MINISTERUL EDUCAŢIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII

AL REPUBLICII MOLDOVA
I.P. CENTRUL DE EXCELENȚĂ ÎN ENERGETICĂ ȘI ELECTRONICĂ

CATEDRA ELECTRONICĂ

ÎNDRUMAR DE LABORATOR

Elaborat: profesor discipline de specialitate, inginer electronist

/S. CAPBĂTUT/

EXAMINAT
la şedinţa catedrei Electronică
Proces verbal Nr.____ din ________
şef catedră: E. ȘEREMET
__________________

CHIŞINĂU, 2018
 Cuprins:
Lucrarea de laborator № 1.............................................................................................................3

Tema: Studierea etajului de amplificare cu tranzistor bipolar (TB) în conexiune bază comună
(BC)...............................................................................................................................................3

Lucrarea de laborator № 2.............................................................................................................8

Tema: Studierea etajului de amplificare cu tranzistor bipolar (TB) în conexiune emitor comun
(EC)...............................................................................................................................................8

Lucrarea de laborator № 3...........................................................................................................12

Tema: Studierea etajului de amplificare cu tranzistor cu efect de câmp (TEC) în conexiune

sursă comună (SC).......................................................................................................................12

Lucrarea de laborator № 4...........................................................................................................16

Tema: Studierea etajului diferenţial cu tranzistoare bipolare......................................................16

Lucrarea de laborator № 5...........................................................................................................20

Tema: Studierea amplificatorului operaţional (AO)....................................................................20

Lucrarea de laborator № 6...........................................................................................................23

Tema: Studierea sumatorului în baza amplificatorului operaţional.............................................23

Lucrarea de laborator № 7...........................................................................................................27

Tema: Studierea integratorului și derivatorului în baza amplificatorului operaţional.................27

Lucrarea de laborator № 8...........................................................................................................28

Tema: Studierea comparatorului analogic în baza amplificatorului operaţional.........................28

 Lucrarea de laborator № 1
Tema: Studierea etajului de amplificare cu tranzistor bipolar (TB) în
conexiune bază comună (BC).

Scopul lucrării: Studierea principiului de funcţionare a etajului de amplificare cu TB în

conexiunea EC; ridicarea caracteristicilor de amplitudine şi amplitudine - frecvenţă.
Noţiuni teoretice:
Una dintre funcţiile cele mai importante ale tranzistorului este cea de amplificare.
Dispozitivul capabil să amplifice tensiunea, curentul sau puterea este un amplificator. El
conţine cel puţin un element activ de circuit care realizează funcţia de amplificare. Tranzistorul
poate fi folosit atât pentru amplificarea curentului continuu cât şi pentru amplificarea
semnalelor variabile în timp.
Cei mai importanţi parametrii caracteristici ai amplificatoarelor sunt:
a) factorul de amplificare K;
b) banda de trecere (sau de frecvenţe) ∆f;
c) diapazonul dinamic D.
Orice amplificator are o caracteristică amplitudine-frecvenţă care poate fi reprezentată
grafic ca dependenţă a factorului de amplificare de frecvenţa semnalului amplificat și se descrie
cu expresia:

Ku = f(f)
Uint = const.

Pentru majoritatea amplificatoarelor, caracteristica amplitudine-frecvenţă are aspectul

grafic prezentat în figura 1. Se poate observa existenţa unui domeniu de frecvenţe, în care
amplificarea este maximă şi aproape constantă, în timp ce la frecvenţe mici şi mari amplificarea
semnalelor scade.

Figura 1 – Caracteristica amplitudine – frecvență

Se defineşte banda de trecere sau banda de frecvenţe ∆f a unui amplificator, ca fiind

diferenţa dintre frecvenţele la care factorul de amplificare scade la 1/√2
(-3dB) din valoarea sa maximă. Conform figurii 1:

∆f = fsus – fjos.
 Valoarea factorului de amplificare depinde și de mărimea (amplitudinea) semnalului de
intrare ce se reprezintă prin caracteristica de amplitudine descrisă cu expresia:
Uieș=f(Uint)
f=const.

