METODA

ELEMENTULUI
FINIT
 Elemente finite pentru modelarea
stării plane de tensiune și
deformații
 E.F. triunghiulare (elemente
Turner și Fraejis de Venbeke)
o Prezentarea elementului Turner
o Determinarea forțelor nodale pentru
elementul Turner
o Prezentarea elementului Fraejis de
Venbeke
 Elemente finite patrulatere
o Prezentarea elementului Melosh

Curs 2
ELEMENTE FINITE PENTRU MODELAREA STĂRII PLANE DE TENSIUNE ȘI DEFORMAȚII
EF-SPT și SPD ↔ au căpătat o dezvoltare deosebită, deoarece permit modelarea unei game largi de
elemente constructive:
 diafragme
 elemente de grindă
 membrane cu orientare arbitrară în spațiu sau în plan

TIPURI DE ELEMENTE FINITE

Triunghiular, cu 6 grade de libertate (GL) Triunghiular, cu 12 grade de libertate (GL)

[[Link] ↔ cel mai vechi element finit] [suplimentar are moduri intermediare pe laturi]
(Fraejis de Venbeke)
vi
ui vi
ui

Partulater, cu 8 grade de libertate (GL) Partulater, cu 16 grade de libertate (GL)

(Robert J. Melosh) [4 GL pe nod]
(Weaver & Oakberg)
vi 𝜕𝜕𝑣𝑣𝑖𝑖 vi
𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝑢𝑢𝑖𝑖
ui
𝜕𝜕𝑦𝑦
ui

2
ELEMENTUL TURNER
Este un element triunghiular cu deformații constante (CST – ”constant strain triangle”)
𝑣𝑣𝑘𝑘
y OBS: Nodurile se notează în sens trigonometric
k 𝑢𝑢𝑘𝑘
𝑣𝑣𝑗𝑗 𝑞𝑞 𝑇𝑇 = 𝑢𝑢𝑖𝑖 𝑣𝑣𝑖𝑖 𝑢𝑢𝑗𝑗 𝑣𝑣𝑗𝑗 𝑢𝑢𝑘𝑘 𝑣𝑣𝑘𝑘 → vectorul deplasarilor in sistem local
𝑢𝑢𝑗𝑗 de axe
𝑣𝑣𝑖𝑖 𝑢𝑢
j 𝑑𝑑 = → câmpul de deplasări
𝑣𝑣
i 𝑢𝑢𝑖𝑖 Se aleg funcțiile de deplasare, cu variație liniară, pentru fiecare element
al câmpului de deplasări:
0 x
𝑢𝑢 = 𝑐𝑐1 + 𝑐𝑐2 𝑥𝑥 + 𝑐𝑐3 𝑦𝑦
𝑣𝑣 = 𝑐𝑐4 + 𝑐𝑐5 𝑥𝑥 + 𝑐𝑐6 𝑦𝑦
OBS:
 Funcțiile de deplasare nu asigură continuitatea la prima derivată (panta), dar asigură continuitatea deformațiilor la noduri și pe
frontiera elementului
 Elementele finite ce prezintă continuitate a deplasărilor pe frontiere se numesc elemente finite conforme
 Funcțiile de deplasare liniare asigură faptul că deformațiile specifice vor fi constante și tensiunile vor fi constante în orice punct al
elementului finit
 Elementul finit Turner este unul dintre cele mai slabe elemente finite, neputând modela variațiile tensiunilor pe domeniu
 Pentru a surprinde un gradient mare de tensiune, modelarea trebuie să fie foarte fină (probleme în cazul concentrărilor de eforturi)
→ număr mare de ecuații → timp mare de lucru
→ se folosesc elemente mai rafinate (mai complexe), la care starea de deformație nu este constantă
Vectorul deplasarilor
𝑢𝑢 1 𝑥𝑥 𝑦𝑦 0 0 0
𝑑𝑑 = = 𝑔𝑔 � 𝑐𝑐 𝑔𝑔 = → matricea de modelare a geometriei
𝑣𝑣 0 0 0 1 𝑥𝑥 𝑦𝑦
vectorul constantelor
matricea de modelare 𝑐𝑐 𝑇𝑇 = 𝑐𝑐1 𝑐𝑐2 𝑐𝑐3 𝑐𝑐4 𝑐𝑐5 𝑐𝑐6 → vectorul constantelor
a geometriei
3
 Condiția la noduri: ℎ � 𝑐𝑐 = 𝑞𝑞 vectorul deplasarilor
matricea de modelare vectorul constantelor

