Sunteți pe pagina 1din 127

V. Daniel Olaru

Alina Dimache

Mircea Modiga

REZISTENŢA MATERIALELOR

- PARTEA I -

EDITURA FUNDAŢIEI UNIVERSITARE “DUNĂREA DE JOS” GALAŢI

1 INTRODUCERE

CUPRINS

1.1 Obiectul şi problemele cursului de Rezistenţa materialelor

5

1.2 Clasificarea corpurilor în Rezistenţa Materialelor

6

1.3 Forţe exterioare

7

1.3.1 Sarcini

7

1.3.2 Legături. Forţe de legătură

9

1.3.3. Aplicaţii ……………………………………………………………

12

1.4 Forţe interioare (eforturi)

13

1.5 Tensiuni

15

1.6 Deplasări şi deformaţii

15

1.7 Modelarea constitutivă a materialelor

17

1.8 Ipoteze fundamentale în Rezistenţa materialelor

19

Teste ……………………………………………………………………. 20

2 GEOMETRIA SECŢIUNILOR TRANSVERSALE ALE BARELOR

2.1 Arii. Momente statice. Centre de greutate

24

2.2 Momente de inerţie. Definiţii

25

2.3 Variaţia momentelor de inerţie cu axe paralele

26

2.4 Caracteristicile geometrice ale unor secţiuni simple

27

2.5 Variaţia momentelor de inerţie la rotaţia axelor

31

2.6 Axe şi momente principale de inerţie

33

2.7 Momente de inerţie ale secţiunilor compuse

35

2.8 Aplicaţii

35

Teste ……………………………………………………………………

37

3 EFORTURI ÎN BARE ŞI SISTEME DE BARE

3.1 Notaţii. Relaţii de echivalenţă între eforturi şi tensiuni

39

3.2 Eforturi în bare drepte încărcate în planul zx

40

3.2.1 Definiţii

40

3.2.2 Relaţii diferenţiale şi relaţii de salt între eforturi şi încărcări

42

3.2.3 Diagrame de eforturi

43

3.2.4 Folosirea simetriei şi antisimetriei forţelor exterioare

45

3.2.5 Aplicaţii

46

3.3 Eforturi în sisteme plane de bare. Aplicaţii

53

Teste

55

Cuprins

3

4 ELEMENTE DE TEORIA ELASTICITĂŢII

4.1 Starea generală de tensiune

57

4.1.1

Starea de tensiune într-un punct. Componentele stării de tensiune

57

4.1.2

Ecuaţiile de echilibru ale paralelipipedului elementar. Dualitatea tensiunilor tangenţiale

59

4.1.3

Ecuaţiile de echilibru ale tetraedrului elementar. Condiţii la limită în tensiuni

61

4.1.4

Variaţia tensiunilor în jurul unui punct. Tensorul tensiunilor

63

4.1.5 Tensiuni normale principale şi direcţii principale. Invarianţii stării de

tensiune

65

4.1.6

Exprimarea stării de tensiune prin tensiuni principale. Tensiuni tangenţiale extreme. Tensiuni octaedrice

68

4.1.7

Tensorul sferic şi tensorul deviator al tensiunilor

70

4.2 Starea generală de deformaţie

71

4.2.1 Relaţiile liniare între deformaţii specifice şi deplasări

71

4.2.2 Deformaţia liniară specifică pe o direcţie oarecare. Analogia dintre starea de deformaţie şi starea de tensiune…………………………….73

4.2.3 Deformaţia volumică specifică

74

4.2.4 Tensorul deformaţiilor specifice. Tensorul sferic şi tensorul deviator al deformaţiilor specifice

74

4.2.5 Ecuaţiile de compatibilitate a deformaţiilor specifice

75

4.3 Relaţii între tensiuni şi deformaţii specifice. Energia de deformaţie

77

4.3.1 Modelul corpului perfect elastic. Relaţiile lui Green

77

4.3.2 Legea generalizată a lui Hooke

79

4.3.3 Relaţia dintre constantele elastice ale unui material izotrop

81

4.3.4 Legea de variaţie a volumului

82

4.3.5 Legea de variaţie a formei

82

4.3.6 Relaţia dintre tensiunile tangenţiale octaedrice şi lunecările octaedrice.

 

Tensiuni şi deformaţii specifice generalizate şi relaţia dintre ele

83

4.3.7 Energia de deformaţie pentru variaţia volumului şi a formei

84

4.4 Scheme generale de rezolvare a problemelor de Teoria elasticităţii

84

4.5 Probleme particulare ale teoriei elasticităţii

86

4.5.1

Problema plană în coordonate carteziene

86

4.5.1.1 Starea plană de tensiune

86

4.5.1.2 Starea plană de deformaţie

90

5 SOLICITAREA AXIALĂ

5.1 Eforturi axiale. Aplicaţii

91

5.2 Diagrama caracteristică a materialelor la întindere şi compresiune. Caracteristici şi proprietăţi mecanice ale materialelor

