Modulul 7

Masurarea marimilor electrice pasive

MASURAREA MARIMILOR ELECTRICE

PASIVE

Subiecte
7.1. Masurarea frecventei
7.2. Masurarea perioadei
7.3. Masurarea impedantelor
7.3.1. Ohmmetre
7.3.2. Punti de curent alternativ
7.3.3. Punti de curent continuu

Evaluare: 1. Raspunsuri la întrebarile si problemele finale

2. Discutie pe tema: “Numaratoare universale”

7.1. Masurarea frecventei

Dintre toate marimile ce se masoara în prezent, cea mai mare
precizie de masurare este obtinuta la masurarea frecventei si timpului,
erorile de determinare a frecventei putând atinge 10-14. De remarcat ca
în aceste domenii de masurare se asigura cele mai mari precizii si
pentru mijloacele de masurare ce constituie bunuri de larg consum, un
ceas electronic putând asigura erori tolerate de ordinul 1 p.p.m.1

Pentru masurarea frecventei pot fi folosite:

a) metode analogice, care constau în calibrarea în durata si
amplitudine a semnalului a carui frecventa se masoara urmata de
medierea acestuia, valoarea medie fiind proportionala cu frecventa;
b) metode de rezonanta , ce folosesc punti de curent alternativ
pentru care conditia de echilibru este dependenta de frecventa;
c) metode numerice.

Schema de principiu a unui frecventmetru numeric este

prezentata în figura 7.1. Semnalul x(t) a carui frecventa f x se masoara,
este aplicat unui circuit formator de impulsuri FI, care are rolul de a
genera câte un impuls pentru fiecare perioada T 0 a semnalului. Pentru
ca tensiunea de zgomot sa aiba un efect minim asupra semnalului, în
compunerea formatorului de impulsuri se afla un trigger Schmidt,
caracterizat prin cele doua praguri de basculare: nivel superior si nivel
inferior.

Baza de timp a frecventmetrului se compune dintr-un

oscilatorul etalon, OE realizat cu cristal de cuart, care are frecventa de
oscilatie, de obicei de 107 Hz; masurarea frecventei presupune
numararea impulsurilor corespunzatoare perioadei semnalului
necunoscut într-un interval de timp dat T=10; 1; 0,1 sau 0,01 secunde.

1
1 p.p.m. = 10-6 – parti per milion

95
 Modulul 7
Masurarea marimilor electrice pasive

Pentru a obtine aceste intervale de timp, frecventa semnalului produs

de oscilatorul etalon este divizata de catre un divizor de frecventa, DF.

s(t) FI SI N AF

OE DF

Fig.7.1. Schema de principiu a unui frecventmetru numeric.

Cele doua semnale provenite de la iesirea formatorului de

impulsuri si a divizorului de frecventa sunt aplicate unui circuit SI care
va lasa sa treaca spre numaratorul N un numar N x de impulsuri. Se
poate scr ie:

T
Nx = = T ⋅ fx . (7.1)
Tx

Din relatia (7.1) rezulta ca numarul de impulsuri înscris în

numarator va fi proportional cu frecventa necunoscuta. Eroarea de
masurare a frecventei depinde de stabilitatea intervalului de timp T,
deci de stabilit atea oscilatorului etalon, precum si de o eroare de
masurare de ± 1 impuls, eroare datorata dependentei aleatorii
(necorelarii) între perioada semnalului si perioada oscilatorului etalon.
Rezulta o eroare absoluta de masurare a frecventei:

∆ N = ∆T ⋅ f x ± 1 ,

de unde se poate obtine eroarea relativa de masurare:

∆N ∆T 1 1
δ= = ± = δ OE ± (7.2)
Nx T T ⋅ fx Nx

unde δ OE este eroarea relativa de determinare a frecventei etalon si

este de ordinul 10-6...10-7.

