Ministerul Educației al Republicii Moldova

Universitatea Tehnică a Moldovei

Facultatea Calculatoare, Informaticași Microelectronica
Catedra Automatică și Tehnologii Informaționale

Referat
Disciplina: Prelucrarea semnalelor

Tema: Accesul Multiplu cu divizare în cod.(CDMA)

A efectuat: St. gr. TI-151 F/R Constantinescu Nadejda

A verificat: Dr. Conf. A. Romanenco

Chișinău 2019
Introducere
În ultimele decene comunicaţiile digitale au cunoscut o creştere rapidă. Noile
servicii de telecomunicaţii, cum ar fi serviciile de voce de bază, emailul, accesul la
internet, transferul de fişiere, serviciile multimedia, au schimbat modul de viaţă al
oamenilor.
Dezvoltarea comunicaţiilor şi a tehnologiilor de procesare a informaţiei a deschis
mai multe pieţe pentru noile servicii de comunicaţii. Datorită cererii de servicii de
comunicaţie fără fir în continuă creştere acestea s-au dezvoltat continuu. Cerinţele
stringente de capacitate ale sistemelor de comunicaţii sunt puse în legătură cu numărul
de utilizatori care pot fi deserviţi simultan sau altfel spus cât de multă informaţie este
posibil a fi transferată.

Prin acces multiplu se înţelege abilitatea unui mare număr de staţii să se conecteze
simultan cu acelaşi transponder1.
In sistemele de comunicaţii prin sateliţi, accesul multiplu este o problemă esenţială,
această tehnică permiţând exploatarea eficientă a capacităţii sateliţilor de a acoperi arii foarte
mari, influenţând proiectarea şi realizarea sistemelor, flexibilitatea acestora şi costurile.

Pentru ca mai mulţi utilizatori să poată folosi simultan resursele de comunicaţii

trebuie stabilit un mod în care aceste resurse să fie alocate fiecărui utilizator în parte.
Tehnica prin care este împărţit un canal de comunicaţii comun între utilizatori multiplii
poartă numele de acces multiplu.
Aşa cum se observă, un număr mare de utilizatori împart un canal de
comunicaţie comun în scopul de a-şi transmite informaţiile la un receptor. De exemplu,
canalul comun poate fi o bandă de frecvenţă din spectrul radio pe care utilizatorii
multiplii o utilizează pentru a comunica cu receptorul radio. Într-un sistem de
comunicaţie avem o cantitate fixă de resurse, de spectru, pe care acesta trebuie să o
gestioneze în mod corespunzător astfel încât toţi abonaţii să poată fi găzduiţi de sistem.