unde 1 𝑥𝑥𝑖𝑖 𝑦𝑦𝑖𝑖 0 0 0

0 0 0 1 𝑥𝑥𝑖𝑖 𝑦𝑦𝑖𝑖
𝑔𝑔𝑖𝑖 → matricea de modelare a geometriei evaluată la fiecare nod
1 𝑥𝑥𝑗𝑗 𝑦𝑦𝑗𝑗 0 0 0
ℎ = 𝑔𝑔𝑗𝑗 =
𝑔𝑔𝑘𝑘 0 0 0 1 𝑥𝑥𝑗𝑗 𝑦𝑦𝑗𝑗
1 𝑥𝑥𝑘𝑘 𝑦𝑦𝑘𝑘 0 0 0
0 0 0 1 𝑥𝑥𝑘𝑘 𝑦𝑦𝑘𝑘
𝑐𝑐 = ℎ−1 � 𝑞𝑞
𝑑𝑑 = 𝑔𝑔 � ℎ−1 � 𝑞𝑞 = 𝑓𝑓 � 𝑞𝑞 𝑓𝑓 = 𝑔𝑔 � ℎ−1
𝑑𝑑 = 𝑔𝑔 � 𝑐𝑐
Vectorul Matricea functiilor de modelare (interpolare)
deplasarilor matricea de vectorul constantelor
modelare a
geometriei 1 0 0 0 0 0
1 𝑥𝑥𝑖𝑖 𝑦𝑦𝑖𝑖 0 0 1 0 0 0 → operator de rearanjare
Se notează
ℎ1 0 0 0 0 0 1 0 (matrice boleeană ce
ℎ 𝑇𝑇 = 𝑇𝑇 � ℎ = unde ℎ1 = 1 𝑥𝑥𝑗𝑗 𝑦𝑦𝑗𝑗 𝑇𝑇 = contine numai termeni cu
0 ℎ1 0 1 0 0 0 0
1 𝑥𝑥𝑘𝑘 𝑦𝑦𝑘𝑘 0 0 0 1 0 0 0 și 1)
operator de rearanjare submatricea de modelare 0 0 0 0 0 1
𝑥𝑥𝑗𝑗 𝑦𝑦𝑘𝑘 − 𝑥𝑥𝑘𝑘 𝑦𝑦𝑗𝑗 𝑥𝑥𝑘𝑘 𝑦𝑦𝑖𝑖 − 𝑥𝑥𝑖𝑖 𝑦𝑦𝑘𝑘 𝑥𝑥𝑖𝑖 𝑦𝑦𝑗𝑗 − 𝑥𝑥𝑗𝑗 𝑦𝑦𝑗𝑗𝑖𝑖
ℎ1𝑎𝑎 1
ℎ1−1 = = −𝑦𝑦𝑗𝑗𝑗𝑗 −𝑦𝑦𝑘𝑘𝑘𝑘 −𝑦𝑦𝑖𝑖𝑖𝑖
ℎ1 2𝐴𝐴𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖 𝑥𝑥𝑗𝑗𝑗𝑗 𝑥𝑥𝑘𝑘𝑘𝑘 𝑥𝑥𝑖𝑖𝑖𝑖
unde ℎ1𝑎𝑎 = matricea adjunctă
ℎ1 = determinantul matricei de modelare Inversarea matricei:
𝐴𝐴𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖 = aria elementului triunghiular ℎ−1 = ℎ−1
ℎ 𝑇𝑇 = 𝑇𝑇 � ℎ ℎ 𝑇𝑇 � ℎ−1 = 𝑇𝑇 𝑇𝑇 � 𝑇𝑇
Notație:
𝑥𝑥𝑖𝑖𝑖𝑖 = 𝑥𝑥𝑗𝑗 -𝑥𝑥𝑖𝑖
𝑦𝑦𝑖𝑖𝑖𝑖 = 𝑦𝑦𝑗𝑗 -𝑦𝑦𝑖𝑖 4
 ℎ1−1 0
ℎ−1
𝑇𝑇 =
0 ℎ1−1