Figura 2 – Caracteristica de amplitudine

Pentru nivele foarte mici ale semnalului de intrare, factorul de amplificare scade datorită
influenţei zgomotelor din circuit care devin comparabile ca nivel cu nivelul semnalului de
intrare. Pentru nivele mari ale semnalului de intrare, factorul de amplificare scade datorită
neliniarităţii caracteristicii de transfer a elementului activ. Este imposibil ca amplitudinea
semnalului de ieşire să fie mai mare decât tensiunea de alimentare a amplificatorului, indiferent
cât de mare este amplitudinea semnalului de intrare. Pe baza reprezentării grafice din figura 2
se defineşte diapazonul dinamic a unui amplificator:

D=Uint.max / Uint.min;

Unde valorile minime şi maxime ale tensiunilor de intrare delimitează porţiunea liniară a
reprezentării grafice. În interiorul diapazonului dinamic, între tensiunea de ieşire şi cea de
intrare este o relaţie de directă proporţionalitate şi forma de undă a semnalului de ieşire este
similară formei de undă a semnalului de intrare. Altfel spus, în interiorul diapazonului dinamic,
dacă semnalul de intrare este pur sinusoidal şi semnalul de ieşire va fi pur sinusoidal.
Mersul lucrării:
1. Montaţi circuitul de ridicare a caracteristicilor de amplitudine și amplitudine-
frecvenţă a etajului de amplificare cu EC din figura 3.
Componentele şi aparatele necesare:
Tranzistoare VT1: KT315Д;
Rezistoare fixe R1=20kΩ; R2=3,3kΩ;
RC=1kΩ; RE=100Ω;
Condensatoare CS1=CS2=0,068µF;
CE=100µF;
Aparate de măsură Voltmetre de tipul:
PV1, PV2 - GDM-8245.
Generator de tipul: Г3-112
 Figura 3 - Circuitul de ridicare a caracteristicilor de amplitudine și amplitudine-frecvenţă
a etajului de amplificare cu EC.

2. Ridicaţi caracteristicile de amplitudine pentru 3 valori a frecvenţei f indicate în

tabelul 1.
Tabelul 1 – Dependenţa tensiunii de ieșire Uieș de tensiunea de intrare Uint
f=10kHz
Uint, V
Uieș, V
KU

f = 100 kHz
Uint, V
Uieș, V
KU
f = 200 kHz
Uint, V
Uieș, V
KU

3. Ridicaţi caracteristicile amplitudine-frecvenţă pentru 2 valori a tensiunii de intrare U int

indicate în tabelul 2.
 Tabelul 2 – Dependenţa factorului de amplificare KU de frecvenţa f.
Uint =50mV
f, kHz
Uieș, V
KU
Uint =100mV
f, kHz
Uieș, V
KU

4. Formula de calcul a factorului de amplificare KU este următoarea:

KU=Uieș / Uint.
5. În baza datelor din tabelul 1 şi tabelul 2, pe hârtie milimetrică, construiţi
caracteristicile de amplitudine și amplitudine-frecvenţă a etajului de amplificare cu EC.
6. Din caracteristicile de amplitudine determinaţi domeniul dinamic D a etajului de
amplificare cu EC.
Din caracteristica amplitudine-frecvenţă determinaţi banda de trecere ∆f a
amplificatorului .
7. Conţinutul dării de seamă:
a) scopul lucrării;
b) schema circuitului utilizat;
c) tabelele cu datele obţinute;
d) graficele caracteristicilor de amplitudine și amplitudine-frecvenţă a etajului de
amplificare cu EC;
e) calculul parametrilor;
f) concluzii.
8. Întrebări orientative pentru susţinerea dării de seamă:
a) Schema de conexiune a etajului de amplificare cu EC;
b) Explicaţi caracteristicile de amplitudine și amplitudine-frecvenţă a etajului de
amplificare cu EC;
c) Explicaţi metodele determinării parametrilor din caracteristici;
d) Faceţi o comparaţie a caracteristicilor obţinute experimental cu cele din îndrumar.
 Lucrarea de laborator № 2
Tema: Studierea etajului de amplificare cu tranzistor bipolar (TB) în
conexiune emitor comun (EC).
Scopul lucrării: Studierea principiului de funcţionare a etajului de amplificare cu TB în
conexiunea EC; ridicarea caracteristicilor de amplitudine şi amplitudine - frecvenţă.
Noţiuni teoretice:
Mărimile caracteristice ale amplificatorului cu bază comună sunt:
- semnalul de intrare se aplică la emitor prin intermediul unui condensator de cuplaj, iar
semnalul de ieşire se culege de la colector prin intermediul unui condensator de cuplaj.
- impedanţa de intrare este mică (30Ω - 160Ω);
- impedanţa de ieşire este mare (250kΩ – 550kΩ);
- amplificarea în curent unitară (1);
- amplificarea în tensiune mare (până la 1000);
- amplificarea în putere mare (până la 1000);
- semnalul de ieşire este în fază cu semnalul de intrare.
Etajul de amplificare cu bază comună se utilizează în amplificatoarele de radiofrecvenţă
din receptoarele în diapazonul undelor ultrascurte. Avantajul amplificatorului cu BC constă în
aceia că poate funcţiona la frecvenţe foarte înalte.
Ca dezavantaj se poate menţiona rezistenţă de intrare mică a etajului de amplificare cu BC.
Cei mai importanţi parametrii caracteristici sunt:
a) factorul de amplificare K;
b) banda de trecere (sau de frecvenţe) ∆f;
c) diapazonul dinamic D.
Orice amplificator are o caracteristică amplitudine-frecvenţă care poate fi reprezentată
grafic ca dependenţă a factorului de amplificare de frecvenţa semnalului amplificat și se descrie
cu expresia:

Ku = f(f)
Uint = const.

