V.

Daniel Olaru Alina Dimache Mircea Modiga

REZISTENŢA MATERIALELOR

- PARTEA I -

EDITURA FUNDAŢIEI UNIVERSITARE “DUNĂREA DE JOS”

GALAŢI
 CUPRINS

1 INTRODUCERE
1.1 Obiectul şi problemele cursului de Rezistenţa materialelor.................... 5
1.2 Clasificarea corpurilor în Rezistenţa Materialelor .................................. 6
1.3 Forţe exterioare........................................................................................... 7
1.3.1 Sarcini.................................................................................................... 7
1.3.2 Legături. Forţe de legătură..................................................................... 9
1.3.3. Aplicaţii …………………………………………………………….. 12
1.4 Forţe interioare (eforturi) ........................................................................ 13
1.5 Tensiuni...................................................................................................... 15
1.6 Deplasări şi deformaţii ............................................................................. 15
1.7 Modelarea constitutivă a materialelor .................................................... 17
1.8 Ipoteze fundamentale în Rezistenţa materialelor .................................. 19
Teste ……………………………………………………………………. 20

2 GEOMETRIA SECŢIUNILOR TRANSVERSALE ALE BARELOR

2.1 Arii. Momente statice. Centre de greutate .............................................. 24
2.2 Momente de inerţie. Definiţii ................................................................... 25
2.3 Variaţia momentelor de inerţie cu axe paralele...................................... 26
2.4 Caracteristicile geometrice ale unor secţiuni simple.............................. 27
2.5 Variaţia momentelor de inerţie la rotaţia axelor.................................... 31
2.6 Axe şi momente principale de inerţie ...................................................... 33
2.7 Momente de inerţie ale secţiunilor compuse........................................... 35
2.8 Aplicaţii...................................................................................................... 35
Teste ……………………………………………………………………...37

3 EFORTURI ÎN BARE ŞI SISTEME DE BARE

3.1 Notaţii. Relaţii de echivalenţă între eforturi şi tensiuni ........................ 39
3.2 Eforturi în bare drepte încărcate în planul zx........................................ 40
3.2.1 Definiţii................................................................................................ 40
3.2.2 Relaţii diferenţiale şi relaţii de salt între eforturi şi încărcări .............. 42
3.2.3 Diagrame de eforturi............................................................................ 43
3.2.4 Folosirea simetriei şi antisimetriei forţelor exterioare ......................... 45
3.2.5 Aplicaţii ............................................................................................... 46
3.3 Eforturi în sisteme plane de bare. Aplicaţii ............................................ 53
Teste .......................................................................................................... 55
 Cuprins 3

4 ELEMENTE DE TEORIA ELASTICITĂŢII

4.1 Starea generală de tensiune...................................................................... 57
4.1.1 Starea de tensiune într-un punct. Componentele stării de tensiune ..... 57
4.1.2 Ecuaţiile de echilibru ale paralelipipedului elementar. Dualitatea
tensiunilor tangenţiale......................................................................... 59
4.1.3 Ecuaţiile de echilibru ale tetraedrului elementar. Condiţii la limită în
tensiuni ................................................................................................ 61
4.1.4 Variaţia tensiunilor în jurul unui punct. Tensorul tensiunilor .............. 63
4.1.5 Tensiuni normale principale şi direcţii principale. Invarianţii stării de
tensiune ............................................................................................... 65
4.1.6 Exprimarea stării de tensiune prin tensiuni principale. Tensiuni
tangenţiale extreme. Tensiuni octaedrice ............................................ 68
4.1.7 Tensorul sferic şi tensorul deviator al tensiunilor ................................ 70
4.2 Starea generală de deformaţie ................................................................. 71
4.2.1 Relaţiile liniare între deformaţii specifice şi deplasări ........................ 71
4.2.2 Deformaţia liniară specifică pe o direcţie oarecare. Analogia dintre
starea de deformaţie şi starea de tensiune…………………………….73
4.2.3 Deformaţia volumică specifică ............................................................ 74
4.2.4 Tensorul deformaţiilor specifice. Tensorul sferic şi tensorul deviator
al deformaţiilor specifice .................................................................... 74
4.2.5 Ecuaţiile de compatibilitate a deformaţiilor specifice ......................... 75
4.3 Relaţii între tensiuni şi deformaţii specifice. Energia de deformaţie ... 77
4.3.1 Modelul corpului perfect elastic. Relaţiile lui Green........................... 77
4.3.2 Legea generalizată a lui Hooke............................................................ 79
4.3.3 Relaţia dintre constantele elastice ale unui material izotrop................ 81
4.3.4 Legea de variaţie a volumului.............................................................. 82
4.3.5 Legea de variaţie a formei ................................................................... 82
4.3.6 Relaţia dintre tensiunile tangenţiale octaedrice şi lunecările octaedrice.
Tensiuni şi deformaţii specifice generalizate şi relaţia dintre ele ........ 83
4.3.7 Energia de deformaţie pentru variaţia volumului şi a formei .............. 84
4.4 Scheme generale de rezolvare a problemelor de Teoria elasticităţii..... 84
4.5 Probleme particulare ale teoriei elasticităţii........................................... 86
4.5.1 Problema plană în coordonate carteziene ............................................ 86
[Link] Starea plană de tensiune ......................................................... 86
[Link] Starea plană de deformaţie .................................................... 90

5 SOLICITAREA AXIALĂ
5.1 Eforturi axiale. Aplicaţii........................................................................... 91
5.2 Diagrama caracteristică a materialelor la întindere şi compresiune.
Caracteristici şi proprietăţi mecanice ale materialelor......................... 93
5.3 Tensiuni admisibile. Coeficienţi de siguranţă. Metode de calcul ........ 104
4 REZISTENŢA MATERIALELOR

5.4 Relaţii de calcul pentru barele solicitate axial. Aplicaţii ..................... 105
5.5 Sisteme static nedeterminate solicitate la eforturi axiale. Exemple ... 110
5.6 Concentrări de tensiuni ......................................................................... 119
Teste......................................................................................................... 121
BIBLIOGRAFIE................................................................................................. 125
 1. INTRODUCERE

1.1 OBIECTUL ŞI PROBLEMELE CURSULUI DE REZISTENŢA

MATERIALELOR

Rezistenţa materialelor studiază comportarea corpurile deformabile

supuse acţiunilor exterioare mecanice sau/şi termice. Corpuri deformabile
sunt toate elementele ce intră în alcătuirea maşinilor, construcţiilor civile şi
industriale, mijloacelor de transport, instalaţiilor, utilajelor de tot felul etc.
Noţiunea comportare introdusă în definiţie are un sens mai larg decât cea
de rezistenţă conţinută în numele disciplinei – din care s-ar putea înţelege
că interesează numai studierea condiţiilor în care materialele rezistă, nu
cedează, nu se rup. A cunoaşte comportarea corpurilor reale înseamnă a
stăpâni calitativ şi cantitativ legile care guvernează întregul proces de de-
formare a lor în funcţionare, incluzând stările limită la care acestea ar pu-
tea ceda precum şi rezerva de siguranţă faţă de posibile stări de colaps.
Împreună cu alte cunoştinţe vizând aspecte funcţionale, tehnologice,
estetice şi economice, cunoştinţele de Rezistenţa materialelor contribuie la
stabilirea soluţiilor optime pentru forma şi dimensiunile obiectelor tehnice,
care să necesite un consum minim de materii prime, materiale, energie şi
manoperă şi să asigure un maxim de siguranţă şi fiabilitate.
În Rezistenţa materialelor se pun trei probleme principale, deopotrivă
importante şi strâns legate între ele: problema forţelor exterioare, proble-
ma forţelor interioare şi problema stărilor limită.
A) Problema forţelor exterioare constă în stabilirea schemelor de cal-
cul cele mai apropiate de realitate pentru încărcările care solicită elemen-
tele maşinilor şi construcţiilor. Ţinând seama de condiţiile de funcţionare
ale acestor elemente, forţelor exterioare se obţin folosind cunoştinţe de
Mecanică şi de la alte discipline, rezultate ale măsurărilor experimentale
precum şi normative întocmite pe baza calculelor şi experienţei de exploa-
tare. Nu sunt puţine situaţiile în care pentru stabilirea schemelor de calcul
ale încărcărilor trebuie să se apeleze la date statistice şi metode probabi-
listice, aceste scheme având un pronunţat caracter convenţional.
B) Problema forţelor interioare sau problema analizei constă în deter-
minarea tensiunilor şi deformaţiile care apar în elementele maşinilor sau
construcţiilor ca urmare a încărcărilor aplicate. Ele se determină utilizând
cunoştinţe şi metode din Rezistenţa materialelor şi alte discipline înrudite
(Teoria elasticităţii, Teoria plasticităţii ş.a.). Având în vedere marea varieta-
6 REZISTENŢA MATERIALELOR
_________________________

te a forţelor ce pot solicita elementele maşinilor sau construcţiilor, aceste

metode trebuie să ofere posibilitatea de analiză a structurilor încărcate cu
orice sisteme de forţe posibile din punct de vedere fizic.
C) Problema stărilor limită constă în stabilirea tensiunilor şi deformaţii-
lor care pot fi acceptate în elementele maşinilor sau construcţiilor astfel în-
cât acestea să-şi poată îndeplini în bune condiţii funcţiile pentru care au
fost proiectate. Această problemă se mai numeşte a normării sau a tensi-
unilor şi deformaţiilor admisibile. Problema stărilor limită este deosebit de
complexă. Ea este strâns legată de problema forţelor exterioare, necesi-
tând şi o profundă cunoaştere a procedeelor de analiză.
În prezentul curs încărcările se consideră cunoscute iar aspectele pri-
vind normarea sunt prezentate sumar, ele fiind dezvoltate la disciplinele de
specialitate. Atenţia cea mai mare va fi acordată problemei forţelor inter-
ioare.

1.2 CLASIFICAREA CORPURILOR ÎN REZISTENŢA

MATERIALELOR

În formă schematizată pentru calcul, corpurile studiate în Rezistenţa

materialelor se pot împărţi în trei mari categorii: bare, plăci, masive.
Barele sunt corpuri cu o dimensiune predominantă faţă de celelalte
două. Ele se obţin prin deplasarea de-a lungul unei curbe numită axa ba-
rei a unei figuri geometrice plane, numită secţiune transversală, care ră-
mâne tot timpul normală la axă în centrul ei de greutate. După forma
axei, barele pot fi drepte sau curbe, acestea din urmă putând fi plane
sau spaţiale. Secţiunile transversale ale barelor pot fi masive sau alcătui-
te din profile subţiri, deschise sau închise. Secţiunile transversale pot
avea forme, dimensiuni şi poziţii variabile de-a lungul axei; când sunt
constante şi axa este dreaptă, bara se numeşte prismatică. După tipul
forţelor care acţionează asupra lor, barele au diverse denumiri: grinzi,
stâlpi, cabluri, arbori etc.
Plăcile sunt corpuri care au una din dimensiuni, numită grosime, mult
mai mică în comparaţie cu celelalte două. Grosimea plăcii este împărţită în
două părţi egale de suprafaţa mediană a plăcii. Plăcile pot fi clasificate du-
pă forma suprafeţei mediane (plane sau curbe), a conturului acesteia
(dreptunghiulare, circulare etc.), după variaţia şi mărimea grosimii, după
modul de încărcare şi comportarea sub sarcini etc.
Masivele sunt corpurile la care cele trei dimensiuni sunt comparabile
între. Ele sunt de o foarte mare diversitate.
 Introducere 7

1.3 FORŢE EXTERIOARE

În principiu, orice corp poate fi studiat separat, cu condiţia să poată fi

determinate toate interacţiunile acestuia cu exteriorul. Aceste interacţiuni
sunt fie cunoscute apriori, fie necunoscute, urmând a fi determinate în
cursul rezolvării. Interacţiunile cunoscute se numesc sarcini sau încărcări.
Ele pot fi nu numai mecanice ci şi termice. Interacţiunile necunoscute sunt
evidenţiate prin legături care modelează conexiunile corpului studiat cu ex-
teriorul.

1.3.1 Sarcini
O primă clasificare împarte sarcinile în utile (greutatea manevrată de
un pod rulant, presiunea din interiorul unui rezervor etc.) şi accesorii (forţe
de inerţie, de frecare sau care provin din acţiunea unor câmpuri, care nu
au rol funcţional).
După poziţiile punctelor de aplicare, forţele pot fi volumice şi superfici-
ale (de suprafaţă).
Forţele volumice sunt forţele de inerţie şi cele care provin din acţiunea
câmpurilor exterioare (gravitaţional, magnetic etc.). Ele sunt caracterizate
de intensitatea lor având ecuaţia dimensională [FL–3] şi se măsoară în SI
în N/m3 sau în alte unităţi obţinute prin folosirea multiplilor sau submultipli-
lor pentru N şi m.
Forţele superficiale provin din contactul direct cu alte corpuri, solide
sau fluide. Ele sunt caracterizate de intensitatea lor notată frecvent cu p,
au ecuaţia dimensională [FL–2] şi se măsoară în Pascali (Pa),
Pa = N/m2 , (1.1)
sau în alte unităţi obţinute prin folosirea multiplilor sau submultiplilor pen-
tru N şi m. Mai des se întâlnesc
MPa = N/mm2 = 106 Pa , daN/cm2 = 10 – 1 MPa , GPa = 109 Pa . (1.2)
Frecvent se folosesc modele de sarcini concentrate şi sarcini distribui-
te liniar pe o linie curbă sau dreaptă, ultimele fiind notate în general cu q.
Sarcinile distribuite liniar au ecuaţia dimensională [FL–1] şi se măsoară în
N/m sau în alte unităţi obţinute prin folosirea multiplilor sau submultiplilor
pentru N şi m. Frecvent se foloseşte
kN/m = 103 N/m . (1.3)
Atunci când este permis, încărcări complexe se înlocuiesc prin siste-
me de forţe mai simple, echivalente din punct de vedere static.
În figura 1.1, a este reprezentată înlocuirea unei sarcini p, uniform dis-
tribuită pe o suprafaţă dreptunghiulară, printr-o sarcină q distribuită liniar
precum şi printr-o sarcină Q concentrată, în centrul forţelor paralele q.
8 REZISTENŢA MATERIALELOR
_________________________

Aceleaşi consideraţii sunt folosite în fig. 1.1, b pentru o sarcină liniar

distribuită.
Un cuplu de două forţe concentrate egale dar de semn contrar, acţio-
nând pe suporturi paralele, se pot înlocui cu momentul cuplului, având
ecuaţia dimensională [FL] şi unitatea de măsură Nm, kNm etc. Pot fi înlo-
cuite şi cupluri de forţe distribuite liniar cu momente distribuite liniar (v. fi-
gura 7.2, b), având ecuaţia dimensională [FL–1L] şi unitatea de măsură Nm
–1
m.
l p
b p

b
q = pb l

q = pb

Q = ql
Q = ql/2

l/2 l/2 2l/3 l/3

a) b)

Fig. 1.1
În calcule interesează şi clasificarea sarcinilor după modul de acţiune
în timp. Se numesc statice, acele sarcini care se aplică lent şi progresiv,
crescând de la zero la valoarea lor finală după care rămân constante în
timp (cazul I din figura 1.2). Sarcinile dinamice sunt acelea care se aplică
prin şoc sau au variaţii în timp, aleatoare sau periodice. În figura 1.2 sunt
reprezentate două tipuri uzuale de sarcini periodice: simetrice (cazul II) şi
pulsatorii (cazul III).

F F F

t t t

Cazul I Cazul II Cazul III

Fig. 1.2
Încărcările mecanice aplicate corpurilor în Rezistenţa materialelor sunt
forţe modelate prin vectori legaţi, spre deosebire de cele folosite în Meca-
nica teoretică unde forţele erau modelate prin vectori alunecători iar mo-
mentele prin vectori liberi.
 Introducere 9

l l l
B1 H B2 H B2 F H B2 B3 F
F B3 B1 B3 B1
Δl Δl
a) b) c)

M l/2 M
B3 B1 B2 B3 B1 l
B1 l l M B3
M/l M/l M/l M/l M/l M/l

d) e) f)
Fig. 1.3
În figura 1.3 sunt prezentate două exemple. În primul exemplu, efectul
forţei F asupra barei este diferit dacă punctul ei de aplicaţie este B1, B2 B B

sau B3, deşi din punct de vedere al Mecanicii teoretice în toate cele trei
B

cazuri sistemele de forţe (F, H) sunt echivalente (H este reacţiunea din ar-
ticulaţia B2). În cazul (a) zona B1B2 se comprimă iar zona B2B3 nu-şi modi-
B B B B B

fică lungimea, în cazul (b) bara este nesolicitată iar în cazul (c) zona B1B2 B B

nu-şi modifică lungimea iar zona B2B3 este întinsă. În al doilea exemplu,
B B

efectul momentului M aplicat barei este diferit dacă punctul de aplicaţie al

acestuia este B1, B2 sau B3, deşi în toate cele trei cazuri sistemele de forţe
B B B

(M, M/l, – M/l) sunt echivalente. În cazul (a) bara se deformează cu fibra
întinsă sus, în cazul (b) forma deformată a barei prezintă un punct de in-
flexiune în B2 iar în cazul (c) bara se deformează cu fibra întinsă jos.
B

1.3.2 Legături. Forţe de legătură

Interacţiunile necunoscute sunt cele care apar la conexiunile corpului
studiat cu cele învecinate, conexiuni numite legături. Acestea apar pe su-
prafeţele exterioare ale corpului, deci interacţiunile care apar în legături au
caracter distribuit. Ele se evidenţiază prin înlăturarea legăturilor şi înlocui-
rea acestora, conform axiomei legăturilor din Mecanică, cu forţe de legătu-
ră distribuite. Uzual, forţele de legătură distribuite sunt înlocuite cu torsorul
acestora faţă de un punct convenabil ales. Elementele acestui torsor (forţe
şi momente) se numesc forţe de legătură sau reacţiuni.
Riguros vorbind, orice legătură este deformabilă. Există însă şi legături
pe direcţiile cărora deformaţiile sunt suficient de mici pentru a putea fi con-
siderate rigide. În figura 1.4 sunt reprezentate convenţional legăturile rigi-
de cunoscute din Mecanică şi anume reazemul simplu sau mobil (fig. 1.4,
a), articulaţia (în figura 1.4, b este reprezentată o articulaţie cilindrică) şi
încastrarea (în figura 1.4, c este reprezentată o încastrare plană fixă iar
figurile 1.4, d şi 1.4, e reprezintă încastrări plane deplasabile – pe orizonta-
10 REZISTENŢA MATERIALELOR
_________________________

lă respectiv pe verticală). Se observă că forţele de legătură apar pe direcţi-

ile deplasărilor blocate, marcate cu două liniuţe în figura 1.4.

a)

b)

c)
c1 )

d)

e)

Fig. 1.4
Ansamblul format din sarcini şi reacţiuni reprezintă forţele exterioare
care acţionează asupra corpului.
Pentru un corp în echilibru (în repaos sau în mişcare uniformă), rezul-
tanta şi momentul rezultant (faţă de orice punct) al forţelor exterioare care
acţionează asupra corpului sunt nule. Rezultă
R =0 , M =0 ⇔ T =0 , (1.4)

unde cu T s-a notat torsorul format din rezultantă şi momentul rezultant.

Proiectând pe trei axe relaţia (1.4) se obţin ecuaţiile scalare de echilibru al
forţelor exterioare, din care se determină reacţiunile,

∑ i Fix = 0 , ∑ i Fiy = 0 , ∑ i Fiz = 0 ;

∑ i M ix = 0 , ∑ i M iy = 0 , ∑ i M iz = 0 . (1.5)

În scrierea ecuaţiilor de echilibru axele pot fi alese arbitrar.

 Introducere 11

Cazuri particulare
a) Dacă toate forţele exterioare sunt conţinute într-un plan, de exem-
plu zx, pentru echilibru trebuie satisfăcute ecuaţiile

∑ i Fix = 0 , ∑ i Fiz = 0 , ∑ i M iy = 0 . (1.6)

Observaţii
• Primele două ecuaţii din (1.6) se numesc simplu ecuaţii de proiecţii.
Întrucât axele pot fi luate arbitrar, ultima ecuaţie din (1.6) poate fi scrisă în
raport cu orice axă normală pe planul zx, trecând deci prin orice punct al
acestui plan. De aceea acestei ecuaţii i se spune obişnuit ecuaţie de mo-
mente faţă de un punct, deşi ea este o ecuaţie de momente faţă de o axă
normală pe planul forţelor.
• În unele cazuri se poate renunţa la o ecuaţie de proiecţii, scriind însă
două ecuaţii de momente faţă de puncte convenabil alese. Sunt situaţii în
care se poate renunţa la ambele ecuaţii de proiecţii, scriindu-se trei ecuaţii
de momente faţă de trei puncte alese cu grijă (necolineare). În astfel de
cazuri, ecuaţiile de proiecţii la care se renunţă trebuie să fie identic satis-
făcute; ele servesc la verificare.
b) Un sistem de forţe exterioare paralele cu o axă, de exemplu cu z,
este în echilibru dacă
∑ i Fiz = 0 , ∑ i M ix = 0 , ∑ i M iy = 0 . (1.7)

c) Când forţele paralele sunt cuprinse într-un plan, de exemplu zx,

ecuaţiile de echilibru devin
∑ i Fiz = 0 , ∑ i M iy = 0 . (1.8)

Şi în acest caz se pot scrie două ecuaţii de momente faţă de două

puncte convenabil alese, iar ecuaţia ∑ i Fiz = 0 rămâne pentru verificare.

d) Dacă forţele exterioare sunt concurente într-un punct, pentru echili-

bru trebuie satisfăcute ecuaţiile

∑ i Fix = 0 , ∑ i Fiy = 0 , ∑ i Fiz = 0 , (1.9)

iar dacă forţele concurente sunt conţinute în planul xy, ecuaţiile de echili-
bru devin
∑ i Fix = 0 , ∑ i Fiy = 0 . (1.10)

Atunci când ecuaţiile de echilibru sunt suficiente pentru aflarea reacţi-

unilor, se zice că problema este static determinată. În caz contrar, proble-
ma este static nedeterminată.
Pentru a fi determinată din punct de vedere static, o bară acţionată de
sarcini conţinute într-un singur plan trebuie să aibă o încastrare plană (v.
12 REZISTENŢA MATERIALELOR
_________________________

figura 1.5, a) sau o articulaţie cilindrică şi un reazem simplu a cărui direcţie

nu trece prin articulaţie (1.5, b). Bara din figura 1.5, c se zice că este sim-
plu rezemată la capete. Aceasta poate avea una sau două console la ca-
pete (reprezentate cu linii întrerupte). Bara încastrată la un capăt şi liberă
la celălalt capăt se zice că este în consolă.

a) b) c)

Fig. 1.5
Dacă în urma rezolvării sistemului de ecuaţii de echilibru reacţiunile
rezultă negative, ele se vor reprezenta punctat, cu sens invers faţă de cel
ales iniţial, iar pe desen se trece valoarea reacţiunii fără semnul minus.
Pentru rezolvarea problemelor static nedeterminate sunt necesare
ecuaţii suplimentare faţă de cele furnizate de Statică, ecuaţii care se obţin
din considerente de deformare a corpului (v. p. 5.5 şi p. 6.5.3).

Aplicaţii
1. Reacţiunile din legăturile grinzii din figura
Fig. 1.6, a.

2c c c

3qc q
6qc2 M = 5kNm 4kN/m 2kN
A B
H B
H A
3kN 1m
V1 4c V2 1m 2m
q
6c C 3kN
z V = 6kN
a) b)
.
Fig. 1.6
Se scriu 2 ecuaţii de proiecţii şi una de momente faţă de punctul A:

H = 0 , V1 + V2 + q 6c / 2 − q 2c − 3qc = 0 ,

6cV2 − 6qc 2 + 2c(q6c / 2) − 2c(3qc) − 3c(2qc) = 0 ⇒ V2 = 2qc .

Înlocuind V2 în prima ecuaţie se obţine V1 = 0.
 Introducere 13

Este recomandabil ca reacţiunea V1 să se obţină din ecuaţia de

momente faţă de B,
6qc 2 + 6cV1 + 4c( q6c / 2) − 4c(3qc) − 3c(2qc) = 0 ⇒ V1 = 0 ,

ecuaţia de proiecţii pe z folosindu-se pentru verificare,

−2qc − q 6c / 2 + 3qc + 2qc ≡ 0 .
2. Reacţiunile din încastrare pentru cadrul ABC din figura
Fig. 1.6, b.
Scriind două ecuaţii de proiecţii şi una de momente faţă de A, se obţi-
ne:
H + 3 = 0 ⇒ H = – 3 kN ;
V – 4⋅1 – 2 = 0 ⇒ V = 6 kN ;
M – 4⋅1⋅0,5 – 2⋅3 + 3⋅1 = 0 ⇒ M = 5 kNm .
Altfel, folosind 3 ecuaţii de momente scrise faţă de punctele A, B, C,
rezultă acelaşi lucru:
M – 4⋅1⋅0,5 – 2⋅3 + 3⋅1 = 0 ⇒ M = 5 kNm ,
M – 3V + 4⋅1⋅2,5 + 3⋅1 = 0 ⇒ V = 6 kN ,
M – 3V + 4⋅1⋅2,5 – H⋅1 = 0 ⇒ H = – 3 kN .

1.4 FORŢE INTERIOARE (EFORTURI)

Între particulele care formează corpurile solide există forţe de interac-

ţiune, chiar şi în absenţa forţelor exterioare. Sub acţiunea forţelor exterioa-
re corpurile se deformează, modificându-se şi aceste forţe de interacţiune.
În RM interesează tocmai aceste modificări ale forţelor de interacţiune. Ele
se numesc forţe interioare, sunt dependente direct de forţele exterioare şi
pot fi evidenţiate prin secţionări fictive ale corpului. Dacă un corp este în
echilibru, orice parte izolată din el prin secţionare va fi în echilibru.
Se consideră un corp supus acţiunii sistemului de forţe exterioare (F1,
F2, ..., Fk – 1, Fk, ..., Fn) care îi asigură echilibrul, adică torsorul T al acestor
forţe în raport cu orice punct este nul. Secţionând în mod fictiv corpul cu
un plan Π (figura 1.7, a), rezultă două părţi separate de secţiunile S1, S2
(figura 1.7, b) Se notează cu (Q1) = (F1, ..., Fk – 1) şi cu (Q2) = (Fk, ..., Fn)
sistemele de forţe aplicate părţilor 1 respectiv 2 şi cu T1, T2, torsorii aces-
tor sisteme faţă de un punct oarecare din planul secţiunii, de obicei centrul
de greutate C al acesteia. Echilibrul corpului este asigurat dacă
T = T1 + T2 = 0 ⇔ T1 = – T2 . (1.11)
Echilibrul părţii 1 se realiza înainte de secţionare datorită forţelor (Q1)
care acţionau direct asupra acestei părţi dar şi a forţelor (Q2) aplicate di-
rect părţii 2. Acestea din urmă transmit din aproape în aproape, până în
14 REZISTENŢA MATERIALELOR
_________________________

planul secţiunii, acţiunea lor asupra părţii 1. Pentru menţinerea echilibrului

părţii 1, pe faţa S1 a secţiunii trebuie introdusă acţiunea părţii 2 asupra
părţii 1.

Fk – 1 Π Fk – 1 S1 S2
Fk Fk

(ΔP)2
C 1 C C 2
ΔA ΔA

F2 F1 Fn F2 F1 (ΔP)1 Fn

a) b)

Fk – 1 S1 –R T
–M Fk
Mi
N Mt
1 C 2
Mt N C
F2
Mi
M S2
F1 c)
R Fn
T
Fig. 1.7
Aceasta se manifestă prin forţele (ΔP)1 distribuite continuu pe fiecare
element de arie (ΔA) şi având torsorul T1 faţă de punctul C. Similar se de-
fineşte torsorul T2 al sistemului de forţe (ΔP)2 care reprezintă acţiunea păr-
ţii 1 asupra părţii 2. Întrucât (ΔP)2 = – (ΔP)1 conform principiului acţiunii şi
reacţiunii, rezultă T2 = – T1 . Forţele ΔP se numesc forţe interioare elemen-
tare. Ele reprezintă efectul forţelor exterioare asupra forţelor de interacţiu-
ne dintre particulele învecinate care au fost separate prin planul de secţio-
nare.
Pentru a asigura echilibrul părţilor 1 şi 2 este deci necesar ca
T1 + T1 = 0 , T2 + T2 = 0 . (1.12)
Din relaţiile (1.11) şi (1.12), rezultă
T1 = – T1 = T 2 , T2 = – T2 = T 1 , (1.13)
adică torsorul de reducere în punctul C al forţelor interioare care acţionea-
ză pe o faţă a unei secţiuni într-un corp este egal cu torsorul de reducere
în acelaşi punct C al forţelor exterioare aplicate părţii de corp care a fost
înlăturată sau este egal şi de semn contrar cu torsorul faţă de C al forţelor
exterioare aplicate părţii de corp căreia îi aparţine secţiunea.
 Introducere 15

Elementele R şi M ale torsorului T1 (sau T2) se numesc forţe interioare.

Ele se pot descompune în câte două componente, una (N respectiv Mt)
normală la secţiune iar cealaltă (T respectiv Mi) situată în planul secţiunii –
pe dreapta de intersecţie a secţiunii cu planul definit de normală şi R res-
pectiv M (v. fig. 1.7, c). Componentele N şi T se numesc forţă axială res-
pectiv forţă tăietoare iar Mi şi Mt se numesc moment încovoietor respectiv
moment de torsiune. Forţele interioare N, T, Mi, Mt se mai numesc eforturi.

1.5 TENSIUNI

Forţa elementară interioară ΔP care acţionează pe o arie elementară

ΔA din jurul unui punct B se poate descompune în două componente ele-
mentare şi anume: ΔN dispusă pe direcţia υ care este normală în B la sec-
ţiune şi ΔT situată în planul secţiunii – pe dreapta de intersecţie a secţiunii
cu planul definit de forţa ΔP şi normală (figura 1.8, a).
Se numesc tensiuni sau eforturi unitare în punctul B pe suprafaţa inter-
ioară de normală υ, intensităţile în B ale forţelor interioare elementare care
acţionează pe acea suprafaţă, adică valorile forţelor ce ar acţiona pe o arie
unitară în ipoteza distribuţiei uniforme a acestora pe aria respectivă. Ele
au următoarele denumiri şi notaţii:
ΔP
Tensiune totală, pυ = lim ; (1.14)
ΔA → 0 ΔA

ΔN
Tensiune normală, συ = lim ; (1.15)
ΔA → 0 ΔA

ΔT
Tensiune tangenţială, τυ = lim . (1.16)
ΔA → 0 ΔA

Tensiunile au ecuaţia dimensională [FL–2] şi unitatea de măsură Pas-

calul. Împărţind la ΔA relaţia ΔP2 = ΔN2 + ΔT2 şi trecând la limită, se obţine
P

pυ2 = σ2υ + τ2υ . (1.17)

1.6 DEPLASĂRI ŞI DEFORMAŢII

Sub acţiunea forţelor exterioare un corp se deformează iar particulele

acestuia se deplasează. Se numeşte deplasare a unei particule aparţinând
unui corp deformabil, vectorul având originea în punctul ocupat de particu-
lă înainte de acţiunea forţelor exterioare şi extremitatea în punctul ocupat
de particulă după acţiunea forţelor exterioare. Toate mărimile care se refe-
ră la starea deformată vor fi notate ca în figura 1.8, b, cu simbolul prim.
În cazul solidului considerat rigid, câmpul de deplasări era dependent
16 REZISTENŢA MATERIALELOR
_________________________

doar de forţele exterioare care determinau un anumit tip de mişcare

(translaţie, rotaţie, plan-paralelă etc.).

Fk – 1
S

a c
a l b c'
1 a'
B ΔA ΔN υ a' l' b' b b'
F2
ΔT συ d
'j
F1 d
ΔP
τυ pυ
a) b)
Fig. 1.8
La un corp solid real, determinarea câmpului de deplasări este mai complica-
tă deoarece trebuie să se ţină seama de deformarea acestuia care, în afară de
forţele exterioare depinde şi de natura materialului din care este confecţionat.
Deformarea corpului constă în modificarea poziţiilor relative între particule ca ur-
mare a modificării forţelor interioare de interacţiune între acestea. Dacă se ima-
ginează corpul divizat în cuburi elementare, sub acţiunea forţelor exterioare fie-
care cub elementar se va deforma, adică muchiile sale se vor lungi sau se vor
scurta iar unghiurile diedre dintre feţele cubului se vor modifica. Rezultă că de-
formaţiile corpurilor, oricât de complicate ar fi, pot fi descompuse în deformaţii
liniare (lungiri sau scurtări) şi deformaţii unghiulare (modificări ale unghiurilor).
Dacă se notează cu l lungimea iniţială (înainte de deformare) a unui element
JJG
liniar ab = lυ dintr-un corp deformabil şi cu l ' lungimea finală a acestuia după de-
formare (figura 1.8, b), expresia
Δl = l ' – l (1.18)
se numeşte deformaţie liniară. Dacă Δl > 0, deformaţia liniară se numeşte lungire
sau alungire iar dacă Δl < 0, se numeşte scurtare.
Se numeşte deformaţie specifică liniară medie, mărimea
Δl l − l '
εm = = . (1.19)
l l
Când l → 0, se obţine deformaţia specifică liniară pe direcţia υ,
Δl
ε = lim . (1.20)
l →0 l
JJG
Se notează cu l lungimea elementului ab la un moment t al procesului de
deformare. În momentul următor, t + dt, l creşte cu dl , astfel încât, conform relaţi-
ei (1.19), deformaţia specifică liniară medie în intervalul dt este dl / l. Pe durata
întregului proces de deformare, deformaţia specifică liniară se obţine efectuând
integrarea de la l la l '. Expresia astfel obţinută se numeşte deformaţie specifică
liniară naturală,
l' dl l' l' l + Δl
εn = ∫ = ln l l
= ln l ' − ln l = = ln = ln (1 + ε) . (1.21)
l l l l
 Introducere 17

Se numeşte deformaţie unghiulară sau lunecare, variaţia datorită deformării

m format de două elemente liniare infinitezimale, ab şi ac,
corpului a unghiului bac
concurente, situate pe suprafaţa sau în interiorul corpului.
mc este de 90° (figura 1.8, b), lunecarea se numeşte specifică
Dacă unghiul ba
γ= lim m − bn
(bac ' ' '
ac ) . (1.22)
m = 90o
bac
ba → 0, ca → 0
Lunecarea specifică se exprimă în radiani. Ea este pozitivă atunci când
unghiul de 90° se micşorează.