𝑓𝑓𝑖𝑖 0 𝑓𝑓𝑗𝑗 0 𝑓𝑓𝑘𝑘 0

𝑓𝑓 = → Matricea functiilor de modelare (interpolare)
0 𝑓𝑓𝑖𝑖 0 𝑓𝑓𝑗𝑗 0 𝑓𝑓𝑘𝑘

unde 1
𝑓𝑓𝑖𝑖 = 𝑥𝑥 𝑦𝑦 − 𝑥𝑥𝑘𝑘 𝑦𝑦𝑗𝑗 − 𝑦𝑦𝑗𝑗𝑗𝑗 𝑥𝑥 + 𝑥𝑥𝑗𝑗𝑗𝑗 𝑦𝑦 → Funcția de interpolare corespunzătoare nodului i
2𝐴𝐴𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖 𝑗𝑗 𝑘𝑘
1
𝑓𝑓𝑗𝑗 = 𝑥𝑥 𝑦𝑦 − 𝑥𝑥𝑖𝑖 𝑦𝑦𝑘𝑘 − 𝑦𝑦𝑘𝑘𝑘𝑘 𝑥𝑥 + 𝑥𝑥𝑘𝑘𝑘𝑘 𝑦𝑦 → Funcția de interpolare corespunzătoare nodului j
2𝐴𝐴𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖 𝑘𝑘 𝑖𝑖
1
𝑓𝑓𝑘𝑘 = 𝑥𝑥 𝑦𝑦 − 𝑥𝑥𝑗𝑗 𝑦𝑦𝑗𝑗𝑗𝑗 − 𝑦𝑦𝑖𝑖𝑖𝑖 𝑥𝑥 + 𝑥𝑥𝑖𝑖𝑖𝑖 𝑦𝑦 → Funcția de interpolare corespunzătoare nodului k
2𝐴𝐴𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖 𝑖𝑖 𝑗𝑗

Definirea relațiilor constitutive Vectorul deformațiilor specifice în SPT:

𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝑣𝑣
𝜀𝜀𝑥𝑥 = 𝜀𝜀𝑦𝑦 =
𝜕𝜕𝜕𝜕
𝛾𝛾𝑥𝑥𝑥𝑥 = +
𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜀𝜀 𝑇𝑇 = 𝜀𝜀𝑥𝑥 𝜀𝜀𝑦𝑦 𝛾𝛾𝑥𝑥𝑥𝑥
𝜕𝜕𝜕𝜕
Vectorul deformațiilor specifice
𝜕𝜕
0
𝜀𝜀 = 𝐵𝐵 � 𝑞𝑞 Vectorul deplasărilor nodale
𝜕𝜕𝜕𝜕
𝜕𝜕
Matrice de legătură între ℒ= 0 → Operator de derivare pentru SPT
deformații specifice și
𝐵𝐵 = ℒ 𝑓𝑓 𝜕𝜕𝑦𝑦
deplasări 𝜕𝜕 𝜕𝜕
𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕 5
 𝐵𝐵 = 𝐵𝐵𝑖𝑖 𝐵𝐵𝑗𝑗 𝐵𝐵𝑘𝑘

𝑓𝑓𝑖𝑖 0 𝑓𝑓𝑗𝑗 0 𝑓𝑓𝑘𝑘 0

𝐵𝐵𝑖𝑖 = ℒ =ℒ 𝑓𝑓𝑖𝑖 𝐵𝐵𝑗𝑗 = ℒ =ℒ 𝑓𝑓𝑗𝑗 𝐵𝐵𝑘𝑘 = ℒ =ℒ 𝑓𝑓𝑘𝑘
0 𝑓𝑓𝑖𝑖 0 𝑓𝑓𝑗𝑗 0 𝑓𝑓𝑘𝑘
Matrice de legătură Matrice de legătură Matrice de legătură
pentru nodul i pentru nodul j pentru nodul k

−𝑦𝑦𝑗𝑗𝑗𝑗 0 −𝑦𝑦𝑘𝑘𝑘𝑘 0 −𝑦𝑦𝑖𝑖𝑖𝑖 0 → Matrice de legătură între deformații

1
𝐵𝐵 = 0 𝑥𝑥𝑗𝑗𝑗𝑗 0 𝑥𝑥𝑘𝑘𝑘𝑘 0 𝑥𝑥𝑖𝑖𝑖𝑖 specifice și deplasări (în acest caz: matrice
2𝐴𝐴𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖 𝑥𝑥𝑗𝑗𝑗𝑗 −𝑦𝑦𝑗𝑗𝑗𝑗 𝑥𝑥𝑘𝑘𝑘𝑘 −𝑦𝑦𝑘𝑘𝑘𝑘 𝑥𝑥𝑖𝑖𝑖𝑖 −𝑦𝑦𝑖𝑖𝑖𝑖
cu termenii constanți)