Pentru majoritatea amplificatoarelor, caracteristica amplitudine-frecvenţă are aspectul

grafic prezentat în figura 1
Se defineşte banda de trecere sau banda de frecvenţe ∆f a unui amplificator, ca fiind
diferenţa dintre frecvenţele la care factorul de amplificare scade la 1/√2
(-3dB) din valoarea sa maximă. Conform figurii 1:
∆f = fsus – fjos.

Figura 1 – Caracteristica amplitudine – frecvenţă

 Valoarea factorului de amplificare depinde și de mărimea (amplitudinea) semnalului de
intrare ce se reprezintă prin caracteristica de amplitudine descrisă cu expresia:
Uieș=f(Uint)
f=const.

Figura 2 – Caracteristica de amplitudine

Mersul lucrării:
1. Montaţi circuitul de ridicare a caracteristicilor de amplitudine și amplitudine-
frecvenţă a etajului de amplificare cu BC din figura 3.

Figura 3 - Circuitul de ridicare a caracteristicilor de amplitudine și amplitudine-frecvenţă

a etajului de amplificare cu BC

Componentele şi aparatele necesare:

Tranzistoare VT1: KT315Д;
Rezistoare fixe R1=20kΩ; R2=3,3kΩ;
RC=1kΩ; RE=100Ω;
Condensatoare CS1=CS2=0,068µF;
CB=100µF;
Aparate de măsură Voltmetre de tipul:
PV1, PV2 - GDM-8245.
Generator de tipul: Г3-112
 2. Ridicaţi caracteristicile de amplitudine pentru 3 valori a frecvenţei f indicate în
tabelul 1.
Tabelul 1 – Dependenţa tensiunii de ieșire Uieș de tensiunea de intrare Uint
f=10kHz
Uint, V
Uieș, V
KU

f=100kHz
Uint, V d
Uieș, V
KU
f=200kHz
Uint, V d
Uieș, V
KU

3. Ridicaţi caracteristicile amplitudine-frecvenţă pentru 2 valori a tensiunii de intrare U int

indicate în tabelul 2.

Tabelul 2 – Dependenţa factorului de amplificare KU de frecvenţa f.

Uint =50mV
f, kHz d
Uieș, V
KU
Uint =100mV
f, kHz d
Uieș, V
KU

4. Formula de calcul a factorului de amplificare KU este următoarea:

KU=Uieș / Uint.
5. În baza datelor din tabelul 1 şi tabelul 2, pe hârtie milimetrică, construiţi
caracteristicile de amplitudine și amplitudine-frecvenţă a etajului de amplificare cu BC.
6. Din caracteristicile de amplitudine determinaţi domeniul dinamic D a etajului de
amplificare cu BC.
Din caracteristica amplitudine-frecvenţă determinaţi banda de trecere ∆f a
amplificatorului .
7. Conţinutul dării de seamă:
a) scopul lucrării;
b) schema circuitului utilizat;
c) tabelele cu datele obţinute;
d) graficele caracteristicilor de amplitudine și amplitudine-frecvenţă a etajului de
amplificare cu BC;
e) calculul parametrilor;
 f) concluzii.
8. Întrebări orientative pentru susţinerea dării de seamă:
a) Explicaţi caracteristicile de amplitudine și amplitudine-frecvenţă a etajului de
amplificare cu BC;
b) Explicaţi metodele determinării parametrilor din caracteristici.
 Lucrarea de laborator № 3
Tema: Studierea etajului de amplificare cu tranzistor cu efect de câmp
(TEC) în conexiune sursă comună (SC).
Scopul lucrării: Studierea principiului de funcţionare a etajului de amplificare cu TEC J
în conexiunea sursă comună (SC); ridicarea caracteristicilor de amplitudine şi amplitudine -
frecvenţă.
Noţiuni teoretice:
Pentru a fi utilizat ca amplificator tranzistorul TEC J se utilizează polarizat în regim de
saturaţie. În acest regim există, la semnal mic, o dependenţă liniară între tensiunea de comandă
UGS şi curentul drenei ID.
Funcţionarea unui etaj de amplificare, realizat cu tranzistor TEC J (canal n),
este posibilă dacă tranzistorul este polarizat corect, adică atunci când grila (G) este negativă în
raport cu sursa (S), iar pe drenă (D) se aplică o tensiune pozitivă. Rezistenţa R G se adoptă de
valoare mare şi are rolul de a transmite pe grilă potenţialul negativ al sursei de semnal
(generatorul G). În acelaşi timp, valoarea mare a rezistenţei R G asigură o rezistenţă (impedanţă)
de intrare ridicată pentru etajul de amplificare cu TEC J.
Condensatoarele CC1 şi CC2 sunt condensatoare de cuplaj la intrare şi respectiv la ieşirea
etajului, acestea având rolul de blocare a componentei continue din semnalul de intrare şi/sau
ieşire.
Condensatorul CS decuplează (scurtcircuitează) rezistenţa RS la funcţionarea etajului în
curent alternativ, întrucât reactanţa XCs a acestuia este neglijabilă la frecvenţa de lucru a
etajului.
Cei mai importanţi parametrii caracteristici sunt:
d) factorul de amplificare K;
e) banda de trecere (sau de frecvenţe) ∆f;
f) diapazonul dinamic D.
Orice amplificator are o caracteristică amplitudine-frecvenţă care poate fi reprezentată
grafic ca dependenţă a factorului de amplificare de frecvenţa semnalului amplificat și se descrie
cu expresia:

Ku = f(f)
Uint = const.

Pentru majoritatea amplificatoarelor, caracteristica amplitudine-frecvenţă are aspectul

grafic prezentat în figura 1
Se defineşte banda de trecere sau banda de frecvenţe ∆f a unui amplificator, ca fiind
diferenţa dintre frecvenţele la care factorul de amplificare scade la 1/√2
(-3dB) din valoarea sa maximă. Conform figurii 1:
∆f = fsus – fjos.
 Figura 1 – Caracteristica amplitudine – frecvenţă

Valoarea factorului de amplificare depinde și de mărimea (amplitudinea) semnalului de

intrare ce se reprezintă prin caracteristica de amplitudine descrisă cu expresia:
Uieș=f(Uint)
f=const.

Figura 2 – Caracteristica de amplitudine

Mersul lucrării:
1. Montaţi circuitul de ridicare a caracteristicilor de amplitudine și amplitudine-
frecvenţă a etajului de amplificare cu TEC J din figura 3.

Figura 3 - Circuitul de ridicare a caracteristicilor de amplitudine și amplitudine-frecvenţă

a etajului de amplificare cu TEC J
Componentele şi aparatele necesare:
Tranzistoare VT1: KП303Ж;
Rezistoare fixe RG=150kΩ; RS=200Ω;
RD=1kΩ;
Condensatoare CC1=CC2=0,068µF;
 CS=100µF;
Aparate de măsură Voltmetre de tipul:
PV1, PV2 - GDM-8245.
Generator de tipul: Г3-112
2. Ridicaţi caracteristicile de amplitudine pentru 3 valori a frecvenţei f indicate în
tabelul 1.
Tabelul 1 – Dependenţa tensiunii de ieșire Uieș de tensiunea de intrare Uint
f = 10 kHz
Uint, V d
Uieș, V
KU
f = 100 kHz
Uint, V d
Uieș, V
KU
f = 200 kHz
Uint, V d
Uieș, V
KU

3. Ridicaţi caracteristicile amplitudine-frecvență pentru 2 valori a tensiunii de intrare U int

indicate în tabelul 2.

Tabelul 2 – Dependența factorului de amplificare KU de frecvența f.

Uint = 50 mV
f, kHz d
Uieș, V
KU
Uint = 100 mV
f, kHz d
Uieș, V
KU

4. Formula de calcul a factorului de amplificare KU este următoarea:

KU=Uieș / Uint.
5. În baza datelor din tabelul 1 şi tabelul 2, pe hârtie milimetrică, construiţi
caracteristicile de amplitudine și amplitudine-frecvenţă a etajului de amplificare cu TEC J.
6. Din caracteristicile de amplitudine determinaţi domeniul dinamic D a etajului de
amplificare cu TEC J.
Din caracteristica amplitudine-frecvenţă determinaţi banda de trecere ∆f a
amplificatorului .
7. Conţinutul dării de seamă:
a) scopul lucrării;
b) schema circuitului utilizat;
 c) tabelele cu datele obţinute;
d) graficele caracteristicilor de amplitudine și amplitudine-frecvenţă a etajului de
amplificare cu TEC J;
e) calculul parametrilor;
f) concluzii.
8. Întrebări orientative pentru susţinerea dării de seamă:
a) Schema de conexiune a a etajului de amplificare cu TEC J;
b) Explicaţi caracteristicile de amplitudine și amplitudine-frecvenţă a etajului de
amplificare cu TEC J;
c) Explicaţi metodele determinării parametrilor din caracteristici;
d) Faceţi o comparaţie a caracteristicilor obţinute experimental cu cele din îndrumar.
 Lucrarea de laborator № 4
Tema: Studierea etajului diferenţial cu tranzistoare bipolare.
Scopul lucrării: Studierea principiului de funcţionare a etajului diferenţial asamblat pe
TB, ridicarea caracteristicilor de amplitudine şi amplitudine frecvenţă.
Noțiuni teoretice:
Amplificatorul diferenţial (AD) este modulul de intrare în multe circuite integrate
analogice: amplificatoare operaţionale, comparatoare, convertoare, multiplicatoare analogice,
etc.
AD are 2 intrări si amplifică diferenţa semnalelor de la intrări. Cu alte cuvinte, semnalul
de ieșire al AD este proporţional cu diferenţa dintre cele două intrări, constanta de
proporţionalitate fiind chiar amplificarea diferenţiala. Astfel se explică denumirea de
amplificator diferenţial.
Simbolul utilizat pentru AD este același ca și pentru amplificatorul operaţional și este
prezentat în figura 1.