1.7 MODELAREA CONSTITUTIVĂ A MATERIALELOR

Comportarea materialelor sub sarcini se modelează prin relaţii constitutive,

care stabilesc legătura între tensiuni şi deformaţii specifice, uneori ţinând seama
şi de temperatură.
Relaţiile constitutive în care intervin explicit şi variaţiile în raport cu timpul ale
tensiunilor şi deformaţiilor specifice se numesc reologice.
Ecuaţiile constitutive ale corpurile reale, tridimensionale, generalizează pe
cele obţinute pe modele constitutive monodimensionale. Există o multitudine de
astfel de modele, explicabilă prin diversitatea şi complexitatea materialelor reale.
Pe baza lor au fost dezvoltate diferite ştiinţe, unele regăsindu-se în cursul de Re-
zistenţa materialelor, altele de sine stătătoare. Modelele constitutive cele mai
simple şi frecvent folosite sunt modelele clasice ale lui Euclid, Pascal, Newton,
Hooke, Saint-Venant.
Modelul Euclid, al corpului rigid, se utilizează în Mecanica teoretică. Indife-
rent de mărimea forţelor exterioare, deformaţiile corpurilor sunt nule.
Modelele Pascal şi Newton se utilizează în studiul fluidelor. *)
Modelul Hooke, pe baza căruia s-a dezvoltat disciplina numită Teoria
elasticităţii (clasică), are o largă utilizare şi în Rezistenţa materialelor.
σ

σ = Eε
(E) ε
E
σ σ 1
ε
a) b)
Fig. 1.9
În această modelare, dependenţa dintre tensiune şi deformaţie se
exprimă prin relaţia de proporţionalitate

*)
Modelul Pascal se foloseşte în studiul echilibrului fluidelor şi mişcării fluidelor ideale. Con-
form acestui model, într-un punct al fluidului tensiunile normale sunt negative şi au aceeaşi valoa-
re pe orice element de suprafaţă, indiferent de orientarea acestuia. Modelul Newton se utilizează în
studiul fluidelor reale, când apar şi tensiunile tangenţiale.
18 REZISTENŢA MATERIALELOR
_________________________

σ = Eε , (1.23)

numită legea lui Hooke, enunţată în 1678 sub forma ut tensio sic vis. Coe-
ficientul E = const. este numit (impropriu) modul de elasticitate (el defineş-
te de fapt rigiditatea modelului). Încercările de laborator au arătat că, în
anumite limite, oţelurile se comportă după modelul Hooke. Grafic, modelul
Hooke se reprezintă printr-un resort (figura 1.9, a), iar relaţia (1.23) printr-o
dreaptă, ca în figura 1.9, b.
Modelul Saint-Venant este similar cu modelul Coulomb al frecării de
alunecare. El se utilizează în Teoria plasticităţii şi în Teoria vibraţiilor sub
denumirea de model al corpului ideal-rigid – ideal-plastic. Ca şi modelul
Coulomb, modelul Saint-Venant se reprezintă printr-un corp paralelipipedic
de masă m care se poate deplasa cu frecare pe un plan orizontal aspru,
cu coeficientul de frecare μ ∼ σc / mg, unde mărimea pozitivă σc este o ca-
racteristică a materialului (figura 1.10, a). Până la atingerea valorii σc ,
adică pentru |σ| < σc , deformaţia modelului este nulă. Pentru σ = ± (σc + 0)
au loc deformaţii numite remanente sau plastice (εp), deoarece, dacă mo-
delul se descarcă, el rămâne cu deformaţia din momentul în care s-a făcut
descărcarea. Comportarea modelului este reprezentată grafic în figura
1.10, b.
(σc) σ
σ
σ < σc
σ = σc + 0
ε
εp ε
σ
σ = σc
σ = – ( σc + 0)

a) b)
Fig. 1.10
σ

(σc) (E) σc
σ
ε
a) b)
σc
Fig. 1.11
Prin cuplarea în serie a unui model Hooke cu un model Saint-Venant
se obţine modelul Prandtl (figura 1.11, a), frecvent utilizat în Plasticitate. El
se mai numeşte model ideal-elastic – ideal-plastic, comportarea sa fiind
reprezentată grafic în figura 1.11, b.
 Introducere 19

1.8 IPOTEZE FUNDAMENTALE ÎN REZISTENŢA MATERIALELOR

În stabilirea modelelor matematice pe baza cărora se obţin relaţiile de

calcul, în Rezistenţa materialelor se folosesc o serie de ipoteze fundamen-
tale şi specifice. Ipotezele specifice se vor prezenta în cadrul diferitelor
capitole. Ipotezele fundamentale, prezentate în continuare, se referă la
structura materialelor şi la comportarea lor sub sarcini.
• Materialele din care sunt confecţionate corpurile se consideră conti-
nue şi omogene. Un corp care ocupă un domeniu spaţial D este continuu,
dacă în orice domeniu D' ⊂ D, oricât de mic, există materie. Pe baza aces-
tei ipoteze, tensiunile şi deformaţiile corpurilor se pot exprima prin funcţii
continue.
• Corpul este omogen dacă are aceeaşi structură în toate punctele sa-
le. Pentru unele materiale, cum sunt cele metalice, se admite ipoteza izo-
tropiei, adică a invarianţei proprietăţilor fizico-mecanice cu direcţia. Există
însă şi materiale anizotrope, cum sunt lemnele, compozitele etc.
• În Rezistenţa materialelor se pot efectua calcule de ordinul I şi calcu-
le de ordinul II.
În calculul de ordinul I la scrierea ecuaţiilor de echilibru se face ipoteza
că deplasările punctelor corpului sunt mici în raport cu dimensiunile aces-
tuia şi pot fi neglijate, adică ecuaţiile de echilibru se scriu pe forma nede-
formată a corpului (v. fig. 1.12, a), ceea ce conduce la o dependenţă liniară
între forţe exterioare şi eforturi.
Q u
MI M II
F
Q
H I
H II
w
l
VI
V II l
F

a) b)
u
M II Q
c) H II
w
l ϕ
F

Fig. 1.12

În calculul de ordinul II ecuaţiile de echilibru se scriu pe schema de-

formată a barei. Forţele exterioare se deplasează odată cu punctele lor de
aplicaţie dar îşi păstrează direcţia. Astfel de forţe se numesc pseudo-
20 REZISTENŢA MATERIALELOR
_________________________

urmăritoare (v. fig. 1.12, b). Uneori forţele exterioare nu numai că se de-
plasează odată cu punctele lor de aplicaţie dar îşi păstrează şi poziţia rela-
tivă faţă de bară (forţe urmăritoare, v. fig. 1.12, c). În calculul de ordinul II
reacţiunile şi eforturile sunt funcţii neliniare de forţele exterioare deoarece
depind de acestea şi prin intermediul deplasărilor. Se scriu expresiile pen-
tru reacţiunile din încastrare pentru bara din figurile 1.12, a, b, c.
a) Calculul de ordinul I, schema de calcul din figura 1.12, a,
H I = F , V I = Q , M I = Ql .
b) Calculul de ordinul II, schema de calcul din figura 1.12, b,
H II = F , V II = Q , M II = Q [l − u (Q, F ) ] + F w(Q, F ) .
c) Calculul de ordinul II, schema de calcul din figura 1.12, c,
H II = Q sin ϕ (Q, F ) + F cos ϕ (Q, F ) , V II = Q cos ϕ (Q, F ) − F sin ϕ (Q, F ) ,
M II = [Q sin ϕ(Q, F ) + F cos ϕ(Q, F ) ] w(Q, F ) +
+ [Q cos ϕ(Q, F ) − F sin ϕ(Q, F ) ][l − u (Q, F ) ] .
Reacţiunile din cazurile (b) şi (c) devin egale cu cele din cazul (a), da-
că în scrierea ecuaţiilor de echilibru se ignoră deformarea barei.
• În funcţie de tipul problemei, se acceptă un model de comportare
constitutivă a materialului. Majoritatea problemelor Rezistenţei materialelor
sunt rezolvate pe baza modelului Hooke, prin care se admite proporţionali-
tatea între tensiuni şi deformaţii specifice.
• În Rezistenţa materialelor se admite ipoteza cunoscută sub numele
de
PRINCIPIUL LUI SAINT-VENANT: dacă forţele care acţionează pe o zo-
nă restrânsă a unui corp elastic se înlocuiesc printr-un alt sistem de
forţe aplicat în aceeaşi zonă şi echivalent cu primul din punct de vede-
re static, noua distribuţie de forţe modifică stările de tensiune şi defor-
maţie numai în zona de aplicare a forţelor şi în vecinătatea acesteia,
dar nu modifică aceste stări la distanţe mai mari faţă de acea zonă.
De exemplu, epruvetele folosite pentru determinarea caracteristicilor
mecanice la tracţiune pot fi prinse în bacurile maşinii de încercat în diferite
moduri, fără a fi afectată starea de tensiune în zona de măsură, suficient
de depărtată faţă de zonele de prindere (figura 5.3, d).
• Dacă nu se fac alte menţiuni, se face ipoteza că pentru un corp ne-
încărcat starea de tensiuni şi deformaţii este nulă.

Teste
T 1. Sarcini distribuite liniar se măsoară în: 1. N/m2, 2. Nm, 3. N/m,
4. N, 5.N/m3, şi în unităţile obţinute prin folosirea multiplilor şi submultipli-
lor.
T 2. Eforturile sunt: 1. forţe exterioare, 2. sarcini distribuite, 3. forţe
concentrate, 4. forţe interioare, 5. încărcări.
 Introducere 21

T 3. Teoria elasticităţii s-a dezvoltat pe baza modelului :[Link], 2.

Pascal, 3. Newton, 4. Hooke, [Link]-Venant.

T 4. Pentru grinda din figura 1.13 reacţiunile din legături au valorile:

1m
12kN/m
HA, VA, VB
6 kNm 1.–2 kN, 12 kN, 12 kN;
A 2. 0, 6 kN, 18 kN;
B
HA 3. 0, 36 kN, -12 kN;
VA 4. 0, 10 kN, 14 kN;
2m VB
5. 8 kN, 6 kN, 16 kN;
3m
z

Fig. 1.13

T 5. . Pentru grinda din figura 1.14 reacţiunile din legături au valorile:

HA, VA, M A 6kN/m 2kN

1. –12 kN, 10 kN, - 4 kNm; MA B
2. 0, 16 kN, 0;
3. 0, 8 kN, 9 kNm; HA A
4. 0, 8 kN, - 9 kNm;
5. 8 kN, 4 kN, 11 kNm; VA 1m 2m

Fig. 1.14

T 6. . Pentru grinda din figura 1.15 reacţiunile din legături au valorile:

HA, VA, M A MA
30 kN/m 12kNm
1. 0, 42 kN, 18 kNm 6 kN
2. 12 kN, 16 kN, 0; A B
HA 24 kN
3. – 4 kN, 8 kN, - 14 kNm;
4. 0, 42 kN, 42 kNm; VA 2m 1m
5. 18 kN, 14 kN, 18 kNm;

Fig. 1.15
22 REZISTENŢA MATERIALELOR
_________________________

T 7. . Pentru cadrul din figura 1.16 reacţiunile din legături au valorile:

4 kN
HA, VA, VB
a 2a 1. – 4 kN, 8 kN, - 14 kN;
a 2. 2 kN, 8 kN, 4 kN;
2kN
a 3. 0, 4 kN, 8 kN;
B 4. 2 kN, 24 kN, -12 kN;
VB 5. 12 kN, -11 kN, 23 kN;
a
A
HA
VA

Fig. 1.16
T 8. Eforturile sunt: 1. forţe exterioare, 2. sarcini distribuite, 3. forţe
concentrate, 4. forţe interioare, 5. încărcări.
T 9. . Pentru cadrul din figura 1.17 reacţiunile din legături au valorile:
q
A
HA, VA, VB
1. –2qa, -qa, 3qa; HA VA
2a a
2. 2 qa, qa, qa;
3. 4 qa, 3 qa, -qa; 2qa
4. 0, 8 qa, - 6 qa;
5. 2 qa, 3 qa, -qa; a 4qa2
2a
Fig. 1.17
B
VB
T 10. . Pentru cadrul din figura 1.18 reacţiunile din legături au valorile:

MA
4 kN
A 2m HA, VA, M A
HA 1. 24 kN, 4 kN, - 14 kNm;
VA 6 kN/m 2. 12 kN, 16 kN, 0;
4m 3. 0, 8 kN, 9 kNm;
4. 0, - 42 kN, 14 kNm;
5. 24 kN, 4 kN, 44 kNm;
12kNm

2m
Fig. 1.18
 Introducere 23

T 11. . Pentru cadrul din figura 1.19 reacţiunile din legături au valorile:
5 kN/m M
HA, VA, M A
R =1 m
1. 15 kN, 8 kN, - 4kNm; A HA
2. 0, 20 kN, -55 kNm; 2m V
3. 0, 10 kN, 60 kNm; B
4. 20 kN, 15 kNm, 0;
5. 10 kN, 0, 45 kNm; 10 kN/m
R =1 m

1m Fig. 1.19
 2. GEOMETRIA SECŢIUNILOR
TRANSVERSALE ALE BARELOR

În calculele de rezistenţă ale barelor intervin diverse caracteristici ge-

ometrice ale secţiunilor transversale. În acest capitol se prezintă unele din
aceste caracteristici geometrice, la care se face apel pe parcurs.

2.1 ARII. MOMENTE STATICE. CENTRE DE GREUTATE

Se consideră o secţiune plană mărginită de un contur exprimabil anali-

tic. Se raportează secţiunea la un sistem oarecare de axe ortogonale
yoOzo *) (figura 2.1, a). Aria suprafeţei secţiunii este dată de expresia
A = ∫ dA = ∫∫ dx dy . (2.1)
A
A

O
yo
A+ A–
ro A
zoC
C
y
y z
r yj – yj
z
zo y dA dA
yoC

dA yo Axă de simetrie z
z zo

a) b)

Fig. 2.1

Dacă secţiunea este alcătuită din mai multe elemente simple cărora
li se cunosc ariile Ai, aria secţiunii este suma ariilor componente,

*)
Pentru unele secţiuni poate fi avantajos să se folosească sistemul de referinţă polar.
 Caracteristici geometrice ale secţiunilor barelor 25

A = ∑ i Ai . (2.2)

Prin definiţie, momentele statice faţă de axele yo respectiv zo sunt:

S yo = ∫ zo dA , S zo = ∫ yo dA . (2.3)
A A

Din teorema momentelor statice (Varignon), se obţin relaţiile pentru

coordonatele centrului de greutate C al secţiunii în sistemul de axe
yoOzo,

yoC =
S zo
=
∫A yodA , z oC =
S yo
. =
∫ A z o dA
(2.4)
A A A A
Dacă secţiunea este alcătuită din mai multe elemente simple (v. Figura
2.1) cărora li se cunosc ariile Ai şi poziţiile centrelor de greutate prin coor-
donatele yoCi , zoCi , atunci relaţiile (2.4) devin

yoC =
∑ i yoC dAi
, zoC =
∑ i z oC dA i
. (2.5)
A A
Orice axă care trece prin centrul de greutate al secţiunii se numeşte
centrală. În figura 2.1 sunt reprezentate axele centrale y şi z, duse paralel
cu axele oarecare yo, zo ce pot avea orice origine.
Din (2.4) se observă imediat că faţă de axe centrale, momentele stati-
ce sunt nule,

S y = ∫ zdA = 0 , S z = ∫ ydA = 0 . (2.6)

A A

2.2 MOMENTE DE INERŢIE. DEFINIŢII

În raport cu axele centrale y respectiv z se definesc următoarele mă-

rimi geometrice ale secţiunii:
momente de inerţie axiale,

I y = ∫ z 2 dA , I z = ∫ y 2 d A ; (2.7)
A A

moment de inerţie centrifugal faţă de perechea de axe (y, z),

I yz = ∫ yzdA ; (2.8)
A

moment de inerţie polar faţă de polul C,

26 REZISTENŢA MATERIALELOR

I p = ∫ r 2 dA = ∫ ( y 2 + z 2 ) dA = I y + I z . (2.9)
A A

Ecuaţia dimensională a momentelor de inerţie este [L4], iar unitatea de

măsură este m4 (sau mm4, cm4 etc.).
Momentele de inerţie axiale şi polare sunt mărimi strict pozitive. Mo-
mentele de inerţie centrifugale pot avea orice semn sau pot fi nule.
Se numesc raze de inerţie faţă de axele y şi z, mărimile iy respectiv iz
din relaţiile I y = i y2 A , I z = iz2 A . Rezultă

Iy Iz
iy = , iz = . (2.10)
A A
Dacă cel puţin una din axele y sau z este de simetrie atunci momentul
de inerţie centrifugal este nul, deoarece, aşa cum se observă în figura 2.1,
b, se poate scrie

I yz = ∫ yzdA + ∫ − (− y ) zdA = 0 . (2.11)

A+ A

2.3 VARIAŢIA MOMENTELOR DE INERŢIE CU AXE

PARALELE

Relaţii similare cu (2.7), (2.8), (2.9) se pot scrie faţă de orice axe, de
exemplu faţă de axele yo şi zo paralele cu axele centrale y respectiv z,

I yo = ∫ zo2dA , I zo = ∫ yo2dA , I yo zo = ∫ yo zo dA . (2.12)

A A A

Înlocuind yo = y + yoC şi zo = z + zoC şi ţinând seama de (2.7), (2.8),

(2.9) şi (2.6), relaţiile (2.12) devin
I yo = ∫ ( z + zoC ) 2 dA = I y + A zo2C , (2.13, a)
A

I zo = ∫ ( y + yoC ) 2 dA = I z + A yo2C , (2.13, b)

A

I yo zo = ∫ ( z + zoC )( y + yoC ) 2 dA = I yz + A yoC zoC . (2.13, c)

A

Relaţiile (2.13) au fost stabilite de Steiner (şi Huygens). Se observă că

dintre toate momentele de inerţie ce se pot calcula faţă de o serie de axe
paralele între ele, cel calculat faţă de axa centrală este minim.
 Caracteristici geometrice ale secţiunilor barelor 27

2.4 CARACTERISTICILE GEOMETRICE ALE UNOR SECŢIUNI

SIMPLE

Secţiune dreptunghiulară (figura 2.2, a)

Luând elementul de arie sub forma unei fâşii paralelă cu axa y şi
având lăţimea dz, momentul de inerţie faţă de axa y este
h/2 bh3
I y = ∫ z dA = ∫
2
z bdy = .2
(2.14, a)
A −h / 2 12
Similar se obţine momentul de inerţie faţă de axa z,
hb3
Iz =. (2.14, b)
12
Axele y şi z fiind de simetrie, rezultă Iyz = 0.
b b

h/2
y
y
z
dA h/2 dA
dz

a) b)
Fig. 2.2
2
Se observă că produsul z dA rămâne acelaşi dacă fâşia de arie
dA = bdz se deplasează paralel cu axa y, deci momentul de inerţie al para-
lelogramului din fig. 2.2, b faţă de axa y este egal cu momentul de inerţie
faţă de aceeaşi axă al dreptunghiului având aceeaşi bază şi înălţime ca şi
paralelogramul.

Secţiune triunghiulară (figura 2.3, a)

Se calculează momentul de inerţie faţă de axa yo care coincide cu o

latură a triunghiului. Se efectuează integrala pe fâşia zo(yo)dyo şi apoi inte-
grala pe intervalul yo ∈ [0, b]. Ordonata zo(yo) rezultă din ecuaţia dreptei
BD,
h
z o ( yo ) = (b − yo ) .
b
28 REZISTENŢA MATERIALELOR

Folosind relaţia (2.12)1 rezultă

b z o ( yo ) 2 b 1 h3 bh3
I yo = ∫ zo2dA = ∫ dyo ∫ zo dzo = ∫ dyo (b − yo )3 3 = . (2.15)
A 0 0 0 3 b 12
Momentul de inerţie Iy se poate determina cu relaţia lui Steiner,
2
bh3 bh ⎛ h ⎞ bh3
Iy = − ⎜ ⎟ = . (2.16)
12 2 ⎝3⎠ 36
Observaţie. Se poate calcula I yo şi altfel. Observând că

2
1 (OBGD ) 1 bh3 bh ⎛ h h ⎞
I y1 = Iy = = Iy + ⎜ − ⎟ ,
2 1 2 12 2 ⎝2 3⎠

se obţine pentru Iy aceeaşi expresie ca mai sus, după care se calculează

2
bh3 bh ⎛ h ⎞ bh3
I yo = + ⎜ ⎟ = .
36 2 ⎝3⎠ 12

b
dyo yo b dy y
yo B O y C
h/3 C zo
zo(yo) z
y y1 dzo dz
h
h/2 D y(z) a
G
z
zo

a) b)
Fig. 2.3
Secţiune eliptică (figura 2.3, b)
Aria
b y(z) ba
A = ∫ dA = 4∫ dz ∫ dy = 4∫ b 2 − z 2 dz =
A 0 0 0 b
π/2
a 2
=4 ∫ b
b − b 2 sin 2 θ (bcosθ)dθ = πab . (2.17)
0
 Caracteristici geometrice ale secţiunilor barelor 29

Momentul de inerţie faţă de axa z,

b y( z) b1 a3
I z = ∫ y 2 dA = 4∫ dz ∫ y 2 dy = 4 ∫ (b 2 − z 2 )3 / 2 dz =
A 0 0 0 3 b3
b
4a 3 1 ⎛ 4b 2 z 2 2 3b 4 z⎞ πa3b
= 3 ⎜⎜ z (b 2 − z 2 )3 + b −z + arcsin ⎟⎟ = . (2.18)
3b 4 ⎝ 2 2 b⎠
0
4

Similar se obţine I y = πab3 / 4 .

Momentul de inerţie centrifugal faţă de axele y, z este nul iar momen-

tul de inerţie polar faţă de C este I C = πab3 / 4 + πa 3b/ 4 = πab(a 2 + b 2 ) / 4 .
Pentru secţiunea circulară, a = b = R = D/2,

πR 4 πD 4
I y = Iz = = . (2.19, a)
4 64
Momentul de inerţie centrifugal faţă de axele y, z este nul iar momen-
tul de inerţie polar faţă de C este

I C = I p = 2 I y = πR 4 / 2 . (2.19, b)

Secţiune de forma unui sector circular (figura 2.4, a)

Se calculează momentele de inerţie faţă de axele yo, zo şi momentul
de inerţie polar faţă de polul O,
R +α R4 ⎛ sin 2α ⎞
I yo = I y = ∫ zo2 dA = ∫ ∫ r 2 sin 2ϕ rdϕ dr = ⎜ α− ⎟ , (2.20)
A 0 −α 4 ⎝ 2 ⎠
R +α 2 R4 ⎛ sin 2α ⎞
I zo = ∫ yo2dA = ∫ r ∫ cos 2ϕ rdϕ dr = ⎜α + ⎟ , (2.21)
A 0 −α 4 ⎝ 2 ⎠

αR 4
I O = I yo + I zo = . (2.22)
2
Se determină poziţia axei centrale z,
R α 2 3
∫ yodA = ∫0 ∫−α r cos ϕ rdϕ dr = 3 R sin α = 2 R sin α
yoC = A . (2.23)
R α
A αR 2 3 α
∫0 ∫−α r d ϕ d rA

Se calculează momentul de inerţie faţă de axa centrală z,

30 REZISTENŢA MATERIALELOR

2 2
R4 ⎛ sin 2α ⎞ 2 4 R sin α
I z = I zo − Ayo2C = ⎜ α + ⎟ − α R =
4 ⎝ 2 ⎠ 9α 2
⎛ α sin 2α 4sin 2 α ⎞
= R 4 ⎜⎜ + − ⎟ . (2.24)
⎝4 8 9α ⎠⎟

R
yoC yoC = 4R/3π

dr
r R
yo α yo y D = 2R
C C C
zo ϕ O
y y
α
dϕ
yo
z zo z zo z

a) b) c)

Fig. 2.4
Cazuri particulare
– Secţiune semicirculară, α = π/2 (fig. 2.4, b)
πR 4 4R ⎛π 8 ⎞
I yo = I zo = , yoC = , I z = R4 ⎜ − ⎟ . (2.25)
8 3π ⎝ 8 9π ⎠
– Secţiune circulară, α = π (fig. 2.4, c, D este diametrul secţiunii),
πR 4 πD 4
yoC = 0 , I y = I z = = , (2.26)
4 64

Secţiune de forma unui segment circular (figura 2.5)

O
yo
R α Rcos α
zo= Rcos ϕ dϕ ϕ zoC

y C
dzo

2Rsin ϕ

z zo
Fig. 2.5
Se calculează momentele de inerţie faţă de axele zo, yo şi momentul
 Caracteristici geometrice ale secţiunilor barelor 31

de inerţie polar faţă de polul O,

0 R4 ⎛ sin 4α ⎞
I yo = ∫ zo2dA = ∫ ( R cos ϕ)2 2 R sin ϕ d( Rcosϕ) = ⎜α − ⎟ . (2.27)
A α 4 ⎝ 2 ⎠
3
R4 ⎛
0 d( Rcosϕ)(2 R sin ϕ)
sin 2α sin 4α ⎞
I zo = I z = ∫ ⎜ α− + ⎟ . (2.28) =
α 12 4 ⎝ 6 48 ⎠
Se determină poziţia axei centrale y.
0 α
1 − sin 2ϕ ⎛ sin 2α ⎞
A = ∫ dA = ∫ 2 R sin ϕ d( Rcosϕ) = 2 R ∫ dϕ = R 2 ⎜ α − ⎟ ,(2.29)
A
α 0
2 ⎝ 2 ⎠
0
2
S yo = ∫ zo dA = ∫ R cos ϕ 2 R sin ϕ d( Rcosϕ) = R 3 sin 3α , (2.30)
A α
3

S yo 4 sin 3 α
zo C = = R . (2.31)
A 3 2α − sin 2α
Momentul de inerţie faţă de axa y se obţine cu relaţia
I y = I yo − Azo2C .
Pentru α = π/2 şi α = π, se obţin rezultatele din aplicaţia precedentă.

2.5 VARIAŢIA MOMENTELOR DE INERŢIE LA ROTAŢIA

AXELOR

Se consideră o secţiune raportată la sistemul de axe carteziene Oy,

Oz , în raport cu care momentele de inerţie sunt date de relaţiile (2.7),
(2.8). Rotind axele Oy, Oz cu acelaşi unghi α în jurul originii O se obţine
sistemul de axe y'Oz' rotit faţă de primul (figura 2.6, a).
1
A 2

y y O
d y O
α e α2
c z
α
b
a i z'
dA 2 dA
y' α1 1
z z

a) b)
.
Fig. 2.6
32 REZISTENŢA MATERIALELOR

Între coordonatele unui punct al secţiunii faţă de cele două sisteme de

referinţă există relaţiile
y' = Ob = Oe + eb = Oe + dc = y cos α + z sin α , (2.32, a)
z' = ab = ac – bc = ac – de = z cos α – y sin α . (2.32, b)
Momentele de inerţie faţă de axele sistemului y'Oz' au expresiile
I y' = ∫ z '2dA , I z ' = ∫ y '2dA , I y ' z ' = ∫ y ' z 'dA
A A A

Înlocuind (2.32) şi ţinând seama de (2.7), (2.8) se obţine

I y' = ∫ ( z cos α − y sin α) 2 dA = I y cos 2α + I z sin 2α − 2 I yz sin α cos α , (2.33, a)
A

I z ' = ∫ ( y cos α + z sin α) 2 dA = I z cos 2α + I y sin 2α + 2 I yz sin α cos α , (2.33, b)

A

I y' z ' = ∫ ( y cos α + z sin α) ( z cos α − y sin α ) dA =

A

= ( I y − I z ) sin α cos α + 2 I yz (cos 2α − sin 2α ) . (2.33, c)

Având în vedere identităţile trigonometrice

1 + cos 2α 1 − cos 2α
cos 2 α = , sin 2 α = ,
2 2
sin 2α
sin α cos α = , cos 2 α− sin 2 α = cos 2α , (2.34)
2
relaţiile (2.33) pot fi scrise şi în funcţie de unghiul dublu,
I y + Iz I y − Iz
I y' = + cos 2α − I yz sin 2α , (2.35, a)
2 2
I y + Iz I y − Iz
I z' = − cos 2α + I yz sin 2α , (2.35, b)
2 2
I y − Iz
I y' z' = sin 2α + I yz cos 2α . (2.35, c)
2
Adunând relaţiile (2.35, b) şi (2.35, c), se obţine
I y' + I z ' = I y + I z = const. = I O , (2.36)

adică, suma momentelor de inerţie axiale în raport cu orice pereche de

axe ortogonale ce trec printr-un punct dat este un invariant la rotaţia axe-
lor, fiind egală cu momentul de inerţie polar faţă de acel punct.
 Caracteristici geometrice ale secţiunilor barelor 33

2.6 AXE ŞI MOMENTE PRINCIPALE DE INERŢIE

Din (2.35) se vede că momentele de inerţie I y ' , I z ' , I y ' z ' sunt variabile perio-
dic cu unghiul α. Ţinând seama de (2.36), rezultă că există două axe reciproc or-
togonale faţă de care momentele de inerţie axiale au valori extreme, unul maxim
şi celălalt minim, suma lor fiind invariantul IO. Axele respective se numesc axe
principale de inerţie iar momentele faţă de aceste axe, momente principale de
inerţie. Ele se notează cu I1 respectiv I2. Direcţiile axelor principale de inerţie se
determină din relaţia
dI y ' ⎛ I y − Iz ⎞
= 2⎜ − sin 2α − I yz cos 2α ⎟ = −2 I y' z ' = 0 , (2.37)
dα ⎝ 2 ⎠
din care rezultă
2 I yz
tan 2α = − . (2.38)
I y − Iz
Din (2.37) se observă că momentele de inerţie axiale au valori extreme faţă
de axele în raport cu care momentul de inerţie centrifugal este nul.
Ecuaţia (2.38) are în primul cerc două soluţii, 2α' şi 2α'' = 2α' + π, deci α'' =
'
α + π/2, ceea ce confirmă ortogonalitatea direcţiilor axelor principale.
Ţinând seama de identităţile
tan 2α 1
sin 2α = ± , cos 2α = ± , (2.39)
1 + tan 2 2α 1 + tan 2 2α
momentele principale de inerţie se obţin înlocuind (2.38) în (2.35, a),
−2 I yz
±
I y + Iz I y − Iz ±1 I y− Iz
I1/ 2 = + − I yz .
2 2 2
4 I yz 2
4 I yz
1+ 1+
( I y − I z )2 ( I y − I z )2
Efectuând calculele, rezultă
I y + Iz 1
I1/ 2 = ± ( I y − I z ) 2 + 4 I y2z . (2.40)
2 2
Pentru a stabili corespondenţa dintre axele 1, 2 şi unghiurile α', α'', se face
derivata secundă a funcţiei I y ' (α) ,
d 2 I y' ⎛ I y− Iz ⎞ ⎛ 1 ⎞
= 4⎜ − cos 2α + I yz sin 2α ⎟ = 4 I yz sin 2α ⎜ + 1⎟ . (2.41)
dα 2 ⎝ 2 ⎠ ⎝ tan 2α ⎠
2

Unghiul α' defineşte axa 1, adică α' = α1 , dacă

I yz sin 2α ' < 0 . (2.42)
În caz contrar, unghiul α' defineşte axa 2, adică α' = α2 . La secţiuni alungite,
cum este cea din figura 2.6, axa 1 este cea faţă de care materialul este mai de-
părtat.
Axele principale care trec prin centrul de greutate al secţiunii se numesc
34 REZISTENŢA MATERIALELOR

axe centrale principale de inerţie iar momentele de inerţie corespunzătoa-

re acestor axe, momente de inerţie centrale principale.

2.7 MOMENTE DE INERŢIE ALE SECŢIUNILOR COMPUSE

Din relaţiile de definiţie rezultă că momentele de inerţie sunt mărimi

aditive, adică pentru o suprafaţă compusă din mai multe arii, momentul de
inerţie faţă de o axă este suma momentelor de inerţie faţă de acea axă ale
ariilor componente.

2.8 APLICAŢII

1. Secţiune simetrică faţă de o axă, formată din inimă şi două platban-

de neegale (figura 2.7, a).

