Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ă ca-n poveşti,
ciodată.
ari împărăteşti,
moasă fată.
a părinţi
n toate cele,
oara între sfinţi
e stele.
falnicelor bolţi
-l îndreaptă
astră, unde-n colţ
aşteaptă.
îl vede mâini,
ţa-i gata;
nd de săptămâni,
ga fată.
coate-şi răzima
ei tâmple,
şi inima
se împle.
u s-aprinde el
sară,
a negrului castel
să-i apară.
as pe urma ei
odaie,
recile-i scântei
e văpaie.
pat se-ntinde drept
e culce,
inile pe piept,
ana dulce;
dă luminiş
e revarsă,
ari, bătând închişi
ntoarsă.
cu un surâs,
n oglindă,
a adânc în vis
ă se prindă.
nd cu el în somn,
greu suspină:
al nopţii mele domn,
i tu? Vină!
s, luceafăr blând,
pe-o rază,
casă şi în gând
luminează!
remurător,
a mai tare
fulgerător,
în mare;
e ca pe prag
a ferestei
ână un toiag
cu trestii.
ânăr voievod
aur moale,
ulgi se-ncheie nod
goale.
eţei străvezii
e ceară -
mos cu ochii vii
e-n afară.
ra ta să vin,
sc de-aproape,
cu-al meu senin
scut din ape.
te de mărgean
veacuri multe,
mea-n ocean
asculte.
rbă şi la port,
ă de viaţă,
nt vie, tu eşti mort,
u mă-ngheaţă.
trecură trei
oaptea, vine
deasupra ei
senine.
e el în somn
şi aducă
valurilor domn
pucă:
jos, luceafăr blând,
pe-o rază,
casă şi în gând
luminează!
cer o auzi,
u durere,
epe a roti
e piere;
ne văpăi
lumea-ntreagă,
aosului văi
chip se-ncheagă;
ţele-i de păr
arde pare,
nd în adevăr
oc de soare.
giulgi se desfăşor
e braţe,
şi gânditor
a faţă;
ari şi minunaţi
nc himeric,
atimi fără saţ
ntuneric.
ai vrea să mă cobor?
gi tu oare,
sunt nemuritor,
uritoare?
orbe pe ales,
m aş începe -
şti pe înţeles,
t pricepe;
rei cu crezământ
gesc pe tine,
ară pe pământ,
ca mine.
asta Cătălin,
pil de casă,
upele cu vin
a masă,
oartă pas cu pas
sii rochii,
ori şi de pripas,
neţ cu ochii,
ca doi bujori
bată-i vina,
ă pânditor
ătălina.
moasă se făcu
arz-o focul;
acu-i acu
erci norocul.
o cuprinse lin
her degrabă.
i, mări Cătălin?
i vezi de treabă.
oru-ntinde-n crâng
e laţul,
ntinde braţul stâng
inzi cu braţul;
nemişcători
mei rămâie...
de subsuori
n călcâie;
ie pe deplin
oscută,
ându-te mă-nclin,
ă sărută.
a pe copilaş
strasă,
şi drăgălaş,
a, mai se lasă,
afăr, răsărit
uitării,
emărginit
mării;
nele le plec,
umple plânsul
pei valuri trec
spre dânsul;
un amor nespus,
-mi alunge,
ă tot mai sus,
pot ajunge.
fărul. Creşteau
aripe,
ii de ani treceau
a clipe.
tele dedesubt,
cer de stele -
ulger ne'ntrerupt
rin ele.
aosului văi,
r de sine,
n ziua cea dentâi,
u lumine;
nd îl înconjor
ări, de-a-notul...
gând purtat de dor,
otul, totul;
şi totuşi e
e-l soarbe,
asemene
oarbe.
negrei vecinicii,
dezleagă
e veci să fii
scară-ntreagă;
nemuririi nimb
privire,
ate dă-mi în schimb
bire...