5.4. Accesul multiplu cu divizare în cod (CDMA)

Tehnica spred spectrum este un procedeu de modulare prin care semnalul în banda de
bază este codat într-un semnal modulat a cărui bandă este “împrăştiată”, acoperind o bandă cu
cel puţin un ordin de mărime mai mare dacât aceea normal necesară transmisiei semnalului
din banda de bază. Procedeul poate fi folosit pentru acces multiplu alocând fiecărui utilizator
o unică secvenţă (cod) pseudo-aleatoare de identificare (în locul unei purtătoare în FDMA sau
al unui interval de timp în cadru, în TDMA); acelaşi cod este folosit şi pentru “împrăştierea”
semnalului destinat staţiei respective. Toţi utilizatorii, cu semnalele emise în bandă largă,
contribuie la formarea unui zgomot “de bază”, foarte asemănător cu zgomotul Gaussian alb
aditiv. Pentru detecţia semnalului dorit în prezenţa tuturor interferenţelor, semnalul
recepţionat este corelat cu secvenţa pseudo-aleatoare cunoscută. Rezultatul net este o
îmbunătăţire a performanţelor cu raportul benzilor ocupată de semnalul împrăştiat şi al
semnalului transmis normal (fără împrăştiere).
În acest caz partajarea resurselor nu este realizată nici în domeniul timp,
nici în domeniul frecvenţă ci în cod. Toţi utilizatorii au acces la întregul spectru
(folosesc aceeaşi frecvenţă purtătoare şi aceeaşi bandă de frecvenţă) tot timpul.
Semnalele utilizatorilor sunt separate în funcţie de forma de undă de cod sau de
semnatură atribuită fiecăruia.
Sistemele CDMA nu au un număr fix de utilizatori. Capacitatea
sistemului depinde de calitatea legăturilor existente. Însă nivelul zgomotului
recepţionat creşte cu numărul utilizatorilor conducând astfel la descreşterea
calităţii legăturilor curente. Creşterea numărului de canale face ca performanţele
să se degradeze în aceeaşi măsură pentru toţi utilizatorii, [VIT].
Pentru că secvenţele de împrăştiere care sunt folosite nu sunt perfect
ortogonale între ele poate apare problema bruiajului propriu (interferenţei).
O altă problemă ar fi aceea numită “apropiat-depărtat” (near-far) adică
faptul că semnalele slabe, provenite de la utilizatori aflaţi departe de staţia de
bază, pot fi “acoperite” de către cele mai puternice care provin de la utilizatorii
aflaţi mai aproape de aceasta. Pentru a putea rezolva această problemă este
necesar un control al puterii realizat la staţia de bază pentru a se asigura că
semnalele utilizatorilor furnizează acelaşi nivel de putere al semnalului la staţia
de bază.
Putem avea în funcţie de modul de împrăştiere a semnalului: CDMA cu
secvenţă directă (DS-CDMA), CDMA cu salt de frecvenţă (FH-CDMA) şi
CDMA cu salt de timp (TH-CDMA).
CDMA se face prin atribuirea unor secvenţe de împrăştiere
(de semnătură sau cod) diferite fiecăruia. Astfel receptoarele pot distinge
semnalele fiecărui utilizator. În acest fel secvenţa de împrăştiere are un rol
important în determinarea performanţelor sistemelor. Secvenţele de semnătură
care se mai numesc şi secvenţe de pseudo-zgomot trebuie să fie cât mai diferite,
dar în acelaşi timp să poată fi reproduse uşor la recepţie pentru a putea fi refăcut
semnalul. Atât emiţătorul cât şi receptorul au stocate copii a două forme de undă
reprezentând un “0” binar şi un “1” binar, toate celelalte au alte forme de undă
pereche. Sunt două proprietăţi importante care interesează ale secvenţelor de
împrăştiere, autocorelaţia şi intercorelaţia, [PRO].
Autocorelaţia unei secvenţe ne dă măsura a cât de bine sau cât de rău este
corelat un semnal cu versiunea sa întârziată. Atunci când mai multe copii ale
semnalului transmis sosesc la receptor cu întârzieri în timp care sunt diferite
fiecare din ele va interfera cu alta, acest fapt ducând la rezultate neplăcute. De
aici putem trage concluzia că, pentru ca efectul să fie cât mai redus, corelaţia