B b b
yo
t t
A1 t1 d1 Ap Ap
Ai
h/2
y C y
h C y C
Ai
d2 ti /2 ti /2
ti ti
h/2
A2 t2 Ap Ap
t t
b b b
zo z z z

a) b) c)
Fig. 2.7
Cu notaţiile din figura 2.7, a, poziţia pe axa de simetrie a centrului de
greutate al secţiunii se determină cu relaţia
⎛h t ⎞
A2 h + Ai ⎜ + 1 ⎟
zoC = d1 = ⎝2 2⎠ . (2.43)
A1 + A2 + Ai
Momentul de inerţie centrifugal Iyz este nul. Momentele de inerţie faţă
de axele y şi z au expresiile
3
⎛ t +t ⎞
3 ti ⎜ h − 1 2 ⎟ 2 3
Bt ⎛h t ⎞ bt
I y = 1 + A1d12 + ⎝
2 ⎠
+ Ai ⎜ + 1 − d1 ⎟ + 2 + A2 d 22 =
12 12 ⎝2 2 ⎠ 12
 Caracteristici geometrice ale secţiunilor barelor 35

⎡⎛ t1 + t2 ⎞
2
⎤
⎢ ⎜ h − ⎟ 2 ⎥
⎛ t12 2⎞ ⎢ ⎝ 2 ⎠ ⎛ h t1 ⎞ ⎥ ⎛ t2 ⎞
= A1 ⎜ + d1 ⎟ + Ai + ⎜ + − d1 ⎟ + A2 ⎜ 2 + d 22 ⎟ ,
⎝ 12 ⎠ ⎢ 12 ⎝2 2 ⎠ ⎥ ⎝ 12 ⎠
⎢ ⎥
⎣⎢ ⎦⎥
⎛ t +t ⎞
3 ⎜ h − 1 2 ⎟ ti3
tB t b3
Iz = 1 + ⎝
2 ⎠
+ 2 .
12 12 12
Dacă grosimile t1 şi t2 se pot neglija în raport cu h, B, b, d1, d2 şi se fac
⎛ t +t ⎞
înlocuirile t1B = A1 , t2b = A2 , ti ⎜ h − 1 2 ⎟ ≅ ti h = Ai , rezultă
⎝ 2 ⎠
A + 0,5 Ai A + 0,5 Ai
d1 = h 2 , d2 = h 1 , (2.44)
A A
h 2 12 A1 A2 + 4 A1 Ai + 4 A2 Ai + Ai2 1
Iy ≅ , I z ≅ ( A1B 2 + A2b 2 ) , (2.45)
12 A 12
unde
A = A1 + A2+ Ai . (2.46)
Se pot calcula şi razele de inerţie ale secţiunii,
Iy 12 A1 A2 + 4 A1 Ai + 4 A2 Ai + Ai2
iy = =h , (2.47)
A 12 A2
Iz A B 2 + A2b 2
iz = = 1 . (2.48)
A 12 A
2. Secţiune simetrică faţă de două axe, formată din inimă şi două plat-
bande identice, A1 = A2 = Ap , t1 = t2 = t (figura 2.7, b).
Secţiunea având două axe de simetrie. Centrul de greutate se află la
intersecţia lor iar Iyz = 0. Momentele de inerţie faţă de y şi z au expresiile
⎡ t2 ⎛ h ⎞ ⎤ ti ( h − t )
2 3
(h − t )ti3 tb3
I y = 2 ⎢ Ap + Ap ⎜ ⎟ ⎥ + , Iz = +2 .
⎣⎢ 12 ⎝ 2 ⎠ ⎦⎥ 12 12 12
Neglijând grosimea t în raport cu h şi înlocuind ti ( h − t ) ≅ ti h = Ai , rezul-
tă
h2 b2
Iy ≅
12
( Ai + 6 Ap ) , I z ≅ 6 Ap , (2.49)
relaţii care se pot obţine şi prin particularizare, direct din (2.45).
Pentru secţiunea din figura 2.7, c momentul de inerţie faţă de axa y es-
te acelaşi cu cel calculat pentru secţiunea din figura 2.7, b datorită dispu-
nerii identice a ariilor faţă de această axă. Diferă însă momentul de inerţie
faţă de axa z, care se poate calcula în două moduri.
a) În primul mod, folosind formula lui Steiner, rezultă
36 REZISTENŢA MATERIALELOR

⎡ h − t ⎛ ti ⎞ 3 ⎛ b ti ⎞ 2 ti ⎤ tb3
Iz = 2 ⎢ ⎜ ⎟ ⎜ + − ⎟ ( h − t ) ⎥ + 2 . (2.50)
⎢⎣ 12 ⎝ 2 ⎠ ⎝ 2 4 ⎠ 2 ⎥⎦ 12
Dacă se fac neglijările menţionate mai sus, se obţine
b2 b2 Apb 2 ⎛ 3 Ai ⎞
Iz ≅ Ai + Ap = ⎜1 + ⎟ , (2.51)
4 6 6 ⎜⎝ 2 Ap ⎟⎠
Se observă că, spre deosebire de secţiunea din figura 2.7, b, apare un ter-
men în plus.
b) Mai convenabil este să se calculeze momentul Iz prin scădere, observând
că atât dreptunghiul exterior cât şi cel interior (golul) sunt dispuse simetric faţă de
z. În acest mod rezultă expresia
(h + t )b3 (h − t )(b − ti )3
Iz = − , (2.52)
12 12
care, după transformări, conduce la acelaşi rezultat cu (2.50). Dacă în această
expresie se fac neglijările menţionate anterior, prin dezvoltare şi ignorarea terme-
nilor infinitezimali de ordin superior se obţine (2.51).
3. Secţiune fără axe de simetrie (figura 2.8).

12t 1
2
yo
y11 C11 O1 2t
y 2t
α' C1
z1
C21 6t
y2
α''1 2t1 2
z21
1
4t

z zo
Fig. 2.8
Se determină coordonatele centrului de greutate al secţiunii,
12t ⋅ 2t ⋅ 4t 6t ⋅ 4t ⋅ 4t
yoC = = 2t , zoC = = 2t .
12t ⋅ 2t + 6t ⋅ 4t 12t ⋅ 2t + 6t ⋅ 4t
Se calculează momentele de inerţie faţă de axele centrale y, z,
12t (2t )3 4t (6t )3
Iy = + 12t ⋅ 2t (2t )2 + + 6t ⋅ 4t (2t ) 2 = 272 t 4 ,
12 12
2t (12t )3 6t (4t )3
Iz = + 12t ⋅ 2t (2t ) 2 + + 6t ⋅ 4t (2t ) 2 = 512 t 4 ,
12 12
 Caracteristici geometrice ale secţiunilor barelor 37

I yz = 0 + 12t ⋅ 2t ⋅ 2t (−2t ) + 0 + 6t ⋅ 4t (−2t ) 2t = −192 t 4 .

Se determină direcţiile axelor principale de inerţie, conform (2.38),
2 I yz 2(−192 t 4 )
tan 2α = − =− = −1,6 .
Iy − Iz 272 t 4 − 512 t 4
În primul cerc, ecuaţia trigonometrică obţinută are două soluţii,
2α = −58° şi 2α '' = −58° + 180° = 122° , adică α ' = −29° şi α '' = 61° . Întrucât
'

I yz sin 2α ' = −192 t 4 sin(−58°) > 0 , axa definită de unghiul α' este direcţia
principală de inerţie 2 (v. (2.41) şi figura 2.8).
Se determină momentele de inerţie principale, conform (2.40),
272 t 4 + 512 t 4 1
I1/ 2 = ± (272 t 4 − 512 t 4 ) 2 + 4(192 t 4 )2 ,
2 2
I1 = 618 t 4 , I 2 = 166 t 4 .
Se observă că I1 + I2 = Iy + Iz .

Teste
Pentru secţiunea din figura 2.9, cunoscând B = 60 mm‚ h=120 mm,
t1=20 mm, ti=10 mm
T 12. poziţia pe axa de simetrie a centrului de greutate al secţiunii, d1
este: 1. 100 mm , 2. 72 mm , 3. 45 mm , 4. 20 mm , 5. 120 mm
T 13. momentul de inerţie centrifugal Iyz este : 1. 120 cm4 , 2.
100x104 mm4 , 3. 0 , 4. 88,4 x 10-8 m4, 5. 3580000 mm4
T 14. Momentul de inerţie al secţiunii transversale faţă de axa centrală
principală y este : 1. 442 cm4 , 2. 0 , 3. – 460 x 104 mm4 , 4. 288,66
x10-8 m4 , 5. 4860000 kNm
T 15. Câte şi care dintre răspunsurile de la T 9 nu pot fi adevărate ori-
care ar fi secţiunea transversală analizată
B
yo

A1 t1 d1
y C
h Ai
ti d2

Fig. 2.9
zo z
38 REZISTENŢA MATERIALELOR

T 16. Momentul de inerţie se măsoară în: 1. m3; 2. m; 3. m2; 4. m4; 5.

Nm.
Pentru secţiunea din figura 2.10, cunoscând B=120 mm‚ h=60 mm,
b=60 mm, t1=20 mm, t2=20 mm, ti=20 mm, determinaţi:

T 17. 1. Poziţia pe axa de simetrie a centrului de greutate al secţiunii,

d1, este : 1. 0 ; 2. 8 cm ; 3. 40 mm ; 4. 36,8 mm ; 5. 63,2 mm

T 18. Momentul de inerţie centrifugal Iyz este : 1. – 12367 mm4 ; 2.

84,56 cm4 ; 3. 0 ; 4. 845622 mm4 ; 5. 2744538 mm4

T 19. Momentul de inerţie faţă de axa y este : 1. 5760000 mm4 ;

2. – 845,6 cm4 ; 3. 5802000 ; 4. 488254 mm4 ; 5. 657,4 cm4

T 20. Raza de inerţie iy este : 1. 10,5 mm ; 2. 34,6 mm ; 3. –2,24

cm ; 4. 522 mm ; 5. 9,2x10-3 m

h
A1 t1 d1 ti ti
y y C
C
h Ai
ti d2 Ap
A2 t2 t
b
b z
zo z
Fig. 2.10 Fig. 2.11

. Pentru secţiunea din figura 2.11, cunoscând h = 60 mm, b = 60 mm, t

= 20 mm, ti = 20 mm, determinaţi:

T 21. 1. Poziţia pe axa de simetrie a centrului de greutate al secţiunii,

d1, este : 1. 0 ; 2. 3 cm ; 3. 47 mm ; 4. 22,58 mm ; 5. 15,4 mm

T 22 Momentul de inerţie faţă de axa y este : 1. 5760000 mm4 ; 2. –

42,17 cm4 ; 3. 352400 ; 4. 760000 mm4 ; 5. 879,2 cm4

T 23 Raza de inerţie iy este : 1. 8,4 mm ; 2. 17,22 mm ; 3. 1,45

cm ;4. 6 mm ; 5. 1,45x10-3 m
 3. EFORTURI ÎN BARE ŞI SISTEME DE
BARE

3.1 NOTAŢII. RELAŢII DE ECHIVALENŢĂ ÎNTRE EFORTURI ŞI

TENSIUNI

Bara dreaptă se raportează la un sistem drept de axe, Oxyz, cu axa x

de-a lungul axei barei şi cu originea în punctul O care coincide cu centrul
de greutate al feţei din stânga a barei *). Axele y şi z se aleg paralele cu
direcţiile centrale principale de inerţie ale secţiunilor transversale. Dacă se
consideră axa Ox orizontală şi orientată de la stânga la dreapta, sunt posi-
bile patru variante de reprezentare în plan a unui sistem drept, arătate în
fig. 3.1, a, b, c, d. În prezentul curs se va adopta sistemul de reprezentare
din fig. 3.1, a.

(y) x x
y
z z
a)

z y
(y) x (z) x (z) x
y
b) c) d)
Fig. 3.1
O secţiune transversală oarecare într-o bară are două feţe ataşate ce-
lor două tronsoane obţinute prin secţionare. Normalele exterioare la cele
două feţe sunt dirijate după axa barei, dar au sensuri contrarii. Se numeşte
pozitivă faţa pentru care normala exterioară coincide cu axa x şi negativă,
faţa pentru care normala exterioară coincide cu axa –x.
În afara sistemului de referinţă Oxyz, se mai defineşte un sistem de

*)
În Rezistenţa materialelor încă nu există un consens unanim privind utilizarea unui anume sis-
tem de referinţă. Ca urmare, relaţii care descriu acelaşi fenomen fizic au semne sau chiar forme
diferite, în funcţie de sistemul de axe folosit. Aceste deosebiri sunt formale, rezultatele finale ale
calculelor efectuate în diverse sisteme de axe fiind aceleaşi.
40 REZISTENŢA MATERIALELOR

axe pe faţa pozitivă. Pentru comoditatea scrierii, axele acestui sistem se

vor nota tot cu x, y, z. La bare drepte, sistemul de axe din secţiune, Cxyz,
se obţine prin translaţia sistemului Oxyz în centrul de greutate C al feţei
pozitive (figura 3.2). Descompunând şi componentele T, Mi din figura 1.7, c
pe axele Cy, Cz, se obţine reprezentarea din figura 3.2 a eforturilor într-o
bară, atât pe faţa pozitivă cât şi pe cea negativă. Ele au nume care sunt în
concordanţă cu solicitărilor pe care ele le produc :
N – forţă axială ;
Ty , Tz – forţe tăietoare sau de forfecare;
Mt – moment de torsiune sau de răsucire;
My , Mz – momente încovoietoare.
În fig. 3.2, a sunt reprezentate şi tensiunile care apar pe faţa pozitivă.
Deoarece eforturile N, My, Mz, Ty, Tz, Mt se obţin prin reducerea faţă de C
a tensiunilor ce acţionează pe suprafaţa A a secţiunii transversale, se pot
scrie următoarele relaţii de echivalenţă între tensiuni şi eforturi (secţiona-
le):
N = ∫ σ dA , M y = ∫ σ z dA , M z = − ∫ σ y dA ,
A A A
(3.1)
Ty = ∫ τ yx dA , Tz = ∫ τ zx dA , M t = ∫ (τ zx y − τ yx z )dA .
A A A

Faţa pozitivă a secţiunii Faţa negativă a secţiunii

Secţiune transversală
A Mz My
Tz Ty
O Axa barei C N Mt Mt N Axa barexi
Ty
y My Tz x C
z B M
y z
σ
τyx

τx τzx p
z
Fig. 3.2
3.2 EFORTURI ÎN BARE DREPTE ÎNCĂRCATE ÎN PLANUL zx
3.2.1 Definiţii
Dacă toate forţele exterioare aplicate unei bare sunt conţinute în pla-
nul zx, proiecţiile lor pe axa y şi momentele lor faţă de axele z şi x sunt nu-
le. Rezultă că forţele interioare vor avea numai componentele N , Tz , My ,
aşa cum se vede în figura 3.3, a. Aceste eforturi se notează uneori N, T,
M.
Dacă se reprezintă momentul ca un arc orientat, se poate folosi sche-
ma plană din figura 3.3, b, în care sunt reprezentate şi unele încărcări ex-
terioare (forţe concentrate după x şi z, forţe distribuite şi momente concen-
 Eforturi în bare şi sisteme de bare 41

trate) aplicate pe tronsoanele din stânga şi din dreapta secţiunii.

Încărcările exterioare sunt pozitive când sunt orientate în sensul axelor
de referinţă.

tronsonul din stânga (stg)n tronsonul din dreapta (dr)n

normala normala Tz My
O C N exterioară exterioară N
x
y x C
z y My
Tz faţa pozitivă faţa negativă
a secţiunii a secţiunii

x a)
Fiz faţa pozitivă q Fjz
q
a secţiunii
Tz
My My My
(y) My
N
x
O Fix C N C Fjx x

z Tz faţa negativă
a secţiunii

b)
Fig. 3.3

–z
faţa pozitivă a secţiunii

Tz
My My
–x (y)
x
N (– y) N

faţa negativă a secţiunii Tz

z
Fig. 3.4
Eforturile sunt pozitive când au orientarea axelor pozitive pe faţa pozi-
tivă a secţiunii şi a axelor negative pe faţa negativă a secţiunii (v. figurile
3.3, a şi b). O reprezentare compactă a eforturilor pe cele două feţe ale
secţiunii este arătată în figura 3.4, c.
Se poate da şi o semnificaţie fizică sensurilor pozitive ale eforturilor.
Forţa axială este pozitivă când produce întinderea barei, forţa tăietoare es-
te pozitivă când tinde să rotească în sens orar tronsonul de bară pe a că-
42 REZISTENŢA MATERIALELOR

rui faţă acţionează iar momentul încovoietor este pozitiv când produce în-
tindere în fibrele inferioare ale barei şi compresiune în cele superioare.
Ţinând seama de (1.14), pentru calculul eforturilor se pot folosi următoare-
le relaţii algebrice, care exprimă de fapt echilibrul tronsonului din stânga
respectiv din dreapta:
stg dr
N = −∑ Fix = ∑ F jx , (3.2, a)
i j
stg dr
Tz = −∑ Fiz = ∑ F jz , (3.2, b)
i j
stg dr
M y = −∑ M iyC = ∑ M Cjy , (3.2, c)
i j
Se face observaţia că în (3.2, c) se introduc nu numai momentele date de
forţele Fz dispuse pe tronsonul din stânga sau pe cel din dreapta secţiunii
faţă de centrul de greutate al acesteia ci şi momentele (concentrate sau/şi
distribuite) din stânga sau din dreapta secţiunii, cum sunt momentele con-
centrate notate My în figura 3.3, b.
După cum este mai convenabil pentru calcul, în (3.2) se consideră
suma care se extinde asupra părţii din stânga sau cea care se extinde
asupra părţii din dreapta secţiunii.

3.2.2 Relaţii diferenţiale şi relaţii de salt între

eforturi şi încărcări
Relaţiile (3.2) exprimă echilibrul unui tronson de bară. Echilibrul poate
fi scris şi pentru un element infinitezimal de bară. Fie o grindă asupra căre-
ia acţionează forţe şi/sau momente concentrate şi/sau distribuite după ori-
ce lege, ca în figura 3.5, a.
Se consideră un element infinitezimal (figura 3.5, b) situat într-o zonă
în care pe grindă sunt aplicate forţele distribuite q(x) şi qx(x) după z res-
pectiv x şi momente distribuite my(x) (în particular, oricare din aceste sar-
cini poate fi nulă). Din ecuaţiile de echilibru ale elementului,
N + dN − N + qx dx = 0 , Tz + dTz − Tz + q dx = 0 ,

M y + dM y − M y + m y dx − qdx ⋅ dx / 2 = 0 ,
rezultă următoarele relaţii diferenţiale între eforturi şi sarcini distribuite,
dN dTz dM y
= − qx , = −q , = Tz − m y . (3.3)
dx dx dx
Pentru bare pe care nu sunt aplicate forţe situate pe axa x şi nici mo-
mente distribuite, relaţiile (3.3) devin
 Eforturi în bare şi sisteme de bare 43

dTz dM y
= −q , = Tz , (3.4)
dx dx
din care se mai obţine relaţia importantă
d2M y
= −q . (3.5)
dx 2
Dacă elementul infinitezimal este situat într-o zonă în care pe grindă
sunt aplicate sarcinile concentrate Fx, F, My (figura 3.5, c) (în particular,
oricare din aceste sarcini poate fi nulă), din echilibrul elementului rezultă
următoarele relaţii de salt între eforturi şi sarcini concentrate
ΔN = − Fx , ΔTz = − F , ΔM y = −M y . (3.6)

x dx dx
q(x) F
Myi
O x
a) Fx

qx(x) my (x)
z
q dx F

Tz Tz
qx dx My + dMy Fx My + ΔMy
My My
b) N N + dN c) N N + ΔN
my dx My
Tz + dTz Tz + ΔTz
dx

Fig. 3.5
Relaţiile (3.3) şi (3.6) reprezintă o alternativă a relaţiilor (3.2) pentru obţine-
rea eforturilor. Într-adevăr, din (3.3) rezultă expresiile
N = − ∫ q dx + C , Tz = − ∫ q dx + C1 , (3.7)
x

M y = ∫ (Tz − m y )dx + C2 = − ∫ ∫ qdxdx − ∫ m y dx + C1 x + C2 , (3.8)

pentru determinarea constantelor folosindu-se relaţiile (3.6).

3.2.3 Diagrame de eforturi

Eforturile sunt dependente de abscisa x a secţiunii. Se numesc dia-
grame de eforturi, reprezentările grafice ale funcţiilor
N = N ( x) , T = T ( x) , M = M ( x) . (3.9)
44 REZISTENŢA MATERIALELOR

Pentru trasarea diagramelor sunt utile următoarele proprietăţi care rezultă

din relaţiile diferenţiale obţinute mai sus:
• panta diagramei funcţiei N este dată de funcţia qx luată cu semn
schimbat; pe zona în care qx = 0, N este constantă, conform (3.3)1;
• panta diagramei funcţiei T este dată de funcţia q luată cu semn
schimbat, conform (3.41); T este constantă pentru q = 0, este descrescă-
toare când q > 0 şi crescătoare pentru q < 0;
• panta diagramei funcţiei M este dată de funcţia T, conform (3.42); M
este funcţie crescătoare când T > 0 şi descrescătoare pentru T < 0; dacă T
= 0, M este constant;
• dacă funcţia q este polinomială de grad n, T are gradul n + 1 iar M
are gradul n + 2; în particular, când q = const. (n = 0), T are variaţie liniară
iar M are variaţie parabolică de grad 2 cu concavitatea în sus atunci când
q > 0 şi cu concavitatea în jos pentru q < 0; în secţiunea în care T trece
prin zero, M are un extrem (maxim pentru q > 0 şi minim pentru q < 0,
conform (3.5));
• în dreptul unei forţe concentrate coaxială cu bara, diagrama N înregistrea-
ză o discontinuitate de valoare; în dreptul unei forţe concentrate normală pe axa
barei, diagrama T înregistrează o discontinuitate de valoare iar diagrama M o
discontinuitate de pantă; în dreptul unui moment concentrat, diagrama M înregis-
trează o discontinuitate de valoare, conform (3.6)).
Sistemele de axe în care se trasează diagramele N, T, M sunt prezen-
tate în figura 3.6, a. În mod uzual (figura 3.6, b) se renunţă la săgeţi
înscriindu-se semnul pe diagramă. Alăturat se înscrie numele diagramei şi
unităţile de măsură (u.m.) folosite, dacă se lucrează numeric. Diagramele
se cotează folosind linii de indicaţie şi se haşurează prin linii verticale care
definesc la scara de reprezentare aleasă valorile eforturilor în diferite sec-
ţiuni.
Frecvent, pe grinzi există mai multe zone de variaţie a eforturilor, defi-
nite prin numere (se pot folosi şi litere) înscrise în dreptul secţiunilor carac-
teristice – secţiuni în care se aplică încărcări concentrate sau extremităţi
ale zonelor cu încărcări distribuite după o anumită lege. Corespunzător
secţiunilor caracteristice se trasează linii de ordine extinse până la liniile
de referinţă folosite la trasarea diagramelor (figura 3.6, b).
Apartenenţa la o zonă a unei secţiuni se poate face indicând domeniul
de variaţie al abscisei x a acelei secţiuni sau, mai simplu, indicând nume-
rele secţiunilor caracteristice care limitează zona respectivă. De exemplu,
în scrierea expresiei pentru forţa tăietoare pe zona 3-4 din figura 3.6, b se
va scrie T34 în loc de T(x), unde x3 < x ≤ x4. Se calculează valorile la ex-
tremităţile intervalului, T3 = T34 (x = x3), T4 = T34 (x = x4) şi se construieşte
diagrama ţinând seama de aceste valori şi de proprietăţile prezentate mai
sus. Secţiunea situată imediat în dreapta unei forţe sau unui moment con-
centrat se va nota cu prim ( ' ), deoarece într-o astfel de secţiune apare un
salt în diagrama T respectiv M.
 Eforturi în bare şi sisteme de bare 45

2 3 4 2 3 4
0 5 0 5
x x
1 1 x3 x x4
linii de
x zonă
ordine

N N [u.m.]
x
linii de T3 T34
T referinţă T4

x T [u.m.]

x
T(x) M4
M [u.m.] M3
M
a) b)
Fig. 3.6
Din relaţiile (3.4) sau (3.2) se observă că eforturile sunt funcţii liniare
de încărcări ceea ce permite să se aplice principiul suprapunerii efectelor,
conform căruia, efortul produs de o încărcare complexă într-o secţiune a
unei bare este suma algebrică a eforturilor din acea secţiune produse de
încărcările componente ale încărcării complexe, considerate separat.

3.2.4 Folosirea simetriei şi antisimetriei

forţelor exterioare
Pentru bare care prezintă o axă de simetrie sau de antisimetrie a forţe-
lor exterioare ca în figura 3.7, diagramele de eforturi se pot trasa numai
pentru jumătate de bară, deoarece:
– dacă forţele exterioare sunt simetrice, forţele axiale şi momentele
încovoietoare sunt simetrice iar forţele tăietoare sunt antisimetrice (figura
3.7, a); cu originea axelor în axa de simetrie, se poate scrie
N(x) = N(l–x) , M(x) = M(l–x) , T(x) = – T(l–x) . (3.10)
– dacă forţele exterioare sunt antisimetrice, forţele tăietoare sunt sime-
trice iar forţele axiale şi momentele încovoietoare sunt antisimetrice (figura
3.7, b); cu originea axelor în axa de simetrie, se poate scrie
T(x) = T(l–x) , N(x) = – N(l–x) , M(x) = – M(l–x) . (3.11)
În axa de simetrie, efortul antisimetric trece prin zero.
Observaţiile de mai sus rămân valabile şi pentru sisteme de bare si-
metrice din punct de vedere geometric şi al încărcării. Orice încărcare
aplicată unui sistem de bare simetric din punct de vedere geometric poate
fi descompusă într-o încărcare simetrică şi una antisimetrică.
46 REZISTENŢA MATERIALELOR

d c b a a b c d d c b a a b c d
q q q
F1 M M F1 x F1 M M F1 x

F2 F3 F3 F2 F2 F3 F3 F2
q
x l–x l x l–x l

antisimetrie
simetrie
Axă de

Axă de
q q q
F1 M M F1 F1 M –N T F1

F2 N N F2 F2 N
–T T T –M q F2
a) Fig. 3.7 b)
3.2.5 Aplicaţii
1. Grinda simplu rezemată la capete, încărcată cu o forţă concentrată
normală pe axă (figura 3.8, a).
Se determină reacţiunile din două ecuaţii de momente scrise faţă de
extremităţile grinzii, în care sunt aplicate reacţiunile,
l−a b
∑ M 2 = 0 , V1l − F (l − a) = 0 , V1 = F l = F l , (3.12)
a
∑ M1 = 0 , V2l − Fa = 0 , V2 = F l . (3.13)
Reacţiunile sunt corect determinate dacă transformă într-o identitate
suma pe verticală (axa z) a tuturor forţelor, adică,
b a
∑ Fz ≡ 0 ⇔ V1 + V2 − F = F l + F l − F ≡ 0 .
F F
0 1 2 1 2 3

x a x l V1 l a
V1 = Fb/l Fa/l
V2 V2
Fb/l b F
T
T
Fa/l
M Fa/l Fa
M
Fab/l
a) b)

Fig. 3.8
Se scriu expresiile forţelor tăietoare şi momentelor încovoietoare folo-
sind relaţiile (3.2), b şi c,
 Eforturi în bare şi sisteme de bare 47

b b a
T01 = V1 = F , T12' = V1 − F = F − F = − F .
l l l
⎧ x = 0, M 0 = 0 ;
b ⎪
M 01 = V1 x = F x ⎨ Fab
l ⎪ x = a, M 1 = .
⎩ l
⎧ Fab
⎪ x = a, M 1 = ;
M12 = V1 x − F ( x − a ) ⎨ l
⎪ x = l, M 2 = 0 .
⎩
Se observă că forţele tăietoare au valori constante pentru cele două
zone, realizându-se salturi în dreptul forţelor concentrate. Momentele în-
covoietoare au variaţii liniare, fiind crescătoare pe prima zonă unde T > 0 şi
descrescătoare pe a doua zonă unde T < 0. Nefiind momente exterioare
concentrate, diagrama nu prezintă salturi. Momentul maxim se obţine în
secţiunea în care este aplicată forţa F şi are valoarea
Fab
M max = . (3.14)
l
Caz particular: a = b = l/2
F Fl
V1 = V2 = , M max = . (3.15)
2 4
2. Grinda simplu rezemată cu o consolă, încărcată cu o forţă concen-
trată aplicată la capătul consolei (figura 3.8, b).
Se determină reacţiunile din două ecuaţii de momente scrise faţă de
secţiunile 1 şi 2,
a
∑ M 2 = 0 , V1l + Fa = 0 , V1 = − F l ,
a+l
∑ M1 = 0 , V2 l − F (a + l ) = 0 , V2 = F l .
Se observă că au rezultat forţe exterioare similare dar de semn contrar
cu cele din figura 3.8, a. Făcând înlocuirile necesare, se obţin imediat dia-
gramele de eforturi din cele obţinute anterior (figura 3.8, b).
3. Grinda simplu rezemată la capete, încărcată cu o sarcină Q = ql dis-
tribuită uniform pe deschiderea grinzii de lungime l (fig. 3.9, a).
Din ecuaţiile de momente scrise faţă de extremităţile grinzii se deter-
mină reacţiunile
ql
V1 = V2 = . (3.16)
2
Se scrie expresia forţelor tăietoare şi momentelor încovoietoare folo-
sind relaţiile (3.2), b şi c,
48 REZISTENŢA MATERIALELOR

bară simetrică,
încărcare simetricăj

Q = ql Q q
Q q qx/2 x/3 q(x)
1 2 1 2

V1 x l/2 l V1 x l/ 3 l
V2 V2
ql/2 ql/6
T T
ql/2 ql/3

M M

ql 2 / 9 3
ql2/8
Ql/4 = ql2/4

a) b)
Fig. 3.9
⎧ ql
⎪⎪ x = 0 T1 =
ql 2
T12 = − qx ⎨ ,
2 ⎪ x=l T =− ql
⎪⎩ 2
2
ql x ⎧ x = 0, M1 = 0 ;
M12 = x − qx ⎨
2 2 ⎩ x = l, M 2 = 0 .
Forţa tăietoare variază liniar, anulându-se pentru xo = l/2,
ql l
− qxo = 0 → xo = ,
2 2
iar momentul încovoietor variază parabolic, având maximul la mijlocul
deschiderii grinzii,
2
⎛ l ⎞ ql l ⎛l⎞ ql 2
(q)
M max = M12 ⎜ xo = ⎟ = − q⎜ ⎟ = . (3.17)
⎝ 2⎠ 2 2 ⎝2⎠ 8
Observaţii
• Se observă că, datorită simetriei încărcării, diagrama de forţe tăie-
toare este antisimetrică iar cea de momente încovoietoare este simetrică.
Forţa tăietoare trece prin zero la mijlocul barei.
• Dacă încărcarea Q nu ar fi fost distribuită, ci ar fi fost aplicată sub
formă concentrată, momentul maxim ar fi fost
(Q ) Ql ql 2 (q)
M max = = = 2 M max . (3.18)
4 4
4. Grinda simplu rezemată la capete, încărcată cu sarcina Q = ql/2 dis-
 Eforturi în bare şi sisteme de bare 49

tribuită liniar pe deschiderea l (figura 3.9, b).

Încărcarea totală a barei este Q = ql/2. Din ecuaţiile de momente scri-
se faţă de extremităţile grinzii se determină reacţiunile
l l ql
∑ M 2 = 0 , V1l − q 2 3 = 0 , V1 = 6 ,
l 2l ql
∑ M1 = 0 , V2l − q 2 3 = 0 , V2 = 3 .
Verificare: V1 + V2 – Q = ql/6 + ql/3 – ql/2 ≡ 0.
Se scriu expresiile eforturilor folosind relaţiile (3.2), b şi c,
1 ql 1 x ql ⎛ x2 ⎞
T12 = V1 − q ( x) x = − q x = ⎜1 − 3 2 ⎟ ,
2 6 2 l 6⎝ l ⎠
1 x ql 1 xx ql 2 ⎛ x x3 ⎞
M12 = V1 x − q ( x) = x − q x= ⎜ − ⎟ .
2 3 6 2 l 3 6 ⎝ l l3 ⎠
Aceleaşi rezultate se obţin şi dacă se folosesc relaţiile (3.4), b, c.
Observând că T12(0) = T1 = ql/6 şi M12(0) =M1 = 0, rezultă
x x2 ql qx 2
T12 = − ∫ q( x)dx + C1 = − ∫ q dx + C1 = − q + C1 = − ,
l 2l 6 2l
⎛ ql qx 2 ⎞ ql qx3 ql 2 ⎛ x x3 ⎞
M12 = ∫ T12 dx + C2 = ∫ ⎜ − ⎟ dx + C 2 = x − + C2 = ⎜ − 3⎟ .
⎝ 6 2l ⎠ 6 6l 6 ⎝l l ⎠
Se observă că forţa tăietoare variază după o parabolă de gradul al doi-
lea şi se anulează pentru xo = l 3 / 3 . Momentul încovoietor variază după
o parabolă de gradul al treilea, are valori nule la extremităţi şi valoarea
maximă la abscisa xo (figura 3.9, b),
ql 2 ⎛ 3 3 3 ⎞ ql 2
M max = ⎜ − ⎟= . (3.19)
6 ⎜⎝ 3 27 ⎟⎠ 9 3
5. Grinda simplu rezemată la capete, încărcată cu o sarcină distribuită
antisimetric faţă de axa de simetrie a barei (figura 3.10, a).
Din ecuaţiile de echilibru a barei se determină reacţiunile,
1 ql l l
V1 = V2 = =q .
l 2 2 4
Se scriu expresiile forţelor tăietoare şi momentelor încovoietoare,
⎧ ql
⎪ x = 0 T1 =
ql ⎪ 4 ql l
T12 = − qx ⎨ ; − qxo = 0 ⇒ xo = .
4 ⎪ x= l ql 4 4
T =−
⎪⎩ 2 2 4
50 REZISTENŢA MATERIALELOR

⎧ l ql
⎪ x= T2 = −
ql ⎪ 2 4
T23 = − q(l − x) ⎨ .
4 ⎪ x = l T = ql
⎪⎩ 3
4
⎧ x = 0 , M1 = 0
ql x ⎪ l ql 2
M 12 = x − qx ⎨ l ; M (
12 ox = ) = .
4 2 ⎪x = , M 2 = 0 4 32
⎩ 2
⎧ l
ql l − x ⎪ x = , M1 = 0
M 23 = − x + q(l − x) ⎨ 2 .
4 2 ⎪
⎩ x = l , M2 = 0
Se observă că se confirmă observaţia generală conform căreia, dacă
încărcările sunt antisimetrice, diagrama de forţe tăietoare este simetrică
iar cea de momente încovoietoare este antisimetrică. Momentul încovoie-
tor trece prin zero la mijlocul barei.

bară simetrică,
încărcare antisimetricăj
Q = qa Q q
q ql/2
2
V2 2
1 3 1 3

V1 q V1 x a x l
ql/2 V2
x l/2 x l
qa – qa2/(2l)
ql/4 ql/4
T T

ql2/32 xo qa2/(2l)
ql/4
M +
M
ql2/32 qa2/(2l – a)2/(4l)

a) b)
Fig. 3.10
6. Grindă cu deschiderea l, simplu rezemată la capete şi încărcată cu
o sarcină Q distribuită uniform pe lungimea a (q = Q/a), ca în figura 3.10, b.
Din ecuaţiile de momente scrise faţă de extremităţile grinzii se deter-
mină reacţiunile
⎛ a⎞ qa 2
∑ 2M = 0 , V1l − qa ⎜ l
⎝ 2⎠
− ⎟ = 0 , V1 = qa −
2l
,

a qa 2
∑ M1 = 0 , V2l − qa
2
= 0 , V2 =
2l
.
Se scriu expresiile forţelor tăietoare,
 Eforturi în bare şi sisteme de bare 51

⎧ qa 2
⎪⎪ x = 0 T 1 = qa −
qa 2 2l qa 2
T12 = qa − − qx ⎨ , T23 = − .
2l ⎪ x = a T = − qa
2 2l
⎪⎩ 2
2l
Forţa tăietoare este constantă pe zona 2-3. Pe zona 1-2 are variaţie
liniară, anulându-se la abscisa
⎛ a ⎞
xo = a ⎜ 1 − ⎟ .
⎝ 2l ⎠
Se scriu expresiile momentelor încovoietoare,
⎧ x = 0 M1 = 0
⎛ qa 2 ⎞ qx 2 ⎪
M12 = ⎜ qa − ⎟x− ⎨ qa 2 ,
⎝ 2l ⎠ 2 ⎪ x = a M2 = (l − a)
⎩ 2l
⎧ qa 2
qa 2 ⎪ x = a M2 = (l − a)
M 23 = (l − x) ⎨ 2l .
2l ⎪ x=l M =0
⎩ 3
Momentele încovoietoare au variaţie liniară pe zona 2-3. Pe zona 1-2
variază parabolic, având un maxim pentru x = xo ,
2
qa 2 ⎛ a⎞
M max = M12 ( x = xo ) = ⎜1 − ⎟ .
2 ⎝ 2l ⎠
7. Grinzi în consolă. Pentru încărcarea cu o forţă concentrată în capă-
tul liber şi cu sarcini distribuite uniform şi liniar pe toată deschiderea, ex-
presiile eforturilor şi diagramele sunt prezentate în figurile 3.11, a, b, c.
q
F q

x l x l x l

F
ql T(x) = – qx2/2l ql/2
T(x) = – qx
T(x) = – F
M(x) = – qx2/2 M(x) = – qx3/6l ql2/6
M(x) = – Fx ql2/2
Fl

a) b) c)

Fig. 3.11
8. Grinda simplu rezemată încărcată cu un moment concentrat (figura
3.12)
A) Moment aplicat la abscisa a faţă de extremitatea stângă (figura 3.12, a).
Reacţiunile sunt egale cu M / l şi orientate astfel încât cuplul acestora echi-
librează momentul M. Ele dau o forţă tăietoare constantă pozitivă. Momen-
tele încovoietoare au expresiile
52 REZISTENŢA MATERIALELOR

⎧ x = 0 , M1 = 0 ,
M ⎪
M12 = x⎨ a
l ⎪⎩ x = a , M 2 = M l ;
⎧ l−a
M ⎪ x = a , M 2 = −M ,
M 23 = − (l − x) ⎨ l
l ⎪ x=l , M =0 .
⎩ 3

1 2 M 1 2
3 M

M/l a l l
M/l M/l M/l
Ma / l
M M
M(l – a) / l
M
a) b)
M
1 2 1 2
M1 M2
l l
M/l M/l
M
M1
M M
M2
c) d)

Fig. 3.12
Se observă că dreptele care reprezintă diagramele de momente pe
zonele 1-2, 2-3 sunt paralele. Diagrama de momente prezintă un salt ne-
gativ în secţiunea în care este aplicat momentul concentrat pozitiv M.
B) Moment aplicat la extremitatea din stânga sau la cea din dreapta. În
ambele cazuri se obţin aceleaşi reacţiuni şi aceleaşi forţe tăietoare ca în
cazul precedent. Momentele încovoietoare rezultă imediat din cele obţinu-
te anterior, luând a = 0 respectiv a = l. Se obţin astfel diagramele repre-
zentate în figurile 3.12, b, c). Dacă momentele M au sensuri inverse, se
schimbă semnele în aceste diagrame. Se observă că digrama dată de un
moment concentrat aplicat la o extremitate se obţine imediat unind printr-o
dreaptă ordonata care reprezintă acel moment (ţinând seama de semn) cu
ordonata nulă din celălalt reazem. În figura 3.12, d este prezentat cazul în
care sunt aplicate momente la ambele extremităţi.
9. Grindă încărcată numai cu forţe concentrate (figura 3.13).
Folosind rezultatele din aplicaţia 1., reacţiunile se determină prin su-
prapunerea efectelor,
 Eforturi în bare şi sisteme de bare 53

1 n 1 n
V1 =
l
∑ k =1
Fk (l − ak ) , V2 = ∑ k =1 Fk ak ) .
l
(3.20)

Pentru cele n + 1 zone, forţele tăietoare şi momentele încovoietoare

se determină cu relaţiile
1 n x n
T01 = V1 = ∑ k =1 Fk (l − ak ) , M 01 = V1 x = ∑ k =1 Fk (l − ak ) , (3.21)
l l
1 n
Ti , i +1 = V1 − ∑ k =1 Fk = ∑ k =1 Fk (l − ak ) − ∑ k =1 Fk , i = 1, n , (3.22)
i i
l
n i
x
M i , i +1= ∑ Fk (l − ak ) − ∑ Fk ( x − ak ) , ai ≤ x ≤ ai +1 , i = 1, n . (3.23)
l k =1 k =1
Se observă că diagramele de forţe tăietoare şi de momente reprezintă
poligonul forţelor respectiv poligonul funicular al forţelor exterioare (F1, F2,
F1 F2 Fk Fi Fi + 1 Fn
0 1 i n n+1

2 a1 a2 ak ai x ai + 1 an l
V1 V2
T01 = V1
V1 – F1
V1
Fk
T

Ti,i + 1 V2

Mi,i + 1

Fig. 3.13
…, Fn, V1, V2). Dacă numărul forţelor este foarte mare, poligonul devi-
ne o curbă funiculară.