93

4

REZISTENŢA MATERIALELOR

5.4 Relaţii de calcul pentru barele solicitate axial. Aplicaţii

105

5.5 Sisteme static nedeterminate solicitate la eforturi axiale. Exemple

110

5.6 Concentrări de tensiuni

119

Teste

121

BIBLIOGRAFIE

125

1. INTRODUCERE

1.1 OBIECTUL ŞI PROBLEMELE CURSULUI DE REZISTENŢA MATERIALELOR

Rezistenţa materialelor studiază comportarea corpurile deformabile supuse acţiunilor exterioare mecanice sau/şi termice. Corpuri deformabile sunt toate elementele ce intră în alcătuirea maşinilor, construcţiilor civile şi industriale, mijloacelor de transport, instalaţiilor, utilajelor de tot felul etc. Noţiunea comportare introdusă în definiţie are un sens mai larg decât cea de rezistenţă conţinută în numele disciplinei – din care s-ar putea înţelege că interesează numai studierea condiţiilor în care materialele rezistă, nu cedează, nu se rup. A cunoaşte comportarea corpurilor reale înseamnă a stăpâni calitativ şi cantitativ legile care guvernează întregul proces de de- formare a lor în funcţionare, incluzând stările limită la care acestea ar pu- tea ceda precum şi rezerva de siguranţă faţă de posibile stări de colaps. Împreună cu alte cunoştinţe vizând aspecte funcţionale, tehnologice, estetice şi economice, cunoştinţele de Rezistenţa materialelor contribuie la stabilirea soluţiilor optime pentru forma şi dimensiunile obiectelor tehnice, care să necesite un consum minim de materii prime, materiale, energie şi manoperă şi să asigure un maxim de siguranţă şi fiabilitate. În Rezistenţa materialelor se pun trei probleme principale, deopotrivă importante şi strâns legate între ele: problema forţelor exterioare, proble- ma forţelor interioare şi problema stărilor limită.

A) Problema forţelor exterioare constă în stabilirea schemelor de cal-

cul cele mai apropiate de realitate pentru încărcările care solicită elemen- tele maşinilor şi construcţiilor. Ţinând seama de condiţiile de funcţionare ale acestor elemente, forţelor exterioare se obţin folosind cunoştinţe de Mecanică şi de la alte discipline, rezultate ale măsurărilor experimentale precum şi normative întocmite pe baza calculelor şi experienţei de exploa- tare. Nu sunt puţine situaţiile în care pentru stabilirea schemelor de calcul ale încărcărilor trebuie să se apeleze la date statistice şi metode probabi- listice, aceste scheme având un pronunţat caracter convenţional.

B) Problema forţelor interioare sau problema analizei constă în deter-

minarea tensiunilor şi deformaţiile care apar în elementele maşinilor sau construcţiilor ca urmare a încărcărilor aplicate. Ele se determină utilizând cunoştinţe şi metode din Rezistenţa materialelor şi alte discipline înrudite (Teoria elasticităţii, Teoria plasticităţii ş.a.). Având în vedere marea varieta-

6

REZISTENŢA MATERIALELOR

te a forţelor ce pot solicita elementele maşinilor sau construcţiilor, aceste metode trebuie să ofere posibilitatea de analiză a structurilor încărcate cu orice sisteme de forţe posibile din punct de vedere fizic. C) Problema stărilor limită constă în stabilirea tensiunilor şi deformaţii- lor care pot fi acceptate în elementele maşinilor sau construcţiilor astfel în- cât acestea să-şi poată îndeplini în bune condiţii funcţiile pentru care au fost proiectate. Această problemă se mai numeşte a normării sau a tensi- unilor şi deformaţiilor admisibile. Problema stărilor limită este deosebit de complexă. Ea este strâns legată de problema forţelor exterioare, necesi- tând şi o profundă cunoaştere a procedeelor de analiză. În prezentul curs încărcările se consideră cunoscute iar aspectele pri- vind normarea sunt prezentate sumar, ele fiind dezvoltate la disciplinele de specialitate. Atenţia cea mai mare va fi acordată problemei forţelor inter- ioare.