Din relatia (7.2) rezulta ca numarul de impulsuri din numarator

trebuie sa fie cât mai mare pentru ca eroarea relativa de masurare sa fie
cât mai mica. Acest deziderat poate fi realizat prin cresterea timpului
de masurare, solutie nu întodeauna acceptata tehnic. De exemplu, daca
timpul de masurare este T=1s, la masurarea frecventei retelei f0=50 Hz
se va obtine N = 50±1, rezultând o eroare de ±2 %; în cazul în care
timpul de masurare creste la T=10s, se obtine N = 500±1, eroarea de
masurare devenind ±0,2%.

96
 Modulul 7
Masurarea marimilor electrice pasive

Daca în schema 7.1 se înlocuieste oscilatorul etalon cu o alta

sursa de semnal cu frecventa f y aplicata de la un formator de impulsuri,
se obtine un dispozitiv ce permite masurarea raportului a doua
frecvente. Într-adevar, daca r este raportul de divizare a frecventei,
relatia (7.1) devine:

fx
N0 = r. (7.3)
fy

Pentru ca erorile sa fie cât mai mici este necesar ca f x>> fy.
Erori suplimentare apar si în cazul în care peste semnalele utile se
suprapun perturbatii care sunt mai mari decât diferenta dintre nivelurile
superior si inferior ale triggerului Schmidt.

Explicati grafic cum creste imunitatea la perturbatii în cazul

folosirii detectiei cu doua praguri.
Din ce cauza eroarea de numarare este ±1?
Cum trebuie modificata schema frecventmetrului pentru a
permite masurarea diferentei a doua frecvente? Ce conditii se
impun frecventelor si respectiv, diferentei acestora, pentru ca
eroarea de masurare sa fie redusa?

7.2. Masurarea perioadei

Masurarea numerica a perioadei unui semnal se poate realiza
cu ajutorul unei scheme asemanatoare cu schema frecventmetrului
numeric la care se schimba între ele pozitiile oscilatorului etalon cu a
sursei de semnal (figura 7.2).

s(t)
FI SI N AF

OE

Fig.7.2. Masurarea numerica a perioadei.

Formatorul de impulsuri, FI genereaza câte un impuls pentru

fiecare perioada T 0 a semnalului x(t), rezultând ca poarta SI este
deschisa pe durata unei perioade, permitând trecerea impulsurilor date
de oscilatorul etalon spre numaratorul N.

Daca Nx este numarul continut în numaratorul N, corespunzator

trecerii impulsurilor cu frecventa f e generate de oscilatorul etalon în
perioada T0 a semnalului, se poate scrie:

97
 Modulul 7
Masurarea marimilor electrice pasive

N x = T0 ⋅ f e . (7.4)

Deorece în cadrul for matorului de impulsuri nu se foloseste, de

aceasta data un trigger Schmidt, ci doar un detector de nivel, rezulta ca
tensiunile perturbatoare pot produce erori suplimentare, numite erori
de basculare, δ basc; eroarea de masurare a perioadei va avea expresia :

1
δ = δT 0 + + δ basc . (7.5)
Nx

Din relatia (7.4) rezulta ca pentru a se obtine erori de masurare

reduse este necesar ca frecventa oscilatorului etalon si perioada
semnalului necunoscut sa fie cât mai mari. De exemplu, pentru un
semnal cu frecventa de 50Hz (T0=20ms), daca frecventa oscilatorului
etalon este de 1MHz, se obtin N=20000±1 impulsuri; prin urmare, la
frecvente joase este mai convenabila masurarea numerica a perioadei
decât a frecventei deoarece asigura precizii mai mari. Frecventa
semnalului care se masoara cu aceeasi eroa re ca si perioada sa se
numeste frecventa critica.

Având în vedere faptul ca la masurarea frecventei si perioadei

în schema bloc se folosesc aproximativ aceleasi blocuri componente,
în practica se realizeaza numaratoarele numerice care, pe lânga cele
doua functii, permit si masurarea raportului frecventelor sau
perioadelor, a diferentei acestora etc.