3.3 EFORTURI ÎN SISTEME PLANE DE BARE

Două sau mai multe bare drepte sau curbe conectate între ele formează un
sistem de bare. Conexiunile dintre bare pot fi rigide sau articulate iar legăturile cu
exteriorul pot fi diverse. Frecvent se întâlnesc sisteme de bare care au cel puţin
un nod rigid, numite cadre.
Este evident faptul că, practic, multitudinea de sisteme de bare, chiar şi pla-
ne, este nelimitată. Pentru scrierea expresiilor eforturilor şi reprezentarea lor gra-
fică se pot folosi diverse proceduri, care au la bază principiul echilibrului părţilor,
54 REZISTENŢA MATERIALELOR

care a fost folosit la definirea eforturilor la bară. Acest principiu este folosit şi la
verificarea diagramelor. Se prezintă sumar câteva indicaţii de ordin metodologic,
utile la trasarea diagramelor.
• Se determină, dacă este cazul, reacţiunile din legături şi forţele de inter-
acţiune din articulaţiile intermediare, folosind ecuaţiile de echilibru.
• Se stabileşte un sens de parcurs a barelor sistemului.
• Se reprezintă izolat (expandat) barele sau chiar zone din ele, menţinând
poziţiile pe care acestea le ocupă în sistem. Forţele de interacţiune dintre bare
sau zone se obţin din ecuaţii de echilibru. Ţinând seama de sensurile de parcur-
gere adoptate, se scriu expresiile eforturilor şi se reprezintă grafic pentru fiecare
bară sau zonă în parte, folosind ca linii de referinţă configuraţia geometrică a
axelor barelor sistemului. Pentru sisteme cu bare puţine se poate renunţa la izo-
larea barelor, iar în expresiile eforturilor dintr-o secţiune se consideră forţele şi
momentele ce acţionează pe toate barele situate de o parte a secţiunii. Dacă
secţionările se fac succesiv, eforturile obţinute la extremitatea zonei anterioare,
împreună cu încărcările concentrate (dacă există) din secţiunea de trecere, re-
prezintă eforturile în originea zonei analizate. Ele sunt de fapt elementele
torsorului faţă de originea zonei analizate al încărcărilor situate pe zonele
parcurse anterior.
1. Pentru cadrul cu o ramificaţie din figura 3.14, a.

H2 = 2F
F
a 3a 2Fa

a 2F
3F 3Fa
2F F F b)
a)
a
H1 = F Fa
2F 3Fa
V1 = F
Fa
2Fa
N T
M
Fa
F F

c) d) e)
Fig. 3.14
Reacţiunile se obţin din ecuaţiile de echilibru scrise pentru întregul ca-
dru, după care, respectând sensul de parcurgere indicat, se determină şi
se reprezintă grafic eforturile (figura 3.15, c, d, e).
În figura 3.14, b s-a izolat nodul cu ramificaţie şi s-au reprezentat
eforturile preluate din diagrame, verificându-se echilibrul acestuia.
 Eforturi în bare şi sisteme de bare 55

Teste
T24. Panta diagramei funcţiei Tz este dată de:
1. forţa tăietoare; 2. încărcările exterioare; 3. funcţia qz luată cu semn
schimbat; 4. forţa axială; 5. forţele concentrate.
T25. Dacă qz = 0 :
1. Tz este constantă; 2. My este o parabolă; 3 N este constantă; 4. My
variază liniar cu x; 5. Tz este nulă.
T26. Când q > 0:
1. Tz este constantă; 2. Tz este descrescătoare; My este constant; 4.
My are concavitatea în sus ariază liniar cu x; 5. N variază liniar cu x.
T27. Panta diagramei funcţiei My este dată de:
1. forţa tăietoare după z; 2. forţa tăietoare după y; 3. funcţia qz luată
cu semn schimbat; 4. forţa axială; 5. forţele concentrate.
T28. In secţiunea în care Tz trece prin zero :
1. Panta diagramei funcţiei My este zero ; 2. N este constantă; 3. func-
ţia qz este crescătoare; 4 My este maxim.; 5. funcţia My trece printr-
un extrem local
T29. Când T > 0 atunci :
1. My este zero ; 2. N este constantă; 3. My este funcţie crescătoare; 4
My este minim.; 5. funcţia My trece printr-un extrem local
T30. Pe intervalul pe care Tz=0:
1. funcţia My ia valori pozitive ; 2. funcţia My este constantă; 3. funcţia qz
este crescătoare; 4 My este maxim.; 5. My este nul
T31. Care din următoarele afirmaţii sunt adevărate:
1. în dreptul unei forţe concentrate normală pe axa barei, diagrama T în-
registrează o discontinuitate de valoare ; 2. în dreptul unei forţe concentra-
te normală pe axa barei, diagrama M înregistrează o discontinuitate de
pantă; 3. în dreptul unui moment concentrat, diagrama M înregistrează o
discontinuitate de valoare; 4. în dreptul unui moment concentrat, diagrama
T înregistrează o discontinuitate de valoare; 5 în dreptul unui moment
concentrat, diagrama N înregistrează o discontinuitate de valoare
2 kN/m

V1=…… 2m 4m T 32. Pentru grinda solicitată

V3=
…….
ca în figura 3.15 se cere să
se determine reacţiunile, ex-
T [kN ]
x1=……… presiile eforturilor şi să se
……. completeze diagramele efor-
M [kNm] turi.
………..
………….
Fig. 3.15
56 REZISTENŢA MATERIALELOR

1 q F
2
3
x x T 33. Pentru grinda din figura Fig.
V1 l V2 a
3.19 să se traseze diagramele de
eforturi

Fig. 3.19

T 34. Pentru grinda din figura 3.19, cunoscând: l = 2 m, a = 1 m, F = 4 kN

şi q = 2 kN/m, să se verifice dacă Mmax are valoarea 1. 1,725 kNm , 2.
2,25 kNm , 3. 4,2 kNm , 4. – 3,75 kNm , 5. – 8,6 kNm
T 35. Pentru grinda Gerber din figura 3.20 determinaţi reacţiunile scriind
câte trei ecuaţii de echilibru pentru fiecare din barele izolate după care tra-
saţi diagramele de eforturi pentru fiecare bară.

2qa q
2 3
1 a 2a 4a 4

Fig. 3.20
q
A
HA VA T 36. Pentru cadrul din figura.
2a a
3.21 să se traseze diagramele de
2qa eforturi

a 4qa2
2a
B
4 kN
Fig. 3.21 VB

a 2a
a
a
2kN
T 37. Pentru cadrul din figura. B
3.22 să se traseze diagramele de VB
a
eforturi A
HA
VA

Fig. 3.22
 4. ELEMENTE DE TEORIA ELASTICITĂŢII

Cea mai mare parte a materialelor din care sunt confecţionate elemen-
tele maşinilor şi construcţiilor posedă proprietatea de elasticitate, adică
revin la forma şi dimensiunile iniţiale după îndepărtarea forţelor exterioare
care le deformează. Relaţiile Teoriei elasticităţii folosesc la rezolvarea mul-
tor probleme ale Rezistenţei materialelor. Unele probleme nici nu pot fi re-
zolvate altfel. În prezentul capitol se prezintă relaţiile de bază ale Teoriei
elasticităţii, care vor fi folosite în prima parte şi mai ales în partea a doua a
cursului de Rezistenţa materialelor.
Ipotezele de bază ale Teoriei elasticităţii sunt cele prezentate la p. 1.8,
cu observaţia că în Teoria elasticităţii se foloseşte strict modelul constitutiv
al lui Hooke.

4.1 STAREA GENERALĂ DE TENSIUNE

4.1.1 Starea de tensiune într-un punct. Componentele

stării de tensiune.
Se consideră un corp continuu supus acţiunii unui sistem oarecare de
forţe exterioare aplicate în puncte situate pe suprafaţa corpului sau/şi în
interiorul lui. Aceste forţe se numesc de suprafaţă, notate cu po, respectiv
volumice, notate cu Fv (v. p. 1.3.1).
Se raportează corpul la un sistem cartezian de axe x, y, z şi se consi-
deră în interiorul corpului un punct oarecare Mo, având vectorul de poziţie
r = x i + y j + z k , unde i, j, k sunt versorii axelor. La p. 1.5 s-a arătat că
dacă se consideră în punctul Mo o secţiune efectuată printr-un plan de
normală υ = l i+mj+nk, unde l, m, n sunt cosinusurile directoare ale
normalei (cosinusurile unghiurilor dintre normala υ şi axele x, y, z), la apli-
carea forţelor exterioare, pe elementele de suprafaţă ale secţiunii apar
tensiunile συ, τυ, pυ, numite tensiuni normale, tangenţiale respectiv totale
(figura 4.1, a).
Ansamblul tensiunilor care acţionează pe toate suprafeţele ce pot fi
duse în punctul Mo defineşte starea de tensiune în acel punct iar totalitatea
stărilor de tensiune ale tuturor punctelor unui corp defineşte starea de ten-
siune a acelui corp.
Se consideră în punctul Mo trei secţiuni paralele cu planele de coordo-
nate. Ca şi la bare, există două feţe în orice secţiune. Feţele pe care nor-
58 REZISTENŢA MATERIALELOR

mala exterioară are sensul unuia din versorii i, j, k se numesc feţe pozitive
iar cele la care sensul este invers se numesc feţe negative. În figura 4.1, b
sunt reprezentate tensiunile totale px, py, pz care acţionează pe feţele pozi-
tive ale secţiunilor normale pe axele x, y, z.

jSistemul de axej Tensiuni totale pe feţele jComponentele stării de tensiunej

de referinţă jpozitive ale secţiunilor înj pe feţele pozitive şi negative
corp, normale pe axe ale elementului paralelipipedic
i x
j pz
k Mo Mo σz
y z
τyz
τxz
py
pz
τzx τzy
k px
σy
Mo
τxy σx
τυ i
σx τyx τyx
j i
py τxy
σy
συ px px
pυ τzy τzx
py
υ j
τxz
τyz

a) b) c) i σzk
pz
k
Fig. 4.1
Ca şi la bare, este comod ca reprezentarea tensiunilor să se facă pe
un element paralelipipedic, ce conţine atât feţele pozitive cât şi pe cele
negative. Pe elementul paralelipipedic din figura 4.1, c sunt reprezentate
tensiunile totale şi componentele pe axe ale acestora, pe feţele pozitive şi
pe cele negative. Pe feţele pozitive componentele tensiunilor au sensurile
axelor iar pe cele negative au sensuri inverse axelor. Pe fiecare faţă plană
a elementului paralelipipedic acţionează trei componente ale tensiunilor
totale, una normală pe plan iar celelalte două conţinute în planul secţiunii.
Componentele normale pe planul de secţionare se numesc tensiuni nor-
male şi se notează cu σi, i fiind indicele axei cu care sunt paralele. Com-
ponentele situate în planul secţiunii se numesc tensiuni tangenţiale şi se
notează cu τij. Primul indice este al axei cu care tensiunea tangenţială este
paralelă iar al doilea este al normalei la planul în care aceasta acţionează.
În total, pe feţele paralelipipedului elementar acţionează nouă componente
ale tensiunilor totale,
σx , σy , σz , τxy , τyx , τyz , τzy , τzx , τxz , (4.1)
numite componentele stării de tensiune în punctul considerat.
Tensiunile totale sunt legate de componentele lor prin relaţiile evidente
px = σ x i + τ yx j + τ zx k ,
 Elemente de Teoria elasticităţii 59

p y = τ xy i + σ y j + τ zy k , (4.2)
pz = τ xz i + τ yz j + σ z k .

4.1.2 Ecuaţiile de echilibru ale paralelipipedului

elementar. Dualitatea tensiunilor tangenţiale
Spre deosebire de solidele rigide, pentru echilibrul corpurilor deforma-
bile este necesar să fie în echilibru orice element infinitezimal izolat din
corp. Împărţirea corpului de dimensiuni finite în elemente infinitezimale se
face astfel încât să rezulte cât mai puţine forme distincte ale elementelor.
Corpurile raportate la sisteme de referinţă carteziene se divizează prin
plane paralele cu planele de coordonate în elemente infinitezimale de do-
uă tipuri. Elementele situate în vecinătatea conturului au în general formă
tetraedrică iar cele din interiorul corpului au formă paralelipipedică (figura
4.2, a).

a)
Mo x
dx
σz
υo τyz
po dy τzy
τxz
σy

y τzx τyx τxy

∂σ x
σx dz σx + dx
X ∂x
Y
∂τ xy
τ xy + dy Z
b) ∂y
∂σ y
σy + dy
∂y ∂τ xz ∂τ zx
τ xz + dz τ zx + dx
z ∂z ∂x
∂τ zy
τ zy + dy
∂y ∂τ yx
M τ yx + dx
∂x
∂τ yz ∂σ z
τ yz + dz σz + dz
∂z ∂z
Fig. 4.2
Pentru obţinerea ecuaţiilor de echilibru ale unui paralelipiped elemen-
tar izolat din interiorul unui corp se reprezintă forţele care acţionează asu-
pra acestui element şi anume forţele volumice Fv şi cele provenind din
acţiunea restului corpului asupra elementului considerat, adică forţele date
de tensiunile care acţionează pe feţele elementului. Forţele Fv sunt date pe
60 REZISTENŢA MATERIALELOR

unitatea de volum, deci trebuie înmulţite cu volumul elementului. Forţele

date de tensiuni trebuie înmulţite cu ariile pe care tensiunile acţionează.
Dacă pe feţele care trec prin punctul Mo(x , y , z) al elementului paralelipi-
pedic acţionează componentele (4.1), pe feţele ce trec prin punctul
M(x + dx , y + dy , z + dz) componentele stării de tensiune vor avea creşterile
evidenţiate în fig. 4.2, b.
Se egalează cu zero suma proiecţiilor forţelor pe axele x, y, z, rezultă
astfel următorul sistem de ecuaţii diferenţiale de echilibru al paralelipipedu-
lui elementar,
∂σ x ∂τ xy ∂τ xz
+ + +X =0 ,
∂x ∂y ∂z
∂τ yx ∂σ y ∂τ yz
+ + +Y = 0 , (4.3, a)
∂x ∂y ∂z
∂τ zx ∂τ zy ∂σ z
+ + +Z =0 .
∂x ∂y ∂z
În absenţa forţelor volumice,
∂σ x ∂τ xy ∂τ xz
+ + =0 ,
∂x ∂y ∂z
∂τ yx ∂σ y ∂τ yz
+ + =0 , (4.3, b)
∂x ∂y ∂z
∂τ zx ∂τ zy ∂σ z
+ + =0 .
∂x ∂y ∂z
Ţinând seama de (4.2), ecuaţiile (4.3, a) pot fi scrise şi vectorial
∂px ∂p y ∂pz
+ + + Fv = 0 . (4.4)
∂x ∂y ∂z
Dacă elementul considerat este în mişcare neuniformă, notând cu Δ
deplasarea centrului de masă al acestuia şi cu ρ densitatea materialului,
folosind legea a doua a lui Newton se obţine ecuaţia de mişcare a parale-
lipipedului elementar sub formă vectorială
∂px ∂p y ∂pz
+ + + Fv − ρΔ = 0 , (4.5)
∂x ∂y ∂z
unde Δ este vectorul acceleraţie; prin două puncte s-a indicat dubla deri-
vare în raport cu timpul. Sub formă scalară, ecuaţiile de mişcare se obţin
din (4.3), adăugând în membrul stâng termenii − ρu , − ρv, − ρw  , unde u, v
şi w sunt proiecţiile pe axe ale deplasării Δ.
• Se egalează cu zero suma momentelor faţă de axa x a tuturor forţe-
lor care acţionează asupra elementului paralelipipedic,
⎛ ∂σ ⎞ dy dy ⎛ ∂τ yx ⎞
− ⎜ σ x + x dx ⎟ dydz + σ x dydz + ⎜ τ yx + dx ⎟ dydzdx +
⎝ ∂x ⎠ 2 2 ⎝ ∂x ⎠
 Elemente de Teoria elasticităţii 61

⎛ ∂σ y ⎞ dx dx ⎛ ∂τ xy ⎞
+ ⎜ σy + dy ⎟ dxdz − σ y dxdz − ⎜ τ xy + dy ⎟ dxdzdy +
⎝ ∂y ⎠ 2 2 ⎝ ∂y ⎠
⎛ ∂τ yz ⎞ dx dx ⎛ ∂τ ⎞ dy
+ ⎜ τ yz + dz ⎟ dxdy − τ yz dxdy − ⎜ τ xz + xz dz ⎟ dxdy +
⎝ ∂z ⎠ 2 2 ⎝ ∂z ⎠ 2
dy dy dx
+ τ xz dxdy − Xdxdydz + Ydxdydz =0 .
2 2 2
Efectuând reducerile şi simplificările şi neglijând infiniţii mici de ordin
superior, rezultă τyx = τxy. Alte două relaţii se obţin în mod similar egalând
cu zero suma momentelor faţă de axele y, z. Relaţiile
τxy = τyx , τyz = τzy , τzx = τxz , (4.6)
exprimă matematic
PRINCIPIUL DUALITĂŢII (reciprocităţii sau parităţii) TENSIUNILOR
TANGENŢIALE: pe oricare două plane perpendiculare între ele tensiunile
tangenţiale care sunt perpendiculare pe muchia de intersecţie a celor
două plane sunt egale între ele şi au acelaşi sens de orientare faţă de
această muchie (fie diverg ambele, fie converg ambele faţă de muchia
de intersecţie a celor două plane).
Ţinând seama de dualitatea tensiunilor tangenţiale, numărul compo-
nentelor stării de tensiune se reduce de la nouă la şase,
σx , σy , σz , τxy = τyx , τyz = τzy , τxz = τzx . (4.7)
Ecuaţiile (4.3) conţin deci şase necunoscute. Ele sunt similare ecuaţii-
lor diferenţiale de echilibru (3.3), obţinute la bare. Spre deosebire însă de
bare, problema generală a elasticităţii este static nedeterminată încă din
faza de scriere a ecuaţiilor diferenţiale de echilibru. Se remarcă faptul că şi
în acest caz mai general, ca şi la bare, s-a considerat valabilă ipoteza cal-
culului de ordinul I prezentată la (p.1.8), adică ecuaţiile de echilibru ale
elementului paralelipipedic s-au scris pe forma nedeformată a acestuia.

4.1.3 Ecuaţiile de echilibru ale tetraedrului elementar.

Condiţii la limită în tensiuni
Într-un punct Mo din interiorul unui corp (v. fig. 4.3, b) se consideră trei
plane paralele cu planele de coordonate (Mo AB, Mo BC, Mo CA) şi un plan
ABC, înclinat faţă de axe, de normală υ şi infinit apropiat faţă de punctul
Mo. Se formează astfel tetraedrul elementar Mo ABC, asupra căruia acţio-
nează rezultantele forţei volumice Fv şi a tensiunilor totale pυ, px, py, pz,
reprezentate în figura 4.3, a. În figura 4.3, c sunt reprezentate componente-
le pe axe ale forţei volumice şi tensiunilor totale. Ele sunt aplicate în cen-
trele de greutate corespunzătoare. Centrele de greutate ale feţelor tetrae-
drului sunt situate în vârfurile A, B, C, M ale paralelipipedului cu muchiile
dx/3, dy/3, dz/3, iar centrul de greutate al volumului tetraedrului se află pe
diagonale Mo N a acestui paralelipiped, la distanţa faţă de M egală cu ¾ Mo
62 REZISTENŢA MATERIALELOR

M.

Mo pz dx A x
px
dy ic
pυ
a) G
B b
y Fv (X, Z, Y)
a M
dz

pυ
υ
b) C
υ
z
pυj
σz
υo Mo A x
po τyz
τxz
jElement de conturj τzy συ
G X
τzx τyx
σx Z τxy
Y
y B
M
c) συ
τυ
υ

C pυ ( pυx , pυ y , pυz )
z

Fig. 4.3

Notând cu dS aria triunghiului ABC, ariile feţelor MoBC, MoCA, MoAB vor fi
respectiv:
dydz dzdx dxdy
dS x = = l dS , dS y = = m dS , dS z = = n dS . (4.8)
2 2 2
unde l, m, n sunt cosinusurile directoare ale normalei υ.
Din ecuaţiile de echilibru de proiecţii pe axele x, y şi z, a tuturor forţelor
ce acţionează asupra tetraedrului elementar rezultă ecuaţiile de echilibru
ale tetraedrului elementar
pυx = σ x l + τ xy m + τ xz n ,
pυ y = τ yx l + σ y m + τ yz n , (4.9)
pυz = τ zx l + τ zy m + σ z n .
Dacă se scriu şi ecuaţiile de momente (de exemplu faţă de axe parale-
le cu x, y, z şi trecând prin G), se obţin relaţiile (4.6).
 Elemente de Teoria elasticităţii 63

Folosind relaţiile (4.2), ecuaţiile (4.9) pot fi scrise şi sub forma

pυ = pυx i + pυ y j + pυz k = px l + p y m + pz n . (4.10)
Pentru elementele tetraedrice care au o faţă pe conturul corpului de nor-
mală υo (v. fig. 4.3, b), ecuaţiile de echilibru stabilesc legătura între tensiu-
nile din interiorul corpului şi sarcinile de suprafaţă po (pox, poy, poz,); de
aceea ecuaţiile se numesc condiţii de contur în tensiuni. Aceste condiţii
sunt date de relaţiile (4.9) în care pυ se înlocuieşte cu po iar υ cu υo ,
σ x lo + τ xy mo + τ xz no = pox ,
τ yx lo + σ y mo + τ yz no = poy , (4.11)
τ zx lo + τ zy mo + σ z no = poz .

4.1.4 Variaţia tensiunilor în jurul unui punct.

Tensorul tensiunilor
Din relaţia (4.10), (4.9) se vede că tensiunea totală care acţionează pe
orice suprafaţă ce trece printr-un punct, deci starea de tensiune în acel
punct, se poate determina dacă se cunosc tensiunile totale px, py, pz, sau
componentele acestora (σx , σy , σz , τxy = τyx , τyz = τzy , τxz = τzx), care acţi-
onează în plane având ca normale axele de coordonate.
Se consideră un nou sistem triortogonal de axe x', y', z' ale căror cosi-
nusuri directoare faţă de vechile axe sunt date prin matricea
x' y ' z '
⎡ l1 l2 l3 ⎤
, (4.12)
λ = ⎢⎢ m1 m2 m3 ⎥⎥
⎢⎣ n1 n2 n3 ⎥⎦
adică
i ' = l1 i + m1 j + n1 k ,
j ' = l2 i + m2 j + n2 k , (4.13)
k ' = l3 i + m3 j + n3 k ,
sau
{ i ' j ' k ' } = { i j k }λ . (4.14)
Conform relaţiei (4.10), tensiunile totale care acţionează pe feţele
având drept normale axele x', y', z' sunt date de relaţiile
px ' = px l1 + p y m1 + pz n1 ,
p y ' = px l2 + p y m2 + pz n2 , (4.15)
pz ' = pxl3 + p y m3 + pz n3 .
Starea de tensiune într-un punct fiind o realitate obiectivă, dependentă
numai de forţele ce acţionează asupra corpului, nicidecum de alegerea
64 REZISTENŢA MATERIALELOR

sistemului de axe, vectorii px ' , p y ' , pz ' vor reprezenta în punctul considerat
aceeaşi stare de tensiune ca şi vectorii px , p y , pz .
Ansamblul format de trei vectori, care se transformă conform relaţiilor
(4.15) la rotirea sistemului de axe este un tensor de ordinul al doilea (ordi-
nul unui tensor este dat de numărul indicilor necesari pentru identificarea
poziţiei elementelor sale în matricea asociată). Tensorii sunt mărimi mai
complexe decât vectorii. După cum un vector a = ax i + a y j + az k este de-
terminat de trei mărimi scalare şi rămâne acelaşi la schimbarea sistemului
de axe, a = ax ' i ' + a y j ' + az k ' modificându-i-se doar componentele pe noile
axe, tot aşa un tensor de ordinul al doilea, în particular tensorul tensiunilor,
este o mărime obiectivă determinată de trei vectori, ( px , p y , pz ), fiecare
dintre aceşti vectori modificându-se la schimbarea sistemului de axe,
( px ' , p y ' , pz ' ), dar în ansamblu, caracterizând starea de tensiune într-un
punct, rămâne un invariant faţă de schimbarea sistemului de axe. Vectorul
este un tensor de ordinul întâi iar scalarul este un tensor de ordinul zero.
Operaţiile simple efectuate asupra tensorilor coincid cu cele care se
referă la matrice (tensorii de ordinul al doilea şi matricele pătrate asociate
lor sunt izomorfe). Folosind scrierea matriceală, relaţiile (4.2) se pot pune
sub forma
{ px p y pz } = {i j k } Tσ , (4.16)
unde Tσ este matricea asociată tensorului tensiunilor Tσ ,
⎡σ x τ xy τ xz ⎤
⎢ ⎥
Tσ = ⎢ τ yx σ y τ yz ⎥ . (4.17)
⎢ τ zx τ zy σ z ⎥
⎣ ⎦
Într-un sistem de axe (xyz) starea de tensiune într-un punct poate fi
definită şi prin vectorul algebric (matricea coloană) cu şase elemente
T
σ = {σ x σ y σz τ xy τ yz τ zx } , (4.18)
unde simbolul T indică operaţia de transpunere matriceală.
În virtutea relaţiilor (4.6) tensorul Tσ este simetric.
Ţinând seama de (4.2) şi (4.14) relaţiile (4.15) pot fi scrise sub forma
{ px ' p y ' pz ' } = { i ' j ' k '} Tσ' = { i j k} λ Tσ' . (4.19)
Pe de altă parte, din (4.15) şi (4.16) rezultă
{ px ' p y ' pz ' } = { px p y pz } λ = { i j k } Tσ λ . (4.20)
−1
Din ultimele două relaţii se obţine T = λ '
σ Tσ λ . Întrucât axele x, y, z
sunt ortogonale, matricea λ este ortogonală, adică λ–1 = λT. Relaţiile de
transformare a componentelor stării de tensiune la rotaţia axelor se pot
scrie deci sub următoarea formă condensată,
Tσ' = λ T Tσ λ . (4.21)
 Elemente de Teoria elasticităţii 65

Mărimea tensiunii totale care acţionează pe faţa ABC a tetraedrului

MoABC rezultă din relaţia
pυ2 = pυ2x + pυ2x + pυ2x , (4.22)
unde pυx , pυ y , pυz sunt date de (4.9).
Tensiunea normală pe faţa ABC se obţine proiectând vectorul pυ pe
direcţia υ ,
σ υ = υ ⋅ pυ = lpυx + mpυx + npυx . (4.23)
Înlocuind (4.9), rezultă
σ υ = σ xl 2 + σ y m 2 + σ z n 2 + 2τ xy lm + 2τ yz mn + 2τ zx nl . (4.24)
Mărimea tensiunii tangenţiale pe faţa ABC se obţine din relaţia
τ2υ = pυ2 − σ υ2 . (4.25)

4.1.5 Tensiuni normale principale şi direcţii principale.

Invarianţii stării de tensiune
Din relaţia (4.24) rezultă că tensiunea συ care apare pe un plan de
normală υ depinde de orientarea normalei, adică de cosinusurile directoare
l, m, n, între care există relaţia
l 2 + m2 + n2 – 1 = 0 . (4.26)
În cele ce urmează se vor determina planele în care tensiunile συ au
valori extreme. Conform metodei multiplicatorilor lui Lagrange, se formea-
ză funcţia lui Lagrange
σ υ = σ x l 2 + σ y m 2 + σ z n 2 + 2τ xy lm + 2τ yz mn + 2τ zx nl − σ(l 2 + m 2 + n 2 − 1) ,
unde multiplicatorii σ au dimensiunea unei tensiuni. Se anulează derivate-
le parţiale în raport cu l, m, n ale funcţiei lui Lagrange,
1 ∂συ
= (σ x − σ)l + τ xy m + τ xz n = 0 ,
2 ∂l
1 ∂συ
= τ yx l + (σ y − σ)m + τ yz n = 0 , (4.27)
2 ∂m
1 ∂συ
= τ zx l + τ zy m + (σ z − σ)n = 0 .
2 ∂n
Întrucât l, m, n nu pot fi simultan nuli, sistemul de ecuaţii liniare şi
omogene (4.27) va avea soluţii nenule numai dacă determinantul principal
al sistemului este egal cu zero, adică
σx − σ τ xy τ xz
τ yx σy − σ τ yz =0 . (4.28)
τ zx τ zy σz − σ
Dezvoltând determinantul (4.28), se obţine următoarea ecuaţie de
gradul al treilea în raport cu σ, numită ecuaţia caracteristică a stării de ten-
66 REZISTENŢA MATERIALELOR

siune,
σ3 − I1σ2 + I 2 σ − I 3 = 0 , (4.29)
unde
I1 = σ x + σ y + σ z , (4.30, a)
σx τ yx σy τ zy σz τ xz
I2 = + + , (4.30, b)
τ xy σy τ yz σz τ zx σx
σx τ xy τ xz
I 3 = τ yx σy τ yz . (4.30, c)
τ zx τ zy σz
Din punct de vedere matematic, ecuaţia (4.28) sau (4.29) reprezintă
ecuaţia caracteristică a tensorului Tσ sau a matricei Tσ , prin urmare valo-
rile obţinute pentru σ din rezolvarea ecuaţiei (4.29) sunt valori proprii ale
tensorului Tσ sau matricei asociate acestuia. Matricea reală Tσ fiind si-
metrică, ecuaţia caracteristică a acesteia are întotdeauna rădăcini reale,
care se notează cu σ1 , σ2 , σ3 şi se ordonează astfel încât
σ1 > σ2 > σ3 . (4.31)
Direcţiile obţinute prin introducerea succesivă a valorilor σ1 , σ2 , σ3 în
sistemul de ecuaţii (4.27) se numesc direcţii principale ale tensiunilor, iar
planele perpendiculare pe direcţiile principale se numesc plane principale.
Pentru determinarea direcţiei principale i (i = 1, 2, 3) se introduce valoarea
σi în sistemul (4.27) şi se consideră oricare două ecuaţii ale acestuia. Se
determină apoi două cosinusuri directoare în funcţie de cel de al treilea, de
exemplu li = ai ni şi mi = bi ni. Introducând aceste valori în (4.26) se obţine ni
şi apoi li şi mi,
1 ai bi
ni = ± , li = ± , mi = ± . (4.32)
1 + ai + bi
2 2
1 + ai + bi
2 2
1 + ai + bi
2 2

