Ministerul Educației al Republicii Moldova

Universitatea Tehnică a Moldovei

Facultatea Calculatoare, Informaticași Microelectronica
Catedra Automatică și Tehnologii Informaționale

Referat
Disciplina: Prelucrarea semnalelor

Tema: teorema eșanționării. Cotelnicov- Șinon. Erorile de eșanționare

A efectuat: St. gr. TI-151 F/R Constantinescu Nadejda

A verificat: Dr. Conf. A. Romanenco

Chișinău 2019
 Introducere

Pentru conveniență, se va discuta despre semnalele care variază în timp. Totuși, aceleași rezultate
pot fi aplicate semnalelor care variază în spațiu sau în oricare altă dimensiune și rezultate
similare sunt obținute în două sau mai multe dimensiuni.
Se dă x(t) ca semnal continuu care urmează să fie eșantionat, iar această eșantionare este
efectuată prin măsurarea valorii semnalului continuu la fiecare T secunde, ceea ce se
numește interval de eșantionare. Prin urmare, semnalul eșantionat x[n] dat de:
x[n] = x(nT), unde n = 0, 1, 2, 3, ...
Frecvența de eșantionare sau rata de eșantionare fe este definită ca numărul de eșantioane
obținute într-o secundă, sau fe = 1/T. Rata de eșantionare este măsurată în hertzi sau în
eșantioane pe secundă.
Se poate pune acum întrebarea: sub ce circumstanțe este posibilă reconstruirea semnalului
original complet și exact (reconstrucție perfectă)?
Un răspuns parțial este oferit de către teorema eșantionării Nyquist–Shannon, care furnizează
o condiție suficientă (dar nu întotdeauna necesară) sub care reconstrucția perfectă este
posibilă. Teorema eșantionării garantează că semnalele limitate în bandă (adică, semnale care
au o frecvență maximă) pot fi reconstruite perfect din versiunea lor eșantionată, dacă rata de
eșantionare este mai mare decât dublul frecvenței maxime.
Frecvența egală cu o jumătate din rata de eșantionare este prin urmare o limită a celei mai
înalte frecvențe care poate fi reprezentată fără echivoc de către semnalul eșantionat. Această
frecvență (jumătate din rata de eșantionare) se numește frecvența Nyquist a sistemului de
eșantionare. Frecvențele de deasupra frecvenței Nyquist fN se pot observa în semnalul
eșantionat, dar acestea sunt ambigue. Adică, un component de frecvență cu frecvența f nu
poate fi distins de alte componente cu frecvențele NfN + f și NfN – f pentru întregi nenuli N.
Această ambiguitate se numește dedublare. Pentru a trata această problemă cât mai grațios
posibil, cele mai multe semnale analoge sunt filtrate cu un filtru antidedublare (de obicei
un filtru trece-jos cu frecvența de tăiere apropiată de frecvența Nyquist) înaintea conversiei la
reprezentarea discretă eșantionată.
Un semnal este complet determinat prin reprezentarea sa fie în domeniul timp (formă de
undă), fie în domeniul frecvenţă (spectru).
Pe baza acestui concept se poate realiza transmiterea simultană a mai multor semnale pe un
singur canal de telecomunicaţii.
Pe acelaşi canal de comunicaţie se pot transmite simultan mai multe semnale dacă acestea
pot fi separate fie în domeniul frecvenţă, fie în domeniul timp. Conform acestor precizări,
semnalele ocupă fie benzi diferite de frecvenţă, fie intervale diferite de timp.
Transmiterea simultană a mai multor semnale pe un acelaşi canal fizic, prin separarea lor
în domeniul frecvenţă se numeşte multiplexare în frecvenţă iar transmiterea simultană a
mai multor semnale prin separarea lor în domeniul timp se numeşte multiplexare în timp.
S-a arătat că un semnal finit în timp este infinit în frecvenţă şi invers (un semnal periodic,
ce este teoretic de durată infinită, are un spectru finit, iar un impuls - semnal cu durată
finită - are un spectru teoretic infinit).
În consecinţă:
 1. la multiplexarea în frecvenţă, semnalele ce se transmit simultan, au spectre de
frecvenţă diferite şi finite, dar durata lor fiind infinită, apar interferenţe între ele în
domeniul timp.
2.la multiplexarea în timp, se transmit impulsuri la momente diferite, dar având
spectre teoretic infinite, apar interferenţe între ele în domeniul frecvenţă.
Separarea semnalelor la recepţie se face pe baza identităţii păstrate în domeniul frecvenţă,
respectiv în domeniul timp.
Multiplexarea în frecvenţă se poate realiza pe baza modulaţiei semnalelor, tehnică ce
permite prin translatarea spectrelor separarea lor în domeniul frecvenţă.
Multiplexarea în timp se bazează pe eşantionarea semnalelor şi transmiterea acestora la
momente diferite de timp, astfel încât eşantioanele să nu se suprapună.
Eşantionarea este o metodă de reprezentare a semnalelor analogice printr-o succesiune de
valori (eşantioane), considerate la momente discrete de timp.

