Modulul 4

Circuite electronice anologice folosite n aparatele electronice de masurat

CIRCUITE ELECTRONICE ANALOGICE FOLOSITE N APARATELE ELECTRONICE DE MASURAT

Subiecte 4.1. Generalitati 4.2. Amplificatoare de masurare 4.2.1. Caracteristici de baza ale amplificatoarelor 4.2.2. Rea ctia la amplificatoare 4.2.3. Amplificatorul operational 4.2.4. Conexiuni de baza ale amplificatorului operational 4.3. Filtre 4.4. Circuite de esantionare si memorare

Evaluare: 1. Raspunsuri la ntrebarile finale 2. Discutie pe tema: Caracteristici specifice ale amplificatoarelor de masurare

4.1. Generalitati
Folosirea circuitelor electronice ca blocuri componente ale aparatelor electronice de masurat creeaza o serie de avantaje n ceea ce prives te modalitatile de prelucrare a semnalelor, mbunatatirea performantelor si cresterea nivelului de precizie, n conditiile unei fiabilitati si sigurante n functionare ridicate si a unui pret de cost scazut. Extinderea gamei de masurare, n special spre valorile mici ale marimilor masurate, nu se poate concepe fara folosirea unor amplificatoare cu performante deosebite; cresterea preciziei de masurare presupune utilizarea unor circuite speciale care sa mbunatateasca raportul semnal- zgomot, ca de exemplu, filtrele sau detectia sincrona. Folosirea pe scara tot mai larga a sistemelor complexe de masurare, conducerea proceselor industriale asistata de calculator, nu poate fi conceputa fara utilizarea unor circuite electronice adecvate prin care sa se asigure interfatarea acestora n punctele de intrare si iesire, precum si prelucrarea optima a semnalelor.

39

Modulul 4
Circuite electronice anologice folosite n aparatele electronice de masurat

Avnd n vedere cele de mai sus, n continuare, vor fi prezentate principalele circuite electronice ce se folosesc n constructia aparatelor electronice de masurat.

4.2. Amplificatoare de masurare

Nivelul semnalelor electrice obtinute la iesirea traductoarelor si a circuitelor de masurare este de ordinul (10-2...10-12) W sau chiar mai mic, ceea ce face necesara amplificarea acestora pentru a putea fi folosite n procesul de masurare. Dispozitivul care realizeaza cresterea nivelului energetic al semnalului, fara a modifica forma sau structura acestuia se numeste amplificator. Principalul parametru al amplificatoarelor este amplificarea (sau cstigul) de finita ca raportul dintre marimea de iesire si marimea de intrare. Deoarece marimile de intrare/iesire pot fi tensiuni, curenti sau puteri rezulta ca se pot defini: amplificarea n tensiune, amplificarea n curent, amplificarea n putere, amplificatoare de transimpedan ta sau amplificatoare de transconductanta . n practica se foloseste, de obicei, amplificarea n tensiune, care n continuare, va fi numita amplificare . Daca tensiunea de intrare este U1, iar tensiunea de iesire este U2 , amplificarea va fi:

A=

U2 U sau A = 20 log 2 [dB]. U1 U1

(4.1)

Amplificarea este o caracteristica de transfer . Considernd marimile U 1 si U2 complexe, rezulta ca si amplificarea este o marime complexa, ceea ce se traduce, din punct de vedere electric, prin existenta unui defazaj n tre tensiunea de iesire si tensiunea de intrare. Exprimarea amplificarii n decibeli este avantajoasa la calculul amplificarii totale a unui set de amplificatoare legate n cascada, amplificarea totala fiind n acest caz, egala cu suma amplificarilor exprimate n dB. n functie de natura fiecarei aplicatii, de caracterul semnalului, de forma si nivelul perturbatiilor, se alege tipul amplificatorului, conditiile impuse amplificatoarelor de masurare fiind, n general, mai severe dect cele impuse altor tipuri de amplificatoare. Exemplificati cteva moduri de prelucrare a semnalelor n cazul proceselor de masurare. Cum se defineste amplificarea n putere n dB ? Din ce cauza se prefera amplificarea n tensiune si nu amplificarea n curent sau n putere ? Cum interpretati caracterul complex al amplificarii ?