Figura 1 - Simbolul grafic al amplificatorului diferenţial

Cele doua intrări ale AD sunt astfel denumite:

- IN1 – intrarea neinversoare, simbolizată cu “+”;
- IN2 – intrarea inversoare, simbolizată cu “-“.
AD poate avea o ieșire sau două ieșiri. Poate fi utilizat atât ca amplificator de curent
continuu cât si ca amplificator de curent alternativ.
În circuitul de intrare pentru un amplificator diferențial: U +int și U-int sunt semnalele
aplicate pe cele două intrări, iar I+int și I-int sunt curenții de intrare. Atât tensiunile cât si curenții
au câte o parte comună Uint com respectiv Iint com și alta care îi diferențiază Uint dif respectiv Iint dif.
Parametrii amplificatorului diferențial sunt:
- tensiunea diferențială de intrare;
- curentul diferențial de intrare;
- tensiunea diferențială de ieșire;
- curentul diferențial de ieșire.
Pentru analiza teoretică a AD se utilizează schema din figura 2. Cel mai simplu etaj
diferențial este format din două tranzistoare, emitoarele cărora sunt conectate la rezistorul R E
comun. Pentru semnalul de intrare Uint1 tranzistorul VT1 este conectat după schema emitor
comun, iar VT2 – după schema bază comună. Pentru Uint2: VT2 – după schema emitor comun,
iar VT1 – după schema bază comună.
 Figura 2 - Amplificatorul diferențial cu ieșire simetrică
În figura 3 este reprezentată dependența Uieș dif. de Uint dif. descrisă cu expresia:
Uieș dif =f (Uint dif.)

Figura 3 – Caracteristica de amplitudine a amplificatorului diferențial

Mersul lucrării:
1. Montaţi circuitul de ridicare a caracteristicilor de amplitudine și amplitudine-
frecvenţă a etajului diferenţial de amplificare cu TB din figura 4.

Figura 4 - Circuitul de ridicare a caracteristicilor de amplitudine și amplitudine-frecvenţă

a etajului diferenţial de amplificare cu TB
Componentele şi aparatele necesare:
 Tranzistoare VT1, VT2: KТ315Д;
Rezistoare fixe RС1=1kΩ; RС2=1kΩ;
RE=200Ω;
Aparate de măsură Voltmetre de tipul:
PV1, PV2 - GDM-8245.
Generator de tipul: Г3-112

2. Ridicaţi caracteristicile de amplitudine pentru 3 valori a frecvenţei f indicate în

tabelul 1.
Tabelul 1 – Dependenţa tensiunii de ieșire Uieș dif de tensiunea de intrare Uint dif
f = 10 kHz
Uint, V d
Uieș, V
KU
f = 100 kHz
Uint, V d
Uieș, V
KU
f = 200 kHz
Uint, V d
Uieș, V
KU