1.2 CLASIFICAREA CORPURILOR ÎN REZISTENŢA MATERIALELOR

În formă schematizată pentru calcul, corpurile studiate în Rezistenţa materialelor se pot împărţi în trei mari categorii: bare, plăci, masive. Barele sunt corpuri cu o dimensiune predominantă faţă de celelalte două. Ele se obţin prin deplasarea de-a lungul unei curbe numită axa ba- rei a unei figuri geometrice plane, numită secţiune transversală, care ră- mâne tot timpul normală la axă în centrul ei de greutate. După forma axei, barele pot fi drepte sau curbe, acestea din urmă putând fi plane sau spaţiale. Secţiunile transversale ale barelor pot fi masive sau alcătui- te din profile subţiri, deschise sau închise. Secţiunile transversale pot avea forme, dimensiuni şi poziţii variabile de-a lungul axei; când sunt constante şi axa este dreaptă, bara se numeşte prismatică. După tipul forţelor care acţionează asupra lor, barele au diverse denumiri: grinzi, stâlpi, cabluri, arbori etc. Plăcile sunt corpuri care au una din dimensiuni, numită grosime, mult mai mică în comparaţie cu celelalte două. Grosimea plăcii este împărţită în două părţi egale de suprafaţa mediană a plăcii. Plăcile pot fi clasificate du- pă forma suprafeţei mediane (plane sau curbe), a conturului acesteia (dreptunghiulare, circulare etc.), după variaţia şi mărimea grosimii, după modul de încărcare şi comportarea sub sarcini etc. Masivele sunt corpurile la care cele trei dimensiuni sunt comparabile între. Ele sunt de o foarte mare diversitate.

Introducere

7

1.3 FORŢE EXTERIOARE

În principiu, orice corp poate fi studiat separat, cu condiţia să poată fi

determinate toate interacţiunile acestuia cu exteriorul. Aceste interacţiuni sunt fie cunoscute apriori, fie necunoscute, urmând a fi determinate în

cursul rezolvării. Interacţiunile cunoscute se numesc sarcini sau încărcări. Ele pot fi nu numai mecanice ci şi termice. Interacţiunile necunoscute sunt evidenţiate prin legături care modelează conexiunile corpului studiat cu ex- teriorul.

1.3.1 Sarcini

O primă clasificare împarte sarcinile în utile (greutatea manevrată de

un pod rulant, presiunea din interiorul unui rezervor etc.) şi accesorii (forţe de inerţie, de frecare sau care provin din acţiunea unor câmpuri, care nu au rol funcţional). După poziţiile punctelor de aplicare, forţele pot fi volumice şi superfici- ale (de suprafaţă). Forţele volumice sunt forţele de inerţie şi cele care provin din acţiunea câmpurilor exterioare (gravitaţional, magnetic etc.). Ele sunt caracterizate de intensitatea lor având ecuaţia dimensională [FL 3 ] şi se măsoară în SI în N/m 3 sau în alte unităţi obţinute prin folosirea multiplilor sau submultipli- lor pentru N şi m. Forţele superficiale provin din contactul direct cu alte corpuri, solide sau fluide. Ele sunt caracterizate de intensitatea lor notată frecvent cu p, au ecuaţia dimensională [FL 2 ] şi se măsoară în Pascali (Pa),

Pa = N/m 2 ,

(1.1)

sau în alte unităţi obţinute prin folosirea multiplilor sau submultiplilor pen- tru N şi m. Mai des se întâlnesc

MPa = N/mm 2 = 10 6 Pa ,

daN/cm 2 = 10 1 MPa , GPa = 10 9 Pa . (1.2)

Frecvent se folosesc modele de sarcini concentrate şi sarcini distribui- te liniar pe o linie curbă sau dreaptă, ultimele fiind notate în general cu q. Sarcinile distribuite liniar au ecuaţia dimensională [FL 1 ] şi se măsoară în N/m sau în alte unităţi obţinute prin folosirea multiplilor sau submultiplilor pentru N şi m. Frecvent se foloseşte

kN/m = 10 3 N/m .

(1.3)

Atunci când este permis, încărcări complexe se înlocuiesc prin siste- me de forţe mai simple, echivalente din punct de vedere static.

În figura 1.1, a este reprezentată înlocuirea unei sarcini p, uniform dis-

tribuită pe o suprafaţă dreptunghiulară, printr-o sarcină q distribuită liniar precum şi printr-o sarcină Q concentrată, în centrul forţelor paralele q.

8

REZISTENŢA MATERIALELOR

Aceleaşi consideraţii sunt folosite în fig. 1.1, b pentru o sarcină liniar distribuită. Un cuplu de două forţe concentrate egale dar de semn contrar, acţio- nând pe suporturi paralele, se pot înlocui cu momentul cuplului, având ecuaţia dimensională [FL] şi unitatea de măsură Nm, kNm etc. Pot fi înlo- cuite şi cupluri de forţe distribuite liniar cu momente distribuite liniar (v. fi- gura 7.2, b), având ecuaţia dimensională [FL 1 L] şi unitatea de măsură Nm 1 m.

l p b p b q = pb l q = pb Q = ql
l
p
b
p
b
q = pb
l
q = pb
Q = ql
Q = ql/2
l/2
l/2
2l/3
l/3
a)
b)

Fig. 1.1

În calcule interesează şi clasificarea sarcinilor după modul de acţiune în timp. Se numesc statice, acele sarcini care se aplică lent şi progresiv, crescând de la zero la valoarea lor finală după care rămân constante în timp (cazul I din figura 1.2). Sarcinile dinamice sunt acelea care se aplică prin şoc sau au variaţii în timp, aleatoare sau periodice. În figura 1.2 sunt reprezentate două tipuri uzuale de sarcini periodice: simetrice (cazul II) şi pulsatorii (cazul III).