Aplicatie
Un numarator universal contine un oscilator etalon de 10 MHz, cu
o stabilitate de 10 -7 si o baza de timp ce furnizeaza intervale de
timp de 0,1-1 si 10 s.
a. Sa se determine, pentru cele trei domenii ale bazei de timp,
eroarea de masurare a unei frecvente de 2 kHz.
b. Care este eroarea de masurare a perioadei daca raportul semnal
/zgomot este de 40dB?
c. Sa se determine frecventele critice.
Solutie: a. Eroarea de determinare a frecventei se calculeaza cu
expresia (7.2):
1
δ f 1 = 10 −6 ⋅ 10 2 + ⋅ 100 = ±0,5%
200
1
δ f 2 = 10 −6 ⋅ 10 2 + ⋅ 100 = ±0,05 %
2000
1
δ f 1 = 10 −6 ⋅ 10 2 + ⋅ 100 = ± 0,0051 %
20000
b. Pentru a se obtine precizii superioare, la masurarea perioadei se
considera punctele de trecere prin zero.

98
 Modulul 7
Masurarea marimilor electrice pasive

Aplicatie - continuare
Presupunând ca semnalul de masurat este sinusoidal (Usinωt)
si aproximând functia sin, la trecerea prin zero, cu o dreapta, rezulta
ca o tensiune de zgomot cu amplitudinea Uzg poate sa produca, în
situatia cea mai dezavantajoasa, o decalare a momentului de trecere
prin zero cu:
2π
U zg = ∆T.
T
Deoarece într-o perioada aceasta eroare poate sa apara de doua ori,
rezulta ca eroarea de basculare va fi:
2 ∆T 1 U zg 1
40
−
δ basc = = ⋅ = ⋅ 10 20 = 0,3 %.
T π U π
Rezulta ca eroarea de masurare a perioadei va fi:
1
δ T = 10 − 6 ⋅ 10 2 + ⋅ 100 = ±0 ,3201 %.
5000
d. Frecventa critica se determina cu relatia:
f0
f cr = ,
TB T T0
de unde rezulta: f cr1= 10kHz; f cr 2= 3,3kHz; f cr3= 1kHz.

7.3. Masurarea impedantelor

Impedanta este o caracteristica a elementelor de circuit electric
care permite determinarea raspunsului circuitelor în curent alternativ.
În complex, impedanta se exprima prin relatia:

Z = R + jX , (7.6)

unde: R reprezinta rezistenta electrica si caracterizeza elementul de

circuit în ceea ce priveste puterea activa disipata (pierderile), X –
reactanta electrica si caracterizeza elementul de circuit în ceea ce
priveste puterea reactiva (energia acumulata în câmp electric sau
magnetic), iar j = − 1 . Daca rezistenta electrica este întotdeauna
pozitiva, reactanta poate fi pozitiva, în cazul inductivitatilor sau
negativa, în cazul capacitatilor.

Inversul impedantei îl reprezinta admitanta electrica:

1
Y= = G + jB , (7.7)
Z
unde: G reprezinta conductanta electrica, iar B - susceptanta electrica.

Masurarea elementelor de circuit se poate face în curent

continuu – când se determina numai rezistenta (conductanta) electrica

99
 Modulul 7
Masurarea marimilor electrice pasive

– sau în curent alternativ, când pot fi determinate ambele componente

ale impedantei (admitantei).

Sa se stabileasca relatiile de legatura dintre parametrii

impedantei si parametrii admitantei.
Cum se defineste factorul de calitate al unui element de
circuit si c are este semnificatia acestuia?

7.3.1. Ohmmetre
Principiul de functionare al ohmmetrelor deriva din metodele
volt-ampermetrice de masurare a rezistentelor, metode ce au la baza
legea lui Ohm. Ideea de baza la constructia ohmmetrelor consta în
faptul ca pentru unele elemente galvanice, cum sunt bateriile de tip
Leclanche, tensiunea electromotoare ramâne aproximativ constanta,
consumul si respectiv, îmbatrânirea bateriei conducând, în special, la
cresterea rezistentei interioare.

Dupa modul de conectare al sursei de tensiune, al

ampermetrului si al rezistentei necunoscute, ohmmetrele pot fi; serie
sau paralel.

