1c(k-1)+r(k)*u1(k);
r1s(k)=r1s(k-1)+r(k)*v1(k);
r2c(k)=r2c(k-1)+r(k)*u2(k);
r2s(k)=r2s(k-1)+r(k)*v2(k);
echo off;
end;
echo on;
% Variabilele de decizie
r1=r1c(5000)^2+r1s(5000)^2;
r2=r2c(5000)^2+r2s(5000)^2;
% Urmează comenzile de reprezentare grafică.
m=0:N-1;
figure;
plot(m,r1c,m,r1s,m,r2c,m,r2s);
xlabel('m');
 14

text(3500,r1c(3500)+200,'r1c');
text(3500,r1s(3500)+200,'r1s');
text(3500,r2c(3500)+200,'r2c');
text(3500,r2s(3500)+200,'r2s');

Figura 6 Ieşirile corelatorului pentru demodularea FSK binară

Problema 2
Să se genereze formele de undă de semnal PSK date de (21) pentru M = 8.
Pentru comoditate, amplitudinea semnalului se normează la unu. Se alege
T=1 și 𝑓 = 6/𝑇.
Rezolvare:
 15

Programul MATLAB pentru acest calcul este dat mai jos.

% Program MATLAB pentru Problema 2
T=1;
M=8;
Es=T/2;
fc=6/T; % frecvenţa purtătorului
N=100; % numărul eşantioanelor
delta_T=T/(N-1);
t=0:delta_T:T;
u0=sqrt(2*Es/T)*cos(2*pi*fc*t);
u1= sqrt(2*Es/T)*cos(2*pi*fc*t+2*pi/M);
u2= sqrt(2*Es/T)*cos(2*pi*fc*t+4*pi/M);
u3= sqrt(2*Es/T)*cos(2*pi*fc*t+6*pi/M);
u4= sqrt(2*Es/T)*cos(2*pi*fc*t+8*pi/M);
u5= sqrt(2*Es/T)*cos(2*pi*fc*t+10*pi/M);
u6= sqrt(2*Es/T)*cos(2*pi*fc*t+12*pi/M);
u7= sqrt(2*Es/T)*cos(2*pi*fc*t+14*pi/M);
% urmează comenzile de trasare a graficelor
figure;
subplot(8,1,1);
plot(t,u0);
subplot(8,1,2);
plot(t,u1);
subplot(8,1,3);
plot(t,u2);
subplot(8,1,4);
plot(t,u3);
subplot(8,1,5);
 16

plot(t,u4);
subplot(8,1,6);
plot(t,u5);
subplot(8,1,7);
plot(t,u6);
subplot(8,1,8);
plot(t,u7);

Problema 3
Să se simuleze un sistem de comunicaţie M = 4 PSK pentru care detectorul
calculează metricile de corelaţie date în (27). Se alege o variație a raportului
semnal/zgomot între 0dB și 10dB. Modelul sistemului ce urmează a fi simulat
este arătat în figura 7.

Generator numere Generator variabile

aleatoare Gaussiene
nc

rc

Emiţător 4-PSK rs Detector

Simbol
binar
ns

Generator variabile
Gaussiene

Comparator

Numărător erori de bit Numărător erori de simbol

Figura 7 Schema bloc a unui sistem de comunicaţie PSK pentru M = 4

 17

Rezolvare
Simulăm generarea unui vector aleator r dat de (24), care este ieşirea unui
corelator de semnale şi totodată intrarea detectorului. Generăm pentru început
un şir de simboluri cuaternare (2 biţi), cărora le corespund puncte de semnal
cu patru faze. Pentru aceasta, utilizăm un generator de numere aleatoare care
generează un număr aleator distribuit uniform în intervalul (0,1). Acest
interval se subdivide în patru intervale egale, (0, 0,25), (0,25 0,5), (0,5 0,75)
şi (0,75 1,0), unde subintervalele corespund perechilor de biţi de informaţie
00, 01, 11 şi 10, respectiv. Aceste perechi de biţi se utilizează pentru a selecta
vectorul de fază a semnalului 𝑠 .
Componentele zgomotului aditiv 𝑛 şi 𝑛 sunt variabile aleatoare
Gaussiene statistic independente de medie zero şi varianţă 𝜎 . Pentru
comoditate, putem norma varianţa la 𝜎 = 1 şi controla raportul
semnal/zgomot al semnalului recepţionat scalând parametrul energia
semnalului 𝐸 , sau vice versa.
Detectorul observă vectorul semnal recepţionat 𝑟 = 𝑠 + 𝑧 aşa cum
este el dat în (24) şi calculează proiecţia lui r pe cei patru vectori de semnal
𝑠 posibili (adică, efectuează produsul scalar, sau intern, respectiv). Decizia
sa se bazează pe alegerea punctului de semnal corespunzător celei mai mari
proiecţii. Deciziile de la ieşirea detectorului se compară cu simbolurile emise
şi se numără erorile de bit şi cele de simbol.

Programul MATLAB pentru această simulare este dat mai jos.

% Program MATLAB pentru Problema 3
echo on
SNRindB1=0:2:10;
SNRindB2=0:0.1:10;
for i=1:length(SNRindB1),
[pb,ps]=cm_sm32(SNRindB1(i)); % ratele erorilor de bit şi de simbol
% simulate
smld_bit_err_prb(i)=pb;
smld_symbol_err_prb(i)=ps;
echo off;
 18

end;
echo on;
for i=1:length(SNRindB2),
SNR=exp(SNRindB2(i)*log(10)/10); % raport semnal/zgomot
theo_err_prb(i)=qfunct(sqrt(2*SNR)); % rata teoretică a erorilor de bit
echo off;
end;
echo on;
% urmează comenzile de reprezentare grafică
semilogy(SNRindB1,smld_bit_err_prb,'*');
hold
semilogy(SNRindB1,smld_symbol_err_prb,'o');
semilogy(SNRindB2,theo_err_prb);