Teorema eşantionării Cotelnicov-Şinon

Teorema de esantionare a lui Shannon afirma ca orice functie (semnal) de banda strict limitata
poate fi reprezentat prin esantioanele sale luate la o frecventa de cel putin dublul celei mai mari
frecvente din spectrul semnalului (dublul frecventei maxime a unui semnal este numita frecventa
Nyquist) -. Mai mult ea afirma ca functia originala poate fi restaurata fara distorsiuni
искажений(erori)) prin trecerea esantioanelor (pulsurilor) printr-un filtru trece-jos ideal cu banda
egala cu cea a semnalului.
Eşantionarea (sampling) este procesul prin care un semnal electric continuu în timp este
înlocuit –transformat - prin impulsuri echidistante în timp a căror amplitudine este egală sau
proporţională cu amplitudinea semnalului continuu detectat la momentele respective.
Eşantionarea (samples-) semnalului constă în schimbarea semnalului continuu x(t) cu o
succesiune последовательность a lui în anumite momente de timp discrete t0, t1, t2, … tn.
Intervalul de timp Tk=ti-ti-1 între 2 momente de timp fixate vecine în care are valoare funcţia
discretă se numeşte interval de eșantionare Mărimea inversă lui Tk se numeşte frecvenţa de
contare fk=1/Tk.
Frecvenţa de contare trebuie să fie aleasă în aşa mod încât după valorile date x(ti) va fi
posibil cu o anumită exactitate de obţinut funcţia iniţială.
La criteriile de selectare a frecvenţei de contare se referă criteriul de frecvenţă care a primit
denumirea teorema Kotelnicov-Şinon. Acest criteriu se bazează pe următoarele modele de
semnale:
- semnalul este un proces aleator staţionar;
- spectrul semnalului – este continuu şi limitat de o anumită frecvenţă în afara căroia
spectrul este nul.
Conform teoremei date un semnal continuu x(t) care are spectrul s(ω) limitat de ω=2πf,
este caracterizat de valorile x(kΔt) care rămân în urmă unul de altul cu Δt=1/(2f). Unde f
frecventa limitata
Dovada se bazează pe descompunerea funcţiei x(t) în şirul:
 sin 2Ftop (t  f (t ))
x(t )   x(kt )
k 0 2Ftop (t  kt )
 Şirul reprezintă o consecutivitate de evidenţă a semnalelor x(kΔt) înmulţită la o funcţie de
tipul sin (x)/x.
Funcţia introdusă τ=(t-kΔt) în momentul de
timp t=kΔt atinge valoarea maximă =1. În
sin 2Ftop )
momentul de timp t=(k±1)Δt, i=1,2,3, … funcţia
2Ftop )
este nulă. Pentru restabilirea după succesiunea
последовательность înregistrărilor lui e necesar
ca fiecare înregistrare (valoare) să fie înmulţită
cu funcţia de tipul sin(x)/x şi toate derivatele de
adunat.
½ftop ftop 3/2fto
t Dacă condiţiile teoremei sunt respectate
p atunci această sumă trebuie să coincidă cu
semnalul iniţial.
Din aceasta reiese că în loc de transmisia continuă a semnalului
x(t) e necesar numai de transmis înregistrările lui, frecvenţele
cărora sunt egale cu frecvenţa marginală dublată a spectrului
semnalului ( înmulţită cu 2). Funcţia sin (x)/x cu exactitatea
până la un înmulţitor constant coincide cu funcţia de impuls a
unul filtru ideal al frecvenţelor de jos care au frecvenţa de
şantionare (tăiere) ftop, ca urmare semnalul iniţial poate fi k
restabilit trecând prin astfel de filtru o succesiune de înregistrări
a semnalului dat.