Rv A, Ra

Ex , r i
Rx

Fig.7.3. Ohmmetrul serie.

a) Ohmmetrul serie are schema din figura 7.3, în care rezistenta

variabila R v are rolul de a compensa eventualele modificari ale
rezistentei interne a sursei de alimentare ri sau rezistenta cablurilor de
legatura. Pe baza schemei se poate scrie:

E
Ix = . (7.8)
ri + R v + R a + R x

Din relatia (7.8) se observa ca pentru R x = 0 Ω curentul din

circuit are valoarea maxima si trebuie sa fie egala cu valoarea
nominala a curentului dispozitivului (relatie ce foloseste si la
calibrarea ohmmetrului), iar pentru Rx = ∞ Ω curentul prin dispozitiv
devine nul; o valoare importanta, care indica domeniul de masurare, o
reprezinta valoarea rezistentei masurate la mijlocul scarii gradate si

100
 Modulul 7
Masurarea marimilor electrice pasive

care este egala cu rezistenta vazuta dinspre exterior la bornele

ohmmetrului.

Rv

Ex , r i A, Ra Rx

Fig.7.4. Ohmmetrul paralel.

b) Ohmmetrul paralel are schema din figura 7.4, în care
rezistenta variabila are acelasi rol ca în schema precedenta. Pe baza
schemei se poate scrie:

E Rx
Ix = ⋅ . (7.9)
ri + Rv + R a R x Ra + R x

Se observa ca în acest caz rezistenta necunoscuta joaca rolul

unui sunt pentru instrumentul de masurat, rezultând ca 0 Ω va fi la
începutul scarii gradate, iar ∞ Ω la sfârsitul scarii gradate; si în acest
caz, o valoare importanta, care indica domeniul de masurare, o
reprezinta valoarea rezistentei masurate la mijlocul scarii gradate si
care este egala cu rezistenta vazuta dinspre exterior la bornele
ohmmetrului.

În practica se prefera folosirea ohmmetrelor serie deoarece

daca nu se masoara, nu se consuma energie de la sursa de alimentare.

Explicati din ce cauza clasa de precizie pentru ohmmetre se

defineste prin raportarea erorii absolute, considerata în
unitati de lungime, la lungimea scarii gradate.
În ce zona a scarii ohmmetrului se recomanda sa se
efectueze citirea pentru ca eroarea de masurare sa fie cât
mai mica?
Ce conditii trebuie sa îndeplineasca un ohmmetru pentru a
putea masura rezistente foarte mari? Dar foarte mici?
Indicati o solutie pentru ohmmetrul serie pentru a avea mai
multe domenii de masurare.

101
 Modulul 7
Masurarea marimilor electrice pasive

7.3.2. Punti de curent alternativ

Pentru a deduce conditia de echilibru a unei punti electrice se
considera o schema de masurare prin comparatie a doua tensiuni, ca în
figura 7.5.

Z1 Z3

E1 E2
IN
Z2
Z4

Fig. 7.5. Schema de masurare prin comparatie a doua tensiuni.

Caderea de tensiune la bornele indicatorului de nul, considerat

cu impendanta de intrare infinta, este:

Z2 Z4
U AB = E1 − E2 . (7.10)
Z1 + Z2 Z3 + Z4

Fiind o metoda de comparatie, care poate fi si metoda de nul,

schema permite obtinerea unei precizii ridicate. Daca în locul celor
doua surse se foloseste o singura sursa, se obtine schema unei punti
electrice (figura 7.6) formata din patru impedante.
A

Z1 Z3

C
D
IN

Z4
Z2

B
U

Fig. 7.6. Schema unei punti electrice.

Puntea are doua diagonale: diagonala CD, la care se conecteaza

sursa de alimentare U, se numeste diagonala de alimentare, iar

102
 Modulul 7
Masurarea marimilor electrice pasive

diagonala AB, în care se conecteaza indicatorul de nul IN, se numeste

diagonala de masurare.