40

Modulul 4
Circuite electronice anologice folosite n aparatele electronice de masurat

4.2.1. Caracteristici de baza ale amplificatoarelor

O prima caracteristica, pe baza careia se stabileste corespondenta ntre semnalul de intrare n amplificator si semnalul de iesire din amplificator, este caracteristica de transfer statica, care n cazul ideal este o dreapta ce trece prin origine (figura 4.1). n realitate, aceasta caracteristica nu este o dreapta, ci o curba, n cadrul careia se disting trei regiuni: - regiunea I-a, corespunzatoare nivelurilor mici ale semnalului de intrare, se caracterizeaza prin faptul ca tensiunea de iesire depinde foarte putin de tensiunea de intrare, valoarea ei fiind data n primul rnd de tensiunea de zgomot propriu a amplificatorului si tensiunea de deriva de zero (pentru amplificatoarele de curent continuu); Caract. Ue ideala Caract. reala Uemax

Uemin

Umax Ui Uimin I II Uimax III

Fig.4.1. Caracteristici statice ale amplificatorului de tensiune. - regiunea a II-a este o regiune utila de lucru a amplificatorului, pentru care exista o relatie de proportionalitate ntre tensiunea de iesire si tensiunea aplicata la intrare. Abaterea de la caracteristica ideala liniara se apreciaza cu ajutorul erorii de neliniaritate, e definita ca fiind raportul dintre abaterea maxima a tensiunii de iesire U si valoarea maxima a acestei tensiuni U max :

e =

U 100 % . U max

(4.2)

Pentru amplificatoarele de masurare aceasta eroare de neliniaritate este cuprinsa ntre 0,1 si 1%; - n regiunea a III-a, caracteristica pentru semnale de nivel mare, apare o aplatizare a caracteristicii de transfer statice ceea ce se manifesta printr-o crestere usoara sau nula a tensiunii de iesire la cresterea tensiunii de intrare. Aplatizarea caracteristicii apare ca urmare a limitarii semnalului de iesire din cauza dispozitivelor

41

Modulul 4
Circuite electronice anologice folosite n aparatele electronice de masurat

electronice si/sau a tensiuniilor finite de alimentare si se manifesta prin aritia distorsiunilor d e neliniaritate ca urmare a limitarii semnalului de iesire. Banda de frecvente a amplificatoarelor se stabileste pe baza caracteristicii amplificare-frecventa ; ea reprezinta intervalul de frecvente pentru care amplificarea A nu se modifica cu mai mult dect o valoare prestabilita A; neuniformitatea caracteristicii de frecventa se exprima sub forma unei abateri relative maxime admise n banda de frecvente. n figura 4.2 este reprezentata caracteristica amplificarefrecventa a unui amplificator; considernd amplificarea la frecvente medii A 0 , neuniformitatea caracteristicii de frecvente va fi:

=
sau:

| A |max 100 A0

[%]

(4.2)

[dB ] = Amax/ min[dB] A0 [dB ] .

A [dB]

(4.3)

A 0+ A A0 A0-A f fmin B fmax

Fig.4.2. Caracteristica amplificare-frecven ta a unui amplificator.

Pentru amplificatoarele de masurare, neuniformitatea admisa este de 5...10% (0,5...1 dB), n timp ce pentru amplificatoarele de audio-frecventa si respectiv, pentru alte aplicatii, este de 3 dB (circa 30% ). Din combinatia celor doua caracteristici prezentate anterior se stabileste domeniul de amplitudine si frecvente al tensiunii de intrare pentru care amplificatorul poate fi folosit (figura 4.3). Uin Uinmax

Uinmin f fmin fmax 42

Modulul 4
Circuite electronice anologice folosite n aparatele electronice de masurat

O alta caracteristica deosebit de importanta a amplificatoarelor de masurare este insensibilitatea la semnale perturbatoare. Semnalele perturbatoare pot sa apara mpreuna cu semnalul util, pe lantul de amplificare, prin circuitele de alimentare sau prin alte tipuri de cuplaje. Amplificatorul diferential (figura 4.4), este prevazut cu doua borne de intrare, una marcata cu +, numita intrare neinversoare, deoarece semnalul de iesire este n faza cu cel de intrare, iar cealalta marcata cu -, numita intrare inversoare, deoarece semnalul de iesire are faza opusa (antifaza), n raport cu cel de intrare. + Uu U+ AD Up UU2