Multiplicatorii σi (i = 1, 2, 3) nu sunt altceva decât tensiunile normale

care acţionează în planele având normalele υi (li , mi , ni). Într-adevăr, dacă
se înlocuiesc în sistemul (4.27) σ şi cosinusurile directoare l, m, n cu σi
respectiv li , mi , ni , se înmulţesc cele trei ecuaţii cu li , mi , ni şi apoi se
adună ecuaţiile astfel transformate, ţinând seama de (4.26) se obţine
σi = σ x li2 + σ y mi2 + σ z ni2 + 2τ xy li mi + 2τ yz mi ni + 2τ zx ni li , i = 1, 2,3 .
Mărimile σ1 , σ2 , σ3 se numesc tensiuni principale.
În planele principale tensiunile tangenţiale sunt nule. Într-adevăr, dacă
se consideră un astfel de plan, de exemplu planul determinat de normala
υi (li , mi , ni), luând τυi = 0 rezultă pυi = συi , prin urmare
pυix = pυi li = συi li , pυiy = σ υi mi , pυiz = συi ni . (4.33)
Înlocuind aceste valori în (4.9) se obţin tocmai ecuaţiile (4.27), care au
servit la determinarea tensiunilor şi direcţiilor principale.
 Elemente de Teoria elasticităţii 67

Se stabileşte poziţia relativă a direcţiilor principale; se înlocuiesc în

(4.27) σ, l, m, n respectiv cu σ1, l1, m1, n1. Se înmulţesc cele trei ecuaţii
astfel obţinute respectiv cu l2, m2, n2. Se înlocuiesc apoi în (4.27) l, m, n
respectiv cu l2, m2, n2 şi se înmulţesc ecuaţiile astfel obţinute cu – l1, – m1,
– n1. Adunând cele şase ecuaţii astfel modificate şi considerând σ1 ≠ σ2 ,
rezultă l1l2 + m1m2 + n1n2 = 0 ⇒ υ1 ⊥ υ 2 . În mod similar se stabileşte
υ 2 ⊥ υ 3 , deci direcţiile principale sunt ortogonale între ele.
Scriind ecuaţia (4.29) sub forma
(σ – σ1)(σ – σ2)(σ – σ3) = 0 , (4.34)
prin dezvoltare se obţine
σ3 – (σ1 + σ2 + σ3)σ2 + (σ1σ2 + σ2σ3 + σ3σ1)σ – σ1σ2σ3 = 0 . (4.35)
Ecuaţiile (4.29) şi (4.35) având aceleaşi rădăcini, rezultă că ele au
aceiaşi coeficienţi (v. şi (4.30),
I1 = σ x + σ y + σ z = σ1 + σ 2 + σ3 ,
I 2 = σ x σ y + σ y σ z + σ z σ x − τ2xy − τ2yz − τ 2zx = σ1σ 2 + σ 2 σ3 + σ3 σ1 , (4.36)
I 3 = σ x σ y σ z + 2τ xy τ yz τ zx − σ x τ2yz − σ y τ2zx − σ z τ 2xy = σ1σ 2 σ3 .
Coeficienţii ecuaţiei (4.35), exprimaţi prin σ1 , σ2 , σ3 , nu depind de
alegerea sistemului de referinţă, ci numai de încărcări. Rezultă că nici coe-
ficienţii ecuaţiei (4.29) nu se modifică la schimbarea sistemului de axe.
Schimbând axele x, y, z în x', y', z', componentele tensorului Tσ vor fi alte-
'

le decât ale tensorului Tσ (v. (4.21)), însă combinaţiile (4.36) dintre com-
ponentele lor rămân invariante la rotirea sistemului de axe. Din acest motiv
I1 , I2 , I3 sunt invarianţi ai stării de tensiune în raport cu rotirea axelor,
numindu-se respectiv primul, al doilea şi al treilea invariant sau invariantul
liniar, pătratic respectiv cubic al stării de tensiune. Este evident că la
schimbarea stării de tensiune, cauzată de modificarea încărcărilor exte-
rioare aplicate aceluiaşi corp, valorile numerice ale invarianţilor se modifi-
că. De asemenea, valorile numerice ale invarianţilor sunt diferite în puncte
diferite ale unui corp, întrucât, în cazul general, componentele tensorului
Tσ sunt funcţii de poziţia punctului, r ( x, y, z ) .

4.1.6 Exprimarea stării de tensiune prin tensiuni

principale. Tensiuni tangenţiale extreme. Tensiuni
octaedrice
Conform celor arătate mai sus, dacă se consideră direcţiile principale
drept axe de coordonate, adică x ≡ 1, y ≡ 2, z ≡ 3, componentele stării de
tensiune vor fi
σx = σ1 , σy = σ2 , σz = σ3 , τxy = τyz = τzx = 0 . (4.37)

Ţinând seama de (4.9), componentele pe axe ale tensiunii totale care

68 REZISTENŢA MATERIALELOR

acţionează pe o suprafaţă având normala υ(l, m, n) faţă de planele princi-

pale se exprimă în funcţie de tensiunile principale prin relaţiile
pυx = σ1l , pυ y = σ 2 m , pυz = σ3 n . (4.38)
Rezultă
pυ2 = ( σ1l ) + ( σ2 m ) + ( σ3 n ) .
2 2 2
(4.39)
Tensiunea normală se calculează cu relaţia
σ υ = σ1l 2 + σ2 m 2 + σ3 n 2 , (4.40)
care se obţine din (4.24), iar tensiunea tangenţială, conform (4.25), este
τ2υ = σ12l 2 + σ22 m 2 + σ32 n 2 − (σ1l 2 + σ 2 m 2 + σ3n 2 ) 2 . (4.41)
Se determină tensiunile tangenţiale extreme şi planele pe care aces-
tea acţionează.
Se elimină n din (4.41) (n2 = 1 – l2 – m2) şi apoi se derivează expresia
obţinută în raport cu l şi m. Se obţin două ecuaţii din care se obţin cosinu-
surile directoare ale normalelor la planele în care tensiunile tangenţiale au
valori extreme,
l [σ1 + σ3 − 2(σ1l 2 + σ2 m 2 + σ3 − σ3l 2 − σ3 m 2 )] = 0 ,
m [σ 2 + σ3 − 2(σ1l 2 + σ2 m 2 + σ3 − σ3l 2 − σ3 m 2 )] = 0 .
O soluţie a acestui sistem este l = m = 0, deci n = ± 1.
O altă soluţie se obţine considerând l = 0, pentru a satisface prima
ecuaţie, iar din a doua rezultă m = ± 1/ 2 şi apoi n = ± (1 – 1/2)1/2. Consi-
derând m = 0, se obţine l = n = ± 1/ 2 . Soluţii l şi m simultan nenule nu
există.
Repetând procedura prin eliminarea lui m din (4.41) şi apoi a lui l, se
obţin şi celelalte grupuri de soluţii. Recapitulând, se observă că există trei
grupuri de soluţii,
l = 0 , m = 0 , n = ±1 ;
l = 0 , m = ±1 , n = 0 ; (4.42)
l = ±1 , m = 0 , n = 0 ,
care de fapt corespund direcţiilor principale adică planelor în care tensiuni-
le tangenţiale sunt nule (expresia (4.41) este un minim) şi mai există încă
trei grupuri de soluţii
l =0 , m = ± 12 , n = ± 12 ;

l=± 1
2 , m=0 , n=± 1
2 ; (4.43)

l=± 1
2 , m=± 1
2 , n=0 ,
care reprezintă fiecare câte un plan definit de câte o direcţie principală şi
bisectoarea unghiului dintre celelalte două direcţii principale.
 Elemente de Teoria elasticităţii 69

σ3 σ3 2 3 σ2
σ2
τ31
1 τ23 1 σ1 σ1 σ1 σ1
τ12 τ12
τ31
τ23

σ2 σ3 2 σ3 σ2 3

l=0; m=n=± 1
2 m=0 ; n=l =± 1
2 n=0; l =m=± 1
2

Fig. 4.4
Valorile tensiunilor tangenţiale extreme care acţionează în aceste pla-
ne se obţin înlocuind soluţiile corespunzătoare în (4.41),
σ − σ3 σ − σ1 σ − σ2
τ23 = τ1 = ± 2 , τ13 = τ2 = ± 3 , τ12 = τ3 = ± 1 . (4.44)
2 2 2
Tensiunile tangenţiale extreme şi planele în care ele acţionează sunt
reprezentate în figura 4.4. Din (4.44) se observă că valorile maxime le au
tensiunile tangenţiale τ13 . Ele acţionează în planul determinat de direcţia
principală 2 şi bisectoarele unghiurilor dintre direcţiile principale 1 şi 3.
Starea de tensiune caracterizată de σ1 = σ2 = σ3 = σo se numeşte
izostatică. Pentru o astfel de stare de tensiune, σν = σo şi τν = 0.
Se numesc octaedrice, suprafeţele care au aceeaşi înclinare faţă de
axele principale. Denumirea acestor suprafeţe provine din faptul că du-
când în vecinătatea unui punct toate planele care posedă această proprie-
tate se obţine un octaedru. Normalele la suprafeţele octaedrice, numite şi
trisectoare, au cosinusurile directoare
l2 = m2 = n2 = 1/3 , (4.45)
astfel încât din (4.24) şi (4.36) rezultă tensiunea normală octaedrică,
σ + σ 2 + σ3 σ x + σ y + σ z
σo = 1 = , (4.46)
3 3
numită şi tensiune medie sau presiune hidrostatică.
Tensiunea totală pe o suprafaţă octaedrică, conform (4.39), este
σ12 + σ22 + σ32
poct =
2
, (4.47)
3
iar tensiunea tangenţială octaedrică, conform (4.41), este
σ 2 + σ22 + σ32 (σ1 + σ2 + σ3 ) 2 2 2
τoct
2
= 1 − = (σ1 + σ 22 + σ32 − σ1σ 2 − σ 2 σ3 − σ3 σ1 ) ,
3 9 9
sau
1 2 2
τoct = (σ1 − σ 2 ) 2 + (σ 2 − σ3 ) 2 + (σ3 − σ1 ) 2 = τ1 + τ 22 + τ32 . (4.48)
3 3
În funcţie de invarianţii stării de tensiune, expresia (4.48) devine
70 REZISTENŢA MATERIALELOR

2 2
τoct = I1 − 3I 2 , (4.49)
3
iar în funcţie de componentele tensorului Tσ rezultă
1
τoct = (σ x − σ y ) 2 + (σ y − σ z ) 2 + (σ z − σ x ) 2 + 6(τ2xy + τ2yz + τ 2zx ) . (4.50)
3

4.1.7 Tensorul sferic şi tensorul deviator al tensiunilor

Dacă din starea generală de tensiune se separă starea izostatică, de-
finită de tensorul sferic a cărui matrice asociată este
⎡σo 0 0 ⎤
Sσ = ⎢⎢0 σo 0 ⎥⎥ , (4.51)
⎢⎣0 0 σo ⎥⎦
unde σo este dat de relaţia (4.46), atunci se poate scrie
Tσ = Sσ + Dσ . (4.52)
Tensorul Dσ se numeşte deviatorul tensiunilor, iar matricea asociată
acestuia se poate exprima în funcţie de componentele stării de tensiune
într-un reper oarecare,
⎡ σ x − σo τ xy τ xz ⎤
⎢ ⎥
Dσ = ⎢ τ yx σ y − σo τ yz ⎥ , (4.53)
⎢ τ zx τ zy σ z − σo ⎥⎦
⎣
sau în funcţie de tensiunile principale,
⎡σ1 − σo 0 0 ⎤
⎢
Dσ = ⎢ 0 σ 2 − σo 0 ⎥
⎥ . (4.54)
⎢⎣0 0 σ3 − σo ⎥⎦
Deoarece oricare trei direcţii ortogonale ale tensorului sferic sunt prin-
cipale, rezultă că direcţiile principale ale deviatorului coincid cu direcţiile
principale ale tensorului tensiunilor.
Primii doi invarianţi ai deviatorului, calculaţi cu expresiile (4.30), sunt
I1D = σ x + σ y + σ z − 3σo = 0
1 (4.55)
I 2 D = − ⎡⎣ (σ x − σ y ) 2 + (σ y − σ z ) 2 + (σ z − σ x ) 2 + 6(τ2xy + τ 2yz + τ 2zx ) ⎤⎦ .
6
Comparând (4.55) cu (4.50) rezultă:
2
τoct
2
= − I2D . (4.56)
3
 Elemente de Teoria elasticităţii 71

4.2 STAREA GENERALĂ DE DEFORMAŢIE

4.2.1 Relaţiile liniare între deformaţii specifice şi deplasări

Forţele care acţionează asupra corpurilor produc modificări ale dimen-
siunilor şi formei acestora, adică modificări ale distanţelor şi poziţiilor rela-
tive dintre particulele corpului.
A cunoaşte starea de deformaţie într-un punct înseamnă a putea de-
termina deformaţiile liniare pe orice direcţie şi deformaţiile unghiulare în
orice plan din microvolumul din jurul acelui punct.
Fie un punct A (figura 4.5, a) având coordonatele (x, y, z) înainte de
deformare. După deformare, punctul A ajunge în A'(x + u, y + v, z + w), unde
u = u(x, y, z) , v = v(x, y, z) , w = w(x, y, z) (4.57)
reprezintă proiecţiile pe axele de coordonate ale vectorului deplasare Δ.

A x
Δ
r dr A dx B
A' y dy
90° A'
B dr '
C α
ϕxy B'
Δ + dΔ β
B'
z C'

a) b)

Fig. 4.5
Fie un alt punct B la o distanţă infinitezimală de A. După deformare
punctul B ajunge în B', astfel încât BB' = Δ + dΔ. Dacă AB = dr, atunci
A'B' = dr' = – Δ + dr + (Δ + dΔ) = dr + dΔ .
Admiţând valabilă ipoteza micilor deplasări, lungimea A'B' = ds' a seg-
mentului AB după deformare se poate scrie sub forma
2 2
⎛ ∂u ∂u ∂u ⎞ ⎛ ∂v ∂v ∂v ⎞
dr = ds = ⎜ dx + dx + dy + dz ⎟ + ⎜ dy + dx + dy + dz ⎟ +
'2 '2

⎝ ∂x ∂y ∂z ⎠ ⎝ ∂x ∂y ∂z ⎠
2
⎛ ∂w ∂w ∂w ⎞
+ ⎜ dz + dx + dy + dz ⎟ ,
⎝ ∂x ∂y ∂z ⎠
sau, neglijând termenii infinitezimali de ordin superior,
2 ⎛ ∂u ⎞ ⎛ ∂v ⎞ ⎛ ∂w ⎞
ds ' = dx 2 ⎜ 1 + 2 ⎟ + dy 2 ⎜1 + 2 ⎟ + dz 2 ⎜1 + 2 ⎟ +
⎝ ∂x ⎠ ⎝ ∂y ⎠ ⎝ ∂z ⎠
⎛ ∂u ∂v ⎞ ⎛ ∂v ∂w ⎞ ⎛ ∂w ∂u ⎞
+ 2dxdy ⎜ + ⎟ + 2dydz ⎜ + ⎟ + 2dzdx ⎜ + ⎟ . (4.58)
⎝ ∂y ∂x ⎠ ⎝ ∂z ∂y ⎠ ⎝ ∂x ∂z ⎠
72 REZISTENŢA MATERIALELOR

Dacă segmentul AB este paralel cu axa x atunci dy = dz = 0, iar din

relaţia (4.58) rezultă

2 ⎛ ∂u ⎞
ds ' = dx 2 ⎜ 1 + 2 ⎟ . (4.59)
⎝ ∂x ⎠
Pe de altă parte, din definiţia deformaţiei specifice liniare a segmentu-
lui AB = dx (v. (1.20)) se poate scrie
ds ' − dx
εx = sau ds ' = dx (1 + ε x ) . (4.60)
dx
Ridicând la pătrat expresia (4.60) şi neglijând ε 2x faţă de ceilalţi doi
termeni din paranteză, se obţine
2
ds ' = dx 2 (1 + 2ε x ) . (4.61)
Comparând (4.59) cu (4.61) rezultă
∂u
εx = . (4.62)
∂x
În figura 4.5, b s-au considerat două elemente AB şi AC paralele res-
pectiv cu axele x şi y. Lungimile elementelor AB, AC, CB după deformare
vor fi, conform relaţiei (4.58),
( A' B ' ) 2 = dx 2 (1 + 2ε x ) , (4.63)
( A' C ' ) 2 = dy 2 (1 + 2ε y ) , (4.64)
⎛ ∂u ∂v ⎞
(C ' B ' ) 2 = dx 2 (1 + 2ε x ) + dy 2 (1 + 2ε y ) + 2dx(−dy ) ⎜ + ⎟ . (4.65)
⎝ ∂y ∂x ⎠
Folosind primele două relaţii din (4.63) şi teorema generalizată a lui
Pitagora, se poate scrie
(C ' B ' ) 2 = dx 2 (1 + 2ε x ) + dy 2 (1 + 2ε y ) − 2dxdy 1 + 2ε x 1 + 2ε y cos ϕ xy . (4.66)
Din (4.65) şi (4.66), neglijând sub radicali pe 2ε x şi 2ε y în raport cu uni-
tatea şi făcând înlocuirea cos ϕ xy = sin(90° − ϕ xy ) = sin γ xy ≈ γ xy , se obţine
∂u ∂v
γ xy =
+ .
∂y ∂x
Prin permutarea indicilor se mai pot scrie două relaţii similare cu (4.62)
şi două relaţii similare cu ultima. Rezultă următoarele şase relaţii liniare
care stabilesc legătura între deformaţii specifice şi deplasări:
 Elemente de Teoria elasticităţii 73

∂u ∂u ∂v ⎫
εx = , γ xy =
+ ; ⎪
∂x ∂y ∂x ⎪
⎪
∂v ∂v ∂w ⎪
εy = , γ yz = + ; ⎬ (4.67)
∂y ∂z ∂y ⎪
⎪
∂w ∂w ∂u
εz = , γ zx = + . ⎪
∂z ∂x ∂z ⎭⎪
Ecuaţiile (4.67) au fost obţinute de Cauchy în anul 1823.

4.2.2 Deformaţia liniară specifică pe o direcţie

oarecare. Analogia dintre starea de deformaţie şi
starea de tensiune
Se va calcula deformaţia specifică liniară pe direcţia AB, având cosi-
nusurile directoare
dx dy dz
l= , m= , n= . (4.68)
ds ds ds
Notând cu ευ deformaţia specifică liniară a elementului AB,
ds ' − ds
ευ = , (4.69)
ds
prin ridicare la pătrat şi neglijarea termenului infinitezimal de ordinul doi,
rezultă
2
ds ' = ds 2 (1 + 2ε υ ) . (4.70)
Înlocuind (4.67), (4.68) şi (4.70) în (4.58) rezultă
ε υ = l 2ε x + m 2ε y + n 2ε z + lm γ xy + mn γ yz + nl γ zx . (4.71)
Se observă că deformaţia specifică liniară pe direcţia oarecare AB se
obţine pe baza unei relaţii analogă cu (4.24), dacă se cunosc deformaţiile
specifice
εx , εy , εz , γxy , γyz , γzx . (4.72)
Se poate arăta că, dacă sunt cunoscute deformaţiile specifice (4.72),
se poate obţine şi deformaţia specifică unghiulară într-un plan oarecare,
adică variaţia unghiului dintre două direcţii oarecare, dar perpendiculare
între ele, care trec printr-un punct A. Rezultă că, la fel ca la starea de ten-
siune, cele şase deformaţii specifice εx, εy, εz, γxy, γyz, γzx sunt componente-
le stării de deformaţie în punctul considerat. Se observă de asemenea
analogia formală perfectă între relaţiile (4.71) şi (4.24), deci toate rezulta-
tele obţinute la starea de tensiune se pot folosi şi la starea de deformaţie,
făcând înlocuirile
1
σi → εi (i = x, y, z) , τij → γ ij , (i, j = x, y, z ; i ≠ j) . (4.73)
2
74 REZISTENŢA MATERIALELOR

4.2.3 Deformaţia volumică specifică

Se calculează variaţia volumului unui element paralelipipedic infinite-
zimal datorită deformării corpului din care este izolat acest element. Mu-
chiile elementului, de lungimi dx, dy, dz se consideră paralele cu direcţiile
deformaţiilor principale. Volumul dV = dx dy dz al elementului devine după
deformare dV ' = dx ' dy ' dz ', sau, ţinând seama de (4.60)2,
dV ' = dx(1 + ε1 )dy (1 + ε 2 )dz (1 + ε3 ) .
Deformaţia specifică volumică (variaţia unităţii de volum) este dată de
relaţia
dV ' − dV
εv = ≈ ε1 + ε 2 + ε3 = ε x + ε y + ε z = J1 , (4.74)
dV
unde s-au neglijat infiniţii mici de ordin superior.

4.2.4 Tensorul deformaţiilor specifice. Tensorul sferic

şi tensorul deviator al deformaţiilor specifice
Prin analogie cu starea de tensiune, componentele stării de deformaţie
formează tensorul deformaţiilor specifice, Tε, având matricea asociată (v.
(4.17))
⎡ε x 1
γ
2 xy
1
γ ⎤
2 xz
⎢ ⎥
Tε = ⎢ 12 γ yx ε y 1
γ
2 yz
⎥ . (4.75)
⎢ ⎥
⎢ 1 γ zx 1 γ zy ε z ⎥
⎣2 2 ⎦
Tensorul Tσ admite trei valori proprii, care sunt deformaţiile specifice
liniare principale, ε1 > ε2 > ε3 , adică soluţiile ecuaţiei (v. (4.29))
ε3 − J1ε 2 + J 2 ε − J 3 = 0 , (4.76)
unde (v. (4.30)
J1 = ε x + ε y + ε z = ε1 + ε 2 + ε3 = const.,

1
J 2 = ε x ε y + ε y ε z + ε z ε x − ( γ 2xy + γ 2yz + γ 2zx ) = ε1ε 2 + ε 2ε 3 + ε 3ε1= const., (4.77)
4
J 3 = det Tε = ε1 ε 2 ε3 = const.,
sunt invarianţii tensorului deformaţiilor specifice.
La fel ca tensorul tensiunilor şi tensorul deformaţiilor specifice se poa-
te descompune într-un tensor sferic şi un tensor deviator al deformaţiilor
specifice,
Tε = Sε + Dε , (4.78)
având matricele asociate
 Elemente de Teoria elasticităţii 75

⎡εo 0 0 ⎤ ⎡ε x − εo 1
2 γ xy 1
2 γ xz ⎤
⎢ ⎥
Sε = ⎢⎢0 εo 0 ⎥⎥ , Dε = ⎢ 12 γ yx ε y − εo 2 γ yz
1
⎥ , (4.79)
⎢⎣0 0 ε o ⎥⎦ ⎢ 12 γ zx 2 γ zy
1
ε z − ε o ⎥⎦
⎣
unde
1
ε o = (ε x + ε y + ε z ) (4.80)
3
este deformaţia specifică liniară medie.
Componentele tensorului sferic produc numai modificarea volumului
unui element izolat din corp, întrucât deformaţiile specifice unghiulare sunt
nule iar cele liniare sunt identice pe toate direcţiile.
Componentele tensorului deviator produc numai modificarea formei
elementului. Într-adevăr, conform (4.74) şi (4.79) se obţine
( ε ν ) D = ( J1 ) D = 0 .
ε ε
(4.81)
Pe baza analogiei cu (4.50) (v. şi(4.56)), lunecarea specifică octaedri-
că (lunecarea specifică într-un plan octaedric) poate fi scrisă sub următoa-
rele forme
2 3
γ oct = (ε x − ε y ) 2 + (ε y − ε z ) 2 + (ε z − ε x ) 2 + (γ 2xy + γ 2yz + γ 2zx ) =
3 2
2
= (ε1 − ε 2 ) 2 + (ε 2 − ε3 ) 2 + (ε 3 − ε1 ) 2 =
3
2 2 2 2 2 2 8
= γ1 + γ 2 + γ 3 = J12 − 3 J 2 = ( J 2 )D , (4.82)
3 3 3
unde (J2)D este al doilea invariant al tensorului deviator al deformaţiilor
specifice.
Direcţiile deformaţiilor principale ale tensorului Tε se determină în ace-
laşi mod în care s-au obţinut direcţiile principale ale tensorului Tσ, făcând
evident substituţiile (4.73).
Lunecările specifice extreme apar în planele bisectoare ale unghiurilor
diedre formate de planele determinate de direcţiile principale ale deforma-
ţiilor şi sunt date de expresiile
γ 23 = γ1 = ε 2 − ε3 , γ 31 = γ 2 = ε1 − ε3 , γ 21 = γ 3 = ε1 − ε 2 . (4.83)
Similar cu (4.18), starea de deformaţie poate fi definită şi prin vectorul
algebric
ε = {εx ε y ε z γ xy γ yz γ zx }T . (4.84)

4.2.5 Ecuaţiile de compatibilitate a deformaţiilor specifice

Din ecuaţiile (4.67) se pot determina deformaţiile specifice atunci când
se cunosc deplasările şi invers, dacă sunt cunoscute deformaţiile, prin in-
tegrare se pot determina deplasările. Întrucât mărimile care intervin în sis-
76 REZISTENŢA MATERIALELOR

temul de ecuaţii diferenţiale (4.67) sunt funcţii de trei variabile (coordona-

tele x, y, z), pentru a fi posibilă integrarea, deformaţiile specifice nu pot fi
funcţii arbitrare de x, y, z ci trebuie să satisfacă anumite condiţii de inte-
grabilitate, care, în mod formal, se pot obţine după cum urmează. Prima
relaţie din (4.67) se derivează de două ori în raport cu y, a doua se
derivează de două ori în raport cu x, a patra se derivează de două ori, o
dată în raport cu x şi o dată în raport y, se adună apoi relaţiile astfel trans-
formate. Rezultă prima relaţie din (4.85) şi similar celelalte două,
∂ 2ε x ∂ ε y ∂ γ xy
2 2

+ 2 = ,
∂y 2 ∂x ∂x∂y
∂ 2ε y ∂ 2ε z ∂ γ yz
2

+ = , (4.85)
∂z 2 ∂y 2 ∂y∂z
∂ 2ε z ∂ 2ε x ∂ 2 γ zx
+ 2 = .
∂x 2 ∂z ∂y∂z
Alt grup de trei relaţii se obţine procedând astfel: a patra relaţie din
(4.67) se derivează în raport cu z, a cincea în raport cu (– x) şi a şasea în
raport cu y, se adună relaţiile astfel transformate iar rezultatul se derivează
în raport cu x obţinându-se astfel prima ecuaţie din (4.86), celelalte două
relaţii obţinându-se similar modului în care s-a dedus prima,
∂ ⎛ ∂γ xy ∂γ yz ∂γ zx ⎞ ∂ 2ε x
⎜⎜ − + ⎟⎟ = 2 ,
∂x ⎝ ∂z ∂x ∂y ⎠ ∂y∂z
∂ ⎛ ∂γ yz ∂γ zx ∂γ xy ⎞ ∂ 2ε y
⎜ − + ⎟=2 , (4.86)
∂y ⎜⎝ ∂x ∂y ∂z ⎟⎠ ∂z∂x
∂ ⎛ ∂γ zx ∂γ xy ∂γ yz ⎞ ∂ 2ε z
⎜⎜ − + ⎟⎟ = 2 .
∂z ⎝ ∂y ∂z ∂x ⎠ ∂x∂y

Ecuaţiile (4.85) şi (4.86) se numesc ecuaţiile lui Saint-Venant (1864).

Din punct de vedere matematic ele sunt condiţii necesare şi suficiente de
integrabilitate a ecuaţiilor lui Cauchy, iar din punct de vedere fizic sunt
condiţii de compatibilitate sau de continuitate a deformaţiilor (elementele în
care poate fi divizat un corp (v. fig. 4.2, a) trebuie să se deformeze astfel
încât să nu apară goluri sau interferenţe între ele). Pentru domenii simplu
conexe, îndeplinirea condiţiilor de continuitate asigură şi unicitatea soluţii-
lor (unicitatea funcţiilor u, v şi w care se obţin prin integrare din (4.67)).
 Elemente de Teoria elasticităţii 77

4.3 RELAŢII ÎNTRE TENSIUNI ŞI DEFORMAŢII SPECIFICE.

ENERGIA DE DEFORMAŢIE

4.3.1 Modelul corpului perfect elastic. Relaţiile lui

Green
Se consideră un corp perfect elastic, în echilibru, având stările iniţiale
de tensiune şi deformaţie nule. Sub acţiunea unui sistem de forţe exterioa-
re având torsorul nul în fiecare microvolum al corpului apare o stare de
tensiune caracterizată de tensorul Tσ (sau de vectorul σ) şi o stare de de-
formaţie caracterizată de tensorul Tε (sau de vectorul ε). Corpul fiind elas-
tic, dacă se îndepărtează sistemul de forţe, dispare şi deformaţia acestuia,
adică lucrul mecanic consumat de forţele sistemului de forţe exterioare
pentru deformarea corpului se înmagazinează integral în acesta sub formă
de energie potenţială de deformaţie.

(1) F=0 F
Δ=0
Δ F (3)
(2) Fo
Δo (2)
Fo
(3) F
Δ Δo
(1)
(1) δΔ Δ
F=0
(1) Δ=0

Fig. 4.6
Un model simplu de corp perfect elastic este un resort ca în fig. 4.6.
Relaţia dintre forţa F aplicată resortului şi alungirea sa Δ, la încărcarea şi
la descărcarea acestuia, este reprezentată în fig. 4.6. Prin deformarea
resortului, forţa F efectuează un lucru mecanic, iar dacă resortul este
perfect elastic, lucrul mecanic efectuat într-un ciclu complet încărcare-
descărcare este nul,
Δ = Δo Δo
L1− 2 − 3 = ∫ δL = ∫ F δΔ , L1− 2 − 3−1 = 0 . (4.87)
Δ=0 0
Se consideră dintr-un corp perfect elastic un element infinitezimal de
volum dV = dx dy dz, pentru care înainte de încărcare, σ = 0 şi ε = 0. Într-un
. .

moment oarecare din timpul procesului de încărcare, stării de tensiune σ îi

corespunde starea de deformaţie ε. Dacă încărcările dispar, componentele
vectorului σ şi concomitent componentele vectorului ε devin nule. Aceasta
înseamnă că lucrul mecanic efectuat de forţele care acţionează asupra
elementului de volum nu depinde de modul în care cresc deformaţiile ci
78 REZISTENŢA MATERIALELOR

depinde numai de valorile finale ale acestora.

γxy dy τxy dxdz γxy

σx dydz σx dydz
dy

dx dx
dx (1 + εx)

a) b)
Fig. 4.7
Se consideră în procesul de încărcare două stări intermediare ale
elementului de volum, caracterizate de vectorii σ, ε respectiv (σ + δσ),
(ε + δε). Se notează cu δ(dL) lucrul mecanic efectuat de forţele care acţio-
nează asupra elementului de volum pe deplasările cauzate de creşterea
deformaţiilor cu δε. O forţă corespunzătoare unei componente oarecare a
vectorului σ efectuează lucru mecanic numai pe deplasarea corespunză-
toare componentei conjugate din vectorul δε ; dacă se consideră, de
exemplu, forţele σx dy dz care acţionează asupra elementului de volum re-
. .

prezentat în figura 4.7, lucrul mecanic efectuat de aceste forţe pe deplasă-

rile corespunzătoare creşterilor deformaţiilor δεy , δεz , δγxy , δγyz , δγzx este
nul, astfel încât
δ(dLσx ) = (σ x dydz )(δε x dx) .
De asemenea, lucrul mecanic efectuat de forţele corespunzătoare
unei tensiuni tangenţiale, de exemplu δτxy, pe deplasările corespunzătoare
creşterilor δεx , δεy , δεz , δγyz , δγzx este nul, astfel încât
δ(dLτxy ) = (τ xy dxdz ) (δγ xy dy ) .
Procedând analog şi cu celelalte componente se obţine
δ(dL) = (σ x δε x + σ y δε y + σ z δε z + τ xy δγ xy + τ yz δγ yz + τ zx δγ zx )dV . (a)
Elementul considerat face parte dintr-un corp perfect elastic, deci
δ(dL) = δ(dU ) , (4.88)
unde prin U s-a notat energia de deformaţie a corpului. Înlocuind (a) în
(4.88) şi notând cu U1 energia specifică de deformaţie (energia de defor-
maţie a unităţii de volum) rezultă
δU1 = σ x δε x + σ y δε y + σ z δε z + τ xy δγ xy + τ yz δγ yz + τ zx δγ zx . (b)
Creşterea energiei specifice de deformaţie şi energia specifică de de-
formaţie se scriu matriceal sub forma
δU1 = σT δε , (4.89)
εo
U1 = ∫ δU1 = ∫ σT δε . (4.90)
0
Energia de deformaţie nu depinde de modul în care deformaţiile speci-
 Elemente de Teoria elasticităţii 79

fice cresc ci numai de valorile finale ale acestora, deci expresia de sub
integrala (4.90) trebuie să fie o diferenţială totală exactă, adică
∂U1 ∂U ∂U ∂U1 ∂U1 ∂U
δU1 = δε x + 1 δε y + 1 δε z + δγ xy + δγ yz + 1 δγ zx . (c)
∂ε x ∂ε y ∂ε z ∂γ xy ∂γ yz ∂γ zx
Comparând (b) cu (c) rezultă relaţiile lui Green,
∂U1 ∂U1 ∂U1 ∂U1 ∂U1 ∂U1
σx = , σy = , σz = , τ xy = , τ yz = , τ zx = . (4.91)
∂ε x ∂ε y ∂ε z ∂γ xy ∂γ yz ∂γ zx
valabile pentru orice mediu continuu perfect elastic, nu neapărat liniar.