Tensiunea de dezechilibru ce apare în diagonala de masurare se

obtine din relatia:

Z2 Z4 Z2 Z 3 − Z1Z 4
U AB = E ( − ) = E( ). (7.11)
Z1 + Z2 Z 3 + Z4 ( Z 1 + Z 2 )(Z 3 + Z 4 )

La echilibru U AB = 0, de unde rezulta:

Z2 Z 3 − Z1Z 4 = 0 , (7.12)

relatie independenta de tensiunea de alimentare, în care intervin numai

impedantele din punte; rezulta ca, daca una dintre impedante este
necunoscuta, ea poate fi determinata în functie de celelalte impedante
(cunoscute) din punte, din conditia ce rezulta de la echilibru. În
practica, puntea se foloseste la masurarea impedantelor necunoscute
folosind, de obicei, o impedanta dintr-un brat al puntii reglabila, cu
ajutorul careia se realizeaza echilibrarea.

Daca se presupune ca impedanta necunoscuta este Zx=Z 1, si se

alege Z 3 ca referinta, se poate scrie:

Z2
Zx = ⋅ Z3 . (7.13)
Z4

Puntea obtinuta pe baza relatiei (7.13) se numeste punte de

raport. Daca Z2 si Z 4 sunt rezistente pure, pentru ca în conditia de
echilibru sa nu apara si frecventa tensiunii de alimentare, este necesar
ca Zx si Z 3 sa fie de acelasi tip (ambele inductive sau ambele
capacitive).

Daca se alege impedanta Z4 ca referinta, din relatia (7.13) se

obtine:

1
Z x = Z 2 ⋅ Z3 , (7.14)
Z4

relatie ce reprezinta conditia de echilibru pentru puntea de produs;

daca impedantele Z 2 si Z3 sunt rezistente pure, pentru ca echilibrul sa
nu depinda de frecventa, este necesar ca Z x si Z 4 sa fie impedante de
natura diferita (una inductiva si cealalta capacitiva).

De remarcat faptul ca relatia corespunzatoare conditiei de

echilibru nu se schimba daca se inverseaza între ele cele doua
diagonale ale puntii.

103
 Modulul 7
Masurarea marimilor electrice pasive

Impedantele complexe Z i, pot fi exprimate în forma:

Z i ( jω) =| Z i | e jϕ i = Ri + jX i , (7.15)

de unde rezulta ca expresia (7.13) poate fi scrisa în forma:

| Z 1 | e j ϕ1 ⋅ | Z 4 | e jϕ 4 =| Z 2 | e jϕ 2 ⋅ | Z 3 | e jϕ 3 (7.16.a)
sau:
( R1 + jX1 )( R4 + jX 4 ) = ( R2 + jX 2 )( R3 + jX 3 ) . (7.16.b)

Pentru ca cele doua relatii complexe sa fie îndeplinite este

necesar ca:

| Z 1 | ⋅ | Z 4 |=| Z 2 | ⋅ | Z 3 |
 (7.17)
ϕ 1 + ϕ 4 = ϕ 2 + ϕ 3
sau:
 R1 R 4 − X 1 X 4 = R2 R 3 − X 2 X 3
 . (7.18)
 R1 X 4 + X 1 R4 = R 2 X 3 + X 2 R3

Întrucât trebuiesc îndeplinite practic doua conditii simultan,

rezulta ca pentru echilibrarea puntilo r de curent alternativ sunt
necesare doua elemente reglabile, de obicei, unul rezistiv si unul
reactiv (reglaj de amplitudine si faza). Alegerea elementelor reglabile
se face astfel încât sa se asigure o viteza de realizare a echilibrarii
maxima (se spune ca unghiul de convergenta al puntii sa fie π /2).

În general, puntile de raport si cele de produs prezentate

anterior necesita atât rezistente cât si condensatoare reglabile în limite
largi, ceea ce constituie un dezavantaj din punctul de vedere al
preciz iei si respectiv, al pretului de cost. Realizarea unor precizii
superioare la preturi de cost acceptabile este posibila utilizând punti cu
transformatoare, care provin din puntile de raport la care doua brate
alaturate au fost înlocuite cu doua bobine ce c onstituie secundarul unui
transformator (figura 7.7).
ZX
*
U2 IX
*
E ∼
* IN
U’2 IR

Ze
Fig. 7.7. Punte cu transformator.