𝐵𝐵 = 𝑐𝑐𝑐𝑐 𝜀𝜀 = 𝑐𝑐𝑐𝑐 (deformațiile specifice sunt constante în orice

𝜀𝜀 = 𝑐𝑐𝑐𝑐 punct al elementului finit)

Vectorul tensiunilor
Starea plană de Starea plană de
𝑏𝑏 𝜇𝜇 0 tensiune deformație
𝜎𝜎 = 𝐷𝐷 � 𝜀𝜀 𝐸𝐸 𝜀𝜀𝑧𝑧 = 0; 𝜎𝜎𝑧𝑧 = 𝜇𝜇 𝜎𝜎𝑥𝑥 + 𝜎𝜎𝑦𝑦
𝐷𝐷 = 𝜇𝜇 𝑏𝑏 0
Matrice de Vectorul 1 + 𝜇𝜇 𝑎𝑎 𝑎𝑎 = 1 − 𝜇𝜇 𝑎𝑎 = 1 − 2𝜇𝜇
deformațiilor 0 0 𝑐𝑐
elasticitate specifice
𝑏𝑏 = 1 𝑏𝑏 = 1 − 𝜇𝜇
Vectorul tensiunilor Matricea de legătură 𝑎𝑎 𝑎𝑎
𝑐𝑐 = 𝑐𝑐 =
𝜎𝜎 = 𝐷𝐷 � 𝐵𝐵 � 𝑞𝑞 Vectorul deplasărilor nodale 2 2
Matricea de legătură transpusă
Matricea de elasticitate
Matricea de legătură

𝐾𝐾𝑒𝑒𝑒𝑒 = � 𝐵𝐵𝑇𝑇 � 𝐷𝐷 � B 𝑑𝑑𝑑𝑑 = 𝐵𝐵𝑇𝑇 � 𝐷𝐷 � B � 𝑡𝑡 � 𝐴𝐴𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖 → Matrice de rigiditate a elementului

𝑉𝑉 Aria elementului triunghiular
constant Matricea de elasticitate Grosimea elementului triunghiular 6
 DETERMINAREA FORȚELOR NODALE

y Forțe nodale din încărcări distribuite

k
𝑃𝑃𝑒𝑒𝑒𝑒 = � 𝑓𝑓 𝑇𝑇 𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝
L 𝑦𝑦𝑐𝑐 j 𝐿𝐿
𝑑𝑑𝑑𝑑 c Matricea funcțiilor de modelare
𝑥𝑥𝑐𝑐 Inversa matricei de modelare evaluată la fiecare nod

i 𝑝𝑝𝑥𝑥 = 𝑐𝑐𝑐𝑐 𝑓𝑓 = 𝑔𝑔 � ℎ−1

matricea de modelare a geometriei
0 x
Se notează: ℎ−𝑇𝑇 = ℎ−1 𝑇𝑇 𝑓𝑓 𝑇𝑇 = ℎ−𝑇𝑇 � 𝑔𝑔𝑇𝑇

* cazul unei încărcări distribuite pe latura ij (încărcarea având direcție paralelă cu axa x)
OBS: Efectuând o schimbare de variabilă și
𝑝𝑝 𝑝𝑝 𝑝𝑝
𝑝𝑝 = 𝑥𝑥 𝑃𝑃𝑒𝑒𝑒𝑒 𝑥𝑥 = ℎ−𝑇𝑇 � 𝑔𝑔𝑇𝑇 � 𝑥𝑥 𝑑𝑑𝑑𝑑 alegând sistemul de axe în centrul laturii (xccyc),
0
𝐿𝐿𝑖𝑖𝑖𝑖
0 vectorul forțelor nodale echivalente are
componenta în direcția x numai în nodurile de la
matricea de modelare a
geometriei transpusă extremitățile laturii încărcate, reprezentând ½ din
rezultata încărcării
1
i y
0 k
𝑝𝑝𝑥𝑥 𝑝𝑝𝐿𝐿𝑖𝑖𝑖𝑖 1
𝑃𝑃𝑒𝑒𝑒𝑒 = j
2 0 Lij 𝑦𝑦𝑐𝑐 j 𝑝𝑝𝐿𝐿𝑖𝑖𝑖𝑖
0 k c 2
𝑥𝑥𝑐𝑐
0
i 𝑝𝑝𝐿𝐿𝑖𝑖𝑖𝑖
2
7
0 x
Forțe nodale din greutatea proprie