F

: simetrice (cazul II) ş i pulsatorii (cazul III). F Cazul I t F t Cazul

Cazul I

t

F

(cazul II) ş i pulsatorii (cazul III). F Cazul I t F t Cazul II F

t

Cazul II

F

ş i pulsatorii (cazul III). F Cazul I t F t Cazul II F Cazul III

Cazul III

t

Fig. 1.2

Încărcările mecanice aplicate corpurilor în Rezistenţa materialelor sunt forţe modelate prin vectori legaţi, spre deosebire de cele folosite în Meca- nica teoretică unde forţele erau modelate prin vectori alunecători iar mo- mentele prin vectori liberi.

Introducere

9

l l l B H H F H F 1 B 2 B 2 B
l
l
l
B
H
H
F
H
F
1
B 2
B 2
B 2
B 3
F
B 3
B 1
B 3
B 1
Δl
Δl
a) b) M l/2 B 3 B B 3 B 1 2 B 1 l
a)
b)
M
l/2
B 3
B
B 3
B 1 2
B 1
l
l M
M/l
M/l
M/l
M/l
d)
e)

c)

M B l 1 B 3 M/l M/l
M
B
l
1
B 3
M/l
M/l

f)

Fig. 1.3 În figura 1.3 sunt prezentate două exemple. În primul exemplu, efectul forţei F asupra barei este diferit dacă punctul ei de aplicaţie este BB 1 , B sau BB 3 , deşi din punct de vedere al Mecanicii teoretice în toate cele trei cazuri sistemele de forţe (F, H) sunt echivalente (H este reacţiunea din ar- ticulaţia B B ). În cazul (a) zona BB 1 B B se comprimă iar zona BB 2 B B nu-şi modi- fică lungimea, în cazul (b) bara este nesolicitată iar în cazul (c) zona BB 1 B nu-şi modifică lungimea iar zona BB 2 B B este întinsă. În al doilea exemplu, efectul momentului M aplicat barei este diferit dacă punctul de aplicaţie al acestuia este BB 1 , B B sau BB 3 , deşi în toate cele trei cazuri sistemele de forţe (M, M/l, – M/l) sunt echivalente. În cazul (a) bara se deformează cu fibra întinsă sus, în cazul (b) forma deformată a barei prezintă un punct de in- flexiune în B B iar în cazul (c) bara se deformează cu fibra întinsă jos.

2

2

2

2

3

3

B

B

2

2

1.3.2 Legături. Forţe de legătură

Interacţiunile necunoscute sunt cele care apar la conexiunile corpului studiat cu cele învecinate, conexiuni numite legături. Acestea apar pe su- prafeţele exterioare ale corpului, deci interacţiunile care apar în legături au caracter distribuit. Ele se evidenţiază prin înlăturarea legăturilor şi înlocui- rea acestora, conform axiomei legăturilor din Mecanică, cu forţe de legătu- ră distribuite. Uzual, forţele de legătură distribuite sunt înlocuite cu torsorul acestora faţă de un punct convenabil ales. Elementele acestui torsor (forţe şi momente) se numesc forţe de legătură sau reacţiuni. Riguros vorbind, orice legătură este deformabilă. Există însă şi legături pe direcţiile cărora deformaţiile sunt suficient de mici pentru a putea fi con- siderate rigide. În figura 1.4 sunt reprezentate convenţional legăturile rigi- de cunoscute din Mecanică şi anume reazemul simplu sau mobil (fig. 1.4, a), articulaţia (în figura 1.4, b este reprezentată o articulaţie cilindrică) şi încastrarea (în figura 1.4, c este reprezentată o încastrare plană fixă iar figurile 1.4, d şi 1.4, e reprezintă încastrări plane deplasabile – pe orizonta-

10

REZISTENŢA MATERIALELOR

lă respectiv pe verticală). Se observă că forţele de legătură apar pe direcţi- ile deplasărilor blocate, marcate cu două liniuţe în figura 1.4.

a)

b)

c)

d)

e)

cu dou ă liniu ţ e în figura 1.4 . a ) b ) c )
cu dou ă liniu ţ e în figura 1.4 . a ) b ) c )
cu dou ă liniu ţ e în figura 1.4 . a ) b ) c )
cu dou ă liniu ţ e în figura 1.4 . a ) b ) c )
cu dou ă liniu ţ e în figura 1.4 . a ) b ) c )
cu dou ă liniu ţ e în figura 1.4 . a ) b ) c )
c 1 )
c 1 )
ă liniu ţ e în figura 1.4 . a ) b ) c ) d )
ă liniu ţ e în figura 1.4 . a ) b ) c ) d )
ă liniu ţ e în figura 1.4 . a ) b ) c ) d )

Fig. 1.4

Ansamblul format din sarcini şi reacţiuni reprezintă forţele exterioare care acţionează asupra corpului.