104
 Modulul 7
Masurarea marimilor electrice pasive

La echilibru, trebuie sa avem IX=I R sau:

'
U2 U2
= . (7.19)
Zx Z2

Deoarece (U2/U2 ’)=(N 1/N2 ) rezulta ca:

N1
Zx = Z2 , (7.20)
N2

adica echilibrarea puntii se poate realiza prin modificarea raportului

numarului de spire (reglaj brut), respectiv a impedantei Z 2 (reglaj fin ).
Performante superioare pot fi obtinute daca si indicatorul de nul se
conecteaza în punte prin intermediul unui transformator suplimentar.

Pentru punti se pot defini sensibilitatea diferentiala S d si

sensibilitatea relativa S r, cu relatiile:

∆U BA
Sd = , (7.21)
∆Z 1

∆U BA / E
Sr = . (7.22)
∆Z 1 / Z 1

În expresiile de mai sus s-a considerat ca Z 1 este impedanta

variabila. Aceste sensibilitati se calculeaza în jurul punctului de
echilibru al puntii. Pentru masurarea marimilor neelectrice intereseaza
mai mult sensibilitatea relativa; daca se noteaza F=Z1/Z 2, efectuând
calculele în relatia (7.22) se obtine:

Z 1 ∆U BA Z 1 E ⋅ ∆Z 1 ⋅ Z 4 F
Sr = ⋅ = ⋅ = . (7.23)
E ∆Z 1 E ∆Z 1 ( Z1 + Z 3 ) (Z 2 + Z 4 ) (1 + F ) 2

S r

1/4

-1 +1 Re{F}

Fig. 7.8. Dependenta sensibilitatii relative în functie de frecventa.

Dependenta sensibilitatii relative în functie de F este

reprezentata în figura 7.8; din figura rezulta ca sensibilitatea maxima

105
 Modulul 7
Masurarea marimilor electrice pasive

se obtine pentru Re{F} = 1, adica Z 1=Z2 si este egala cu 1/4. Conditia

de mai sus implica de altfel egalitatea tuturor impedantelor din punte.
Pentru Re{F}= -1, sensibilitatea relativa a puntii tinde catre infinit;
acest caz este întâlnit la puntile de rezonanta pentru care conditia de
echilibru este dependenta si de frecventa.

Puntile de curent alternativ se folosesc în practica atât ca punti

echilibrate, cât si în regim neechilibrat, pentru masurarea impedantelor
sau, respectiv, a variatiilor de impedanta ; puntile neechilibrate se
folosesc, cu precadere, la masurarea electrica a marimilor neelectrice.

Indicatoarele de nul sunt voltmetre electronice; în unele

aplicatii, de obicei la puntile capacitive, se prefera si ampermetrele.
Pentru reducerea influentei perturbatiilor se folosesc voltmetre cu
proprietati selective. În multe aplicatii, pentru masurarea tensiunii de
dezechilibru a puntii se folosesc aparate de masurat cu detectoare
sincrone (sensibile la faza) care prezinta avantajul, pe lânga eliminarea
sau reducerea efectului perturbatiilor, si al indicarii sensului de variatie
a impedantelor din punte în raport cu valoarea corespunzatoare
echilibrului.

Aplicatie:
Se considera puntea Sauty având schema din figura 7.9, la care
echilibrul se obtine pentru R2=1kΩ; R 4=5kΩ; R 2=0,1kΩ si
C2=20nF. Sa se determine parametrii condensatorului masurat.
Solutie: Din conditia de echilibru rezulta ca se poate scrie:
 1   1 
 Rx +  ⋅ R4 =  R2 +  ⋅ R3 ,
 j ωC x   jω C2 
de unde rezulta:
R2R3 R4
Rx = = 20 Ω ; C x = C 2 = 100 nF.
R4 R3

Rx R3

Cx

∆U

C2

R4
R2

U
Fig.7.9. Puntea Sauty.