Fig.4.4. Amplificatorul diferential. Se considera ca semnalul util, Uu este aplicat ntre cele doua intrari ale amplificatorului (modul diferential - MD), iar semnalul perturbator, Up apare ntre borne si masa (modul comun - MC). Din figura, rezulta ca se pot scrie relatiile: U + = Uu +Up , U- = Up . Se defineste amplificarea diferentiala, A d ca fiind raportul dintre tensiunea obtinuta la iesire, U2 si diferenta tensiunilor aplicate la bornele de intrare: U2 U (4.4) Ad = = 2 . U+ U Uu Se defineste ca fiind amplificarea de mod comun sau de nivel mediu, AMC, raportul dintre tensiunea obtinuta la iesire U2 si semisuma tensiunilor aplicate la intrare:
AM C = U'2 U '2 = . U+ + U Uu Up + 2 2

(4.5)

43

Modulul 4
Circuite electronice anologice folosite n aparatele electronice de masurat

Daca Up>>U u, caz frecvent ntlnit n practica, relatia (4.5) devine:

U '2 . (4.6) Up Pentru a caracteriza insensibilitatea la semnalele perturbatoare se defineste factorul de rejectie a modului comun R ca raportul dintre amplificarea diferentiala si amplificarea pe modul comun: AM C =

R=

Ad A sau R[dB] = 20 lg d . AMC AMC

(4.7)

Pentru amplificatoarele folosite n practica amplificarea diferentiala este de circa 104...106 sau mai mare, iar amplificarea de mod comun este de ordinul unitatilor, rezultnd pentru factorul de rejectie valori mai mari de 40...80 dB. Zgomotu l propriu al amplificatoarelor poate avea diferite cauze si se traduce, la iesire, prin prezenta unui semnal perturbator, determinist sau aleator, chiar si atunci cnd semnalul de intrare este zero. De obicei zgomotul propriu si are originea n circuitele de intrare (n primele etaje de intrare), ntr-o gama larga de frecvente si cu caracter aleator. El poate sa provina si din sursele de alimentare insuficient de bine filtrate sau prin cuplaje parazite de la retea, cnd un caracter de brum. Deriva de zero apare la amplificatoarele ce pot amplifica si tensiunea continua si consta n aparitia unei tensiuni continue la iesirea amplificatorului, atunci cnd tensiunea de intrare este zero. Este datorata variatiilor de temperatura interne sau externe, modificarilor tensiunilor de alimentare si mbatrnirii pieselor. Zgomotul propriu si deriva de zero se exprima, de obicei, prin semnal echivalent la intrare ; reducerea acestor marimi, care limiteaza nivelul minim al semnalului ce se poate aplica la intrare, se poate face utiliznd amplificatoare de constructie speciala. n afara acestor caracteristici mai prezinta importanta pentru unele aplicatii, curentii de polarizare de intrare, impedantele de intrare, respectiv, de iesire, gama dinamica a semnalului de iesire, viteza de variatie a tensiunii de iesire etc. Din ce cauza nu se pot amplifica semnalele foarte mici, respectiv, foarte mari ? Daca produsul amplificare-banda este o marime constanta pentru un amplificator dat, cum pot fi realizate amplificari foarte mari ntr-o banda larga de frecvente ? De ce se considera ca semnalele perturbatoare apar pe modul comun , iar semnalele utile, pe modul diferential ? Explicati de ce este preponderent zgomotul/ deriva de zero 44 produse de etajele de intrare. Ce se ntelege prin gama dinamica a unui semnal?

Modulul 4
Circuite electronice anologice folosite n aparatele electronice de masurat

4.2.2. Reactia n amplificatoare

Obtinerea unor performante superioare pentru amplificatoare se poate realiza prin introducerea acestora n bucle de reactie negativa. Utilizarea reactiei negative n cadrul amplificatoarelor conduce la o serie de avantaje, ca: a) mbunatatirea liniaritatii caracteristicii de transfer statice si deci, reducerea distorsiunilor de neliniaritate; b) asigurarea constantei amplificarii la mbatrnirea dispozitivelor electronice sau schimbarea acestora; c) cresterea benzii de frecvente a amplificatorului; d) micsorarea nivelului de zgomot si a derivei de zero ; e) cresterea impedantei de intrare si micsorarea impendantei de iesire (n anumite cazuri) etc. Folosirea reactiei n amplificatoare presupune readucerea la intrarea amplificatorului a unei parti din semnalul de iesire prin bucla de reactie, n scopul modificarii caracteristicilor acestuia; daca semnalul adus prin bucla de reactie produce cresterea semnalului de intrare, reactia este pozitiva, iar n caz contrar, negativa. Reactia pozitiva este folosita la oscilatoarele electronice, n timp ce reactia negativa se foloseste pentru mbunatatirea performantelor amplificatoarelor. U Ui Ur A Ue