Erorilor de eşantionării
Discretizarea şi restabilirea semnalelor are loc cu o anumită eroare. Eroarea de discretizare
este legată cu ceea că semnalele reale au o continuitate limitată şi ca urmare un spectru nelimitat.
Pentru a alege frecvenţa de discretizare suntem nevoiţi să limităm spectrul semnalului cu o
oarecare frecvenţă ωtop, după care o parte din spectru rămâne “în afară” şi nu participă ca urmare
la restabilirea semnalului. Eroarea relativă medie reprezentării semnalului cu un spectru limitat
prin şirul Kotelnicov este evaluată de viteza de ieşire a spectrului după frecvenţa ω top şi se află în
E
intervalul    3 ΔE /E
E
unde E – energia totală a semnalului, ΔE – energia părţii spectrului semnalului care e mai
sus de ωtop. Teorema Kotelnicov e validă şi pentru cazul când funcţia continuă de timp are
spectru inclus într-o fâşie limitată de frecvenţă de la fbottom şi ftop
Δt=1/(2Δf); Δf=ftop-fbottom
 Δf – lăţimea spectrului funcţiei x(t)
Consecintele teoremei esantionarii
Orice semnal de banda strict limitata poate fi reprezentat - exact - prin esantioanele luate la
intervale de timp egale.
 De fapt, printr-un numar finit de esantioane prelevate la o frecventa de doua ori mai mare
decat latimea de banda.
 Totusi, functii de interpolare ideale (nerealizabile fizic) sunt necesare pentru a reconstrui
fara distorsiuni искажение functia originala.
Cuantizarea
 Pentru procesare, memorare sau transmisie, esantioanle cu precizie infinita trebuie
cuantizate.
 Astfel, o gama (un interval) de valori este reprezentata printr-un singur numar cu precizie
finita. Spre exemplu, reprezentandu-le prin numere binare finite.
Eroarea de cuantizare
 Eroarea de cuantizare depinde de numarul de intervale de cuantizare utilizat.
 daca sunt folositi pentru reprezentare numere binare de N biti, numarul de intervale
distincte este 2N.
 Raportul semnal/eroare-de-cuantizare este de aproximativ 6N dB.
(Intr-adevar, 20·log(2N/1) ~
Perioadă de observare
Perioada observației este perioada de timp pe parcursul căreia o serie de eșantioane de date
sunt colectate la intervale regulate. Mai pe larg, se poate referi la oricare perioadă specifică
pe durata căreia un set de puncte de date este adunat, indiferent dacă datele sunt sau
nu periodice în natură. Astfel un cercetătorcutremurelorțunamiurilor
În practică, semnalul continuu este eșantionat folosind un convertor analogic-
numeric (CAN), un dispozitiv neideal cu variate limitări fizice. Aceasta rezultă în deviații de
la capabilitățile teoretice de reconstrucție perfectă, denumite colectiv distorsiuni.
Variate tipuri de distorsiuni se pot ivi, inclusiv:
 Dedublarea. O precondiție a teoremei eșantionării este ca semnalul să fie limitat în bandă.
Oricum, în practică, niciun semnal limitat în timp nu poate fi limitat în bandă. Din
moment ce semnalele care ne interesează sunt aproape întotdeauna limitate în timp,
rezultă că nu sunt limitate în bandă. Totuși, proiectând un eșantionator cu o bandă de
siguranță adecvată, este posibilă obținerea unui rezultat care dispune de precizia
necesară.
 Efectul de integrare sau efectul de apertură. Aceasta rezultă din faptul că eșantionul este
obținut ca o medie de timp în cadrul unei regiuni de eșantionare, mai de grabă decât pur
și simplu să fie egal cu valoarea semnalului la momentul eșantionării. Efectul de
integrare este ușor observabil în fotografie când expunerea este prea lungă și determină o