7.3.3. Punti de curent continuu

106
 Modulul 7
Masurarea marimilor electrice pasive

Daca toate impedantele din punte sunt înlocuite cu rezistente,

puntea poate fi alimentata si în curent continuu, obtinându-se puntea
de curent continuu (puntea Weatstone), reprezentata în figura 7.10; în
acest caz, ca indicator de nul se poate folosi si un galvanometru .
C

R1 R3

A B
IN
R2
R4
I
D
+ –
E
Fig. 7.10. Punte de curent continuu.

Tensiunea din diagonala de masurare a puntii este:

R1 R4 − R2 R3
U AB = E . (7.24.a)
( R1 + R 3 )( R2 + R4 )

Din conditia de echilibru a puntii, UAB= 0, rezulta:

R1 R4 = R2 R 3 , (7.24.b)

si deci, pentru echilibrarea acestei punti este necesar un singur

element reglabil.

Daca se presupune ca puntea este de sen sibilitatea maxima

(toate rezistentele sunt egale cu R) si se produce variatia rezistentei R1
cu ∆R, tensiunea de dezechilibru ce se obtine va fi:

∆R
U AB = E . (7.25)
2 ( 2 R + ∆R )

Daca expresia (7.25) se dezvolta în serie Taylor si se neglijeaza

termenii de ordin superior, se obtine:

∆R ∆R
U AB = E (1 − ). (7.26)
4R 2R

Pentru variatii relative (∆R/R )<1%, cu o neliniaritate mai mica

decât 0,5%, se poate scrie:

107
 Modulul 7
Masurarea marimilor electrice pasive

E ∆R
U AB ≈ ⋅ . (7.27)
4 R

În aceste conditii rezulta ca în diagonala de masurare se obtine

o tensiune de dezechilibru proportionala cu variatia relativa a
rezistentei. Îmbunatatirea liniaritatii puntii de c.c. este posibila prin:
a) alimentarea puntii de la o sursa de curent constant;
b) folosirea puntilor cu brate neegale;
Pentru unele aplicatii se pot folosi puntile active care au în
compunerea lor amplificatoare operationale..

În primul caz, pentru un curent I de alimentare a puntii,

tensiunea de dezechilibru este:

R1 R4 − R2 R 3
U AB = I . (7.28)
R1 + R2 + R3 + R4

Considerând de asemenea, puntea de sensibilitatea maxima, în

care R1 variaza cu ∆ R, se obtine:

R ⋅ ∆R
U AB = I . (7.29)
4R + ∆ R

Pentru variatii mici ale rezistentei R1 , dupa dezvoltarea în serie

Taylor si neglijarea termenilor de ordin superior, rezulta:

∆R ∆R
U AB = I (1 − ), (7.30)
4 4R

ceea ce conduce la o scadere a neliniaritatii de 2 ori în comparatie cu

cazul precedent.

În cazul puntii cu brate neegale, se va considera R1=R 2=R si

R 3=R4=kR. Procedând analog ca în cazurile precedente, se obtine:

k∆R  ∆R 
U AB = E 1− , (7.31)
(1 + k ) R  k (1 + k ) 
2 

de unde rezulta o scadere a neliniaritatii de (1+k ) ori, concomitent însa

cu o reducere în acelasi raport a sensibilitatii puntii.
La masurarea impedantelor cu ajutorul puntilor, ce parametri
ai indicatoarelor de nul prezinta importanta?
Din ce cauza la puntile de curent alternativ este necesara
reglarea a doua elemente independente pentru obtinerea
echilibrului?
De ce este de dorit ca în conditia de echilibru sa nu intervina
frecventa?
Ce importanta are liniaritatea puntilor în regim dezechilibrat?
De ce se prefera folosirea puntilor de sensibilitate maxima?