3. Ridicaţi caracteristicile amplitudine-frecvență pentru 2 valori a tensiunii de intrare Uint

dif indicate în tabelul 2.
Tabelul 2 – Dependența factorului de amplificare KU de frecvența f.
Uint dif = 50 mV
f, kHz d
Uieș dif, V
KU
Uint dif = 100 mV
f, kHz d
Uieș dif, V
KU
4. Formula de calcul a factorului de amplificare KU este următoarea:
KU=Uieș dif / Uint dif.
5. În baza datelor din tabelul 1 şi tabelul 2, pe hîrtie milimetrică, construiţi
caracteristicile de amplitudine și amplitudine-frecvență a etajului diferențial de amplificare cu
TB.
6. Din caracteristicile de amplitudine determinați domeniul dinamic D a etajului
diferențial de amplificare cu TB.
Din caracteristica amplitudine-frecvență determinați banda de trecere ∆f a
amplificatorului.
7. Conţinutul dării de seamă:
a) scopul lucrării;
b) schema circuitului utilizat;
c) tabelele cu datele obţinute;
d) graficele caracteristicilor de amplitudine și amplitudine-frecvență a etajului diferențial
de amplificare cu TB;
e) calculul parametrilor;
f) concluzii.
8. Întrebări orientative pentru susţinerea dării de seamă:
a) Schema de conexiune a a etajului diferențial de amplificare cu TB;
b) Explicaţi caracteristicile de amplitudine și amplitudine-frecvență a etajului diferențial
de amplificare cu TB;
c) Explicaţi metodele determinării parametrilor din caracteristici;
d) Faceţi o comparaţie a caracteristicilor obţinute experimental cu cele din îndrumar.
 Lucrarea de laborator № 5
Tema: Studierea amplificatorului operaţional (AO).
Scopul lucrării: studierea principiului de lucru, a parametrilor principali şi
caracteristicile amplificatorului operaţional (AO). Studierea AO în calitate de amplificator
inversor, neinversor şi repetor de tensiune.
Noţiuni teoretice:
Amplificatorul se numeşte operaţional deoarece el îndeplineşte operaţiile aritmetice, şi
anume:
a) scăderea;
b) adunarea;
c) integrarea;
d) diferenţierea;
e) logaritmarea;
f) exponenţierea etc.
AO moderne sunt proiectate pe un cristal. Ele sunt în carcase de metal sau din masă
plastică. AO din seria K140УД708 conţin 8 pini (terminale), din care:
Pinul 2 – intrare inversoare;
3 – intrare neinversoare;
4 – tensiunea de alimentare U- ((-12) ÷ (-15)) V.
6 – ieşirea AO.
7 – tensiunea de alimentare U+ (12 ÷ 15) V.
Prezentarea grafică a unui AO este arătată în fig.1.

Figura 1 - Notarea grafică

AO în realizare integrată se caracterizează cu un coeficient de amplificare foarte mare
(KU→∞), cu o rezistenţă de intrare mare (Rint→∞) şi o rezistenţă de ieşire mică (Rieş→0).
În dependenţă de intrarea la care se aplică semnalul se deosebesc trei tipuri de conexiuni
a AO:
a) Inversoare.
b) Neinversoare.
c) Diferenţială.
Aceste circuite au proprietăţi comune:
1. Prezenţa elementelor cu reacţie negativă.
2. La deducerea expresiilor analitice pentru analiza parametrilor AO se utilizează
expresia: Udif=Uieş/KU≈0.
3. Curentul de intrare îl considerăm egal cu zero (fiindcă Rint→∞)

Mersul lucrării:
1. Cu ajutorul standului „Circuite analogice” şi a firelor de conexiune montaţi circuitul
din fig. 2, unde: Ri=2kΩ şi Rr=2kΩ; La următoarea măsurare înlocuiţi Rr cu rezistoare de
următorul nominal 10kΩ şi respectiv 20kΩ. Ridicaţi caracteristica Uo=f(Ui).
 Figura 2 - Circuitul AO în conexiune inversoare
Uo R
KU= =− r
Ui Ri (1)
Tabelul rezultatelor
Ui,
№ m -600 -450 -350 -200 -50 0 50 200 350 450 600
V
Uo,
- -
m 619 460 363 211 58 0,003 -47 -350 -602
1 195 450
V
KU
-
Uo, 3,1 2,32 1,07 0,28 - - - -
1,84V 0,04 1,77
2 V V V V V 0,23 1,05 2,27 3,03
V
KU -5 -5 -5 -5 -5 -5 -5 -5 -5 -5 -5
Uo, 4.53 2.01 0.57 - - - -
6 3.51V -3.54 -5.9
3 V V V V 0.006 0.51 1.96 4.56
KU -10 -10 -10 -10 -10 -10 -10 -10 -10 -10 -10

2. Cu ajutorul standului „Circuite analogice” şi a firelor de conexiune montaţi circuitul

din fig. 3, unde: Ri=2kΩ şi Rr=2kΩ; 10kΩ; 40kΩ. Ridicaţi caracteristica Uo=f(Ui).