4.3.2 Legea generalizată a lui Hooke

Relaţiile calitative şi cantitative între componentele vectorilor σ şi ε ca-
re reprezintă legea constitutivă a materialului se pot stabili numai experi-
mental, în laboratoare. Pentru o serie de materiale, aceste relaţii sunt linia-
re, dacă deformaţiile nu depăşesc anumite limite. Pentru modelul materia-
lului liniar-elastic (propus de Hooke), raportul F / Δ are valoare constantă.
Diagrama caracteristică F – Δ pentru acest model este deci o dreaptă (ca
în figura 1.9) având ecuaţia

F= kΔ , (4.92)
unde
F Fo
k= = = F Δ =1 = const. (4.93)
Δ Δo
se numeşte constantă de rigiditate, fiind numeric egală cu forţa care pro-
duce o deplasare unitară capătului resortului. Mărimea
1
f = = Δ F =0 (4.94)
k
se numeşte coeficient de flexibilitate şi reprezintă deplasarea produsă de o
forţă unitară. Folosind mărimea f, relaţia liniară (4.92) se scrie sub forma
Δ = fF= k– 1F . (4.95)
Din relaţia (4.87), rezultă
Δo k Δ o2 Fo Δ o Fo2
L1− 2−3 = ∫ k Δ δΔ = = = . (d)
0 2 2 2k
Generalizând relaţiile (4.92), (4.95), între vectorii tensiunilor şi defor-
maţiilor specifice (σ şi ε, v. (4.18), (4.84)) care apar într-un punct al unui
corp liniar-elastic se pot scrie relaţiile liniare
σ = D ε sau ε = D – 1 σ (4.96)
–1
unde elementele matricelor D, D (inverse una alteia) sunt constante ca-
re urmează a se stabili pentru fiecare material în parte. Relaţiile (4.96) re-
prezintă exprimarea matriceală a legii generalizate a lui Hooke.
Prin analogie cu (d) şi utilizând relaţia (4.96), energia specifică de de-
formaţie pentru materiale a căror comportare respectă modelul Hooke se
80 REZISTENŢA MATERIALELOR

poate exprima sub următoarele forme:

1
U1 = (ε x σ x + ε y σ y + ε z σ z + γ xy τ xy + γ yz τ yz + γ zx τ zx ) , (4.97)
2
1 1 1 1
U1 = εT σ = εT D ε ⇔ U1 = σT ε = εT DT ε . (4.98)
2 2 2 2
Se observă că matricea D este simetrică deoarece este egală cu
transpusa sa, prin urmare, în cazul general (al materialelor anizotrope), ea
conţine 21 de constante elastice de material.
Pentru materiale izotrope numărul constantelor elastice independente
care fac legătura între σ şi ε se reduce la două. Experimental se constată
că pentru un element dintr-un material liniar-elastic şi izotrop solicitat
monoaxial, de exemplu prin tensiuni σx (ca în figura 4.7, a), concomitent cu
deformaţia ce apare pe direcţia x,
σ
εx = x , (4.99)
E
apar deformaţii şi pe direcţii transversale faţă de direcţia x, proporţionale şi
de semn contrar cu εx ,
σ
ε y = ε z = −υε x = −υ x . (4.100)
E
În relaţia (4.100) intervin două constante elastice. E se numeşte modul
de elasticitate longitudinal (sau modulul lui Young) iar υ se numeşte coefi-
cient de contracţie transversală (sau coeficientul lui Poisson). Relaţii simi-
lare cu (4.99), (4.100) se pot scrie dacă elementul este solicitat monoaxial
prin tensiuni σy sau σz. Dacă elementul este solicitat concomitent prin ten-
siunile σx , σy , σz , dată fiind liniaritatea relaţiilor (4.99) şi (4.100), se poate
aplica principiului suprapunerii efectelor. Astfel, de exemplu, pe direcţia x,
deformaţia specifică va fi suma deformaţiilor specifice obţinute la acţiunea
separată a celor trei tensiuni, adică
σ σ σ
εx = x − υ y − υ z . (4.101)
E E E
Tot experimental se constată că între tensiuni tangenţiale şi lunecările
specifice corespunzătoare există de asemenea o relaţie de proporţionalita-
te. De exemplu între τxy şi γxy există relaţia de proporţionalitate
τ
γ xy = xy , (4.102)
G
unde G se numeşte modul de elasticitate transversal (sau modulul lui
Kirchhoff). Scriind toate relaţiile de tip (4.101), (4.102), se obţine
 Elemente de Teoria elasticităţii 81

1 2(1 + υ) τ xy
εx = ⎡⎣ σ x − υ(σ y + σ z ) ⎤⎦ ; γ xy = τ xy =
E E G
1 2(1 + υ) τ
ε y = ⎡⎣ σ y − υ(σ z + σ x ) ⎤⎦ ; γ yz = τ yz = yz . (4.103)
E E G
1 2(1 + υ) τ
ε z = ⎣⎡σ z − υ(σ x + σ y ) ⎤⎦ ; γ zx = τ zx = zx
E E G
4.3.3 Relaţia dintre constantele elastice ale unui
material izotrop
Pentru materiale liniar-elastice izotrope, constantele elastice E, υ şi G
nu sunt independente. Pentru a obţine această dependenţă, se remarcă
mai întâi faptul că, pentru astfel de materiale, axele principale ale stării de
tensiune coincid cu axele principale ale stării de deformaţie. În conformita-
te cu relaţiile (4.83) şi (4.101), se poate scrie:
⎛σ σ + σ3 ⎞ ⎛ σ 2 σ3 + σ1 ⎞ 1+ υ
γ12 = ε1 − ε 2 = ⎜ 1 − υ 2 ⎟−⎜ −υ ⎟ = ( σ1 − σ 2 ) .
⎝E E ⎠ ⎝ E E ⎠ E
Pe de altă parte, conform relaţiei (4.102) şi (4.44) se poate scrie
τ σ − σ2
γ12 = 12 = 1 ,
G 2G
iar din comparaţia ultimelor două expresii, rezultă
E
G= . (4.104)
2(1 + υ)
Pe baza relaţiilor (4.101), (4.102) şi (4.104), folosind şi relaţiile similare
obţinute prin analogie, se obţine forma explicită a legii lui Hooke generali-
zată, scrisă matriceal sub forma (4.96):
⎡1 − υ υ υ 0 0 0 ⎤
⎢ υ 1− υ υ 0 0 0 ⎥ ⎧ εx
⎧ σx ⎫ ⎢ ⎥ ⎫
⎪σ ⎪ ⎢ υ υ 1− υ 0 0 0 ⎥ ⎪ εy ⎪
⎪ ⎪ y
⎢ ⎥⎪ ⎪
⎪ σz ⎪ 1 − 2υ ε
⎨ ⎬=
E ⎢ 0 0 0 0 0 ⎥ ⎪⎨ z ⎪ ; (4.105)
⎬
⎢ 2 ⎥ γ xy
⎪ τ xy ⎪ (1 + υ)(1 − 2υ) ⎢ ⎥⎪ ⎪
⎪ τ yz ⎪ 1 − 2 υ ⎪
⎢ 0 0 0 0 0 ⎥ ⎪ γ yz
⎪ ⎪ ⎢ 2 ⎥ ⎪⎪ γ ⎪
⎪⎩ τ zx ⎪⎭ ⎪⎭
⎢ 1 − 2υ ⎥ ⎩ zx
⎢⎣ 0 0 0 0 0
2 ⎥⎦
⎧ εx ⎫ ⎡ 1 −υ −υ 0 0 0 ⎤ ⎧ σx ⎫
⎪ε ⎪ ⎢ −υ 1 −υ 0 0 0 ⎥ ⎪ σy ⎪
⎪ y ⎪ ⎢ ⎥⎪ ⎪
⎪ ε z ⎪ 1 ⎢ −υ −υ 1 0 0 0 ⎥ ⎪ σz ⎪
⎨ ⎬= ⎢ ⎥ ⎨ ⎬ . (4.106)
⎪ γ xy ⎪ E ⎢ 0 0 0 2(1 + υ) 0 0 ⎥ ⎪ τ xy ⎪
⎪ γ yz ⎪ ⎢ 0 0 0 0 2(1 + υ) 0 ⎥ ⎪ τ yz ⎪
⎪ ⎪ ⎢ ⎥⎪ ⎪
⎩ γ zx ⎭ ⎣⎢ 0 0 0 0 0 2(1 + υ) ⎦⎥ ⎩ τ zx ⎭
În raport cu axele principale, legea lui Hooke generalizată devine:
82 REZISTENŢA MATERIALELOR

1
ε1 = [σ1 − υ(σ2 + σ3 )]
E
1
ε 2 = [ σ2 − υ(σ3 + σ 2 ) ] . (4.107)
E
1
ε3 = [ σ3 − υ(σ1 + σ 2 )]
E

4.3.4 Legea de variaţie a volumului

Adunând membru cu membru relaţiile (4.107) şi ţinând seama de
(4.46) rezultă
1 − 2υ 1 − 2υ
ε v = ε1 + ε 2 + ε3 = (σ1 + σ 2 + σ3 ) = 3 σo , (4.108)
E E
adică deformaţia specifică volumică este proporţională cu tensiunea me-
die.
La o solicitare izostatică, dacă σo > 0 atunci εv trebuie să rezulte de
asemenea pozitiv şi viceversa. Acest lucru este posibil numai dacă υ < 0,5;
pentru oţeluri obişnuite, EOL = 2,1⋅1011 Pa, υOL = 0,3. Înlocuind aceste va-
lori în (4.104) rezultă GOL = 0,807⋅1011 Pa.
Dacă se face notaţia
ε +ε +ε ε x + ε y + ε z εv
εo = 1 2 3 = = , (4.109)
3 3 3
relaţia (4.108) devine
E E
σo = ε o sau I1 = J1 . (4.110)
1 − 2υ 1 − 2υ
Experimentele arată că relaţia (4.108) este valabilă chiar şi pentru va-
lori foarte mari ale tensiunii medii (1500 MPa), deci practic variaţia volumu-
lui are loc întotdeauna elastic.

4.3.5 Legea de variaţie a formei

Dacă se rezolvă sistemul (4.103) în raport cu σx , σy , σy şi se foloseşte
notaţia (4.109), se obţine
E ⎡ 3υ ⎤
σx = ⎢ εx + εo ⎥
1+ υ ⎣ 1 − 2υ ⎦
E ⎡ 3υ ⎤
σy = ⎢ εy + εo ⎥ . (4.111)
1+ υ ⎣ 1 − 2υ ⎦
E ⎡ 3υ ⎤
σz = ⎢ εz + εo ⎥
1+ υ ⎣ 1 − 2υ ⎦
 Elemente de Teoria elasticităţii 83

Din relaţiile (4.111) rezultă

σx − σ y σ y − σz σz − σx E
= = = = 2G = const. , (4.112)
εx − ε y ε y − εz εz − εx 1+ υ
iar în raport cu axele principale aceste relaţii devin:
σ1 − σ 2 σ 2 − σ3 σ3 − σ1 2τ12 2τ23 2τ31
= = = = = = 2G = const. (4.113)
ε1 − ε 2 ε 2 − ε3 ε3 − ε1 γ12 γ 23 γ 31
De asemenea din (4.111) ţinând seama de (4.108) se obţine
σ x − σo = 2G (ε x − ε o )
σ y − σo = 2G (ε y − ε o ) . (4.114)
σ z − σo = 2G (ε z − ε o )
Scriind ultimele trei relaţii din (4.103) sub forma
⎛1 ⎞ ⎛1 ⎞ ⎛1 ⎞
τ xy = 2G ⎜ γ xy ⎟ , τ yz = 2G ⎜ γ yz ⎟ , τ zx = 2G ⎜ γ zx ⎟ (4.115)
⎝2 ⎠ ⎝2 ⎠ ⎝2 ⎠
şi având în vedere (4.53) şi (4.79), rezultă
Dσ = 2G Dε , (4.116)
adică deviatorul tensiunilor este proporţional cu deviatorul deformaţiilor.
Formulele (4.115) sau (4.116) reprezintă legea de variaţie a formei la de-
formarea corpului.

4.3.6 Relaţia dintre tensiunile tangenţiale octaedrice şi

lunecările octaedrice. Tensiuni şi deformaţii specifice
generalizate şi relaţia dintre ele
Folosind relaţiile (4.113) se poate stabili o legătură între τoct şi γoct ; în-
locuind relaţiile (4.113) în (4.48) şi ţinând seama de (4.82) rezultă
1
τoct = 2G (ε1 − ε 2 ) 2 + (ε 2 − ε3 ) 2 + (ε 3 − ε1 ) 2 = Gγ oct . (4.117)
3
În Teoria plasticităţii, în locul tensiunii şi lunecării specifice octaedrice
se folosesc alte două mărimi, care diferă de τoct şi γoct numai printr-un coe-
ficient numeric şi anume:
– tensiuni generalizate sau intensitatea tensiunilor:
3 1
σi = τoct = (σ1 − σ 2 ) 2 + (σ 2 − σ3 ) 2 + (σ3 − σ1 ) 2 ; (4.118)
2 2
– deformaţii specifice generalizate sau intensitatea deformaţiilor specifi-
ce:
3 2 2
εi = γ oct = (ε1 − ε 2 ) 2 + (ε 2 − ε3 ) 2 + (ε 3 − ε1 ) 2 . (4.119)
4(1 + υ) 2(1 + υ)
Înlocuind τoct şi γoct obţinute din aceste ultime relaţii în (4.117) rezultă
σi = E ε i . (4.120)
În cazul solicitării monoaxiale,
84 REZISTENŢA MATERIALELOR

σ1 ≠ 0, σ2 = σ3 = 0 şi ε 2 = ε3 = −υε1 .
Înlocuind în (4.118) şi (4.119) rezultă σi = σ1 , εi = ε1 , adică relaţia
(4.120) se transformă în legea lui Hooke pentru solicitarea monoaxială.

4.3.7 Energia de deformaţie pentru variaţia volumului şi

a formei
Partea din energia potenţială specifică de deformaţie acumulată de un
element unitar de volum prin modificarea numai a formei sale se numeşte
energie potenţială specifică de variaţie a formei,
U1 f = U1 − U1v . (4.121)
unde U1v reprezintă energia potenţială specifică de variaţie a volumului.
Energia potenţială specifică de deformaţie U1 se poate exprima exclu-
siv în funcţie de tensiuni folosind legea lui Hooke generalizată. În acest
scop se înlocuieşte (4.103) în (4.97) obţinându-se
1
U1 = ⎡⎣σ 2x + σ 2y + σ 2z − 2υ( σ x σ y + σ y σ z + σ z σ x ) ⎤⎦ + . (4.122)
2E
1 2
+ (τ xy + τ2yz + τ 2zx ) . (4.123)
2G
Dacă axele x, y, z coincid cu direcţiile principale, relaţia (4.122) devine
1
U1 = ⎡⎣σ12 + σ22 + σ32 − 2υ( σ1 σ 2 + σ2 σ3 + σ3σ1 ) ⎤⎦ . (4.124)
2E
Întrucât pentru tensorul deviator al stării de deformaţie (Dε) s-a obţinut
εv = 0, rezultă că variaţia formei corpului este produsă numai de
componentele deviatorului tensiunilor, în timp ce componentele tensorului
sferic produc variaţia volumului.
Introducând în (4.122) componentele tensorului Sσ în locul componen-
telor tensorului Tσ se obţine
1 1 − 2υ 2 1 − 2υ
U1v = ⎡⎣3σo2 − 2υ3σo2 ⎤⎦ = 3σo = (σ1 + σ2 + σ3 ) 2 . (4.125)
2E 2E 6E
Înlocuind în (4.121) valorile date de (4.124) şi (4.125) rezultă
1+ υ
U1 f = ⎡(σ1 − σ 2 ) 2 + (σ 2 − σ3 ) 2 + (σ3 − σ1 ) 2 ⎤⎦ . (4.126)
6E ⎣

4.4 SCHEME GENERALE DE REZOLVARE A PROBLEMELOR

DE TEORIA ELASTICITĂŢII

Mai sus au fost obţinute toate relaţiile necesare pentru rezolvarea pro-
blemelor de elasticitate. Conexiunile dintre aceste relaţii sunt prezentate
schematic în figura 4.8.
 Elemente de Teoria elasticităţii 85

X, Y, Z u, v, w

(4.3 3 ecuaţii (4.67) 6 ecuaţii

pxo,
3 ecuaţii 6 ecuaţii
pyo, σ x , σ y , σ z , τ xy , τ yz , τ zx ε x , ε y , ε z , γ xy , γ yz , γ zx
pzo (4.9) (4.103)
(4.85)
Fig. 4.8 6 ecuaţii

Rezolvarea problemelor Teoriei elasticităţii constă în integrarea ecua-

ţiilor diferenţiale de echilibru şi a condiţiilor de continuitate (compatibilitate)
a deformaţiilor specifice, cu respectarea condiţiilor la limită. Problemele
pot apare sub două aspecte distincte.
1. Determinarea deplasărilor şi tensiunilor care apar într-un corp dato-
rită acţiunii unui sistem de sarcini – problema directă.
2. Determinarea încărcărilor şi a celorlalte necunoscute atunci când
sunt date deplasările, tensiunile sau deformaţiile specifice – problema
inversă.
Dacă deformaţiile specifice satisfac condiţiile de compatibilitate, rezol-
varea problemei inverse este elementară.
Pentru rezolvarea problemei directe, până în prezent nu a fost găsită o
metodă generală. Rezolvarea problemei directe în diverse cazuri particula-
re se poate face după două scheme de bază.
a) Considerând drept necunoscute tensiunile, înlocuind legea lui
Hooke (4.103) în ecuaţiile de continuitate (4.85) se obţin ecuaţiile lui
Beltrami-Michell (1892; 1899). Tensiunile determinate cu ajutorul acestor
ecuaţii trebuie să satisfacă în plus ecuaţiile de echilibru (4.3) precum şi
condiţiile la limită.
b) Considerând drept necunoscute deplasările u, v, w, se obţin relaţiile
între tensiuni şi deplasări eliminând din (4.67) deformaţiile specifice cu aju-
torul legii lui Hooke, după care se înlocuiesc tensiunile în ecuaţiile de echi-
libru (4.3 obţinând un sistem de trei ecuaţii diferenţiale liniare în deplasări-
le u, v, w, numite ecuaţiile lui Lammé (1883). Deplasările determinate din
aceste ecuaţii trebuie să satisfacă în plus şi condiţiile la limită.
Pentru rezolvarea unor probleme particulare de elasticitate, în literatu-
ră au fost elaborate o serie întreagă de metode analitice şi numerice. Una
dintre metode, datorată lui Saint-Venant (1855), se numeşte metoda
semi-inversă. Conform acestei metode, o parte din soluţie se alege pe ba-
za unor analize calitative, a unor rezolvări aproximative sau experimental,
restul soluţiei determinându-se din sistemul de ecuaţii mai simple care au
rămas.
86 REZISTENŢA MATERIALELOR

4.5 PROBLEME PARTICULARE ALE TEORIEI ELASTICITĂŢII

4.5.1 Problema plană în coordonate carteziene

Problema plană include două cazuri analoge din punct de vedere ma-
tematic şi anume starea plană de tensiune şi starea plană de deformaţie.
[Link] Starea plană de tensiune
Starea plană de tensiune este aceea în care tensiunile paralele cu una
dintre axele de coordonate sunt nule iar celelalte tensiuni nu depind de
această coordonată. Astfel, considerând
σ z = τ yz = τ zx = 0 , (4.127)
matricea asociată tensorului tensiunilor devine
⎡ σ x τ xy 0 ⎤
⎢ ⎥
Tσ = ⎢ τ yx σ y 0 ⎥ . (4.128)
⎢0 0 0 ⎥⎦
⎣
Astfel de stări de tensiune apar în plăcile subţiri încărcate prin forţe
paralele cu feţele şi distribuite uniform pe grosime (figura 4.9, a).

y y y
υ
υ σν
pυy pυ
α
α σx
pυx
x z τyx τν x
τxy
σy

a) b)

Fig. 4.9
În cazul stării plane de tensiune, ecuaţiile (4.9) devin
pυx = σ x l + τ xy m ⎫
⎪
⎬ , (4.129)
pυ y = τ yx l + σ y m ⎪⎭
unde
l = cos α , m = cos (90° – α) = sin α . (4.130)
Ecuaţiile de echilibru (4.3, luând X = Y = 0 , capătă forma
 Elemente de Teoria elasticităţii 87

∂σ x ∂τ xy ⎫
+ = 0⎪
∂x ∂y ⎪
⎬ . (4.131)
∂τ yx ∂σ y ⎪
+ = 0⎪
∂x ∂y ⎭
Tensiunile principale se determină din ecuaţia (4.29), în care
I1 = σ x + σ y , I 2 = σ x σ y − τ2xy , I 3 = 0 . (4.132)
Înlocuind (4.132) în (4.29), rezultă ecuaţia
σ(σ2 − I1σ + I 2 ) = 0 ,
având soluţiile
2
σx + σ y⎛ σx + σ y ⎞
σ = ± ⎜ ⎟ − σ x σ y + τ xy , σ = 0 ,
I , II 2 III

2 ⎝ 2 ⎠
care se ordonează astfel încât σ1 > σ2 > σ3 , adică
σ1 = max (σ I , σ II , σ III ) , σ3 = min (σ I , σ II , σ III ) . (4.133)
I II
Dacă σ > 0 şi σ < 0, tensiunile principale sunt σ2 = 0 şi
σx + σ y 1
σ1,3 = ± (σ x − σ y ) 2 + 4τ2xy . (4.134)
2 2
Direcţiile principale se determină din sistemul (4.27). După înlocuirile
(4.127) şi (4.130), acest sistem devine
(σ x − σ) cos α + τ xy sin α = 0 , τ xy cos α + (σ y − σ)sin α = 0 ,
iar prin eliminarea lui σ se obţine
cos 2 α − sin 2 α σ x − σ y
= .
sin α cos α τ xy
Introducând unghiul dublu, rezultă
2τ xy
tan 2α = . (4.135)
σx − σ y
Ecuaţia (4.135) are în primul cerc două soluţii, 2α1 şi 2α2 = 2α1 + π, de
unde rezultă că direcţiile principale, normale pe planele în care τ = 0, sunt
ortogonale între ele.
Tensiunea normală pe un plan de normală υ (l , m) se calculează cu
relaţia (4.24), care devine
σ υ = σα = σ x l 2 + σ y m 2 + 2τ xy lm , (4.136)
sau introducând unghiul dublu,
σx + σ y σx − σ y
σα = + cos 2α + τ xy sin 2α . (4.137)
2 2
Tensiunea tangenţială pe un plan de normală υ (l , m) se calculează cu
relaţia (4.25), în care se fac înlocuirile (4.129) şi (4.136), obţinându-se
τα2 = (σ x l + τ xy m) 2 + (τ xy l + σ y m) 2 − (σ xl 2 + σ y m 2 + 2τ xy lm) 2 .
88 REZISTENŢA MATERIALELOR

Efectuând calculele rezultă

σx − σ y
±τα = sin 2α − τ xy cos 2α . (4.138)
2
Tensiunile tangenţiale extreme
σ − σ2 σ − σ3 σ − σ3
τ12 = ± 1 , τ23 = ± 2 , τ31 = ± 1 , (4.139)
2 2 2
Dacă σ1 > 0 , σ2 = 0 , σ3 < 0 ,
1 σ σ
τ13 = τmax = (σ x − σ y ) 2 + 4τ2xy , τ12 = 1 , τ23 = 3 . (4.140)
2 2 2
Legea lui Hooke pentru starea plană de tensiune capătă forma
σ x − υσ y τ xy ⎫
εx = ; γ xy = ⎪
E G⎪
σ y − υσ x ⎪
εy = ; γ yz = 0 ⎬ , (4.141)
E ⎪
σx + σ y ⎪
ε z = −υ ; γ zx = 0 ⎪
E ⎭
unde, conform relaţiilor (4.67)
∂u ∂v ∂u ∂v
εx = , εy = , γ xy = + . (4.142)
∂x ∂y ∂y ∂x
Rezolvând sistemul (4.141) în raport cu tensiunile se obţine
E E
σx = (ε x + υε y ) , σ y = (ε y + υε x ) , τ xy = G γ xy . (4.143)
1− υ 2
1 − υ2
Din (4.141) se observă că o stare plană de tensiune nu este şi stare
plană de deformaţie, deoarece εz ≠ 0.
În reperul principal, primele două relaţii din (4.141) şi (4.143) se scriu
sub forma
σ σ σ σ
ε1 = 1 − υ 2 , ε 2 = 2 − υ 1 ; (4.144, a)
E E E E
E E
σ1 = (ε1 + υε 2 ) , σ 2 = (ε 2 + υε1 ) . (4.144, b)
1− υ 2
1 − υ2
Deformaţia specifică liniară pe o direcţie oarecare definită de un unghi
α se determină în funcţie de εx , εy şi γxy din (4.71), în care se fac înlocuirile
(4.130),
εx + ε y εx − ε y γ
εα = − cos 2α + xy sin 2α . (4.145)
2 2 2
În analiza experimentală a tensiunilor (prin tensometrie electrică rezis-
tivă) este util a exprima lunecarea specifică γxy în funcţie de deformaţiile
specifice liniare εx , εy şi εα, unde α = 45° sau 120°. Luând α = 45°, se ob-
ţine
 Elemente de Teoria elasticităţii 89

⎛ εx + ε y ⎞
γ xy = 2 ⎜ ε 45° − ⎟ . (4.146)
⎝ 2 ⎠
Folosind relaţiile (4.134), (4.135) şi substituţiile (4.73), se pot determi-
na deformaţiile specifice principale şi direcţiile acestora,
ε +ε 2
ε1,2 = o 90° ± (ε o − ε 45° ) 2 + (ε 45° − ε90° ) 2
2 2
(4.147)
2ε 45° − ε o − ε90°
tan 2α =
ε o − ε90°
şi apoi tensiunile principale σ1 , σ2 , folosind legea lui Hooke (4.144).
Cazuri particulare ale stării plane de tensiune
• Starea de forfecare pură este un caz particular al stării plane de ten-
siune, în care σx = σy = 0. În acest caz, invarianţii stării de tensiune au ex-
presiile I1 = 0 , I 2 = 0 , I 3 = −τ2xy iar tensiunile principale se obţin în funcţie
de τxy din ecuaţia (4.29) σ3 − I 2 σ = 0 , din care rezultă
σ1 = τ xy , σ 2 = 0 , σ3 = −τ xy . (4.148)

τxy
σ2 = |τxy | σ1 = |τxy |

τyx τyx

σ1 σ2

τxy

Fig. 4.10
Direcţiile principale se determină din (4.135),
π π 3π
tan 2α = ∞ , 2α = , α1 = , α2 = . (4.149)
2 4 4
Starea de forfecare pură este deci acea stare plană în care tensiunile norma-
le principale sunt egale între ele şi de semne contrare, având aceeaşi mărime pe
care o au tensiunile tangenţiale extreme care acţionează în plane făcând unghiuri
de 45° cu planele principale (figura 4.10)
• Starea liniară (monoaxială) de tensiune este un alt caz particular al stării
plane, în care σy = τxy =0. Invarianţii stării de tensiune sunt I1 = σ x , I 2 = 0 ,
I 3 = 0 . Dacă σx > 0, rezultă
σ1 = σx şi σ2 = σ3 = 0 . (4.150)
90 REZISTENŢA MATERIALELOR

σα

α pα
σx

τα

Fig. 4.11
Pe o suprafaţă înclinată cu unghiul α (v. fig. 4.11) faţă de secţiunea normală,
din relaţiile (4.137), (4.138) rezultă:
– tensiunile normale
1 + cos 2α
σα = σ x ; σ max = σα= 0 = σ x ; (4.151)
2
– tensiunile tangenţiale
σx σ
τα = sin 2α ; τmax = τ π = x ; (4.152)
2 α=
4 2
– tensiunile totale
pα = σα2 + τα2 = σ x cos α . (4.153)

[Link] Starea plană de deformaţie

Starea plană de deformaţie apare în zona centrală a corpurilor prismatice de
lungime mare încărcate prin forţe perpendiculare pe axă şi distribuite uniform pe
lungimea acestora. Luând axa z în lungul corpului, rezultă w = 0 , u = u(x) ,
v = v(x). Pe baza relaţiilor (4.67) şi (4.85), rezultă
ε z = γ yz = γ zx = 0 , τ zx = τ yz = 0 . (4.154)
Celelalte componente ale stării de deformaţie şi de tensiune sunt funcţii de coor-
donatele x şi y.
Legea lui Hooke pentru starea plană de deformaţie capătă forma
σx υ
εx = − (σ y + σ z ) ; σ z = υ (σ x + σ y )
E E
(4.155)
σy υ τ xy
εy = − (σ z + σ x ) ; γ xy =
E E G
Se observă că o stare plană de deformaţie nu este şi stare plană de tensiu-
ne, deoarece σz ≠ 0. Dacă se elimină σz, se obţine
1 − υ2 ⎛ υ ⎞
εx = ⎜ σx − σy ⎟ ,
E ⎝ 1− υ ⎠
(4.156)
1 − υ2 ⎛ υ ⎞ τ xy
εy = ⎜ σy − σ x ⎟ , γ xy = .
E ⎝ 1− υ ⎠ G
Relaţiile (4.156) sunt similare cu (4.141) în care se fac înlocuirile
E υ E1
E → E1 = , υ → υ1 = , G1 = = G . (4.157)
1− υ 2
1− υ 2(1 + υ1 )
 5. SOLICITAREA AXIALĂ

5.1 EFORTURI AXIALE. APLICAŢII

Se numeşte axială, solicitarea barelor drepte în secţiunile cărora

torsorul forţelor interne elementare se reduce la o singură forţă dirijată în
lungul axei barei. Dacă forţa axială este pozitivă, solicitarea se numeşte
întindere iar dacă aceasta este negativă, solicitarea se numeşte compre-
siune.

F F F F

F N =F F F N =F F

F N =F F F N =F F

F
F
N N

a) b)
Fig. 5.1
În funcţie de distribuţia încărcărilor exterioare, forţele axiale pot fi
constante sau variabile în lungul barelor. Figura 5.1 prezintă cazurile ce-
le mai simple în care forţele axiale sunt constante, de întindere (a) res-
pectiv de compresiune (b).
Alte tipuri de diagrame de forţe axiale sunt prezentate în figura 5.2.
În toate cazurile din figura 5.2, cu excepţia cazului 5.2, e, în orice
secţiune transversală a barei torsorul forţelor interioare se reduce numai
la o forţă axială. Pentru bara din figura 5.2, e, solicitarea axială pură apa-
re numai pe zona 2-3, unde N ≠ 0, T = 0, M = 0. În secţiunile zonei 1-2, în
afara forţelor axiale acţionează şi forţe tăietoare şi momente încovoietoa-
re.
92 REZISTENŢA MATERIALELOR

F1 = F F2 = F F3 = 3,5F N1 F/sin α

1
1 2 3 4
2 α
2F
F
F / tan α
N 1,5F N2

a) Bara solicitată de forţe exterioare b) Sistem de bare articulate la capete,

dirijate după axa barei solicitate prin forţe nodale (grindă cu zăbrele)

ξ dξ
ω = const.
x=l

c) Bara prismatică în mişcare x

dm = ρAdξ
de rotaţie uniformă în jurul unei
axe care trece prin extremitatea sa l l 2 − x2
∫ ρAd ξ ξω = ρAω2
2
N(x) =
x 2
N

a F2
F1
N F + gρAl
1 2 3
A, l, ρ F1
x
N
F2
T

aF2
F M
F
d) Bara prismatică verticală solicitată e)
de o forţă F şi de greutatea proprie

Fig. 5.2
 Solicitarea axială 93

5.2 DIAGRAMA CARACTERISTICĂ A MATERIALELOR LA

ÎNTINDERE ŞI COMPRESIUNE. CARACTERISTICI ŞI PROPRIETĂŢI
MECANICE ALE MATERIALELOR

Materialele obţinute prin procedee industriale prezintă întotdeauna

numeroase şi variate modificări structurale, neomogenităţi şi chiar mi-
cro-fisuri, arbitrar distribuite în masa lor, ceea ce face ca proprietăţile
acestora să poată fi apreciate numai statistic. Pentru scopuri practice,
proprietăţile materialelor reale se determină experimental, de obicei pe
loturi de profile, table etc. Determinarea în laborator a proprietăţilor me-
canice ale materialelor se face prin mai multe încercări mecanice. Cele
mai uzuale dintre acestea sunt încercările la tracţiune şi la compresiune,
care permit determinarea caracteristicilor mecanice de bază, întâlnite în
toate calculele de rezistenţă.
Încercările la tracţiune se execută la maşini speciale de încercat,
utilizând epruvete de formă standardizată. Pentru materiale metalice,
încercarea la tracţiune la temperatura ambiantă este reglementată în
prezent prin standardul românesc SR EN 10002-1, emis de IRS în 1994,
identic cu Standardul European EN 10002-1:1990 [36]. Epruvetele cele
mai frecvent utilizate sunt cele de secţiune circulară. Ele conţin o porţiu-
ne cilindrică de lucru, calibrată, de diametru do şi lungime Lc şi capetele
de prindere în bacurile maşinii de încercat, care se îmbină cu zona cali-
brată prin două zone racordate ca în figura 5.3, a. Încărcarea epruvetei
se realizează prin intermediul forţelor distribuite pe suprafaţa inelară de
diametre D, do . În figurile 5.3, b şi c se mai prezintă două modalităţi de
încărcare a epruvetei: prin intermediul unor îmbinări filetate prevăzute la
extremităţile epruvetei, respectiv prin forţe aplicate în lungul a două ge-
neratoare, în cazurile în care capetele de prindere nu sunt prelucrate (în
acest caz bacurile de prindere au suprafeţele de prindere striate); acest
ultim mod de prindere se foloseşte mai ales la epruvete plate, având
secţiune dreptunghiulară.
În zonele din apropierea capetelor de prindere, distribuţia tensiunilor
într-o secţiune transversală este neomogenă şi neuniformă, aşa cum se
vede în figura 5.3, d, astfel încât
N=F= ∫ A
σ( x, y, z ) dA , (5.1)
unde A este aria secţiunii transversale a epruvetei. Punctele unei astfel de
secţiuni au deplasări axiale diferite. Pe baza principiului lui Saint-Venant,
pe măsura îndepărtării de zonele de prindere, punctele secţiunilor trans-
versale au aceleaşi deplasări axiale, astfel încât se consideră valabilă aşa-
numita ipoteză a secţiunilor plane sau
IPOTEZA LUI BERNOULLI: o secţiune plană şi normală pe axa barei
înainte de deformare rămâne plană şi normală pe axa barei deforma-
te.
94 REZISTENŢA MATERIALELOR

Lt
Lb
Lc
do
F F

D
a)

a Lo a

F F
b)

repere lo
C D
F F
c)
C D
l
σ = σ(x, y, z) C' D'
N=F N=F x
d)
z N=F
C' D' σ = const.