neclaritate în imagine. O cameră ideală ar avea un timp de expunere nul. Într-un
circuit eșantionare și reținere pe bază de condensator, efectul de integrare este introdus
deoarece condensatorul nu poate schimba tensiunea electrică instantaneu așadar cerând
eșantionului să aibă lățime nenulă.
 Tremurare/instabilitate a semnalului, defect de sincronizare a eșantioanelor la intervale
precise.
 Zgomot, inclusiv zgomotul senzorilor termici, zgomotul circuitelor analogice, etc.
 Eroarea limită a vitezei de creștere/salt a semnalului, cauzată de inabilitatea unei valori de
ieșire a unui CAN de a se schimba suficient de rapid.
 Cuantificare ca o consecință a preciziei finite a cuvintelor care reprezintă valorile
convertite.
 Eroare cauzată de alte efecte neliniare ale punerii în corespondență a tensiunii de intrare
cu valoarea de ieșire convertită (în plus față de efectele de cuantificare).
Convertorul numeric-analogic (CNA) practic convențional nu produce o secvență
de impulsuri Dirac (astfel încât, printr-o filtrare trece-jos ideală, ar rezulta în semnalul
original înaintea eșantionării) dar în loc produce o secvență de valori constante pe
porțiuni sau impulsuri rectangulare. Aceasta înseamnă că este un efect inerent al reținerii de
ordin zero asupra răspunsului de frecvență efectiv al CNA-ului rezultând într-
o pierdere/atenuare a semnalului domoală la frecvențele mai înalte (o pierdere de 3,9224 dB
la frecvența Nyquist). Acest efect de reținere de ordin zero este o consecință a acțiunii
de reținere a CNA-ului șinu se datorează circuitului de eșantionare-reținere care ar putea
preceda un CAN convențional, așa cum se înțelege greșit adesea. CNA-ul poate de asemenea
suferi erori de la tremurarea semnalului, zgomot, salt al semnalului, și corespondență
neliniară a valorii de intrare la tensiunea de ieșire.
Instabilitatea semnalului, zgomotul, și cuantizarea sunt adesea analizate prin modelarea lor
ca erori aleatorii adăugate valorilor eșantioanelor. Integrarea și efectele de reținere de ordin
zero pot fi analizate ca o formă de filtrare trece-jos. Neliniaritățile oricăruia dintre CAN sau
CNA sunt analizate prin înlocuirea corespondenței funcției liniare ideale cu o funcție
neliniară propusă.
Eșantionare audio
Audio digitalul folosește modulația cu impulsuri codificate și semnalele numerice pentru
reproducerea sunetului. Aceasta include conversia analogic-numerică, conversia numeric-
analogică, stocarea și transmisia. Astfel, sistemul numit în mod comun digital este de fapt un
analogic în timp discret, de nivel discret al unui analogic electric anterior. În timp ce
sistemele moderne pot avea metode destul de subtile, utilitatea primară a unui sistem
numeric este abilitatea de a stoca, recupera și transmite semnale fără nici o pierdere a
calității.
Când este necesară captarea audio ce acoperă întreaga gamă dintre 20–20.000 Hz a auzului
uman, precum la înregistrarea muzicii sau multor altor evenimente ecustice, formele de undă
audio sunt în mod tipic eșantionate la 44,1 kHz (disc compact), 48 kHz (audio profesional),
sau 96 kHz. Necesitatea unei rate aproximativ duble este o consecință a teoremei Nyquist.
A existat un curent industrial orientat către rate de eșantionare cu mult dincolo de cerințele
de bază; 96 kHz și chiar 192 kHz sunt disponibile.[1] Acest lucru contrastează cu
experimentele de laborator, care au eșuat să arate că frecvențele ultrasonice sunt auzibile