Fig. 4.5. Schema bloc a unui amplificator cu reactie. n figura 4.5 este prezentata schema bloc a unui amplificator cu reactie, format dintr-un amplificator cu amplificarea A si un circuit de reactie avnd functia de transfer . Din figura, rezulta ca pot fi scrise relatiile:
A= Ue ; U = Ur ; U = U i U e . Ue

Rezulta ca amplificarea amplificatorului cu reactie , A r va fi:

Ar = Ue Ue A . = = Ui U + U r 1 + A

(4.8)

45

Modulul 4
Circuite electronice anologice folosite n aparatele electronice de masurat

Daca amplificarea A a amplificatorului de baza este suficient de mare, astfel nct A>>1 , rezulta ca amplificarea amplificatorului cu reactie devine:
Ar 1 ,

(4.9)

ceea ce arata ca, n acest caz, valoarea amplificarii amplificatorului cu reactie este independenta de valoarea amplificarii amplificatorului de baza si depinde numai de circuitul de reactie care se poate realiza cu elemente pasive precise. Att la constructia amplificatoarelor, ct si n timp, pot avea loc modificari ale amplificarii amplificatorului de baza sau ai parametrilor retelei de reactie; n practica intereseaza n ce masura se modifica amplificarea amplificatorului cu reactie n aceste cazuri. Fie A/A variatia relativa a amplificarii amplificatorului de baza si / eroarea relativa de determinare a factorului de reactie pentru reteaua de reactie; folosind relatia determinata la propagarea erorilor la masurarile indirecte, rezulta ca variatia relativa a amplificarii amplificatorului cu reactie va fi:

Ar 1 A A = + . Ar 1 + A A 1 + A

(4.10)

Din relatia (10) se constata ca variatia amplificarii amplificatorului de baza este redusa de (1+ A) ori, n timp ce eroarea relativa de determinare a factorului de reactie este transmisa aproape integral (A/(1+A) 1) n variatia relativa a amplificarii amplificatorului cu reactie. Observatie: Din relatiile (9) si (10) rezulta ca pentru a avea amplificare constanta , cunoscuta cu precizie, este necesar ca amplificarea amplificatorului de baza sa fie ct mai mare, iar reteaua de reactie sa fie construita cu elemente de circuit ct mai precise si stabile n timp. Explicati, pe baza formulei amplificarii amplificatorului cu reactie, ca reactia pozitiva conduce la regim de oscilator (cazul 1+ A=0). Din ce cauza creste banda de frecvente la amplificatoarele cu reactie ? Cum se explica faptul ca desi dispozitivele electronice au o dispersie larga a parametrilor de amplificare , amplificatoarele realizate cu acestea au amplificarea constanta? De ce se reduce zgomotul/deriva de zero la amplificatoarele cu reactie ?

46

Modulul 4
Circuite electronice anologice folosite n aparatele electronice de masurat

Aplicatie: Un amplifificator cu reactie este compus dintr -un amplificator avnd amplificarea A= 60 dB si ( /) = 10% si un circuit de reactie negativa al carui coeficient de reactie poate fi cunoscut cu o eroare (/) = 1%. Sa se determine valoarea coeficient ului de reactie pentru ca amplificatorul cu reactie sa aiba o amplificare de 50; Cu ce eroare relativa este cunoscuta amplificarea amplificatorului cu reactie ? Solutie: Amplificarea amplificatorului de baza ca raport este: A = 10 20 = 10 20 = 1000 . Pentru amplificatorul cu reactie pot fi scrise relatiile: A si Ar = 1 + A Ar A 1 A = + . Ar 1 + A A 1 + A nlocuind valorile cunoscute n relatiile de mai sus, din prima ecuatie se obtine: =0,019 . Deoarece A=1000 >> 1, daca se calculeaza cu formula aproximativa, se obtine: =0,02 Din cea de-a doua ecuatie, rezulta: (/)=0,05.10+0,95.1=1,45. Se observa ca ponderea variatiei amplificarii amplificatorului de baza este redusa,n timp ce eroarea retelei de reactie este introdusa aproape integral.
A[dB ] 60

4.2.3. Amplificatorul operatio nal

Amplificatorul operational (AO) are o larga utilizare n cadrul schemelor electronice, principalele caracteristici ale sale fiind: - este un amplificator diferential; - amplificarea n tensiune este foarte mare; - rezistenta de intrare este foarte mare (n cazul ideal infinita); - rezistenta de iesire este foarte mica (n cazul ideal - zero). Schema echivalenta a AO este data n figura 4.6 unde se disting: intrarea inversoare, intrarea neinversoare, iesirea si bornele de alimentare. AO poate avea si borne suplimentare pentru introducerea unor circuite de corectie . Amplificatorul prezinta la intrare o impedanta de intrare pe mod diferential, ZD (ntre cele doua intrari) si impedantele de intrare pe mod comun, ZMC si ZMC (ntre fiecare intrare si masa).