Fig. 5.3
Ca o consecinţă a ipotezei lui Bernoulli, toate fibrele având lungimea
dată Lo cuprinse între două secţiuni transversale au aceeaşi alungire ΔLo =
L – Lo = const. (v. fig. 5.3, c, d), deci
L − Lo ΔLo
ε= = = const. (5.2)
Lo Lo
Rezultă că toate fibrele longitudinale care alcătuiesc un tronson CD nu
interacţionează, deci se poate spune că pe lungimea Lo < Lc , cuprinsă
între reperele trasate pe suprafaţa laterală a epruvetei, se realizează o
stare omogenă de solicitare monoaxială. Lungimea Lo dintre repere se
numeşte bază de măsurare. Maşinile de încercat la tracţiune permit măsu-
rarea alungirii bazei ΔLo = L – Lo şi a forţei F în timpul executării încercării.
Variaţia mărimii ΔLo în funcţie de F se numeşte caracteristica la tracţi-
une a epruvetei. De obicei maşinile de încercat trasează automat graficul
F – ΔLb numit diagrama indicată (de maşină), unde ΔLb reprezintă alungi-
rea porţiunii din epruvetă situată între bacuri.
În figura 5.4 este reprezentată diagrama caracteristică la tracţiune a
unei epruvete din oţel cu conţinut redus de carbon (0,17 ... 0,22%). Un
astfel de material este oţelul laminat OL37, cu o largă utilizare în practi-
că.
Întrucât valorile corespunzătoare punctelor caracteristice ale diagra-
mei din figura 5.4 depind nu numai de proprietăţile mecanice ale materia-
lului încercat ci şi de dimensiunile epruvetei, această diagramă se
 Solicitarea axială 95
F [daN] M
Fmax
Fc′ H'
C R
Fc
H
Fe E
Fp P

O Ho' ΔLo [mm]

ΔL

Fig. 5.4

σ
σr* R*
Diagrama reală

σr M
σc' H'
R
C Diagrama
σc convenţională
H
σe E
σp P

α
O Ho' ε

εp εe
εr

Fig. 5.5
96 REZISTENŢA MATERIALELOR

reconstruieşte folosind drept coordonate mărimile specifice:

F
σ= , forţa axială pe unitatea de suprafaţă (tensiunea normală);(5.3)
Ao
L − Lo ΔLo
ε= = , alungirea unităţii de lungime (alungirea specifică).(5.4)
Lo Lo
Datorită fenomenului de contracţie, dimensiunile transversale ale
epruvetei se modifică în timpul încercării, deci aria iniţială Ao nu rămâne
constantă. Prin urmare tensiunea σ determinată cu relaţia (5.3) are un ca-
racter convenţional. Tensiunea reală, la un anumit moment din timpul în-
cercării, trebuie calculată cu relaţia
F
σ real = , (5.5)
A
unde A este aria secţiunii transversale a epruvetei în acel moment.
Deformaţia specifică liniară ε, obţinută cu relaţia (5.4), este de aseme-
nea este o mărime convenţională, întrucât reprezintă valoarea medie a
alungirii specifice determinată pentru domeniul de solicitare cuprins între
momentul iniţial şi momentul considerat. Alungirea specifică reală la un
moment dat t este deformaţia specifică liniară naturală dată de relaţia (v.
1.22), numită şi deformaţie logaritmică,
L dL L L + ΔLo
ε real = ∫ = ln = ln o = ln(1 + ε) . (5.6)
Lo L Lo Lo
Dacă ε < 20%, εreal nu diferă esenţial de deformaţia convenţională ε.
Deoarece mărimile σ şi ε se pot determina simplu pe baza măsurărilor di-
recte din timpul încercării, în practică se utilizează diagrama convenţională
a materialului trasată în sistemul de axe σ-ε, folosind relaţiile (5.3) şi (5.4).
Numitorii din aceste relaţii fiind mărimi constante, diagramele din figurile
5.4 şi 5.5 sunt asemenea.
Dacă s-ar trasa diagrama convenţională a materialului pe baza dia-
gramei indicată de maşina de încercat, ar fi necesar să se construiască
mai întâi diagrama caracteristică a epruvetei. Diagramei caracteristice a
epruvetei se situează în stânga diagramei indicată de maşina de încercat
deoarece maşina înregistrează variaţia distanţei dintre bacuri, Lb, care, în
afara lungimii Lo între repere, mai include zonele până la lungimea calibra-
tă (2a = Lc – Lo), zonele racordate şi eventuale zone din capetele de prin-
dere care ies în afara bacurilor. Notând cu ΔLs alungirea suplimentară a
acestor zone, alungirea lungimii între repere este ΔLo = ΔLb – ΔLs (v. fig.
5.6). Obţinerea prin calcul a alungirii ΔLs este dificilă, de aceea alungirea
ΔLo se obţine din relaţia ΔLo = L –Lo , unde L este lungimea dintre reperele
trasate pe epruvetă înaintea încercării la distanţa Lo, lungime măsurată în
diverse momente ale încercării. Dacă interesează numai alungirea specifi-
că după rupere, se face măsurarea directă după rupere a lungimii ultime
între repere. Pentru măsurări mai precise ale alungirilor, se folosesc apa-
 Solicitarea axială 97

rate speciale care se fixează pe epruvetă, numite extensometre.

F

ΔLb Diagrama indicată de maşină

ΔLo Diagrama caracteristică
a epruvetei

ΔLs
F

ΔLb , ΔLo
O
Fig. 5.6
Atât la diagrama epruvetei cât şi la cea convenţională a materialului se
disting o serie de puncte caracteristice, ce indică modificările de comporta-
re a materialului solicitat la tracţiune. Se remarcă faptul că relaţia (5.3) es-
te valabilă în orice domeniu de solicitare a barei, deci pentru orice lege de
variaţie σ = σ(ε), cu condiţia ca tensiunile în secţiunea respectivă să fie
distribuite uniform.
Pentru valori F cuprinse între 0 şi Fp sau pentru valori ale tensiunii σ
cuprinse între 0 şi σp alungirile variază proporţional cu forţele, atât la în-
cărcare cât şi la descărcare. În sistemul de axe ortogonale σ-ε, proporţio-
nalitatea între σ şi ε se exprimă matematic prin relaţia σ = (tan α) ε, propu-
să de Robert Hooke (1635-1703) în 1660. Coeficientul de proporţionalitate
între σ şi ε, numeric egal cu tan α (figura 5.5), a fost notat de Thomas
Young (1773-1829) cu E în anul 1807 şi se numeşte modul de elasticitate
longitudinal sau modulul lui Young. El are aceeaşi dimensiune pe care o
are tensiunea, adică [E] = [FL–2]. În sistemul SI, E se măsoară în Pa.
Relaţia
σ=Eε (5.7)
este legea lui Hooke pentru solicitarea monoaxială.
Pentru oţeluri, valoarea lui E este EOL = (2…2,2)1011Pa.
Tensiunea minimă σp la care dispare proporţionalitatea între σ şi ε se
numeşte limită de proporţionalitate.
După descărcarea unei epruvete care a fost încărcată până la o valoa-
re σ < σp lungimea acesteia redevine egală cu Lo , adică epruveta nu ră-
mâne cu deformaţii permanente (remanente).
Ordonata punctului E din figura 5.5, până la care se poate considera
că materialul se comportă încă elastic, se numeşte limită de elasticitate.
Întrucât în realitate epruveta rămâne cu deformaţii remanente foarte mici,
s-a definit limita de elasticitate tehnică, σe = σ0,01 , reprezentând valoarea
98 REZISTENŢA MATERIALELOR

tensiunii căreia îi corespunde deformaţia specifică remanentă de 0,01%.

Se numeşte elasticitate proprietatea materialelor de a se deforma sub
sarcini şi a reveni la dimensiunile iniţiale când sarcinile dispar.
Pentru F > Fe , panta diagramei caracteristice începe să scadă foarte
mult, iar pentru F = Fc (v. fig. 5.4) diagrama caracteristică devine practic
orizontală. Aceasta înseamnă că ΔL creşte în timp ce F rămâne constantă.
În această zonă se zice că materialul curge (prin asemănare cu fluidele),
zona C-H numindu-se palier de curgere. Tensiunea convenţională
F
σc = c . (5.8)
Ao
se numeşte limită de curgere aparentă. Ea are mare importanţă practică.
Pentru materiale obişnuite, utilizate în construcţii de maşini, civile şi indus-
triale, σp şi σe diferă puţin între ele şi chiar faţă de σc. De aceea, se poate
admite σp ≈ σe , iar în unele calcule (dacă nu există date pentru σp şi σe) se
poate lua chiar σp ≈ σe ≈ σc , având în vedere că σp şi σe se obţin mai dificil
decât σc. Pentru oţelul OL37, de exemplu, σp ≈ σe ≈ 200 MPa iar σc =
200...230 MPa.
În zona H-M care urmează după palierul de curgere, creşterea alungi-
rii epruvetei are loc numai dacă forţa F creşte, de aceea această zonă se
numeşte zonă de întărire. Pentru a scoate în evidenţă punctele caracteris-
tice ale diagramei, în figurile 5.4 şi 5.5 nu au fost respectate proporţiile. În
realitate, în zona de întărire, panta diagramei este de zeci sau chiar sute
de ori mai mică decât în zona iniţială OP, zonă care, dacă ar fi reprezenta-
tă la scară, ar coincide practic cu axa verticală.
Deformaţia epruvetei solicitată până în zona de întărire este formată
dintr-o componentă elastică şi una plastică. Pentru a pune în evidenţă de-
formaţia elastică se descarcă epruveta, complet. Experimental se constată
că relaţia dintre tensiuni şi deformaţii, la descărcare, este dată tot de rela-
ţia (5.7), adică diagrama caracteristică la descărcare este dreapta H 'Ho' şi
nu curba H 'HCEPO înregistrată la încărcare. Acest fenomen a fost obser-
vat pentru prima dată în 1831 de František Gerstner (1756-1832). Din mo-
tivele arătate mai sus, εe nu este comparabil ca mărime cu εp – aşa cum
aparent rezultă din figura 5.5; în realitate εe << εp.
Reîncărcând o epruvetă ce a fost descărcată până în Ho', relaţia σ-ε se
reprezintă grafic prin dreapta Ho'H ', dacă σ ≤ σc'. Pentru σ > σc' diagrama
urmează traseul H 'IJ, pe care l-ar fi parcurs epruveta dacă nu ar fi fost
descărcată. Pentru epruveta descărcată în punctul H ' (situat în zona de
întărire) şi apoi reîncărcată, ordonata σc' reprezintă noua limită de propor-
ţionalitate, de elasticitate şi de curgere.
Procedeul tehnic prin care se obţine creşterea limitei de curgere a unui
material prin deformări plastice la rece se numeşte ecruisaj. Ecruisajul es-
te un fenomen complex care se poate explica prin deformarea grăunţilor
cristalini în direcţia solicitării; în cristale apar tensiuni interne iar materialul
devine fragil, aspect deseori nedorit, care poate fi ameliorat printr-un tra-
 Solicitarea axială 99

tament termic adecvat, de recoacere.

Dacă se încearcă la compresiune un material ecruisat la tracţiune, se
constată că limita de curgere are valori mai mici decât cea a materialului
neecruisat. Fenomenul este cunoscut sub numele de efect Bauschinger.
Având în vedere acest efect, fenomenul de ecruisaj devine util în proiecta-
rea organelor de maşini şi elementelor de construcţii la care în timpul func-
ţionării tensiunile în anumite zone nu-şi schimbă semnul.
Prin ecruisare se poate realiza şi o mărire a rezistenţei la tracţiune.
Astfel, când gradul de reducere a secţiunii este de 85…90% se poate ob-
ţine o dublare a rezistenţei la tracţiune. Se impune însă ca reducerea de
secţiune să fie uniformă şi nu locală ca în zona gâtuirii. Acest procedeu
este folosit în industrie la laminarea tablelor la rece şi la trefilarea sârme-
lor.
Prin măsurări deosebit de precise s-a constatat că linia H 'Ho' se abate
de rectiliniaritate, spre dreapta la descărcare şi spre stânga la încărcare,
formând o buclă de histerezis (figura 5.5), ce joacă un rol important în ca-
zul solicitărilor variabile (repetate de un număr mare de ori).
În punctul M al diagramei din figura 5.5 se constată că într-o anumită
zonă de pe lungimea epruvetei deformaţiile plastice cresc mult mai repede
şi sunt mult mai pronunţate în comparaţie cu cele care apar în restul epru-
vetei. În această zonă se produce o îngustare locală a epruvetei, numită
gâtuitură. Zona în care apare gâtuitura depinde de particularităţile indivi-
duale ale epruvetei (distribuţia defectelor interioare şi superficiale). Înce-
pând cu punctul M, forţa F se micşorează iar îngustarea epruvetei în zona
gâtuită progresează. Starea de tensiune în zona gâtuită nu mai este nici
uniformă nici omogenă. Între punctele M şi R creşterea deformaţiilor plas-
tice ale epruvetei se produce numai în zona gâtuită care se mai numeşte
din acest motiv zona de curgere locală. În acest interval al încercării, ten-
siunea convenţională, definită de relaţia (5.3) scade, însă tensiunea reală
medie în gâtuitură creşte până la ruperea epruvetei (care se produce în
punctul R*) iar diferenţa dintre diagrama convenţională şi diagrama reală
este sensibilă, atât din cauza diferenţelor apreciabile între ariile A şi Ao cât
şi datorită caracterului spaţial al stării de tensiune din zona gâtuită.
Mărimea convenţională obţinută cu relaţia
F
σ r = max (5.9)
Ao
se numeşte rezistenţa la tracţiune (notată Rm în standardul SR EN 10002-
1). Ea reprezintă ordonata punctului M din diagrama convenţională.
Alungirea specifică după rupere se calculează folosind relaţia
L − Lo
εr = u , (5.10)
Lo
unde Lu este lungimea ultimă, obţinută prin măsurarea lungimii între repe-
re, aşezând cap la cap bucăţile obţinute după ruperea epruvetei.
100 REZISTENŢA MATERIALELOR

45° 45° do du

45°
Lu

Fig. 5.7
Mărimea εr caracterizează capacitatea de deformare plastică a materialului
adică tenacitatea (ductilitatea) sa. Conform SR EN 10002-1, alungirea procentua-
lă după rupere se notează
An = εr 100 [%] , (5.11)
unde indicele „ n “ se trece numai dacă epruvetele au lungimea iniţială între repe-
re Lo diferită de 5,65 Ao ; de exemplu pentru Lo = 11,3 Ao se notează A11,3.
Întrucât după formarea gâtuirii deformaţiile plastice ale epruvetei nu mai sunt
uniforme pe lungimea ei, pentru o apreciere mai corectă a proprietăţilor de tena-
citate se introduce aşa zisul coeficient de gâtuire sau de stricţiune la rupere. Con-
form SR EN 10002-1, acest coeficient se calculează cu relaţia
A − Ao
Z= u 100 [%] , (5.12)
Ao
unde Au este aria minimă a epruvetei, măsurată în zona gâtuită după rupe-
re.
Dacă suprafaţa epruvetei este foarte fin prelucrată, în zona gâtuirii se obser-
vă o serie de striaţiuni înclinate la 45° faţă de axă. Ele se numesc liniile Cernov-
Luders-Piobert-Hartman şi indică planele de alunecare corespunzătoare tensiuni-
lor tangenţiale maxime.
Examinând secţiunea unei epruvete ruptă transversal, se observă existenţa
a două zone deosebite ca aspect (figura 5.7). Zona marginală are forma aproxi-
mativ conică (cu generatoare la aproximativ 45° faţă de axă) şi un aspect neted;
ea corespunde ruperii prin alunecare (ruperea se produce datorită unor valori
maximale ale tensiunilor tangenţiale). Zona centrală are un aspect grăunţos; ea
corespunde ruperii prin smulgere.
Diagramele caracteristice diferă de la un material la altul, dar chiar şi
pentru acelaşi material diagramele caracteristice diferă în funcţie de pro-
porţiile în care se găsesc elementele de aliere, tratamentele termice apli-
cate etc. În cele ce urmează se vor prezenta câteva tipuri de diagrame
caracteristice, cu aspect diferit faţă de cel reprezentat în figura 5.5.
Oţelurile cu conţinut mediu şi ridicat de carbon şi oţelurile aliate cu
crom, nichel, molibden, vanadiu, siliciu, mangan au limita de curgere şi
rezistenţa la tracţiune superioare oţelurilor cu conţinut redus de carbon.
Palierul de curgere este mult mai redus sau lipseşte complet, ca în figura
5.8, a iar deformaţiile plastice produse înainte de rupere sunt mult mai
mici, adică diagrama caracteristică are o extindere mai mică pe orizontală,
faţă de cea reprezentată în figura 5.5.
 Solicitarea axială 101

σ
σr
σ σ
σ0,2
to s t
σr σr

P(ε, σ)

O εr ε ε ε
0,2%
a) b) c)
Fig. 5.8

Pentru materiale fără palier de curgere, deci fără curgere aparentă, se

defineşte limita de curgere convenţională, σ0,2 , ca fiind tensiunea căreia îi
corespunde o alungire specifică remanentă egală cu 0,2%. (notaţia stan-
dardizată este Rp0,2).
La unele materiale, cum este fonta, alungirile la rupere sunt foarte
mici. La astfel de materiale nu se poate vorbi de limită de curgere iar rupe-
rea nu este precedată de gâtuirea epruvetei; aspectul secţiunii de rupere
este rugos, indicând o rupere prin smulgere.
Materialele care au deformaţii plastice foarte mici până la rupere se
numesc materiale casante (sau materiale cu rupere fragilă).
Cu excepţia oţelurilor şi lemnelor, toate celelalte materiale nu prezin-
tă zonă de proporţionalitate deci relaţia dintre σ şi ε este oarecare, încă
din zona incipientă a diagramei caracteristice. La unele materiale însă,
cum sunt fontele, aliajele de cupru şi cele de aluminiu, relaţia dintre σ şi
ε, pe o anumită porţiune din zona incipientă a diagramei, poate fi consi-
derată cvasiliniară, astfel încât se poate aplica şi acestor materiale legea
lui Hooke, modulul de elasticitate E având limite mai largi de variaţie.
Pentru materiale având diagrame caracteristice de forma celei repre-
zentate în figura 5.8, b şi c, relaţia dintre σ şi ε se poate exprima printr-o
expresie de tipul
σα
ε= , (5.13)
Eo
numită lege potenţială. Constantele Eo şi α depind de material. Pentru dia-
grame de tipul celei reprezentate în figura 5.8, c (specifice fibrelor textile),
α < 0. Dacă alura diagramei este cea din figura 5.8, b, α > 0. Pentru astfel
de materiale s-au definit următoarele module de elasticitate (v. figura
102 REZISTENŢA MATERIALELOR

5.8, b):
a) modulul de elasticitate în origine (panta dreptei to)
⎛ dσ ⎞
Eo = ⎜ ⎟ ; (5.14)
⎝ dε ⎠ε = 0
b) modulul tangent (panta dreptei t)
dσ
Et = = f1 (σ) ; (5.15)
dε
c) modulul secant (panta dreptei s)
σ
Es = = f 2 ( σ) . (5.16)
ε
În cazurile în care pot apare confuzii, caracteristicile de rezistenţă obţinute
prin încercarea la tracţiune se notează prin simbolurile σct , σrt .
Diagrama caracteristică la compresiune prezintă o serie de particularităţi
faţă de cea obţinută la tracţiune. Epruvetele au formă cilindrică cu diametrul egal
cu înălţimea (do = Lo = 10…30 mm). Uneori se folosesc şi alte forme de epruvete
pentru compresiune (cubice, cilindrice cu gol).
Datorită forţelor foarte mari de frecare, care iau naştere între platourile maşi-
nii de încercat şi suprafeţele de contact ale acestora cu epruveta, secţiunile
transversale extreme şi cele din vecinătatea acestora vor avea deformaţii trans-
versale mai mici decât secţiunile din zona centrală a epruvetei. În consecinţă,
epruveta având forma iniţială cilindrică va căpăta prin deformare forma de buto-
iaş (figura 5.9, a).
F –σ

– σc
L Lo
do
–ε

a) b)
Fig. 5.9
Epruvetele confecţionate din materiale casante se rup datorită fisuri-
lor ce apar pe suprafeţe care formează cu axa unghiuri de aproximativ
45°.
Pentru epruvetele confecţionate din materiale tenace, diagrama carac-
teristică la compresiune diferă sensibil de cea obţinută la tracţiune întrucât
în acest caz nu se poate vorbi de apariţia gâtuiturii (figura
5.9, b).Secţiunile epruvetei cresc foarte mult, ceea ce face ca uneori epru-
veta să nu poată fi distrusă. Pentru oţeluri neecruisate, limitele de curgere
la tracţiune şi compresiune practic coincid. Pentru fontă, rezistenţa la
compresiune σrc este mult mai mare decât rezistenţa la tracţiune (σrc =
(3…4) σrt).
 Solicitarea axială 103

Pentru materialele la care este valabilă legea lui Hooke, modulul de

elasticitate este acelaşi la tracţiune şi compresiune.
Mărimile determinate prin încercările la tracţiune şi compresiune ale
materialelor (σct, σrt, σcc, σrt, E, A, Z), împreună cu alte mărimi ce se de-
termină prin alte încercări mecanice, se numesc caracteristici mecanice şi
sunt utilizate în descrierea comportării mecanice a materialelor. În funcţie
de comportarea după îndepărtarea sarcinilor, materialele pot fi elastice,
plastice sau elasto-plastice. În funcţie de amploarea deformaţiilor la rupe-
re, materialele pot fi ductile (tenace) sau casante (fragile).
Proprietăţile mecanice ale materialelor determinate prin încercări stati-
ce depind de dimensiunile epruvetelor şi de viteza de încercare. De aceea,
standardul SR EN 10002-1 reglementează viteza de încercare, până la
atingerea limitei de curgere, la maximum 1daN/mm2/s pentru tensiuni iar
în domeniul deformaţiilor plastice mari, limitează viteza de deformare a
porţiunii calibrate la maximum 0,008/s.
Proprietăţile mecanice sunt influenţate de temperatură, ecruisare,
timp. În figura 5.10 sunt reprezentate variaţiile cu temperatura a proprietă-
ţilor unui oţel care la temperatura de 20° are σr = 420 MPa.

υ σ E A,Z
[MPa] [GPa] [%]

E
0,5 500 200 100
Z
450 180
σr
0,4 400 160
350 υ 140
0,3 300 120
250 100 50
σc
0,2 200 σp 80
150 A 60
100 40
50 20 10

0
100 200 300 400 500 600 700 800 °C

Fig. 5.10
La temperaturi scăzute oţelurile devin casante, puţin rezistente la şoc.
Caracteristica de rezistenţă la ruperea fragilă se pune în evidenţă printr-o
încercare la şoc, numită încercarea de rezilienţă.
Aplicarea îndelungată a sarcinilor poate duce la modificări ale stărilor
104 REZISTENŢA MATERIALELOR

de tensiune şi deformaţie ale pieselor, mai ales în condiţii de temperaturi

mai mari decât cele normale. Fenomenele în care în relaţia dintre σ şi ε
intervine ca variabilă timpul şi eventual temperatura, adică σ = σ(ε, t, T)
sau ε = ε (σ, t, T), se numesc reologice. Se constată că dacă σ = const.,
deformaţiile specifice la o temperatură dată cresc în timp; fenomenul se
numeşte fluaj şi este descris de relaţii de forma ε = ε (t) T, σ = const. Dacă ε =
const., tensiunile la o temperatură dată descresc în timp; fenomenul se
numeşte relaxare şi este descris de relaţii având forma ε = ε (t) T, σ = const.
5.3 TENSIUNI ADMISIBILE. COEFICIENŢI DE SIGURANŢĂ. METODE DE
CALCUL
Oricărui organ de maşină sau element de construcţie trebuie să îi fie
asigurată rezistenţa (tensiunile să nu depăşească anumite valori) şi rigidi-
tatea (deformaţiile să nu depăşească anumite valori iar forma să fie stabi-
lă). În general este deci nevoie să se stabilească criterii de rezistenţă şi
criterii de rigiditate.
Pentru un corp solicitat monoaxial, notând cu σmax tensiunea maximă
care apare în acel corp, condiţia de rezistenţă se scrie sub forma
σmax < σlim , (5.17)
unde σlim poate fi, după caz, limita de curgere convenţională σ0,2 sau limita
de curgere aparentă (pentru materiale ductile), rezistenţa la tracţiune σr
(pentru materiale casante), limita de elasticitate (în cazurile în care defor-
maţiile corpului trebuie să fie foarte mici şi să aibă caracter elastic), rezis-
tenţa la oboseală (în cazul în care solicitările sunt variabile în timp). Secţi-
unea în care tensiunea σ are cea mai mare valoare se numeşte secţiune
periculoasă.
În stabilirea mărimilor care intervin în relaţia (5.17) există incertitudini
în evaluarea sarcinilor, în stabilirea relaţiilor de calcul (obţinute de regulă
prin acceptarea unor ipoteze simplificatoare), în stabilirea proprietăţilor
mecanice ale materialelor (datorită neomogenităţilor, imperfecţiunilor teh-
nicilor de măsurare, fenomenelor de uzură, coroziune etc.). Din aceste
motive, relaţia (5.17) se va scrie sub forma σ max ≤ σlim / c , unde c se nu-
meşte coeficient de siguranţă. El este întotdeauna supraunitar, c > 1.
Raportul
σ
σ a = lim (5.18)
c
se numeşte tensiune (sau rezistenţă) admisibilă. Pentru materiale ductile
solicitate static, tensiunea admisibilă are expresia
σ
σa = c , (5.19)
c
iar pentru materiale casante,
σ
σa = r . (5.20)
c
 Solicitarea axială 105

• Metoda de calcul bazată pe condiţia

σ max ≤ σa (5.21)
se numeşte metoda rezistenţelor admisibile. Dezavantajul acestei metode
constă în aceea că admite drept stare limită de rezistenţă atingerea valorii
admisibile într-un singur punct sau într-o zonă redusă a piesei.
• O altă metodă utilizată în Rezistenţa Materialelor este metoda capa-
cităţii portante sau metoda stării limită (limit design). Principial, în această
metodă se determină încărcarea limită care produce distrugerea construc-
ţiei prin ruperea unora dintre elementele sale sau prin producerea de de-
formaţii inadmisibile. Aplicând încărcării limită un coeficient de siguranţă,
se află sarcina capabilă a construcţiei, adică
F
Fmax ≤ lim . (5.22)
c
În construcţii de maşini, metoda constă în verificarea inegalităţii cef ≥
ca, unde cef este coeficientului efectiv de siguranţă al piesei proiectate iar
ca este valoarea impusă acestuia.
În alegerea coeficienţilor de siguranţă şi a tensiunilor admisibile tre-
buie să se ţină seama de o serie de factori: natura materialului, trata-
mente termice aplicate, durata de folosire a piesei, modul de evaluare a
sarcinilor, modul de realizare a ipotezelor de calcul, temperatură, regimul
de funcţionare, importanţa piesei, costul ei, etc. De asemenea, o atenţie
deosebită trebuie acordată modului de acţiune al sarcinilor în timp.
În toate calculele de rezistenţă ale unei piese sau element de con-
strucţie intervin trei grupe principale de mărimi: sarcini, proprietăţi mecani-
ce ale materialului şi dimensiuni.
Operaţia de determinare a dimensiunilor unei piese (de obicei dimen-
siuni ale secţiunilor transversale) atunci când se cunosc sarcinile, materia-
lul şi celelalte condiţii de lucru se numeşte DIMENSIONARE.
Dacă sunt cunoscute dimensiunile, calitatea materialului şi celelalte
condiţii de lucru (exprimate prin tensiunea admisibilă), satisfacerea relaţiei
(5.21) se numeşte VERIFICARE.
Există situaţii în care se cunosc dimensiunile, calitatea materialului din
care este confecţionată piesa şi condiţii de lucru şi se cere să se determi-
ne încărcările maxime care-i pot fi aplicate. O astfel de problemă se nu-
meşte DETERMINAREA ÎNCĂRCĂRILOR CAPABILE (eforturilor capabile) ce pot fi
preluate de piesă.

5.4 RELAŢII DE CALCUL PENTRU BARELE SOLICITATE AXIAL.

APLICAŢII

Întocmai ca la epruveta la tracţiune, dacă se exceptează zonele în ca-

re se aplică încărcările exterioare, barele solicitate axial respectă ipoteza
lui Bernoulli, deci tensiunile normale σ sunt uniform distribuite pe o secţiu-
106 REZISTENŢA MATERIALELOR

ne oarecare de arie A(x) şi se calculează cu relaţia

N ( x)
σ( x ) = , (5.23)
A( x)
unde N(x) este forţa axială din secţiunea respectivă.
Relaţia (5.23) este valabilă pentru orice lege de material σ-ε. Dacă
tensiunile nu depăşesc valoarea σp, relaţia σ-ε este dată de legea lui
Hooke pentru solicitarea monoaxială, (5.7).
Se numeşte prismatică bara având aceeaşi formă şi aceleaşi dimensi-
uni în toate secţiunile transversale, A(x) = A = const. Pentru bara prismati-
că la care forţa axială N rămâne constantă pe toată lungimea L, starea de
deformaţii este omogenă, tensiunile şi deformaţiile specifice se calculează
cu relaţiile (5.3) respectiv (5.4).
Pentru alungirea barei se obţine relaţia
σ NL
ΔL = ε L = L = . (5.24)
E EA
Dacă bara nu este prismatică şi/sau forţa axială variază în lungul ba-
rei, atunci relaţia (5.24) este valabilă numai pe o lungime infinit mică a ei,
deci
L
N ( x) dx
ΔL = ∫ . (5.25)
0
EA( x)
Mărimea
EA ⎡ N daN ⎤
k= , ⎢ ; (5.26)
L ⎣m cm ⎥⎦
se numeşte rigiditate la forţa axială şi este numeric egală cu forţa axială
care produce o alungire unitară,
k = N ΔL = 1 . (5.27)
Pentru bara de secţiune variabilă,
1
k=L . (5.28)
dx
∫0 A( x) E
Alungirea produsă de o forţă axială egală cu unitatea se numeşte fle-
xibilitatea barei la forţe axiale. Flexibilitatea este inversa rigidităţii,
1 L ⎡m cm ⎤
f = = = ( ΔL ) N = 1 , ⎢ ; . (5.29)
k AE ⎣ N daN ⎥⎦
În funcţie de natura problemelor ce trebuie rezolvate, formulele (5.23)
şi (5.24) pot lua diverse forme, aşa cum rezultă din tabelul 5.3.
 Solicitarea axială 107

Tabel 5.3
Criteriul Criteriul de
rezistenţă Criteriul de rigiditate

Tipul problemei σa Se dă εa Se dă ΔLa

N max N max N max L
a) Dimensionare Anec ≥ Anec ≥ Anec ≥
σa Eεa E ΔLa

N max N max N max L

b) Verificare σef = ≤ σa ε ef = ≤ εa ΔLef = ≤ ΔLa
Aef EAef EAef

ΔLa
c) Efort capabil N cap = σa Aef N cap = EAef ε a N cap = EAef
L

Aplicaţii
1. Bara verticală de secţiune constantă, fixată la capătul superior şi
supusă acţiunii greutăţii proprii şi unei forţe aplicată în capătul liber.

x σmax
E, ρ u(x)

A σ σ(x) u
l

F/A Δl
F
Fig. 5.11

Diagrama de forţe axiale este redată în figura 5.2, f. Tensiunile se pot

calcula cu (5.23) în care N(x) = F + gρA(l – x) sau din prima relaţie (4.3, a),
care, pentru o stare liniară de tensiune devine (la bare solicitate axial, sta-
rea liniară de tensiune este consecinţa ipotezei lui Bernoulli)
dσ( x)
+X =0 , (5.30)
dx
unde forţa volumică X este greutatea specifică a materialului, gρ [N/m3].
Integrând relaţia (5.30) se obţine
σ(x) = – gρx + C .
F F
Din condiţia σ(l ) = rezultă C = + ρgl , prin urmare
A A
F
σ max = + ρg (l − x) . (5.31)
A
În figura 5.11 este reprezentată diagrama de variaţie a tensiunilor pe
lungimea barei. Tensiunea maximă apare în secţiunea x = 0 şi are valoa-
108 REZISTENŢA MATERIALELOR

rea
F
σ( x ) = + ρgl . (5.32)
A
Din condiţia (5.21) rezultă
F
Anec ≥ . (5.33)
σ a − ρgl
Alungirea barei se poate calcula din relaţia (5.25) sau integrând ecua-
ţia diferenţială (4.62),
u ( x) = ∫ ε x dx + C ,
unde, conform legii lui Hooke,
σ( x) F ρg
ε( x ) = = + (l − x) .
E EA E
Rezultă
Fx ρg ⎛ x2 ⎞
u ( x) = + ⎜ l x − ⎟ + C1 .
EA E ⎝ 2⎠
Din condiţia u(0) = 0 rezultă C1 = 0 , adică
Fx Gl ⎛ x x 2 ⎞
u ( x) = + ⎜2 − ⎟ , (5.34)
EA 2 EA ⎝ l l 2 ⎠
unde cu G s-a notat greutatea barei, G = gρAl.
În figura 5.11 este reprezentată grafic funcţia u(x). Pentru x = l, rezultă
G
F+
umax = u (l ) = Δl = 2l . (5.35)
EA
Tronsonul de lungime (l – x) are alungirea
2
F (l − x) G l ⎛ x ⎞
Δ(l − x) = u (l ) − u ( x) = + ⎜1 − ⎟ . (5.36)
EA 2 EA ⎝ l ⎠
2. Bara de egală rezistenţă solicitată axial.
Bara din figura 5.11 se dimensionează cu relaţia (5.33), care exprimă
condiţia ca în secţiunea periculoasă să se atingă rezistenţa admisibilă.
Restul materialului va fi utilizat neeconomic, deoarece σ < σa .
Se numesc de egală rezistenţă, barele neprismatice la care în toate
secţiunile tensiunile sunt egale cu rezistenţa admisibilă, σ(x) = const. = σa.
Legea de variaţie a ariei A(x) se obţine din ecuaţia diferenţială de echilibru
a elementului de lungime dx din figura 5.12, a,
σ a dA( x) + ρgA( x)dx = 0 .
Integrând, rezultă
ρg
ln A( x) = − x+C .
σa
 Solicitarea axială 109

σ(x) = σa
x n
A(x)
dx i

A(x) + dA(x) l
2
ρgA(x)dx

1
σ(x + dx) = σa
σa
F F
a) b) c) d)

Fig. 5.12

Din condiţia la limită A(l) = F / σa rezultă

ρgl F
C= + ln .
σa σa
Înlocuind, se obţine funcţia A(x) (pe baza căreia s-a trasat conturul
barei din figura 5.12, b),
ρg ( l − x )
F
A( x) = e σa . (5.37)
σa
3. Bara cu secţiune variabilă în trepte.
Deoarece realizarea barelor cu secţiune variabilă după legea (5.37)
este neeconomică, barele foarte lungi, cum sunt prăjinile de foraj, se con-
fecţionează din mai multe tronsoane prismatice ca în figura 5.12, b. Un
tronson i are aria secţiunii transversale Ai şi lungimea li. Conform (5.33),
pentru calculul ariilor necesare ale secţiunilor transversale ale celor n tron-
soane se obţin succesiv relaţiile:
F
Anec 1 = ,
σ a − ρgl1
F + ρgAnec1 l1 F σa
Anec 2 = = ,
σa − ρgl2 (σ a − ρgl1 )(σa − ρgl2 )
……………………………………….
i −1
F σa
Anec i = i . (5.38)
∏ (σa − ρgl j )
j =1

……………………………………….
110 REZISTENŢA MATERIALELOR

n −1
F σa
Anec n = n
.
∏ (σ
i =1
a − ρgli )

Alungirea totală a barei din figura 5.12, c se obţine prin însumarea

alungirilor celor n tronsoane, calculate cu formula (5.35),
i −1
Al
F + ρg
A1l1
n
F + ∑ ρgAj l j + ρg i i
2
Δl =
EA1
2 l +
1 ∑
i =2
j =1

EAi
li . (5.39)

5.5 SISTEME STATIC NEDETERMINATE SOLICITATE LA EFORTURI

AXIALE. EXEMPLE

Se numesc static nedeterminate acele sisteme pentru care eforturile

nu pot fi determinate numai din ecuaţiile de echilibru. Gradul de nedeter-
minare statică a unui sistem este egal cu numărul de necunoscute supra-
numerare faţă de ecuaţiile de echilibru. Pentru rezolvarea sistemelor static
nedeterminate trebuie obţinute tot atâtea ecuaţii suplimentare cât este
gradul de nedeterminare. Aceste ecuaţii suplimentare sunt în concordanţă
cu modul în care se deformează sistemul. Ele se numesc condiţii de de-
formaţie sau ecuaţii de compatibilitate a deplasărilor.
Metoda de calcul a sistemelor static nedeterminate în care necunoscu-
tele sunt eforturi sau reacţiuni, care se determină din condiţii de compatibi-
litate a deplasărilor, se numeşte metoda eforturilor. Există o metodologie
generală pentru calculul sistemelor static nedeterminate prin metoda
eforturilor, care se va prezenta într-un capitol separat, în volumul următor.
O altă metodă de calcul a sistemelor static nedeterminate este metoda
deplasărilor. În această metodă drept necunoscute se consideră deplasări-
le, care se determină din condiţii de echilibru. Şi pentru această metodă
există o metodologie generală de calcul.
Rezolvarea problemelor static nedeterminate este posibilă numai dacă
sunt cunoscute rigidităţile tuturor barelor sau rapoartele dintre ele, respec-
tiv coeficienţii αi din relaţiile ki = αi ko , unde ko este o mărime oarecare
având dimensiunea unei rigidităţi la forţa axială; de obicei ko este rigidita-
tea uneia dintre barele sistemului. În general, tensiunile efective care se
obţin în diverse bare ale sistemului static nedeterminat nu satisfac condiţia
de a fi foarte apropiate de αa . Din acest motiv se modifică rigidităţile bare-
lor componente ale sistemului static nedeterminat şi se reface calculul,
deci problemele de dimensionare optimă se rezolvă prin metoda aproxi-
maţiilor succesive.
În cele ce urmează se vor rezolva prin cele două metode câteva sis-
teme tipice static nedeterminate, relativ simple, alcătuite din bare solicitate
numai de eforturi axiale.
 Solicitarea axială 111

Exemple
1. Bara dublu articulată.