între semnal şi copia întârziată trebuie să fie mică, adică o autocorelaţie scăzută,
cât mai apropiată de zero posibil.
Chiar dacă o secvenţă de semnătură unică este atribuită fiecărui utilizator,
semnalul de la un utilizator încă mai interferă cu cel de la altul atunci când
mediul este accesat în acelaşi timp, această interferenţă purtând numele de
interferenţă de acces multiplu (MAI). Interferenţa de acces multiplu poate fi
micşorată alegând secvenţe de semnătură care au o intercorelaţie mică, [MEL2,
PAV].
Cele mai simple secvenţe de semnătură sunt cele aleatoare unde fiecare
chip este selectat aleator dintre +1 şi –1 independent unul de altul şi cu
probabilitate egală. În acest fel se oferă libertate mare în alegerea secvenţelor de
semnătură, dar poate apărea un set de secvenţe cu o autocorelaţie sau o
intercorelaţie mare ceea ce va determina performanţe slabe. Aceste secvenţe se
utilizează oricum doar în cazul abordării numite cu referinţă transmisă în care
semnalul de semnătură şi cel de date modulat sunt transmise simultan, [SKL].
Din aceste motive şi pentru ca la recepţie să poată fi refăcute aceleaşi
secvenţe se utilizează secvenţele de pseudo-zgomot (pseudoaleatoare) PN.
Secvenţele PN utilizate pot fi reprezentate în cod binar unipolar sau în cod
binar bipolar, [VIT].
In ultimii 15 ani, CDMA a inregistrat un ritm rapid de crestere, devenind o tehnologie
extrem de sofisticata. Derivata initial din nevoia de securitate a comunicatiilor, CDMA a fost
dezvoltata comercial incepand cu mijlocul anilor 1980 de catre una din cele mai avansate
companii de telecomunicatii din lume, Qualcomm Inc., cu sediul in San Diego, California.
CDMA este acronimul de la Code Division Multiple Acces si este una dintre asa numitele
tehnologii cu "spectru dispersat" (spread spectrum), un grup de tehnici digitale de comunicatie
bazate pe folosirea undelor electromagnetice intr-un spectru de lungime de unda mult mai mare
decat ar fi necesar semnalului original. Aceasta ultima caracteristica permite aplicatii care au
nevoie de largimi de banda mari - precum Internetul de mare viteza - si reduce interferentele si
zgomotul. Mesajele sunt divizate in pachete, fiecarui pachet fiindu-i atribuit un anumit cod.
Mesajul este transmis, apoi decodat si reasamblat la receptor. Exista peste 4.4 mii de miliarde de
combinatii posibile (coduri). Sistemul este responsabil nu doar pentru primele doua cuvinte din
numele CDMA, ci si pentru caracteristicile exceptionale de securitate ale tehnologiei. Caracterul
de banda larga al CDMA face si mai dificila spargerea barierelor de securitate.
Celelalte doua cuvinte din CDMA accentueaza o alta trasatura importanta a acestei
tehnologii. Ca si alte multe tehnologii de comunicatii, CDMA permite un numar mare de
utilizatori sa foloseasca aceeasi gama limitata de canale radio. Totusi spre deosebire de alte
tehnologii de acces multiplu - TDMA (in care nimeni nu poate accesa canalul / intervalul de
timp, pana cand apelul respectiv fie sa terminat, fie a fost mutat pe alt canal), CDMA are cu totul
alta abordare. Utilizatorul nu este diferentiat printr-o frecventa separata sau printr-un anumit
canal/interval de timp, ci de un cod digital unic (asa numitul pseudo-Random Code Sequence)
comun telefonului mobil si statiei de baza. Toti utilizatorii folosesc simultan acelasi segment al
spectrului radio. Diversele mesaje nu se amesteca, intrucat fiecare pachet de date are atasat
propriul cod, asemenea unei amprente. Acest mod de utilizare al spectrului radio aduce doua
mari avantaje tehnologiei CDMA. Unul este eficienta spectrala foarte ridicata, care duce la
capacitati de aproape 10 ori mai mari comparativ cu tehnologiile analogice si de 4-5 ori
comparativ cu TDMA. Celalalt este legat de puterea redusa necesara transmitatorului, cu efecte