pentru observatorii umani; totuși în unele cazuri sunetele ultrasonice chiar interacționează cu
și modulează partea auzibilă a spectrului de frecvențe (distorsiune de intermodulație). Este
de remarcat că distorsiunea de intermodulație nu este prezentă în audio-ul redat în
direct astfel că reprezintă o colorare artificială a sunetului redat în direct.[2]
Un avantaj al ratelor de eșantionare mai înalte este acela că pot relaxa necesitățile modelului
filtrului trece-jos pentru CAN-uri și CNA-uri, însă cu convertoarele sigma-delta de
supraeșantionare moderne acest avantaj este mai puțin important.
Audioul este în mod tipic înregistrat la o profunzime de 8-, 16- și 20-biți, care dau un
randament teoretic maxim al raportului dintre semnal și zgomotul de cuantizare (RSZC)
pentru o sinusoidă pură de, aproximativ, 49,93 dB, 98,09 dB și 122,17 dB[3]. Audioul de opt
biți în general nu este folosit din cauza zgomotului de cuantizare proeminent și inerent
(RSZC maxim scăzut), deși codificările de opt biți ale legii A și legii μ împachetează mai
multă rezoluție în opt biți în timp ce cresc distorsiunea armonică totală. Audioul de calitatea
discurilor compacte este înregistrat la 16-biți. În practică, nu multe aparate stereofonice
pentru consumatori pot produce mai mult de circa 90 dB de gamă dinamică, cu toate că unele
pot depăși 100 dB. Zgomotul termic limitează numărul real de biți care pot fi folosiți în
cuantizare. Puține sisteme analogice au raporturi semnal-zgomot (RSZ) care depășesc 120
dB; prin urmare, puține situații vor necesita o cuantizare mai mare de 20-biți.
În scopuri de redare și nu de înregistrare, o analiză adecvată a nivelelor de program tipice în
cadrul unui sistem audio relevă că, capabilitățile materialului de 16-biți bine-proiectate le
depășesc cu mult pe acelea ale celor mai bune sisteme de înaltă fidelitate, zgomotul
microfonului și gabaritul liber al difuzorului fiind factorii limitatori reali[necesită citare].
Semnalele vocale, adică semnalele intenționate să poarte numai vorbirea umană, pot fi de
obicei eșantionate la o rată mult mai scăzută. Pentru cele mai multe foneme, aproape toată
energia este conținută în gama 5 Hz-4 kHz, permițând o rată de eșantionare de 8 kHz.
Aceasta este rata de eșantionare folosită de aproape toate sistemele de telefonie, care folosesc
specificațiile de eșantionare și cuantizare G.711.
Eșantionare video
Televiziunea de definiție standard (TVDS) folosește fie 720 pe 480 pixeli (SUA NTSC 525-
linii) sau 704 pe 576 pixeli (RU PAL 625-linii) pentru aria vizibilă a imaginii.
Televiziunea de înaltă definiție (TVÎD) se îndreaptă actualmente către trei standarde indicate
ca 720p (progresiv), 1080i (intercalat) și 1080p (progresiv, cunoscut și ca Full-
HD („Complet-ÎD”)) pe care toate seturile HD-Ready („Gata-ÎD”) vor fi capabile să le redea.
înjumătățirea eșantioanelor cu valore complexă față de numărul original de eșantioane reale.
Nicio informație nu e pierdută, și forma de undă s(t) originală poate fi recuperată, dacă este
necesar.

Bibliografie
Matt Pharr și Greg Humphreys, Physically Based Rendering: From Theory to
Implementation(Redarea pe bază fizică: de la teorie la implementare), Morgan Kaufmann,
iul. 2004. ISBN 0-12-553180-X. Capitolul despre eșantionare (disponibil pe internet) e
frumos scris, cu diagrame, teorie de bază și mostră de cod.
 Shannon, Claude E., Communications in the presence of noise (Comunicații în prezența
zgomotului), Proc. IRE, vol. 37, pp. 10–21, ian. 1949