y y
k 𝑦𝑦𝑐𝑐 k

c 𝑥𝑥𝑐𝑐 𝛾𝛾𝛾𝛾
j
3
j 𝛾𝛾𝛾𝛾
𝛾𝛾 3
i i 𝛾𝛾𝛾𝛾
3
0 x 0 x
Din greutate proprie, într-o direcție paralelă cu una din axele de coordonate, se obțin forțe egale la noduri. Acestea sunt
egale cu 1/3 din greutatea proprie a elementului finit
* încărcarea din greutate proprie este paralelă cu direcția axei y
OBS: În acest caz, numai componenetele forțelor nodale echivalente
𝛾𝛾 0 paralele cu axa y sunt nenule
𝑃𝑃𝑒𝑒𝑒𝑒 𝑦𝑦 = ℎ−𝑇𝑇 � 𝑓𝑓 𝑇𝑇 � 𝑑𝑑𝑉𝑉 y
𝑉𝑉
−𝛾𝛾 t
t – grosimea elementului

𝛾𝛾 0 x
𝑃𝑃𝑒𝑒𝑒𝑒 𝑦𝑦 = ℎ−𝑇𝑇 � 𝑔𝑔𝑇𝑇 � 𝑡𝑡𝑑𝑑𝐴𝐴
𝐴𝐴
−𝛾𝛾
� 𝑥𝑥𝑥𝑥𝑥𝑥 = 0 � 𝑦𝑦𝑦𝑦𝑦𝑦 = 0
Sistemul de axe (xccyc) are originea în centrul de greutate al elementului 𝐴𝐴 𝐴𝐴
0 � 𝑑𝑑𝑑𝑑 = 𝐴𝐴
i
−1 𝐴𝐴

𝛾𝛾 𝛾𝛾𝑡𝑡𝐴𝐴𝑖𝑖𝑖𝑖𝑘𝑘 0
𝑃𝑃𝑒𝑒𝑒𝑒 𝑦𝑦 = j
3 −1
0 k
−1 8
Încărcare din variație uniformă de temperatură
Din variația de temperatură elementul își păstrează forma → nu se produc deformașii specifice unghiulare

𝑇𝑇
𝜀𝜀∆𝑡𝑡 = 𝛼𝛼∆𝑡𝑡 1 1 0
𝜀𝜀𝑥𝑥 𝜀𝜀𝑦𝑦 𝛾𝛾𝑥𝑥𝑦𝑦

Observații generale asupra elementului finit triunghiular cu 6 GL

 E.F. triunghiulare au dezavantajul de a furniza tensiuni constante pe element → nu se asigură
continuitatea tensiunilor
 Pentru a putea reprezenta diagramele de tensiuni se fac prelucrări speciale în vederea obținerii unor
curbe de egală rezistență
 Deși E.F. triunghiular este un element primitiv (simplu),
acesta se utilizează frecvent în modelarea problemelor
de neliniaritate fizică sau geometrică (matricea se
calculează simplu; aproximarea geometriei de formă
oarecare)

DA NU
 Pentru convergență se indică îndesirea rețelei în zonele unde se presupune un gradient mare de
tensiuni