47

Modulul 4
Circuite electronice anologice folosite n aparatele electronice de masurat

+ ZMC U1 U
ZMD

+E A
U1 + U2 2

AMC

Z0 A 0 U U0

Z'MC

U2 _ -E A Fig.4.6. Schema echivalenta a AO. Schema echivalenta a iesirii amplificatorului contine: - un generator de tensiune corespunzator amplificarii modului diferential, A0 U; - un generator de tensiune corespunzator amplificarii pe modul comun, A MC(U1 +U2)/2 ; - impendanta de iesire, Z0. Pentru un amplificator real, impedanta diferentiala de intrare este de ordinul sutelor de M , iar impendantele de mod comun sunt de ordinul M sau zecilor de M . Amplificarea diferentiala este de ordinul zecilor sau sutelor de mii, n timp ce amplificarea de mod comun este cel mult de ordinul unitatilor; impedanta de iesire poate avea valori de ordinul zecilor de ohmi. Tinnd seama de datele de mai sus se poate considera ca amplificatorul operational este un amplificator ideal pentru cele mai multe aplicatii, avnd: - impedanta de intrare infinita; - amplificare diferentiala infinita; - amplificare pe mod comun nula; - impedanta de iesire nula. Din ce cauza la amplificatoarele de tensiune se doreste ca impedanta de intrare sa fie ct mai mare, iar impedanta de iesire sa fie ct mai mica? Ct sunt curentii de intrare n AO daca impedanta de intrare este infinita? Ct este tensiunea diferentiala de intrare la un AO daca amplificarea pe modul diferential este infinita, iar tensiunea de iesire este finita?

48

Modulul 4
Circuite electronice anologice folosite n aparatele electronice de masurat

4.2.4. Conexiuni de baza ale AO

Denumirea de amplificator operational provine de la faptul ca el poate fi folosit n cadrul unor circuite care efectueaza operatii matematice . Conexiunile de baza ale AO reflecta aceste posibilitati. Rr R1 U1 U Rm Fig.4.7. Amplificatorul inversor. a) Amplificatorul inversor are schema din figura.4.7. Considernd AO ideal, Zin, Zout 0, A 0 , rezulta ca tensiunea de intrare este foarte mica (U0) si prin rezistenta Rm nu circula curent (I+=I-=0 deoarece Z in). n aceste conditii, borna inversoare a amplificatorului, M are potentialul nul, ea reprezentnd un punct de masa virtual. Daca n nodul M punctul de masa virtual - se aplica teorema I a lui Kirchhoff si se tine seama ca I-=0, se poate scrie: AO + Ue

I1 + I0 =
de unde rezulta:

U1 U e + = 0, R1 R r

A=

Ue R = r . U1 R1

(4.11)

Pentru a avea tensiune de offset (deriva de nul) ct mai mica, este necesar ca:
Rm = R1 Rr . R1 + R r

(4.12)

Deoarece punctul M este un punct de masa virtual, ntreaga tensiune de intrare se aplica pe rezistenta R 1 si deci aceasta rezistenta constituie rezistenta de intrare echivalenta amplificatorului inversor. Un caz particular al conexiunii AO n montaj inversor l prezinta integratorul Miller avnd schema din figura 4.8.a. Se poate scrie teorema I a lui Kirchhoff n punctul M:

u1 (t ) du (t ) + C 2 = 0, R1 dt

(4.13)

49

Modulul 4
Circuite electronice anologice folosite n aparatele electronice de masurat

C R1 U U1 R t0 a) b) Fig.4.8. Integratorul Miller: a) schema de principiu, b) varia tia n timp a tensiunii de iesire functie de un semnal treapta la intrare. t + Ui _ AO Ue Ue t0 t

De unde rezulta:

ue =

1 ui dt RC

(4.14)

adica, circuitul se comporta ca un integrator. Daca la intrare se aplica un semnal treapta , la iesire se va obtine o tensiune liniar variabila (figura 4.8.b.). Acest circuit are importante aplicatii la construirea unor generatoare de tensiune liniar variabila folosite n osciloscopie,la convertoarele analog-numerice, dar si la medierea semnalelor. Deoarece borna inversoare a AO este un punct de masa virtual, daca se conecteaza mai multe tensiuni de intrare U1,...,U n prin rezistentele R1,...,R n (figura 4.9), prin suprapunerea efectelor rezulta: R1 R2 U1 U2 U3 R3 + AO Ue Rr

Fig.4.9. Sumator cu amplificator operational.