108
 Modulul 7
Masurarea marimilor electrice pasive

Rezumat
Masurarea numerica a frecventei si perioadei are la baza
stabilirera raportului a doua intervale de timp, dintre care
unul este un interval de timp etalon.

Întrucât principiul de masurare este acelasi, în practica se

folosescnumaratoare universale, la care, printr-o alegere
convenabila a schemei de masurare, se poate masura
frecventa, perioada, raportul a doua frecvente etc.

Impedanta electrica este o marime pasiva care poate fi pusa

în evidenta numai cu ajutorul unor surse suplimentare de
energie.

Metodele de masurare a impedantei au la baza fie metodele

voltampermetrice - mijlocul de masurare cel mai
reprezentativ fiind ohmmetrul -, fie proprietatile circuitelor
electrice, ca în cazul metodelor în punte, a Q-metrului etc.

Ohmmetrele se folosesc la masurarea rezistentelor electrice

si pot fi realizate în varianta serie sau paralel; scara este
neliniara, iar precizia de masurare este redusa.

Masurarea impedantelor cu ajutorul puntilor are la baza

proprietatea acestora de a putea fi aduse la echilibru, fapt
ce se poate constata masurând tensiunea sau curentul din
diagonala de masurare; la echilibru, între impedantele din
punte se stabileste relatia ca produsele impedantelor din
laturile opuse sunt egale , conditie independenta de sursa de
alimentare.

Puntile pot fi alimentate în curent continuu, când se pot

masura numai rezistentele sau în curent alternativ ; pentru
ultimul caz, schemele se aleg astfel încât în conditia de
echilibru sa nu intervina frecventa .

Pentru unele aplicatii, în special la masurarea electrica a

marimilor neelectrice, puntile se folosesc în regim
dezechilibrat, tensiunea de dezechilibru fiind proportionala
cu variatia unei impedante fata de valoarea acesteia la
echilibru; pentru obtinerea unei sensibilitati maxime este
necesar ca toate impedantele din punte sa fie egale.

Efectuarea echilibrarii puntilor de curent alternativ

presupune doua elemente reglabile independente, în timp
ce pentru puntile de curent continuu, este necesar numai un
element reglabil.

109
 Modulul 7
Masurarea marimilor electrice pasive

Întrebari si probleme
1. Ce definitii se folosesc pentru masurarea numerica a frecventei
si perioadei?
2. Daca s-ar corela faza secventei de masurare cu
frecventa/perioada ce se masoara, cât ar fi eroarea de
numarare?
3. Din ce cauza în formatorul de impulsuri pentru masurarea
perioadei exista un divizor de frecventa cu doi?
4. Cum poate fi folosit un circuit serie R, L , C pentru masurarea
frecventei? Dar pentru masurarea impedantelor (Q -metru)?
5. Demonstrati ca eroarea de masurare la ohmmetre este minima
la mijlocul scarii gradate.
6. Concepeti o schema de masurare numerica a rezistentei; de
cine depinde rezolutia si care este valoarea maxima a
rezistentei masurate?
7. De ce se doreste ca în conditia de echilibru a puntilor sa nu
intervina frecventa?
8. Pentru masurarea rezistentelor foarte mici se folosesc punti
speciale (puntea dubla); care sunt problemele ce apar la
masurarea rezistentelor foarte mici pentru puntea Weatstone?
9. Explicati convergenta puntilor cu ajutorul diagramei fazoriale.
10. Se considera puntea Maxwell-Wien cu schema din figura 7. 11
la care echilibrul se obtine pentru R2= 1 kΩ, R 3= 10 k Ω, R 4=
30 kΩ si C4= 25 nF. Sa se determine parametrii bobinei
masurate.

Lx, Rx R3

∆U
R4

R2 C4

Fig.7.11. Puntea Maxwell-Wien

TEMA: “Numaratoare universale”

- definirea frecventei si perioadei unui semnal
- elemente comune si specifice din schema bloc pentru
masurarea celor doua marimi
- erori comune si specifice la masurarea celor doua
marimi
- alte functii ale numaratoarelor universale

110