9
ELEMENTUL TRIUNGHIULAR CU 12 GL (ELEMENTUL FRAEJIS DE VENBEKE)
Este un element triunghiular cu deformații liniare (LST – ”linear strain triangle”)
𝑞𝑞10 = 𝑣𝑣5
5 𝑞𝑞9 = 𝑢𝑢5
𝑞𝑞8 = 𝑣𝑣4 𝑞𝑞 𝑇𝑇 = 𝑞𝑞1 𝑞𝑞2 … 𝑞𝑞12 → vectorul deplasărilor nodale (transpus)
𝑞𝑞97 = 𝑢𝑢4
𝑞𝑞12 = 𝑣𝑣6
𝑞𝑞6 = 𝑣𝑣3
𝑞𝑞 𝑇𝑇 = 𝑢𝑢1 𝑣𝑣1 𝑢𝑢2 𝑣𝑣2 … 𝑢𝑢6 𝑣𝑣6 → vectorul deplasărilor
𝑞𝑞11 4 nodale (transpus)
6 3 𝑢𝑢
𝑞𝑞4 = 𝑣𝑣2 𝑑𝑑 = = 𝑔𝑔 � 𝑐𝑐 → câmpul de deplasări
𝑞𝑞5 = 𝑢𝑢3 𝑣𝑣
y 𝑞𝑞 = 𝑣𝑣
2 1
2 𝑞𝑞3 = 𝑢𝑢2 Se aleg funcțiile de deplasare (conform triunghiului lui Pascal)
1 𝑞𝑞1 = 𝑢𝑢1
𝑢𝑢 = 𝑐𝑐1 + 𝑐𝑐2 𝑥𝑥 + 𝑐𝑐3 𝑦𝑦 + 𝑐𝑐4 𝑥𝑥 2 + 𝑐𝑐5 𝑥𝑥𝑥𝑥 + 𝑐𝑐6 𝑦𝑦 2 1
0 x
𝑣𝑣 = 𝑐𝑐7 + 𝑐𝑐8 𝑥𝑥 + 𝑐𝑐9 𝑦𝑦 + 𝑐𝑐10 𝑥𝑥 2 + 𝑐𝑐11 𝑥𝑥𝑥𝑥 + 𝑐𝑐12 𝑦𝑦 2 𝑥𝑥 𝑦𝑦
2
𝑥𝑥 𝑥𝑥𝑥𝑥 𝑦𝑦 2
Elementul este conform → asigură compatibilitatea deplasărilor pe laturi
𝜕𝜕𝜕𝜕
𝜀𝜀𝑥𝑥 = = 𝑐𝑐2 + 2𝑐𝑐4 𝑥𝑥 + 𝑐𝑐5 𝑦𝑦
𝜕𝜕𝜕𝜕 Deformații specifice liniare → continuitate la rotiri
𝜕𝜕𝜕𝜕
𝜀𝜀𝑦𝑦 = = 𝑐𝑐9 + 𝑐𝑐11 𝑥𝑥 + 2𝑐𝑐12 𝑦𝑦
𝜕𝜕𝜕𝜕

E.F. asigură continuitatea la deformații și la rotiri

10
 EXEMPLIFICARE E.F. triunghiular LST
η  1 x1 y1 x1
2
x1 ⋅ y1 y1
2
0 0 0 0 0 0

E.F. triunghiular CST 

0 0 0 0 0 0 1 x1 y1 x1
2
x1 ⋅ y1 y1
2


5(0,1)
2 2
η 1 xi yi 0 0 0  1 0 0 0 0 0  1
0
x2 y2 x2 x2 ⋅ y2 y2 0 0 0 0
2
0 0
2
0  0  0 0 0 0 0 1 x2 y2 x2 x2 ⋅ y2 y2
k(0,1)

0 0 1 xi yi 0 0 1 0 0 𝜉𝜉 + 𝜂𝜂 = 1 1 2 2
    𝜉𝜉 = 0 
x3 y3 x3 x3 ⋅ y3 y3 0 0 0 0 0 0

1 xj yj 0 0 0 =  1 1 1 0 0 0
h :=   0 2 2
0 0 0 0 0 1 x3 y3 x3 x3 ⋅ y3 y3
h := 
0 0 0 1 xj yj  0 0 0 1 1 1  1 x4 y4 x4
2
x4 ⋅ y4 y4
2
0 0 0 0 0 0

1  1  4(0.5,0.5) 
6(0,0.5)
2 2
0 0 0 0 0 0 1 x4 y4 x4 x4 ⋅ y4 y4
xk yk 0 0 0 0 1 0 0 0
    
1 x5 y5 x5
2
x5 ⋅ y5 y5
2
0 0 0 0 0 0
0 0 0 1 xk yk  0 0 0 1 0 1  
0 0 1 x5 y5 x5
2
x5 ⋅ y5 y5
2
0 0 0 0
𝜉𝜉 = 0  2 2
x6 y6 x6 x6 ⋅ y6 y6 0 0
1 0 0 0 0
𝜉𝜉 + 𝜂𝜂 = 1 0
 0 0 0 0 0 1 x6 y6 x6
2
x6 ⋅ y6 y6
2