Rr Rr Rr U e = R U 1 + R U 2 + ... + R U n . 1 2 n

(4.15)

50

Modulul 4
Circuite electronice anologice folosite n aparatele electronice de masurat

Schema prezentata realizeaza un sumator ponderat a tensiunilor aplicate la intrare. Daca toate rezistentele de intrare sunt egale ntre ele Ri=R, se obtine un circuit sumator: Ue = Rr (U 1 + U 2 + ... + U n ) . R (4.16)

b) Amplificatorul neinversor are schema din figura 4.10, n care R1 este legat la masa. Considernd AO ideal, cele doua intrari vor avea acelasi pote ntial (U R1=U 1) si aplicnd teorema I a lui Kirchhoff n punctul M, rezulta:

A=

Ue R =1 + r . U1 R1

(4.17)

Deoarece impedanta de intrare n amplificator este foarte mare (Z in), rezulta ca prin ochiul respectiv nu avem curent si deci impedanta d e intrare n AO neinversor este infinita (n realitate este impedanta de intrare pe modul comun). R2 + U1 U AO Ue

R1

Rr

Fig.4.10. Amplificator neinversor Daca R20, R r 0 si R1, rezulta A = Ue /U 1 = 1 adica Ue = U 1, montaj ce poarta denumirea de repetor (figura 4.11). Repetorul are impedanta de intrare foarte mare si impedanta de iesire foarte mica si din aceasta cauza este folosit ntr -o serie de aplicatii la amplificarea n putere. + U1 U AO Ue

Fig.4.11. Repetor cu amplificator operational

51

Modulul 4
Circuite electronice anologice folosite n aparatele electronice de masurat

c) Amplificatorul diferential are schema din figura 4.12, unde se noteaza: U 2 - U1 = Ud.. Daca se presupue ca AO este ideal, potentialele punctelor A si B sunt egale, de unde rezulta: Rr R1 U1 U2 Rm Fig.4.12. Amplificatorul diferential.
A= Ue U R = e = r. U 2 U1 U d R1

_ + AO Ue

(4.18)

Pentru ca relatia de mai sus sa fie valabila este necesar ca rezistentele perechi sa fie riguros egale ntre ele. O categorie speciala de amplificatoare diferentiale o constituie comparatoarele , schema bloc a acestora fiind cea din figura 4.13.a. Daca U1>U 2 tensiunea de iesire este mica (0 logic), iar daca U1<U2 tensiunea de iesire este mare (1 logic), caracteristica de transfer avnd forma din figura 4.13.b. Pragul de sensibilitate al comparatoarelor este de regula mai mic dect 5 mV. Unele comparatoare pot functiona comandate logic prin intrarea "strobe" . U1 strobe R1 U1 U + U2 R 2 _ AO Ue Ue strobe t t t a) b) U2

Fig.4.13. Functionarea comparatorului cu intrare de strobe.

52

Modulul 4
Circuite electronice anologice folosite n aparatele electronice de masurat

Care sunt elementele AO ideal care permit stabilirea unor performante ale schemelor cu AO fara a cunoaste schema electrica detaliata a acestora? Comparati performantele AO n regim inversor, neinversor si diferential. n ce conditii nu se poate folosi conceptul de AO ideal? Ce utilizari poate avea amplificatorul repetor ? Din ce cauza la AO n regim diferential este necesar ca perechile de rezistente sa fie riguros egale ?

4.3. Filtre
Prin filtru se ntelege acel circuit care are rolul de a prelucra n mod diferentiat semnalele dintr-o banda de frecvente n comparatie cu cele din afara benzii. De regula, filtrele "lasa sa treaca" sau "opresc" semnalele dintr-o banda de frecvente, "oprind" sau "lasnd sa treaca" semnalele din afara benzii. Clasificarea filtrelor dupa banda de frecvente este urmatoarea: a) filtrul trece jos, FTJ are caracteristica de frecvente prezentata n figura 4.14.a, din care rezulta ca toate semnalele avnd frecventa mai mica dect f 1 , numita frecventa de taiere a filtrului, sunt prezente la iesire neatenuate, n timp ce semnalele cu frecventa mai mare dect f1 sunt blocate. n realitate, caracteristica reala a filtrului, prezinta o zona de tranzitie n regiunea frecventei de taie re, separarea celor doua benzi nefiind neta ca n caracteristica ideala;
A 1 A 1

f1 a) A 1

f b) A 1

f2

f1 c)

f2

f1 d)

f2

Fig.4.14. Diferite tipuri de filtre: a) filtrul trece jos, b) filtrul trece sus, c) filtrul trece banda, d) filtrul opreste banda.