Pentru un corp în echilibru (în repaos sau în mişcare uniformă), rezul- tanta şi momentul rezultant (faţă de orice punct) al forţelor exterioare care acţionează asupra corpului sunt nule. Rezultă

R

= 0

, M =⇔0

T = 0

,

(1.4)

unde cu T s-a notat torsorul format din rezultantă şi momentul rezultant. Proiectând pe trei axe relaţia (1.4) se obţin ecuaţiile scalare de echilibru al forţelor exterioare, din care se determină reacţiunile,

∑∑∑ iz

FFF=

ix

=

iii

iy

0,

0,

∑∑∑ ix

0,

0,

iii

iy

MMM=

=

=

iz

0

=

;

0

.

(1.5)

În scrierea ecuaţiilor de echilibru axele pot fi alese arbitrar.

Introducere

11

Cazuri particulare

a) Dacă toate forţele exterioare sunt conţinute într-un plan, de exem-

plu zx, pentru echilibru trebuie satisfăcute ecuaţiile

∑∑∑ iz

0,

0,

iii

ix

FFM=

=

iy

=

0

.

(1.6)

Observaţii

Primele două ecuaţii din (1.6) se numesc simplu ecuaţii de proiecţii.

Întrucât axele pot fi luate arbitrar, ultima ecuaţie din (1.6) poate fi scrisă în raport cu orice axă normală pe planul zx, trecând deci prin orice punct al acestui plan. De aceea acestei ecuaţii i se spune obişnuit ecuaţie de mo-

mente faţă de un punct, deşi ea este o ecuaţie de momente faţă de o axă normală pe planul forţelor.

În unele cazuri se poate renunţa la o ecuaţie de proiecţii, scriind însă

două ecuaţii de momente faţă de puncte convenabil alese. Sunt situaţii în care se poate renunţa la ambele ecuaţii de proiecţii, scriindu-se trei ecuaţii de momente faţă de trei puncte alese cu grijă (necolineare). În astfel de cazuri, ecuaţiile de proiecţii la care se renunţă trebuie să fie identic satis- făcute; ele servesc la verificare.

b) Un sistem de forţe exterioare paralele cu o axă, de exemplu cu z,

este în echilibru dacă

∑∑ ix

0,

FM=

iz

ii

=

0,

i

M

iy

=

0

.

(1.7)

c) Când forţele paralele sunt cuprinse într-un plan, de exemplu zx,

ecuaţiile de echilibru devin

i

F

iz

=

0,

i

M

iy

=

0

.

(1.8)

Şi în acest caz se pot scrie două ecuaţii de momente faţă de două

puncte convenabil alese, iar ecuaţia

i F

iz

= 0

rămâne pentru verificare.

d) Dacă forţele exterioare sunt concurente într-un punct, pentru echili-

bru trebuie satisfăcute ecuaţiile

∑∑∑ ix

0,

0,

iii

iy

FFF=

=

iz

=

0

,

(1.9)

iar dacă forţele concurente sunt conţinute în planul xy, ecuaţiile de echili- bru devin

i

F

ix

=

0,

i

F

iy

=

0

.

(1.10)

Atunci când ecuaţiile de echilibru sunt suficiente pentru aflarea reacţi- unilor, se zice că problema este static determinată. În caz contrar, proble- ma este static nedeterminată. Pentru a fi determinată din punct de vedere static, o bară acţionată de sarcini conţinute într-un singur plan trebuie să aibă o încastrare plană (v.

12

REZISTENŢA MATERIALELOR

figura 1.5, a) sau o articulaţie cilindrică şi un reazem simplu a cărui direcţie nu trece prin articulaţie (1.5, b). Bara din figura 1.5, c se zice că este sim- plu rezemată la capete. Aceasta poate avea una sau două console la ca- pete (reprezentate cu linii întrerupte). Bara încastrată la un capăt şi liberă la celălalt capăt se zice că este în consolă.

la cel ă lalt cap ă t se zice c ă este în consol ă .

a)

cel ă lalt cap ă t se zice c ă este în consol ă . a

b)

ă lalt cap ă t se zice c ă este în consol ă . a )

c)

Fig. 1.5

Dacă în urma rezolvării sistemului de ecuaţii de echilibru reacţiunile rezultă negative, ele se vor reprezenta punctat, cu sens invers faţă de cel ales iniţial, iar pe desen se trece valoarea reacţiunii fără semnul minus.

Pentru rezolvarea problemelor static nedeterminate sunt necesare ecuaţii suplimentare faţă de cele furnizate de Statică, ecuaţii care se obţin din considerente de deformare a corpului (v. p. 5.5 şi p. 6.5.3).