Figura 3 - Circuitul AO în conexiune neinversoare

Uo Rr
KU= =1+
Ui Ri (2)
 Tabelul rezultatelor
№ Ui, mV -600 -450 -350 -200 -50 0 50 200 350 450 600
-
Uo, V -1.20 -0.91 -0.04 -0.1 0.11 0.42 0.71 0.91 1.21
1 0.69
KU 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2
- -
Uo, V -3.67 -2.75 -1.23 0.03 0.34 1.22 2.16 2.8 3.64
2 2.15 0.03
KU 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6
-
Uo, V -6.55 -4.87 -2.17 -0.5 0.001 0.58 0.28 3.89 4.93 6.6
3 3.78
KU 11 11 11 11 11 11 11 11 11 11 11
3. Conţinutul dării de seamă:
a) scopul lucrării;
b) schema circuitului utilizat;
c) tabelele cu datele obţinute;
d) graficele caracteristicilor;
e) calculul parametrilor;
f) concluzii.
 Lucrarea de laborator № 6
Tema: Studierea sumatorului în baza amplificatorului operaţional.
Scopul lucrării: după efectuarea acestei lucrări elevul trebuie să calculeze componentele
sumatorului inversor, ne inversor, a circuitului de adunare-scădere şi cuplarea lor pentru
calculul sistemelor de ecuaţii.
Noţiuni teoretice:
Circuitele de sumare pot fi utilizate în calitate de reglatoare în sistemele automatizate, în
care semnalul de ieşire depinde de cel de la intrare. O aşa dependenţă poate fi expusă ca un
sistem de ecuaţii algebrice. Metoda de rezolvare a acestor sisteme este redată în următorul
exemplu: fie că este necesar de rezolvat sistemul:
X+0,5*Y=20
(1)
X+Y=5
Înainte de toate trebuie de ales scara, în care pot fi expuse toate răspunsurile posibile a
coeficienţilor, pe care noi dorim să-i utilizăm. Dacă de exemplu tensiunea de ieşire a
amplificatorului operaţional se poate schimba în limitele ±10V, iar X şi Y nici odată nu
depăşeşte valoare 100, atunci noi putem alege scara 0,1V=1. În acest caz, de exemplu,
numărului X=20 îi va corespunde U=2V la ieşire X. Dacă limitele măsurărilor a variabililor vor
depăşi limitele permise a tensiunii de ieşire, atunci este necesar de a schimba scara în aşa mod,
ca rezultatele tot timpul să coincidă cu limitele tensiunilor.
Rezolvând una din ecuaţii a sistemului 1 faţă de X, iar cealaltă faţă de Y, primim:
X=20-0.5*Y
(2)
Y=5-X
Dacă să presupunem, că prima ecuaţie a sistemului 2 este realizată conform circuitului
sumator inversor, atunci această ecuaţie va fi reprezentată în modul următor:
X=-[-20(Ro/R2)+(Ro/R1)*Y] (3)

Semnul minus în faţa parantezelor pătrate ne arată că circuitul este inversor, iar
K2=Ro/R2=1 şi K1=Ro/R1=0.5 deci socotind Ro=100kΩ, avem R2=100kΩ, şi R1=200kΩ.
Analogic lui X scriem expresia şi pentru Y, deci:
Y=-[-5(Ro/R4)+(Ro/R3)*X] (4)
În acest caz avem: K3=Ro/R3=1 şi K4=Ro/R4=1
Când Ro=50kΩ, avem R3=R4=50kΩ,
Circuitul ce corespunde expresiilor 3 şi 4 este reprezentat în figura 1.
 R2
100k
R1
V1 200k
-2V DA1
K140 3.500 V
+V R3 DC V
100k

R5
50k
V2 R6
-0.5V 50k -3.000 V
+V DA2 DC V
R4 K140
50k

Figura 1 - Circuitul pentru calculul sistemului de ecuaţii 1

Mersul lucrării:
1. Cu ajutorul standului „Circuite analogice” şi a firelor de conexiune montaţi circuitul
din fig.2.
Tabelul rezultatelor
№ U1, mV U2, mV Uo, V U1-U2, mV
1. -350 -166 1.7
2. -250 -166 -0.5
3. -166 -166 -1.94
4. -100 -166 -5.18
5. -50 -166 -4.17
6. 0 -166 -5.16
7. 0 -100 -0.15
8. 0 -50 0.87
9. 0 0 -0.8
10
0 50 2.82
.
11
0 100 3.77
.
12
0 134 4.61
.
13
50 134 -0.52
.
14
100 134 -1.55
.
15
134 134 -2.24
.
16
200 134 -3.73
.
17 334 134 -6.43
 .