53

Modulul 4
Circuite electronice anologice folosite n aparatele electronice de masurat

b) filtrul trece sus, FTS (figura 4.14.b) permite trecerea numai a semnalelor avnd o frecventa mai mare dect frecventa de taiere f2; c) filtrul trece banda, FTB (figura 4.14.c) lasa sa treaca numai semnalele din interiorul unei benzi de frecvente ( f 1 - f 2), numita banda de frecvente a filtrului; d) filtrul opreste banda FOB ( figura 4.14.d) blocheaza toate semnalele a caror frecventa este cuprinsa n banda de frecvente a filtrului. Dupa modul de realizare, filtrele se clasifica n: 1. Filtre pasive - construite numai cu elemente pasive de circ uit: rezistoare, condensatoare, bobine; constructia lor este simpla, nsa performantele realizate sunt modeste. 2. Filtrele active au n compunerea lor elemente active de circuit (tranzistoare, tuburi, amplificatoare operationale); ele permit obtinerea unor performante superioare, inclusiv amplificarea semnalelor din banda de trecere a filtrului. 3. Filtrele numerice - realizate pe baza principiilor de prelucrare numerica a semnalelor, au n compunerea lor convertoare analog-numerice, circuite logice, inclusiv tehnica de calcul si, respectiv, convertoare numeric-analogice. Caracteristicile lor pot fi foarte apropiate de caracteristicile unor filtre ideale. Pentru sinteza unui filtru se porneste de la caracteristica ideala a acestuia care se aproximeaza dupa diferite metode ca: aproximarea de tip Butterworth, aproximare de tip Cebsev etc., astfel nct performantele obtinute sa fie optime pentru aplicatia dorita. Pentru obtinerea unor performante superioare, filtrele se pot lega n cascada. Dati exemple de circuite electrice, respectiv de echipamente e lectronice, care au proprietati de filtrare . Cum poate fi sintetizat un FTB din FTJ si FTS? dar un FOB ? Din ce cauza, din punct de vedere practic, nu poate exista un FTS? Ce tip de filtre sunt urechea si ochiul? Banda de frecvente a unui filtru se poate defini pentru o atenuare de 3 dB a semnalului din banda de oprire fata de banda de trecere; cu ce reducere a puterii semnalului este echivalenta aceasta atenuare ?

54

Modulul 4
Circuite electronice anologice folosite n aparatele electronice de masurat

4.4. Circuite de esantionare si memorare

Circuitele de esantionare si memorare au rolul de a extrage la anumite momente de timp, esantioane din semnalul de masurat si a le memora n vederea prelucrarii ulterioare. Comanda pentru esantionare, respectiv, pentru memorare este data de obicei n forma binara. Principalele conditii ce se impun circuitelor de esantionare si memorare sunt: - realizarea prelevarii esantionului ntr-un interval de timp ct mai scurt; - mentinerea n forma nealterata a valorii esantionului pe o durata de timp ct mai mare, necesara n procesul de prelucrare. n figura 4.15 este reprezentata schema de principiu a unui circuit de esantionare si memorare. La nchiderea comutatorului K se ncarca condensatorul C la valoarea tensiunii de intrare. Dupa deschiderea comutatorului, tensiunea cu care este ncarcat condensatorul se pastreaza (este memorata), deoarece amplificatorul A este n montaj repetor si are impedanta de intrare foarte mare; la iesirea acestuia se va obtine tensiunea Um, egala cu tensiunea de la bornele condensatorului.

+ K Ui C AO Um

Fig. 4.15. Circuit de esantionare si memorare. n procesul de esantionare si memorare apar o serie de erori ; astfel, ncarcarea condensatorului nu se face la valoarea instantanee a tensiunii aplicate din cauza rezistentei sursei de semnal ri si a rezistentei cheii n stare de conductie rc. Constanta de timp de ncarcare,i , va fi:

i = C ( ri + rc ) .