1 A1 2 A2 3
H1 H2
jFj

l1 l2 N12 N23
H1
F
2
N H1 – F

a) b)

Fig. 5.13
Ecuaţia de echilibru pe axa x a tuturor forţelor care acţionează asupra
barei din figura 5.13),
H1 + H2 – F = 0 , (5.40)
conţine două necunoscute H1 şi H2, deci problema este o dată static nede-
terminată. Se va rezolva problema prin cele două metode menţionate.
a) Rezolvarea prin metoda eforturilor
Pentru obţinerea ecuaţiei suplimentare trebuie stabilită condiţia de de-
formaţie. Este evident că zona 1–2 este întinsă iar zona 2–3 este compri-
mată. Toate secţiunile barei 1-3 se deplasează, cu excepţia secţiunilor 1 şi
3, care au deplasări nule. Alungirea totală a barei (suma alungirilor celor
două zone) este deci nulă. Aceasta condiţie se scrie sub forma
N12 l1 N 23 l2
+ =0 .
EA1 EA2
Înlocuind N12 = H1 şi N23 = H1 – F (v. fig. 5.13, a), se obţine
H1 l1 H1 − F
+ l2 = 0 ,
EA1 EA2
de unde rezultă
1 1
H1 = F = N12 ; H 2 = F = − N 23 (5.41)
k2 k1
1+ 1+
k1 k2
şi
N l H F
u2 = 12 1 = 1 = , (5.42)
E1 A1 k1 k1 + k2
unde
EA
ki = i i , i = 1, 2 . (5.43)
li
112 REZISTENŢA MATERIALELOR

b) Rezolvarea prin metoda deplasărilor

Se notează deplasările celor trei secţiuni cu u1, u2 şi u3 = 0, considera-
te pozitive spre dreapta. Ecuaţia de echilibru a nodului 2 (v. fig. 5.13, b)
conduce la ecuaţia
– N12 + N23 + F = 0 ,
unde
N12 = k1 (u2 – u3) = k1 u2 , N23 = k2 (u3 – u2) = – k2 u2 .
Înlocuind N12 şi N23 în ecuaţia de echilibru şi rezolvând-o se obţine
F 1 1
u2 = ; N12 = F ; N 23 = − F . (5.44)
k1 + k2 k2 k1
1+ 1+
k1 k2
2. Eforturi produse de variaţii de temperatură.
Dilatările datorate variaţiilor de temperatură se determină cu relaţia
Δl T = α l ΔT , (5.45)
unde α este coeficientul de dilatare termică liniară, L este lungimea barei
şi ΔT este variaţia de temperatură, aceeaşi pe toată lungimea barei. Aces-
te dilatări se produc nestingherit în bare sau sisteme de bare static deter-
minate, dar sunt parţial sau total împiedicate în sisteme static nedetermi-
nate, ducând la apariţia unor eforturi în barele sistemului respectiv.
Se consideră cel mai simplu exemplu şi anume bara prismatică situată
între două reazeme rigide (figura 5.14). Reacţiunea H care apare la creş-
terea temperaturii cu ΔT duce la apariţia forţei axiale N = H. Condiţia ca
alungirea totală a barei (Δl = Δl T + Δl N) să fie nulă, conduce la relaţia
Hl
Δl = α l ΔT + =0 , (5.46)
EA
din care rezultă
N
H = N = − EAαΔT , σ = = − EαΔT . (5.47)
A
Pentru ΔT > 0 bara este comprimată şi invers, pentru ΔT < 0 bara este
întinsă (cu condiţia ca fixările extreme să fie bilaterale).

E, A, α, ΔT l, E, A, α, ΔT
H H

l Δl
Fig. 5.14
Dacă la una dintre extremităţile barei există un spaţiu cunoscut δ
(rost de dilataţie), condiţia de deformaţie se scrie sub forma
Hl
Δl = α l ΔT + =δ , (5.48)
EA
de unde rezultă
 Solicitarea axială 113

EAδ
H= − EAαΔT . (5.49)
l
Evident, ultima relaţie are sens numai dacă α l ΔT > δ.
3. Bara alcătuită din mai multe tronsoane.

n δ
i–1 i i+1
1
F1 Fj Fm

Fig. 5.15
Pentru un tronson i (i = 1,2,…n) se notează cu li , Ai , Ei , αi şi ΔTi res-
pectiv lungimea, aria secţiunii transversale, modulul de elasticitate longitu-
dinal, coeficientul de dilatare termică liniară şi diferenţa de temperatură.
Se consideră că asupra barei acţionează m forţe Fj (j = 1,…m) considerate
pozitive ca în figura 5.15. Algoritmul de rezolvare a problemei prin metoda
eforturilor este următorul:
a) se calculează reacţiunea din stânga, în ipoteza că bara este liberă
în capătul din dreapta
m
H (o) = ∑ Fj ; (5.50)
j =1

b) se calculează forţele axiale pe fiecare tronson în ipoteza că bara

este liberă în capătul din dreapta
= H (o) − ∑ F j ;
(o)
Ni (5.51)
j (i )

c) se calculează
n n (o)
N l
Δl = ∑ α i li ΔTi + ∑ i i ;
(o)
(5.52)
i =1 i =1 Ei Ai

d) dacă Δl(o) ≤ δ , tensiunile în fiecare tronson au valorile

(0)
N
σi = i ; (5.53)
Ai
e) dacă Δl(o) ≥ δ, se recalculează reacţiunea H din extremitatea stângă
a barei, utilizând condiţia de deformaţie
n n
li
∑
i =1
α l
i i Δ Ti + ∑i =1 Ei Ai
( H − ∑ Fj ) = δ ;
j (i )
(5.54)

f) se determină tensiunile
H − ∑ Fj
Ni j (i )
σi = = . (5.55)
Ai Ai
4. Sisteme alcătuite din bare paralele, care susţin o bară rigidă articu-
lată la un capăt (figura 5.16).
114 REZISTENŢA MATERIALELOR

Se consideră bara rigidă OB articulată fix în O şi suspendată prin arti-

culaţii de n bare paralele, verticale, în punctele Bi (OBi = ai), i = 1,…n B

încărcată cu m forţe Fj (j = 1,…m) aplicate la distanţele bj de O .

Din echilibrul momentelor faţă de O, rezultă ecuaţia
n m

∑N
i =1
i ai − ∑ F j b j = 0 ,
j =1
(a)

care conţine n eforturi necunoscute, Ni .

1 2 … i … n

N1 N2 Ni Nn
O B1 B2 Bi Bn B

F1 Fj Fm
a1 b1 a2 bj ai an bm

O B1 Δl1 B2 Δl2 Bi Bn B
Δli Δln
B1' B2' '
Bi B'
Bn'
Fig. 5.16
Din asemănările triunghiurilor OB1B1′, OBiBi′ se scriu n – 1 relaţii,
B

a
Δli = Δl1 i , (i = 2, … n) . (b)
a1
Înlocuind în (b) Δl1 şi Δli conform relaţiilor
N N
Δl1 = 1 , Δli = i , (i = 2, … n) , (c)
k1 ki
rezultă
k a
N i = N1 i i , (i = 2, … n) , (d)
k1 a1
iar din (a) se obţine efortul din bara 1,
m

∑F bj =1
j j
1
N1 = , (5.56)
a1 n
ki ai2
∑
i =1 k1 a1
2

unde
 Solicitarea axială 115

Ei Ai
ki =, (i = 1, … n) . (5.57)
li
Eforturile din celelalte bare se determină cu ajutorul relaţiei (d),
m

k a
∑F bj =1
j j

N i = i i2 , (i = 2, … n) . (e)
k1 a1 kr ar2 n

∑r =1 k1 a1
2

Cunoscând eforturile Ni se pot determina din (c) alungirile Δli .

La rezolvarea prin metoda deplasărilor se calculează mai întâi depla-
sarea unghiulară α, cu ajutorul căreia se pot afla cu uşurinţă alungirile Δli
şi apoi eforturile Ni. Relaţiile de calcul sunt:
Ni = ki Δli , Δli = α ai ; (5.58)
m

n m ∑F b j j

∑M O =0 : ∑ k αa a − ∑ F b
i i i j j =0 → α=
j =1
n
;
i =1 j =1
∑k a
i =1
2
i i

m m

∑F b
j =1
j j ∑F bj =1
j j
1
Δli = ai n ; Ni = . (5.59)
ai n k j a 2j
∑k a
r =1
r
2
r
ai2
∑k
j =1 i

Se observă că, în acest caz, cele două metode utilizează de fapt ace-
leaşi relaţii, scrise sub forme diferite şi în succesiuni diferite.

5. Sisteme alcătuite din bare paralele, care susţin o bară rigidă liberă
la extremităţi ce nu se poate deplasa pe orizontală (fig. 5.17).
Faţă de cazul precedent, în acest caz în afara ecuaţiei (a) se mai scrie
o ecuaţie şi anume ecuaţie de echilibru a forţelor pe verticală,
n m

∑ N i − ∑ Fj = 0 ,
i =1 j =1
(f)

în schimb, din condiţiile de deformaţie rezultă numai (n – 2) ecuaţii,

Δli − Δl1 ai − a1
= , (i = 3,…n) . (g)
Δl2 − Δl1 a2 − a1
Eforturile Ni se determină rezolvând sistemul alcătuit din ecuaţiile (a),
(c), (f) şi (g).
Problema se poate rezolva de asemenea prin metoda deplasărilor.
116 REZISTENŢA MATERIALELOR

... ...

Fj
O B1 B2 Bi Bn B

Δl1 Δl2 Δli Δln

O' '
B1
B2'
Bi' '
B'
Bn
a1 a2 bj ai
Fig. 5.17

6. Bare cu secţiune neomogenă (figura 3.18).

n
F F

1 2
Fig. 3.18
Dacă elementele componente ale barelor cu secţiune neomogenă
sunt dispuse simetric în raport cu centrul de greutate al secţiunii transver-
sale, atunci ecuaţiile (a) şi (f) din problemele precedente se reduc la una
singură,
n

∑N
i =1
i =F . (h)

Admiţând că elementele componente ale barei sunt solidarizate între

ele, adică Δli = const. şi ţinând cont de (h) rezultă
N1 N 2 N N F
= = ... = i = ... = n = n , (5.60)
k1 k2 ki kn
∑kj j =1

de unde se obţin eforturile axiale din fiecare bară,

k
Ni = F n i , (i = 1,2,…n) . (5.61)
∑kj j =1

7. Sistem de bare cu tensiuni iniţiale de montaj. Este evident că la

problema precedentă soluţia economică ar corespunde cazului în care în
toate elementele componente tensiunile ating simultan valoarea admisibi-
lă, lucru care de obicei nu se întâmplă. Din acest motiv, la barele cu secţi-
uni neomogene, tensiunea admisibilă se realizează de obicei numai într-
unul din elemente, celelalte fiind solicitate la tensiuni mai mici decât cele
admisibile.
 Solicitarea axială 117

În scopul folosirii complete a capacităţii de rezistenţă a tuturor elemen-

telor componente se introduc prin montaj tensiuni iniţiale, care măresc
sarcina capabilă a barei. De exemplu, se consideră o bară alcătuită din
două piese fixate solidar la capete, acţionată de forţele F (fig. 5.19, a).

F 1 2 F 2

l
1 δ
a) b)
Fig. 5.19
Din relaţiile obţinute mai sus rezultă
E1 E2
σ1 = F ≤ σ a1 , σ 2 = F ≤ σ a 2 . (5.62)
E1 A1 + E2 A2 E1 A1 + E2 A2
Sarcina capabilă a sistemului este
⎛ E A ⎞ ⎛ EA ⎞
Fmax = min(F1, F2), F1 = σ a1 A1 ⎜1 + 2 2 ⎟ , F2 = σa 2 A2 ⎜ 1 + 1 1 ⎟ . (5.63)
⎝ E1 A1 ⎠ ⎝ E2 A2 ⎠
σ a1 σ a 2
Dacă = atunci F1 = F2 = Fmax . (5.64)
E1 E2
Se presupune F1 < F2. În acest caz piesa 1 se confecţionează mai
lungă cu δ decât piesa 2, deci la montaj piesa 1 este comprimată cu forţa
de montaj X iar piesa 2 este întinsă cu aceeaşi forţă. Din condiţia
Xl Xl
+ =δ , (i)
E1 A1 E2 A2
se obţine forţa de montaj
1 δ 1 δ
X = E1 A1 = E2 A2 . (j)
E1 A1 l E2 A2 l
1+ 1+
E2 A2 E1 A1
Suprapunând tensiunile date de forţa F peste cele de montaj, rezultă
E1 X E2 X
σ1 = F − ≤ σ a1 , σ 2 = F + ≤ σa 2 . (k)
E1 A1 + E2 A2 A1 E1 A1 + E2 A2 A2
Relaţiile (k) pot fi îndeplinite simultan pentru
1 ⎛ σa 2 σ a1 ⎞ 1 ⎛ σa 2 σ a1 ⎞
X = E1 A1 ⎜ − ⎟ = E2 A2 ⎜ − ⎟ . (5.65)
E1 A1 ⎝ E2 E 1 ⎠
E A ⎝ 2E E1 ⎠
1+ 1+ 2 2
E2 A2 E1 A1
În acest caz, rezultă
⎛σ σ ⎞
δ = l ⎜ a 2 − a1 ⎟ ; Fmax = σ a1 A1 + σa 2 A2 . (5.66)
⎝ E2 E1 ⎠
118 REZISTENŢA MATERIALELOR

8. Sistem de bare concurente, articulate la capete (figura 5.20).

a) Se consideră sistemul simetric alcătuit din trei bare articulate ca în
figura 5.20 şi încărcate în nodul comun de forţa F.

N2 Δα

N1 N1
α α

Δl2
Δl1
'
B
F
Fig. 5.20
Pentru determinarea forţelor axiale din bare se izolează nodul B pen-
tru care se scrie ecuaţia de echilibru
N2 + 2 N1 cos α – F = 0 . (a)
Din condiţia de deformaţie,
Δl1 = Δl2 cos(α – Δα) ,
rezultă
N1l1 Nl
= 2 2 cos(α − Δα) (b)
E1 A1 E2 A2
Înlocuind l2 = l1 cos α şi neglijând variaţia de unghi Δα, din sistemul
alcătuit din ecuaţiile (a) şi (b) se obţine
F F
N1 = ; N2 = . (5.67)
E A 1 2 E1 A1
2 cos α + 2 2 1 + cos 3
α
E1 A1 cos 2 α E2 A2
b) În cazul general, în care într-un nod sunt articulate mai multe bare (figu-
ra 5.21), metodologia folosită mai sus devine greoaie. O astfel de proble-
mă se rezolvă cu uşurinţă folosind metoda deplasărilor. Se consideră ca
necunoscute proiecţiile u şi v pe axe ale deplasării nodului B. Se scriu
eforturile din bare funcţie de aceste deplasări, care se determină din ecua-
ţiile de echilibru ale nodului B.
 Solicitarea axială 119

αi

α1 αn
B1
i
Δli
αi
B2
Ni Nn v B B3
B'
u
N1

a) v B B' b)
Fx
u
Fy
F
Fig. 5.21
În conformitate cu figura 5.21, b , din relaţia
N i li N i
Δli = B1 B2 + B3 B′ = u cos α i + v sin α i = = , (5.68)
Ei Ai ki
rezultă
Ni = ki (u cosαi + v sinαi ) . (5.69)
Din echilibrul nodului B,
n n
−∑ N i cos α i + Fx = 0 , −∑ N i sin αi + Fy = 0 , (5.70)
i =1 i =1
rezultă sistemul de ecuaţii
n n
u ∑ ki cos 2 αi + v ∑ ki cos α i sin α i = Fx ,
i =1 i =1
n n
u ∑ ki sin αi cos αi + v ∑ ki sin 2 α i = F .
i =1 i =1
Rezolvând acest sistem se obţin deplasările u şi v ale nodului B şi apoi
eforturile din toate barele.

5.6 CONCENTRĂRI DE TENSIUNI

Tensiunile care apar în zonele de schimbare a formei şi dimensiunilor

secţiunilor, în jurul găurilor, precum şi în zonele de contact dintre corpuri
sunt mai mari decât cele calculate cu formulele din Rezistenţa materiale-
lor. Fenomenul se numeşte concentrarea tensiunilor, iar variaţia de secţiu-
ne sau cauza care îl produce se numeşte concentrator.
Notând cu σn tensiunea nominală, determinată cu formulele Rezis-
tenţei materialelor şi cu σmax tensiunea maximă din zona concentratoru-
120 REZISTENŢA MATERIALELOR

lui, raportul
σ max
αk = (5.71)
σn
se numeşte coeficient teoretic de concentrare a tensiunilor. La solicitările
statice, αk depinde numai de elementele geometrice ale concentratorului.

σ σ σ

σn σmax σmax
σn σmax
α c
r
b d b r
B D b
B

a) b) c) d)

Fig. 5.22
În construcţii de maşini se întâlnesc numeroase tipuri de concentra-
tori, cum ar fi: crestături periferice (figura 5.22, a, b), găuri transversale
(figura 5.22, c), reduceri bruşte de secţiune (figura 5.22, d), montaje pre-
sate, contacte ale corpurilor pe suprafeţe mici etc.
Cercetările au arătat că la materialele fragile efectul de concentrare a
tensiunilor se manifestă până la rupere, indiferent de caracterul static sau
variabil al solicitării. Pentru materiale tenace, în cazul solicitărilor statice,
după atingerea limitei de curgere efectul de concentrare se atenuează sau
chiar dispare pe măsură ce solicitarea creşte. Acest efect se datorează
redistribuirii (în sensul uniformizării) tensiunilor după apariţia curgerii în
punctele de maximă concentrare a tensiunilor.
Studiul concentratorilor de tensiuni se efectuează cu ajutorul metode-
lor Teoriei elasticităţii sau experimental. În cele ce urmează se prezintă
sumar câteva rezultate.
a) Pentru platbanda cu crestături semicirculare din figura 5.22, a, coe-
ficientul αk , determinat experimental, are valorile din tabelul 5.5.

Tabel 5.5
r/b 1 0,9 0,8 0,7 0,6 0,5 0,4 0,3 0,2 0,1

αk 1,22 1,26 1,30 1,34 1,41 1,52 1,64 1,80 2,02 2,32

b) Pentru platbanda cu gaură în formă de elipsă, solicitată la tracţiune

(figura 5.22, c), coeficientul αk , determinat analitic, are expresia
 Solicitarea axială 121

b
αk = 1 + 2
. (5.72)
c
Pentru b = c rezultă valoarea αk = 3, obţinută de Kirsch.
Dacă c → 0 atunci αk → ∞. În consecinţă, prezenţa unei fisuri interne
perpendiculară pe direcţia de solicitare reprezintă un puternic concentra-
tor, care conduce la plastifieri locale în cazul materialelor tenace şi la
ruperi în cazul materialelor casante, chiar la valori mici ale eforturilor de
întindere.
c) Pentru concentratorul reprezentat în figura 5.22, d, coeficientul αk
depinde de rapoartele r / b şi B / b (tabelul 5.6).

Tabel 5.6
r/b
B/b
1/8 3/16 1/4 3/8 1/2
3 2,7 2,3 2,0 1,8 1,6

2,5 2,6 2,2 1,9 1,7 1,5

2 2,3 2,0 1,7 1,5 1,4

1,5 2,0 1,8 1,6 1,4 1,3

Pentru alte tipuri de concentratori de tensiune valorile coeficienţilor αk

sunt date în literatură sub formă de relaţii, tabele sau grafice.

Teste

Pentru bara dublu încastrată din figura 5.23 precizaţi :

A1= 6cm2 A2=4 cm2

2. 1

A3=2cm2
3. 0,5
4. 0,75
5. 3

1 2
H1 3 4 H4444
8 kNj

16 kNj
1,5 m 2m 2m

Fig. 5.23
T38. H1, H4 au respectiv valorile :
1. 5 kN, 8 kN , 2. - 4 kN, 10 kN , 3. – 2 kN, 6 kN , 4. 12 kN, - 3 kN ,
5. 6 kN, 2 kN

T39 Alungirea zonei 2–3 este : 1. 20 cm, 2. 0, 3. 2 x10-3 m,

4. – 0,25 x10-3 m, 5. 40 mm
 122 REZISTENŢA MATERIALELOR

Pentru sistemul de două bare paralele, care susţin bara rigidă OB2,
articulată în O (figura 5.24) precizaţi :

1 2 T40 Raportul dintre Δl2 /Δl1

are valoarea :
12 kN 1. 3/2
2. 1
B1 B2
O 3. 2
4. 3/4
5. 3
2m 2,5 m 3 m

T41 Valoarea forţei axiale

din bara 2 este :
O B1 B2
1. 11,25 kN
Δl1 2. 8,75 kN
Δl2
B1 ' 3. 6,923 kN
B2' 4. 9 kN
5. 37 kN
Fig. 5.24

T 42 Ecuaţia de momente faţă de articulaţia din punctul O este :

1. 2N1 + 24 – 3N2 = 0
2. N1 - 24 + 3N2 = 0
3. 2N1 - 30 + 3N2 = 0
4. - 2N1 + 24 + 3N2 = 0
5. 2N1 + 30 + 3N2 = 0

T43 In secţiunea transversală a unei bare solicitate axial, exceptând

zonele în care se aplică încărcările exterioare, tensiunile normale, σ
1. variază direct proporţional cu lungimea barei
2. sunt uniform distribuite pe secţiune
3. variază invers proporţional cu aria secţiunii transversale
4. este funcţie de forţa axială din secţiunea analizată
5. variază invers proporţional cu modulul de elasticitate longitudinal
 Solicitarea axială 123

Se consideră sistemul de bare de lungimi egale cu r, concurente, arti-

culate la capete (figura 5.25) şi încărcate în nodul comun de forţa F.

C
A
1
2 r

α α

Fig. 5.25

T44 Pentru determinarea forţelor axiale din barele solicitate conform cu

figura 5.25
1. se izolează nodul B
2. se scrie o ecuaţie de moment faţă de articulaţia din B
3. se izolează barele 1 şi 2
4. se scrie o ecuaţie de moment faţă de A
5. se scrie o ecuaţie de moment faţă de C

T45 Pentru determinarea forţelor axiale din barele solicitate conform cu

figura 5.25, ecuaţia de echilibru este
1. N2 + N1 + F = 0 .
2. N2 + 2 N1+ F = 0
3. N2 + 2 N1 cos α – F = 0
4. N2 + 2 N1 cos α – F = 0
5. N2 + 2 N1 cos α – F = 0

T46 Pentru determinarea forţelor axiale din barele solicitate conform

cu figura 5.25, se scrie următoarea condiţie de deformaţie:
1. Δl1 = Δl2 cosα
2. 2Δl1 = Δl2
3. Δl1 cosα = Δl2
4. Δl1 = Δl2
5. Δl1 = Δl2 sinα
124 REZISTENŢA MATERIALELOR

T47 In cazul sistemului de bare din figura 5.25 cunoscând F = 90 kN,

r = 1 m, α=30o, A1 = 4 cm 2 , A2 = 3 cm 2 , E= 2x1011 Pa, valoarea raportului
N2/N1 este:
2 3
1. 2; 2. 2 3 , 3 , 4. , 5. cos α ,
3 2
T48 In cazul sistemului de bare din figura 5.25 cunoscând F = 90 kN,
r = 1 m, α=30o, A1 = 4 cm 2 , A2 = 3 cm 2 , E= 2x1011 Pa, deplasarea pe verti-
cală a punctului B este:
1. 0,5 mm, 2. 5x10-3 m, 3. 0,2 m, 4. 5 x cm, 5. 0.2 mm,
 B IBLIOGRAFIE

[1] Alămoreanu E., Buzdugan Gh., Iliescu N., Mincă I. Sandu M., În-
drumar de calcul în Ingineria mecanică, Editura Tehnică, Bucu-
reşti, 1996.
[2] Anghel A., Rezistenţa materialelor – partea I, Editura Tehnică,
Bucureşti, 2001.
[3] Beleş A., Voinea R, Rezistenţa materialelor, vol. II Editura Teh-
nică Bucureşti, 1958.
[4] Bia C., Ille V., Soare M.V., Rezistenţa materialelor şi Teoria
Elasticităţii, Editura Did. şi Pedagogică Bucureşti, 1983.
[5] Boleanţu L., Dobre I., Aplicaţii ale Mecanicii solidului deformabil
în construcţia de maşini, Editura Facla, Timişoara 1978.
[6] Buga M., Iliescu N., Atanasiu C., Tudose I., Radu Gh., Probleme
alese de Rezistenţa materialelor, Editura Univ. Politehnica, Bu-
cureşti, 1995.
[7] Buzdugan Gh., Rezistenţa materialelor, Editura Academiei,
Bucureşti, 1986.
[8] Buzdugan Gh. ş.a., Culegere de probleme din Rezistenţa ma-
terialelor, Editura Did. şi Pedagogică, Bucureşti, 1979.
[9] Buzdugan Gh., Blumenfeld M., Calculul de rezistenţă al piese-
lor de maşini, Editura Tehnică, Bucureşti, 1979.
[10] Chirică I., Elasticitate, Fundamente, Exemple, Aplicaţii, Editura
Tehnică, Bucureşti, 1997.
[11] Ciofoaia V., Talpoşi A., Biţ C., Teoria elasticităţii şi plasticităţii,
Editura Bravox, Braşov, 1995.
[12] Curtu I., Crişan R., Rezistenţa materialelor şi Teoria Elasticită-
ţii, Univ. „Transilvania“ din Braşov, 1997.
[13] Deutsch I., Rezistenţa materialelor, E.D.P., Bucureşti, 1976.
[14] Deutsch I., Goia I., Curtu I., Neamţu T. Sperchez F., Probleme
de Rezistenţa materialelor, E.D.P., Bucureşti, 1979.
[15] Dobre I. ş.a., Culegere de probleme de Rezistenţa materialelor,
Univ. Politehnica „Traian Vuia“, Timişoara, 1988.
[16] Feodosiev V.I., Resistance des materiaux, Ed. de la Paix,
Moscou, 1977.
[17] Gere J.M., Timoshenko S.P., Mechanics of Materials – 4th Edi-
126 BIBLIOGRAFIE

tion, PWS Publishing Company, Boston, 1997.

[18] Goia I., Rezistenţa materialelor, vol. I, Editura Transilvania,
Braşov, 2000.
[19] Horbaniuc D., Leon D., Bârsănescu P., Rezistenţa materialelor.
Elasticitate – probleme, Editura Gh. Asachi, Iaşi, 1993.
[20] Mincă I., Atanasiu C., Sandu A., Sandu C., Rezistenţa materia-
lelor şi elemente de teoria elasticităţii. Solicitări simple, Editura
Tehnică, Bucureşti, 1998.
[21] Mocanu C.I., Gavrilescu I., Rezistenţa materialelor, Editura
Fundaţiei Universitare „Dunărea de Jos“, Galaţi, 1999.
[22] Mocanu D.R., Rezistenţa materialelor, Editura Tehnică, Bucu-
reşti, 1980.
[23] Modiga M., Olaru V.D., Dimache A., Introducere în Mecanica
mediilor continue şi în Mecanica microstructurală, Editura Teh-
nică, Bucureşti, 2001.
[24] Modiga M., Rezistenţa materialelor – Îndrumar de lucrări de la-
borator, Institutul Politehnic Galaţi, 1972.
[25] Modiga M., Rezistenţa materialelor, partea I, Editura Univ. din
Galaţi, 1983.
[26] Munteanu M., Radu Gh.N., Popa A., Rezistenţa materialelor,
Univ. „Transilvania“ din Braşov, vol. I, II, 1988, 1990.
[27] Nash W.A., Schaum's Outline of Theory and Problems of
Strength of Materials – 4th Edition, McGraw-Hill Book Com-
pany, New York, 1998.
[28] Ponomariov S.D. ş.a., Calculul de rezistenţă în construcţia de
maşini – vol. I, II, III (trad. din limba rusă), Editura Tehnică Bucu-
reşti, 1960, 1963, 1964.
[29] Posea N., Rezistenţa materialelor, Editura Did. şi Pedagogică,
Bucureşti, 1979.
[30] Stoicescu L., Rezistenţa materialelor, vol. I, II, Editura Evrika,
Brăila, 2004.
[31] Teodorescu P.P., Ille V., Teoria elasticităţii şi introducere în Me-
canica solidelor deformabile, vol. I, Editura Dacia, Cluj-
Napoca, 1976.
[32] Timoshenko S.P., Goodier J.N., Theory of Elasticity, McGraw-
Hill International Editions, Engineering Mechanics Series, New
York, 1970.
[33] Timoshenko S.P., History of Strength of Materials, McGraw-Hill
 Solicitarea axială a barelor 127

Book Company, New York – Dover Edition, 1983.

[34] Tudose I., Atanasiu C., Iliescu N.V., Rezistenţa materialelor,
Editura Did. şi Pedagogică Bucureşti, 1981.
[35] Voinea R., Voiculescu D., Simion F.P., Introducere în Mecanica
solidului cu aplicaţii în inginerie, Editura Academiei Române,
Bucureşti, 1989.
[36] *** Institutul Român de Standardizare (IRS), Materiale metalice
– ÎNCERCAREA LA TRACŢIUNE – Partea 1: Metodă de
încercare la temperatura ambiantă , SR EN 10002-1, 1994,
identic cu Standardul European EN 10002-1:1990.
[37] *** Manual pentru calculul construcţiilor, vol. 1, Editura Tehni-
că, Bucureşti, 1977.
[38] *** Manualul inginerului mecanic 1 , Editura Tehnică, Bucureşti,
1959.