Figura 2 - Circuitul sumatorului în baza AO

2. Instalaţi Rr=Ro=100kΩ în circuitul din fig. 3. Calculaţi R 1, R2, R3, R4, ce va respecta
expresia 5.
Uo= -(U1+2*U2+2*U3)+5*U4. (5)

Figura 3 - Circuitul adunare-scădere în baza AO

Tabelul rezultatelor
№ U1, mV U2, mV Uo, V U1-U2, mV
1. -350 -166 3.7
2. -250 -166 4.2
3. -166 -166 4.33
4. -100 -166 4.6
5. -50 -166 4.55
6. 0 -166 5.38
7. 0 -100 3.8
8. 0 -50 3.55
9. 0 0 3.3
10
0 50 2.9
.
11
0 100 2.8
.
12
0 134 2.7
.
13
50 134 4.7
.
14
100 134 4.9
.
15
134 134 4.75
.
16
200 134 5.13
.
17
334 134 5.75
.
3. Pentru aceste circuite ridicaţi caracteristica Uo=f(U1).
4. Conţinutul dării de seamă:
a) scopul lucrării;
b) schema circuitului utilizat;
c) tabelele cu datele obţinute;
d) graficele caracteristicilor;
e) calculul parametrilor;
f) concluzii.
 Lucrarea de laborator № 7
Tema: Studierea integratorului și derivatorului în baza amplificatorului
operaţional.
Scopul lucrării: de a studia structura şi căpătarea experienţelor în folosirea instalaţiilor
de laborator. După executarea lucrării elevul trebuie să cunoască AO integrator. Să poată ridica
caracteristicile necesare în urma ridicării datelor necesare.
Noţiuni teoretice:
Circuitele de integrare sunt destinate integrării în timp a semnalului de la intrare. În caz
general circuitul dat se descrie prin relaţia:
Uo(t)=Uo(0)+k∫Ui(t)dt. (1)
Unde: Uo(0) – valoarea iniţială în momentul de timp t=0 a semnalului de la ieşire, k – un
coeficient de proporţionalitate.

Mersul lucrării:
1. Cu ajutorul standului „Circuite analogice” şi a firelor de conexiune montaţi circuitul
din fig.1. Unde: R1=10kΩ; (20kΩ; 50kΩ) și C1=0,068μF.

Figura 1 - Circuitul integratorului în baza AO

Tabelul rezultatelor
№ Ui, mV
1 Uo, mV
2 Uo, mV
3 Uo, mV
2. Ridicaţi caracteristica Uo=f(Ui).
3. Conţinutul dării de seamă:
a) scopul lucrării;
b) schema circuitului utilizat;
c) tabelele cu datele obţinute;
d) graficul caracteristicii Uo=f(Ui);
e) concluzii.
 Lucrarea de laborator № 8
Tema: Studierea comparatorului analogic în baza amplificatorului
operaţional.

Scopul lucrării: studierea circuitului, a parametrilor şi caracteristicilor de bază a

comparatorului analogic în baza amplificatoarelor operaţionale.
Noţiuni teoretice:
Comparatorul este destinat pentru compararea tensiunilor analogice. Una din care este de
intrare (de măsurare), iar cealaltă este de referinţă. În momentul egalităţii semnalelor
momentane, tensiunea de ieşire brusc se modifică. În afară de comparator el îndeplineşte
formarea semnalelor de ieşire în formă de două niveluri discrete, unul din care corespunde
nivelului “1”, iar celălalt nivelului “0”.
Circuitul unui comparator, care compară semnalele unipolare este prezentat în figura 1.
Acest circuit nu conţine nici reacţia negativă, nici pozitivă. Tensiunea de ieşire este redată
conform relaţiei 1.:
Uo=K*(Ur - Ux); (1)
Şi aşa cum K este destul de mare, iar reacţia lipseşte, atunci U o primeşte una din două
valori discrete: +Usat sau –Usat.

Figura 1 - Circuitul comparatorului Figura 2 - Circuitul comparatorului cu diode

În figura 2. este reprezentat circuitul comparatorului cu diode despărţitoare în calitate de

formatoare a nivelelor de ieşire.
Circuitul comparatorului pentru compararea semnalelor bipolare este reprezentat în
figura 3.

Figura 3 - Circuitul comparatorului pentru compararea semnalelor bipolare

Comparatorul este destinat pentru compararea tensiunilor analogice. Una din care este de
intrare (de măsurare), iar cealaltă este de referinţă. În momentul egalităţii semnalelor
momentane, tensiunea de ieşire brusc se modifică. În afară de comparator el îndeplineşte
formarea semnalelor de ieşire în formă de două niveluri discrete, unul din care corespunde
nivelului “1”, iar celălalt nivelului “0”.
Schema de structură a unui comparator analogic este reprezentată în fig. 4.

Figura 4 - Schema de structură a comparatorului analogic

Mersul lucrării:
1 Cu ajutorul standului „Circuite analogice” şi a firelor de conexiune montaţi circuitul
din fig. 5. Ridicaţi caracteristica de ieşire.

Figura 5 - Circuitul comparatorului în baza AO cu o tensiune de referinţă pozitivă

2 Cu ajutorul standului „Circuite analogice” şi a firelor de conexiune montaţi circuitul din

fig. 6. Ridicaţi caracteristica de ieşire.

Figura 6 - Circuitul comparatorului în baza AO cu o tensiune de referinţă negativă