Aplicaţii

1. Reacţiunile din legăturile grinzii din figura Fig. 1.6, a.

2c c c 3qc q 6qc 2 A B H V 1 4c V 2
2c
c
c
3qc
q
6qc 2
A
B
H
V 1
4c
V 2
q
6c
z
a)
4kN/m M = 5kNm 2kN H B A 3kN 2m 1m 1m C 3kN V
4kN/m
M = 5kNm
2kN
H
B
A
3kN
2m
1m
1m
C
3kN
V = 6kN

b)

.

Fig. 1.6

Se scriu 2 ecuaţii de proiecţii şi una de momente faţă de punctul A:

6cV 6qc

2

H = 0

,

V

1

+V + q6c /2 −−q2c 3qc = 0 ,

2

2

+ 2c(q6c / 2) 2c(3qc) 3c(2qc) =⇒0

V

2

= 2qc

.

Introducere

13

Este recomandabil ca reacţiunea V 1 să se obţină din ecuaţia de momente faţă de B,

6qc

2

+ 6cV + 4c(q6c / 2) 4c(3qc) 3c(2qc) =⇒0

1

V

1

= 0

,

ecuaţia de proiecţii pe z folosindu-se pentru verificare,

−−2qc q6c /2 + 3qc + 2qc 0 .

2. Reacţiunile din încastrare pentru cadrul ABC din figura Fig. 1.6, b. Scriind două ecuaţii de proiecţii şi una de momente faţă de A, se obţi-

ne:

V – 41 – 2 = 0

H + 3 = 0

H = – 3 kN

;

V = 6 kN

;

M = 5 kNm

M – 410,5 – 23 + 31 = 0

.

Altfel, folosind 3 ecuaţii de momente scrise faţă de punctele A, B, C, rezultă acelaşi lucru:

M

– 410,5 – 23 + 31 = 0

M = 5 kNm

,

M – 3V + 412,5

+ 31 = 0

V = 6 kN

,

M

– 3V + 412,5 – H1 = 0

H = – 3 kN

.

1.4 FORŢE INTERIOARE (EFORTURI)

Între particulele care formează corpurile solide există forţe de interac- ţiune, chiar şi în absenţa forţelor exterioare. Sub acţiunea forţelor exterioa- re corpurile se deformează, modificându-se şi aceste forţe de interacţiune. În RM interesează tocmai aceste modificări ale forţelor de interacţiune. Ele se numesc forţe interioare, sunt dependente direct de forţele exterioare şi pot fi evidenţiate prin secţionări fictive ale corpului. Dacă un corp este în echilibru, orice parte izolată din el prin secţionare va fi în echilibru. Se consideră un corp supus acţiunii sistemului de forţe exterioare (F 1 ,

F 2 ,

forţe în raport cu orice punct este nul. Secţionând în mod fictiv corpul cu

un plan Π (figura 1.7, a), rezultă două părţi separate de secţiunile S 1 , S 2

n )

F n ) care îi asigură echilibrul, adică torsorul T al acestor

,

F k 1 , F k ,

,

(figura 1.7, b) Se notează cu (Q 1 ) = (F 1 ,

F k 1 ) şi cu (Q 2 ) = (F k ,

F

, sistemele de forţe aplicate părţilor 1 respectiv 2 şi cu T 1 , T 2 , torsorii aces- tor sisteme faţă de un punct oarecare din planul secţiunii, de obicei centrul de greutate C al acesteia. Echilibrul corpului este asigurat dacă

,

T = T 1 + T 2 = 0

T 1 = – T 2

.

(1.11)

Echilibrul părţii 1 se realiza înainte de secţionare datorită forţelor (Q 1 ) care acţionau direct asupra acestei părţi dar şi a forţelor (Q 2 ) aplicate di- rect părţii 2. Acestea din urmă transmit din aproape în aproape, până în

14

REZISTENŢA MATERIALELOR

planul secţiunii, acţiunea lor asupra părţii 1. Pentru menţinerea echilibrului părţii 1, pe faţa S 1 a secţiunii trebuie introdusă acţiunea părţii 2 asupra părţii 1.

Π F k – 1 F k C F 2 F n F 1
Π
F k – 1
F k
C
F 2
F n
F 1
F k – 1 S 1 S 2 F k (ΔP) 2 1 C 2
F k – 1
S 1
S 2
F k
(ΔP) 2
1
C
2
C
ΔA
ΔA
F 2
F 1
(ΔP) 1
F n

a)

b)

F k – 1 S 1 N M t 1 C F 2 M i
F k – 1
S 1
N
M t
1 C
F 2
M i
M
F 1
T R
– R T – M F k M i 2 C N M t S
– R
T
– M
F k
M i
2
C
N
M t
S 2
c)
F n
Fig. 1.7

Aceasta se manifestă prin forţele (ΔP) 1 distribuite continuu pe fiecare element de arie (ΔA) şi având torsorul T 1 faţă de punctul C. Similar se de- fineşte torsorul T 2 al sistemului de forţe (ΔP) 2 care reprezintă acţiunea păr- ţii 1 asupra părţii 2. Întrucât (ΔP) 2 = – (ΔP) 1 conform principiului acţiunii şi reacţiunii, rezultă T 2 = – T 1 . Forţele ΔP se numesc forţe interioare elemen- tare. Ele reprezintă efectul forţelor exterioare asupra forţelor de interacţiu- ne dintre particulele învecinate care au fost separate prin planul de secţio- nare.