Doamne,-am apărut
oarce-n chaos...
os m-am născut,
e repaos.
ce din genuni
treagă lume,
mne şi minuni
chip şi nume;
om să te socoţi
asameni?
amenii cu toţi,
arăşi oameni.
stele cu noroc
de soarte,
m nici timp, nici loc
aştem moarte.
ecinicului ieri
i ce moare,
e s-ar stinge-n cer
arăşi soare;
veci a răsări,
moartea-l paşte,
nasc spre a muri
a se naşte.
erion, rămâi
apune...
vântul meu dentâi -
ţelepciune?
n faptă să arăţi
tărie?
mântul în bucăţi
părăţie.
rg lângă catarg,
a străbate
lung şi marea-n larg,
a nu se poate...
ne vrei să mori?
te-ndreaptă
ământ rătăcitor
e aşteaptă.
ara-n asfinţit
o să-nceapă;
a liniştit
nd din apă
u-ale ei scântei
crânguri.
ng de mândri tei
tineri singuri:
ul luminii reci
răbate-mi,
işte de veci
mea de patimi.
a mea rămâi
ea de-o curmă,
birea mea dentâi
u din urmă.
edea de sus
a lor faţă:
ţ pe gât i-a pus
ns în braţe...
rile-argintii
ulce ploaie,
le-a doi copii
ngi, bălaie.
ă de amor,
. Vede
Şi-ncetişor
ncrede:
ca alte dăţi
e dealuri,
singurătăţi
are valuri;
Luceafărul
A fost odată ca-n poveşti,
A fost ca niciodată.
Luceafărul aşteaptă.
Răsare şi străluce,
Pe mişcătoarele cărări
În orişicare sară,
...
Alunecă-n odaie,
O mreajă de văpaie.
Copila să se culce,
Pe trupu-i se revarsă,
Pe faţa ei întoarsă.
Ea îl privea cu un surâs,
El tremura-n oglindă,
De suflet să se prindă.
Iar ea vorbind cu el în somn,
Şi viaţa-mi luminează!
El asculta tremurător,
Şi s-arunca fulgerător,
Se cufunda în mare;
În cercuri se roteşte,
Pe marginea ferestei
Încununat cu trestii.
Pe umerele goale.
Iar umbra feţei străvezii
E albă ca de ceară -
Ce scânteie-n afară.
Şi mumă-mea e marea.
Ca în cămara ta să vin,
Să te privesc de-aproape,
Şi lumea ta o lasă;
De tine o s-asculte.
Un înger se arată,
...
Luceafărul deasupra ei
Cu razele-i senine.
Ea trebui de el în somn
De inim-o apucă:
Şi viaţa-mi luminează!
Se stinse cu durere,
Se-ntind pe lumea-ntreagă,
Marmoreele braţe,
Şi palid e la faţă;
Şi pline de-ntuneric.
Ca să te-ascult ş-acuma,
Şi lumea ta o lasă;
Un demon se arată,
Privirea ta mă arde.
Au nu-nţelegi tu oare,
Şi tu eşti muritoare?
Eu nu te pot pricepe;
Să te-ndrăgesc pe tine,
Tu te coboară pe pământ,
Fii muritor ca mine.
Ci voi să mă dezlege.
De dragu-unei copile,
...
Mesenilor la masă,
A-mpărătesii rochii,
Se furişează pânditor
Privind la Cătălina.
Pe gânduri totdeauna,
Ci numai nu te mânia,
Ci stai cu binişorul.
Cum vânătoru-ntinde-n crâng
La păsărele laţul,
Să mă cuprinzi cu braţul;
De te înalţ de subsuori
Să ne privim nesăţios
Iubirea cunoscută,
Tu iarăşi mă sărută.
Uimită şi distrasă,
Şi ruşinos şi drăgălaş,
Te cunoşteam pe tine,
Şi guraliv şi de nimic,
Te-ai potrivi cu mine...
Dă orizon nemărginit
Singurătăţii mării;
Va rămânea departe...
Şi visul de luceferi.
...
Şi vremea-ncearcă în zadar
Nu e nimic şi totuşi e
E un adânc asemene
Părinte, mă dezleagă
Şi dătător de moarte;
O oră de iubire...
Tu vrei un om să te socoţi
Cu ei să te asameni?
Deşerte idealuri -
Şi prigoniri de soarte,
Şi nu cunoaştem moarte.
Oriunde ai apune...
Ca dup-a ei cântare
Să se ia munţii cu păduri
Şi insulele-n mare?
Dreptate şi tărie?
Întoarce-te, te-ndreaptă
Şi vezi ce te aşteaptă.
...
În locul lui menit din cer
Hyperion se-ntoarse
Şi noaptea o să-nceapă;
Iubito, să se culce
Şi negrăit de dulce;
Gândirile străbate-mi,
Miroase florile-argintii
Luceafărul. Şi-ncetişor
Dorinţele-i încrede:
Norocu-mi luminează!
În codri şi pe dealuri,
Călăuzind singurătăţi
De mişcătoare valuri;
Norocul vă petrece,
Nemuritor şi rece.