imediate precum durata de viata mai lunga pentru baterie sau timp de convorbire mai lung,
precum si telefoane mai compacte mai usoare.
In Romania reteaua digitala CDMA opereaza in banda 450Mhz. Avand aceasta frecventa
o statie acopera teoretic o arie de 4 si respectiv de 16 ori mai mare decat statiile care opereaza in
benzile de frecventa de 900MHz, respectiv 1800 MHz. Cu alte cuvinte reteaua necesita de 4, si
respectiv 16 ori mai putine statii, ceea ce reduce considerabil costurile de operare. In plus
tehnologia CDMA foloseste transmisiuni de date in mod pachetizat (HSPSD), iar consumatorul
este taxat exact pentru cantitatea de informatii transferata, si nu pentru timpul petrecut in retea.
Acesti doi factori se combina pentru a permite operatorului sa ofere acoperire superioara si
calitate deosebita serviciilor la un pret accesibil.
Aceasta tehnica a fost denumita si acces multiplu cu spectru distribuit (SSMA). In cadrul
tehnicilor cu spectrul distribuit, semnalul transmis este plasat pe un domeniu larg de frecventa, in
realitate mult mai larg decat latimea de banda minima necesara pentru a transmite informatiile.
De fapt, cu tehnica CDMA, fiecarui utilizator din sistem i se asigneaza un set unic de forme de
unda timp-frecventa care este guvernat de un cod unic pseudoaleator al utilizatorului. Astfel,
fiecare utilizator poate accesa domeniul timp-frecventa, in orice moment, intr-o maniera unica, in
concordanta cu codul sau unic si propriu (fig. d). Aceste coduri de utilizator au fost astfel
proiectate incat valorile pentru intercorelatii sunt mentinute la un nivel scazut iar interferenta
interutilizatori este mentinuta la un nivel scazut si acceptabil. Exista diferite moduri prin care
utilizatorul poate exploata domeniul timp-frecventa, si aceasta depinde de metoda de spectru
distribuit utilizata de tehnica CDMA. Tehnicile posibile de spectru distribuit sunt prezentate in
literatura si pot fi rezumate astfel:
(a) Secventa directa(DS). Aceasta este cunoscuta ca pseudo-zgomot (PN), caz in care
purtatoarea este modulata de catre o secventa de cod digital a carei rata de bit (se refera la o rata
de "cip" pentru a putea face o distinctie) este mult mai mare decat latimea de banda a semnalului
de informatie. In forma sa cea mai simpla, purtatoarea este comutata intre doua faze, la 180 º, in
functie de frecventa codului binar (forma binara pseudoaleatoare). Receptorul urmareste
inversarile de faza pseudoaleatoare folosind o replica memorata a secventei de cod.
(b) Salt de frecventa (FH). In cadrul acestei tehnici, frecventele purtatoare, ale
emitatorului si ale receptorului, sunt schimbate la intervale regulate. Aceasta schimbare de
frecventa este dictata de o secventa de cod care determina ordinea utilizarii frecventei. De fapt,
nu este nimic mai mult decat FSK, cu exceptia faptului ca setul de frecvente ales este mult largit.
Este convenabil sa clasificam sistemele FH ca fiind rapide sau lente. In cazul saltului de
frecventa rapid (FFH), viteza de salt depaseste in mod semnificativ viteza informatiei. In cazul
saltului de frecventa lent (SFH), viteza de salt este comparabila cu sau este chiar mai mica decat
viteza informatiei.
(c) Salt in domeniul timpului(TH). In cadrul acestei tehnici, o secventa de cod dicteaza
temporizarea transmisiei. Secventa timpilor de transmisie este memorata in receptor si este
folosita pentru urmarirea transmisiei, iar in rest se ignora canalul. Saltul in domeniul timpului nu
si-a gasit aplicatii largi, cu exceptia sectorului militar.
(d) "Ciripit" sau impuls FM. In cadrul acestei abordari, frecventa purtatoare a unui
impuls transmis este variata continuu (sau baleiata) pe o banda larga in decursul unei perioade de
timp.
 CONCLUZII