Pentru a asigura echilibrul părţilor 1 şi 2 este deci necesar ca

T 1 + T 1 = 0

,

T 2 + T 2 = 0

.

(1.12)

Din relaţiile (1.11) şi (1.12), rezultă

 

T 1 = – T 1 = T 2

,

T 2 = – T 2 = T 1

,

(1.13)

adică torsorul de reducere în punctul C al forţelor interioare care acţionea- ză pe o faţă a unei secţiuni într-un corp este egal cu torsorul de reducere în acelaşi punct C al forţelor exterioare aplicate părţii de corp care a fost înlăturată sau este egal şi de semn contrar cu torsorul faţă de C al forţelor exterioare aplicate părţii de corp căreia îi aparţine secţiunea.

Introducere

15

Elementele R şi M ale torsorului T 1 (sau T 2 ) se numesc forţe interioare. Ele se pot descompune în câte două componente, una (N respectiv M t ) normală la secţiune iar cealaltă (T respectiv M i ) situată în planul secţiunii – pe dreapta de intersecţie a secţiunii cu planul definit de normală şi R res- pectiv M (v. fig. 1.7, c). Componentele N şi T se numesc forţă axială res- pectiv forţă tăietoare iar M i şi M t se numesc moment încovoietor respectiv moment de torsiune. Forţele interioare N, T, M i , M t se mai numesc eforturi.

1.5 TENSIUNI

Forţa elementară interioară ΔP care acţionează pe o arie elementară

din jurul unui punct B se poate descompune în două componente ele-

mentare şi anume: ΔN dispusă pe direcţia υ care este normală în B la sec- ţiune şi ΔT situată în planul secţiunii – pe dreapta de intersecţie a secţiunii cu planul definit de forţa ΔP şi normală (figura 1.8, a).

Se numesc tensiuni sau eforturi unitare în punctul B pe suprafaţa inter- ioară de normală υ, intensităţile în B ale forţelor interioare elementare care acţionează pe acea suprafaţă, adică valorile forţelor ce ar acţiona pe o arie unitară în ipoteza distribuţiei uniforme a acestora pe aria respectivă. Ele au următoarele denumiri şi notaţii:

Δ A

Tensiune totală,

Tensiune normală,

Tensiune tangenţială,

p

υ

=

σ =

υ

τ =

υ

lim

Δ

A

0

lim

Δ

A

0

lim

Δ

A

0

Δ P

Δ

A

Δ

N

Δ

A

Δ

T

Δ

A

;

(1.14)

;

(1.15)

.

(1.16)

Tensiunile au ecuaţia dimensională [FL 2 ] şi unitatea de măsură Pas- calul. Împărţind la ΔA relaţia ΔPP 2 = ΔN 2 + ΔT 2 şi trecând la limită, se obţine

2

p υ

22

υ

υ

= σ +τ

.

(1.17)

1.6 DEPLASĂRI ŞI DEFORMAŢII

Sub acţiunea forţelor exterioare un corp se deformează iar particulele acestuia se deplasează. Se numeşte deplasare a unei particule aparţinând unui corp deformabil, vectorul având originea în punctul ocupat de particu- lă înainte de acţiunea forţelor exterioare şi extremitatea în punctul ocupat de particulă după acţiunea forţelor exterioare. Toate mărimile care se refe- ră la starea deformată vor fi notate ca în figura 1.8, b, cu simbolul prim. În cazul solidului considerat rigid, câmpul de deplasări era depend ent

16

REZISTENŢA MATERIALELOR

doar de forţele exterioare care determinau un anumit tip de mişcare (translaţie, rotaţie, plan-paralelă etc.).

F 2

F k – 1 S 1 B ΔA ΔN ΔT F 1 ΔP τ υ
F k – 1
S
1
B ΔA
ΔN
ΔT
F
1
ΔP
τ υ
p υ

a)

c a a l b a ' c ' υ a ' l ' b
c
a
a l
b
a '
c '
υ
a '
l '
b '
b
b '
d
σ υ
'j
d
b)
Fig. 1.8