(4.19)

O alta eroare apare pe durata memorarii datorita rezistentei de pierderi a condensatorului, rezistentei comutatorului n stare de blocare si a rezistentei de intrare n amplificator. Pentru reducerea erorilor de mai sus este necesar ca sa se foloseasca un condensator de valoare nu prea mare, cu pierderi mici, celelalte elemente parazite putnd fi reduse folosind scheme electronice corespunzatoare.

55

Modulul 4
Circuite electronice anologice folosite n aparatele electronice de masurat

Din ce cauza este necesar procesul de esantionare ? dar de memorare? De ce este necesar ca prelevarea esantionului sa se faca ntr-un timp ct mai scurt? Din ce cauza tensiunea de la bornele condensatorului nu ajunge la valoarea corespunzatoare amplitudinii esantionului si nu se pastreaza n timp?

REZUMAT Pentru amplificatoare se poate defini amlificarea, ca raport ntre marimea de iesire si marimea de intrare. Amplificarea poate fi n tensiune, n curent sau n putere, prima fiind cea mai des utilizata. Dintre caracteristicile amplificatoarelor de masurare pot fi evidentiate: 1. caracteristica de transfer statica , la care pot fi evidentiate zonele: de semnal mic, de lucru si de semnal mare, 2. caracteristica amplificare frecventa , pe baza careia se stabileste banda de frecvente , 3. insensibilitatea la semnalele perturbatoare etc. Reactia negativa permite obtine rea unor performante superioare, dintre care cele mai importante sunt : constanta amplificarii si cresterea benzii de frecvente. Amplificatorul operationaleste un amplificator diferential care n cazul ideal are amplificarea pe modul diferential infinita, zero pe modul comun, impedanta de intrare infinita si valoare nula pentru impedanta de iesire. Conexiunile de baza ale amplificatorului operational sunt: amplificator inversor, cu cazurile particulare de integrator si respectiv, sumator ponderat, amplificator neinversor, cu cazurile particulare: amplificator repetor si amplificatorul diferential. Filtrele pot fi , dupa banda de frecvente de trecere, de urmatoarele tipuri: trece jos, trece sus, trece banda sau opreste banda. Dupa modul de realizare pot fi: pasive, active si numerice. Circuitele de esantionare si memorare , folosite la masurarile numerice au rolul de a preleva si pastra n timp valoarea amplitudinii semnalului din momentul aparitiei unei comenzi.

56

Modulul 4
Circuite electronice anologice folosite n aparatele electronice de masurat

NTREBARI SI PROBLEME 1. Dati exemple de semnale care trebuie sa fie amplificate. Care este ordinul de marime al amplificarii necesare pentru aceste semnale ? 2. Care sunt limitarile pentru care amplificarea are sens ? 3. Aparatele electronice care preiau semnalul prin cabluri coaxiale au intrare diferentiala? 4. Att la reactia n amplificatoare, ct si la aplicatiile AO, amplificatoarele au fost considerate ca black box (cutie neagra); n ce masura, n aceste cazuri, se reduce gener alitatea problemei ? 5. Cu un amplificator operational avnd amplificarea de 100dB 26dB se realizeaza un amplificator cu reactie avnd amplificarea de 100 1%. Care sunt parametrii retelei de reactie ? 6. Care este legatura dintre AO ideal si punctul de masa virtual? 7. Proiectati un amplificator cu AO n regim inversor, neinversor si diferential care sa aiba amplificarea 20, stiind ca rezistenta conectata la masa, n toate cele trei cazuri, este de 10k. 8. Ce se ntmpla daca i se introduce unui circuit comparator o reactie (negativa) ? 9. Dati exemple de aplicatii care necesita FTJ, FTS, FTB si FOB. 10. n cazul prelucrarii numerice a semnalelor este posibil sa nu se foloseasca esantionarea si memorarea semnalelor?

57

Modulul 4
Circuite electronice anologice folosite n aparatele electronice de masurat

TEMA: Caracteristici specifice ale amplificatoarelor de masurare - Tipuri de amplificatoare de masurare - Caracteristici ale amplificatoarelor de masurare - Comparatie ntre amplificatoarele de masurare si amplificatoarele utilizate n alte aplicatii - Amplificatorul de instrumentatie (figura 4.16 ); caracteristici.
R + U1 _ AO1 R3 _ Rg AO 3 + R3 _ R + U2 AO 2 R1 R2 Ue R1 R2

Fig.4.16. Amplificatorul instrumental.

58