a) Avantaje CDMA

Inventarea tehnicilor cu spectru împrăştiat pentru sistemele de comunicaţii,

tehnici care au o bună rezistenţă la interferențe şi probabilitate mică de interceptare, a
condus la ideea accesului multiplu cu diviziune în cod. Astfel semnalul de informaţie
care este de bandă îngustă este lărgit cu ajutorul unei secvenţe de împrăştiere. La
receptor datele sunt refăcute (comprimate) prin corelare cu secvenţa de cod alocată
fiecăruia. Deci, pentru a detecta corespunzător mesajul care îi este adresat, receptorul
respectiv trebuie să cunoască secvenţa de cod folosită la emisie şi de asemenea să fie
sincronizat cu aceasta.
Sistemele CDMA nu au un număr fix de utilizatori. Capacitatea sistemului
depinde de calitatea legăturilor existente. Însă nivelul zgomotului recepţionat creşte cu
numărul utilizatorilor conducând astfel la descreşterea calităţii legăturilor curente.
Creşterea numărului de canale face ca performanţele să se degradeze în aceeaşi
măsură pentru toţi utilizatorii.
Avantajele CDMA:
a) Protectie la interferentele intentionate si neintentionate de banda ingusta.
b) Protectie la fading-ul care se produce datorita diversitatii inerente a frecventelor
caracteristice pentru FH/CDMA.
c) Orice utilizator poate accesa sistemul in orice moment fara a astepta un canal liber.
d) Nu exista nici o limitare stringenta in ceea ce priveste utilizatorii activi simultan. In
cazul in care numarul utilizatorilor activi creste peste valoarea luata in considerare, rezultatul va
fi o degradare a performantelor pentru toti utilizatorii mai degraba decat o interzicere a accesului.
e) Deoarece fiecare utilizator pastreaza setul sau unic de semnal in mod permanent, nu
exista nici o comutare de canal sau schimbari de adresa, chiar daca utilizatorul se muta din cadrul
unei celule in alta.
f) Serviciile de necesitate pot fi integrate in sistem - chiar si in cazul supraincarcarii
sistemului - fara a se asigna un canal anume sau interzicand accesul altor utilizatori la sistem.
g) Coexistenta in cadrul aceleiasi benzi de frecventa, cum ar fi cazul sistemelor
conventionale cu banda ingusta, este posibila daca nu este solicitata capacitatea globala a
sistemelor CDMA.
h) Securitatea convorbirii (permite o codare eficienta impotriva ascultatorilor ocazionali,
deoarece fiecarui utilizator potential ii este asignat un cod unic) - operand pe baza a aproximativ
4,4 mii de miliarde de coduri, tehnologia CDMA elimina teoretic interceptarea, clonarea sau
orice alt tip de frauda. Aceasta caracteristica importanta a sistemului cat si accesul securizat la
Internet face posibila operarea de tranzactii bancare sau de alta natura direct de pe telefonul
mobil si in conditii de securitate maxima. Se pot trimite prin intermediul telefonului documente
folosind serviciul de fax sau e-mail, fara risc.
i) Nu exista nici un interes industrial care sa complice standardizarea.
j) Calitate deosebita a sunetului si a convorbirii - tehnologia CDMA elimina zgomotele
de fond, convorbirile suprapuse si interferentele, oferind o calitate exceptionala a sunetului,
respectiv eliminarea intreruperilor convorbirilor si a apelurilor nepreluate. Atat zgomotele de
fond electronice (cele generate de computere, statii de radio-TV etc.), cat si cele acustice sunt
eliminate prin folosirea unui filtru care corespunde frecventelor obisnuite ale vocii umane.
Datorita acestei metode, zgomotele de fond ai interferentele sunt excluse din convorbiri.
k) Transmisiuni de date de 153,6kbps - retelele CDMA 2000 includ protocoale IP
standard pentru pachete de date in mod pachetizat (HSPSD) la viteze foarte mari (153,6kbps).
Toate terminalele folosite au incorporate din constructie un modem de mare viteza si un browser
pentru Internet (Microsoft Mobile Explorer 3.0), ceea ce le ofera capacitatea de a accesa servicii
Internet. De asemenea, terminalul suporta rularea de aplicatii client in regim securizat
(SSL/HTTPS), prin intermediul browser-ului.
l) Mai putine apeluri intrerupte - metoda "soft handoff" de transfer al convorbirilor intre
celule, specifica tehnologiei CDMA, minimizeaza riscul perturbarii convorbirilor sau al
intreruperii sesiunilor pentru transfer de date. In reteaua CDMA un apel poate fi preluat de mai
multe antene in acelasi timp, spre deosebire de alte tehnologii, in care utilizatorul este deconectat
de la o antena inainte de a fi preluat de urmatoarea.
m) Timp de convorbire mai mare si viata indelungata pentru baterie - atunci cand se
efectueaza un apel sistemul CDMA se asigura ca fiecare telefon mobil emite la puterea minima
necesara pentru o transmisie de calitate.
n) Capacitate mai mare a retelei - tehnologia CDMA ofera cea mai mare capacitate
utilizatorilor prin folosirea simultana a acelorasi benzi de frecventa. Prin folosirea tehnologiei cu
spectru imprastiat, CDMA are o capacitate de 10-20 de ori mai mare decat echipamentele
analogice si de 4-5 ori mai mare decat alte sisteme digitale.
Dezavantajele CDMA:
a) Este necesar un hardware complex si costisitor. Acest lucru se datoreaza necesitatii
unui sintetizator rapid de salt de frecventa, unei voci digitizate, unor procesoare rapide etc.
b) Este esential un control dinamic al puterii emitatorului mobil in sensul minimizarii
efectului aproape-departe.
c) Nu este posibila o detectie coerenta completa in cazul unei vecinatati a mobilului
afectata de fading. Mai mult chiar, este necesara sincronizarea la nivel de "cip" ceea ce este
foarte dificil de realizat.
 LISTĂ ACRONIME UTILIZATE ÎN LUCRARE