1(0,0)
0 𝜂𝜂 = 0
2(0.5,0) 3(1,0) ξ
i(0,0)
0 𝜂𝜂 = 0 j(1,0) ξ 1

0
0
0
0
0
0
0
0
0
0
0
1
0
0
0
0
0
0
0
0
0
0
0
0 0 0 0 0 1 0 0
1  0
0.5 0 0.25 0 0 0 0 0 0

0 0 1 0 −1 0  𝑓𝑓 = 1 − 𝜂𝜂 
0 0 0 0 0 1 0.5 0 0.25 0 0

  𝑖𝑖 1 1 0 1 0 0 0 0 0 0 0 0
− 1  −1 0 0 0 1 0  𝑓𝑓 = 𝜉𝜉 0 0 0 0 0 0 1 1 0 1 0 0
h = h=
0 1 0 0 0 0  𝑗𝑗 1 0.5 0.5 0.25 0.25 0.25 0 0 0 0 0 0

0 0 0 1 0 −1
 0 0 0 0 0 0 1 0.5 0.5 0.25 0.25 0.25

  𝑓𝑓𝑘𝑘 = 𝜂𝜂 − 𝜉𝜉 1

0 1 0 0 1 0 0 0 0 0 0
0 −1 0 0 0 1  0 0 0 0 0 0 1 0 1 0 0 1
1 0 0.5 0 0 0.25 0 0 0 0 0 0
0
 0 0 0 0 0 1 0 0.5 0 0 0.25

𝑓𝑓1 = 𝜉𝜉 + 𝜂𝜂 − 1 2𝜉𝜉 + 2𝜂𝜂 − 1 1


0
0
0
4
0
0
0
−1 0
0 0 0 0
0 0 0
0
0
0
0
0
0

 −3
𝑓𝑓2 = −4𝜉𝜉 𝜉𝜉 + 𝜂𝜂 − 1  −3
2
0
0
0
−4 0
0 0
2
0
0
0 0 −1 0
0 0 0 0
4
0
0
0

𝑓𝑓3 = 𝜉𝜉 2𝜉𝜉 − 1 −1
4
2
0
0
−4 0
0 0
0
0
0
0
4 0 0
0 0 2
0
0
−4 0
−4 0
h =
1 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
0
𝑓𝑓4 = 4𝜉𝜉𝜉𝜉 0 −3 0 4 0 −1 0 0 0 0 0 0
0 −3 0 0 0 0 0 0 0 −1 0 4
𝑓𝑓5 = 𝜂𝜂 2𝜂𝜂 − 1 
0 2 0 −4 0 2 0 0 0 0 0 0
0 4 0 −4 0 0 0 4 0 0 0 −4

𝑓𝑓6 = −4𝜂𝜂 𝜉𝜉 + 𝜂𝜂 − 1 0
 2 0 0 0 0 0 0 0 2 0 −411
ELEMENTE FINITE PATRULATERE
ELEMENT PATRULATER CU 8 G.L. (MELOSH)
𝑥𝑥 𝑦𝑦
η 𝑞𝑞6 = 𝑣𝑣3 𝜉𝜉 = 𝜂𝜂 =
𝑞𝑞8 = 𝑣𝑣4
𝑞𝑞7 = 𝑢𝑢4 𝜂𝜂 = 1 3 𝑎𝑎 𝑏𝑏
4
𝑞𝑞5 = 𝑢𝑢3 𝑞𝑞 𝑇𝑇 = 𝑞𝑞1 𝑞𝑞2 … 𝑞𝑞8 → vectorul deplasărilor nodale (transpus)
𝜉𝜉 = −1 𝜉𝜉 = 1 b
𝑞𝑞 𝑇𝑇 = 𝑢𝑢1 𝑣𝑣1 𝑢𝑢2 𝑣𝑣2 … 𝑢𝑢4 𝑣𝑣4 → vectorul
deplasărilor
C x ξ 𝑢𝑢 nodale (transpus)
𝑞𝑞2 = 𝑣𝑣1 𝑞𝑞4 = 𝑣𝑣2 b 𝑑𝑑 = = 𝑔𝑔 � 𝑐𝑐 → câmpul de deplasări
y 𝑣𝑣
1 𝑞𝑞1 = 𝑢𝑢1 𝜂𝜂 = −1 2 𝑞𝑞3 = 𝑢𝑢2 𝑢𝑢 = 𝑐𝑐1 + 𝑐𝑐2 𝜉𝜉 + 𝑐𝑐3 𝜂𝜂 + 𝑐𝑐4 𝜉𝜉𝜉𝜉 1
a a
𝑥𝑥 𝑦𝑦
𝑣𝑣 = 𝑐𝑐5 + 𝑐𝑐6 𝜉𝜉 + 𝑐𝑐7 𝜂𝜂 + 𝑐𝑐8 𝜉𝜉𝜉𝜉 𝑥𝑥 2 𝑥𝑥𝑥𝑥 𝑦𝑦 2
0 x
→ tensiunile vor fi constante pe o direcție și vor avea o variație liniară pe cealaltă direcție
matricea de modelare a geometriei (în coordonate locale)