La un corp solid real, determinarea câmpului de deplasări este mai complica-

tă

forţele exterioare depinde şi de natura materialului din care este confecţionat. Deformarea corpului constă în modificarea poziţiilor relative între particule ca ur- mare a modificării forţelor interioare de interacţiune între acestea. Dacă se ima- ginează corpul divizat în cuburi elementare, sub acţiunea forţelor exterioare fie- care cub elementar se va deforma, adică muchiile sale se vor lungi sau se vor scurta iar unghiurile diedre dintre feţele cubului se vor modifica. Rezultă că de- formaţiile corpurilor, oricât de complicate ar fi, pot fi descompuse în deformaţii liniare (lungiri sau scurtări) şi deformaţii unghiulare (modificări ale unghiurilor). Dacă se notează cu l lungimea iniţială (înainte de deformare) a unui eleme nt

d eoarece trebuie să se ţină seama de deformarea acestuia care, în afară de

liniar ab = lυ dintr-un corp deformabil şi cu l ' lungimea finală a acestuia după de- formare (figura 1.8, b), expresia

'

Δl = l l

(1.18)

se numeş te deformaţie liniară. D acă Δl > 0, deformaţia liniară se numeşte lungire sau alungire iar dacă Δl < 0, se numeşte scurtare. Se numeşte deformaţie specifică liniară medie, m ărimea

Δ

l

'

ll

ε= =

m

l

l

.

(1.19)

Când l 0, se obţine deformaţia specifică liniară pe direcţia υ,

ε =

lim

l

0

Δ l

l

.

(1.20)

Se notează cu l lungimea elementului ab la un moment t al procesului de deformare. În momentul următor, t + dt, l creşte cu dl , astfel încât, conform relaţi- ei (1.19), deformaţia specifică liniară medie în intervalul dt este dl / l. Pe durata întregului proces de deformare, deformaţia specifică liniară se obţine efectuând integrarea de la l la l ' . Expresia astfel obţinută se numeşte deformaţie specifică liniară naturală,

ε =

n

' ' d l ' l l +Δ l l ' ∫ l = ln
'
'
d
l
'
l
l
l
l
'
∫ l
=
ln
l
=
ln
ll
ln
=
=
ln
l
l
l
l
l

=

ln (1

)

.

(1.21)

Introducere

17

Se numeşte deformaţie unghiulară sau lunecare, variaţia datorită deformării

 

corpului a

unghiului

bac

format de două elemente liniare infinite

zim

a

le, ab ş

i ac,

concurente, situate pe suprafaţa sau în interiorul corpului.

 

Dacă unghiul

bac

e

ste de 90° (figura 1.8, b), lunecarea se numeşte specifică

γ =

ba

lim

bac

= 90

ca

o

0,

0

(bac b a c )

'''

.

(1.22)

Lune carea specifică se exprimă în radiani. Ea este pozitivă atunci când unghiul de 90° se mic şorează.

1.7 MODELAR EA CONSTITUTIVĂ A MATERIALELOR

Compo

rtarea materialelor sub sarcini se modelează prin relaţii co

nstitutive,

care stabile

sc legătura între tensiuni şi deformaţii specifice, uneori ţinâ

nd seama

şi de temperatură. Relaţiile constitutive în care intervin explicit şi variaţiile în raport cu timpul ale tensiunilor şi deformaţiilor specifice se numesc reologice. Ecuaţiile constitutive ale corpurile reale, tridimensionale, generalizează pe cele obţinute pe modele constitutive monodimensionale. Există o multitudine de astfel de modele, explicabilă prin diversitatea şi complexit atea materialelor reale. Pe baza lor au fost dezvoltate diferite ştiinţe, unele regăsindu-se în cursul de Re- zistenţa materialelor, altele de sine stătătoare. Modelele constitutive cele mai simple şi frecvent folosite sunt modelele clasice ale lui Euclid, Pascal, Newton, Hooke, Saint-Venant. Modelul Euclid, al corpului rigid, se utilizează în Mecanica teoretică. Indife- rent de mărimea forţelor exterioare, deformaţiile corpurilor sunt nule. Modelele Pascal şi Newton se utilizează în studiul fluidelor.

*)

Modelul Hooke, pe baza căruia s-a dezvoltat disciplina numită Teoria elasticităţii (clasică), are o largă utilizare şi în Rezistenţa materia lelor.

În

σ

ε (E) σ a) Fig. 1.9
ε
(E)
σ
a)
Fig. 1.9

b)

σ

σ = Eε E 1 ε
σ = Eε
E
1
ε

această modelare, dependenţa dintre tensiune şi deforma

exprimă prin relaţia de proporţion alitate

ţie se

*) Modelul Pascal se foloseşte în studiul echilibrului fluidelor şi mişcării fluidelor ideale. Con- form acestui model, într-un punct al fluidului tensiunile normale sunt negative şi au aceeaşi valoa- re pe orice element de suprafaţă, indiferent de orientarea acestuia. Modelul Newton se utilizează în studiul fluidelor reale, când apar şi tensiunile tangenţiale.

18

REZISTENŢA MATERIALELOR

σ = E ε

,

(1.23)

. Coe-

ficientul E =

te de fapt rigiditatea modelului). Încercările de laborator au arătat că, în