GEO – Geostationary Earth Orbit = orbită geostaționară

LEO - Low Earth Orbit) = orbită la înălțime mică
MEO - Medium Earth Orbit; = orbită la înălțime medie
ICO – Intermediate Circular Orbit = orbită circulară la înălțime intermediară
HEO - Highly Inclined Elliptical Orbit = orbită eliptică la înălțime mare
RF – Radio Frequency = radio frecvență
FTB = filtru trece bandă
LNA – Low Noise Amplifier = amplificatorul cu zgomot redus
SF = schimbătorul de frecvenţă
OL = oscilator local
ARF = amplificatoare de RF
ARFP = amplificatoare de RF de putere
TT&C - Traking, Telemetry & Command = sistem de urmărire, telemetrie şi comandă
MCPC – Multiple Channels Per Carrier) = canale multiple pe purtătoare
SCPC – Single Channel Per Carrier) = un singur canal pe purtătoare
FDM – Frequency-Division Multiplexing = multiplexare cu diviziune în frecvență
TDM – Time-Division Multiplexing= multiplexare cu diviziune în timp
FM – frequency modulation = modulație în frecvenţă
PSK – Phase-Shift Keying = modulație de fază
MIC – modulația impulsurilor în cod
PN – pseudo-noise = zgomot pseudo-aleator
FH – frequency hopping = salt de frecvență
TM – time hopping = salt în timp
TDD – Time-division duplexing – duplex cu diviziune în timp
FDD – Frequency-division duplexing – duplex cu diviziune în frecvenţă
BPSK – Binary phase-shift keying – modulaţie cu deplasare binară de fază
FDM – frequency-division multiplexing – multiplexare cu divizare în frecvenţă
FDMA – Frequency Division Multiple Access – acces multiplu cu divizare în frecvenţă
TDMA – Time division multiple access – acces multiplu cu diviziune în timp
CDMA – Code division multiple access – acces multiplu cu diviziune în c
BIBLIOGRAFIE

S. Halunga-Fratu, O. Fratu, D. N. Vizireanu, „Sisteme de comunicaţie cu acces multiplu cu

diviziune în cod (CDMA) – Noţiuni fundamentale. Tehnici de codare”, ETF Bucureşti, 2000
Public Safety Radio Frequency Spectrum: A Comparison of Multiple Access
Techniques, Nov. 2001, www.pswn.gov/admin/librarydocs9/
SIAR_Multiple_Access_Techniques.pdf
Giovanni Santella, Roberto De Martino, Enrico Russo - The european satellite
Telecommunications Regulatory framework for broadband Communications

Documentaţii STS – Direcţia Radiocomunicaţii

INTERNET – articole şi publicaţii despre sistemele de comunicații prin satelit
[AUV] J. Auvray, „Systemes electroniques – Les Techniques de Multiplexage”,
www.ist.jussieu.fr/∼auvray/CSE024-multiplexage.pdf
[AYD] N. Aydin, „ Communication Protocols for IDEAS”, nov. 2001,
www.see.ed.ac.uk/∼SLIg/naydin/rapideas.pdf
[BAN] S. V. Bana, P. Varaiya, „Space Division Multiple Acces (SDMA) for
Robust Ad hoc Vehicle Communication Networks”, The IEEE Fourth International
Conference On Intelligent Transportation Systems, paleale.eecs.berkeley.edu
[BER] O. Berder, C. Bouder, G. Burel, „Identification of Frequency Hopping
Communi-cations”, published by World Scientific Press, 2000, pp. 259-264
[BLA] C. A. Blanis, J. T. Aberle, „Smart Antennas For Future Reconfigurable
Wireless Communication Networks”, Telecommunications Research Center
Annual Report, oct.1999 – april 2000
[BRU] F. Bruyère, „Le multiplexage en longueur d'onde dans les réseaux
métropolitains”, Revue des Télécommunications d'Alcatel-1er trimestre 2002
[CHA] R. Chauhan, “Principles of Spread Spectrum Communication”,
www.geocites.com
[CHE] Chi-Chung Chen, K. Yao, E. Biglieri, “Optimal Spread Spectrum Sequences
– Construnted From Gold Codes”, 2000, www.ee.ucla.edu
[COP] M. Cooper, M. Goldburg „Intelligent Antennas: Spatial Division Multiple
Access”, Annual Review of Communications, pp 999-1002, 1996