1 𝜉𝜉 𝜂𝜂 𝜉𝜉𝜉𝜉 0 0 0 0 1 𝜉𝜉1 𝜂𝜂1 𝜉𝜉1 𝜂𝜂1 0 0 0 0

𝑔𝑔 = 0 0 0 0 1 𝜉𝜉1 𝜂𝜂1 𝜉𝜉1 𝜂𝜂1
0 0 0 0 1 𝜉𝜉 𝜂𝜂 𝜉𝜉𝜉𝜉
𝑔𝑔1 1 𝜉𝜉2 𝜂𝜂2 𝜉𝜉2 𝜂𝜂2 0 0 0 0
𝑐𝑐 𝑇𝑇 = 𝑐𝑐1 𝑐𝑐2 𝑐𝑐3 𝑐𝑐4 𝑐𝑐5 𝑐𝑐6 𝑐𝑐7 𝑐𝑐8 𝑔𝑔2 0 0 0 0 1 𝜉𝜉2 𝜂𝜂2 𝜉𝜉2 𝜂𝜂2
ℎ = 𝑔𝑔 =
vectorul constantelor 3 1 𝜉𝜉3 𝜂𝜂3 𝜉𝜉3 𝜂𝜂3 0 0 0 0
𝑔𝑔4 0 0 0 0 1 𝜉𝜉3 𝜂𝜂3 𝜉𝜉3 𝜂𝜂3
Condiția la noduri: ℎ � 𝑐𝑐 = 𝑞𝑞 1 𝜉𝜉4 𝜂𝜂4 𝜉𝜉4 𝜂𝜂4 0 0 0 0
Se notează
0 0 0 0 1 𝜉𝜉4 𝜂𝜂4 𝜉𝜉4 𝜂𝜂4

ℎ1 0
ℎ 𝑇𝑇 = 𝑇𝑇 � ℎ =
0 ℎ1
ℎ 𝑇𝑇 = 𝑇𝑇 � ℎ ℎ 𝑇𝑇 � ℎ−1 = 𝑇𝑇 ℎ−1 = ℎ−1
𝑇𝑇 � 𝑇𝑇 12
 𝑐𝑐 = ℎ−1 � 𝑞𝑞
𝑑𝑑 = 𝑔𝑔 � ℎ−1 � 𝑞𝑞 = 𝑓𝑓 � 𝑞𝑞 𝑓𝑓 = 𝑔𝑔 � ℎ−1
𝑑𝑑 = 𝑔𝑔 � 𝑐𝑐
1
𝑓𝑓1 0 𝑓𝑓2 0 𝑓𝑓3 0 𝑓𝑓4 0 𝑓𝑓1 = 𝜉𝜉 − 1 𝜂𝜂 − 1
𝑓𝑓 = 4
0 𝑓𝑓1 0 𝑓𝑓2 0 𝑓𝑓3 0 𝑓𝑓4
1
𝑓𝑓2 = − 𝜉𝜉 + 1 𝜂𝜂 − 1
4
1
𝑓𝑓3 = 𝜉𝜉 + 1 𝜂𝜂 + 1
𝑞𝑞 𝑇𝑇 = 𝛿𝛿1𝑇𝑇 𝛿𝛿2𝑇𝑇 𝛿𝛿3𝑇𝑇 𝛿𝛿4𝑇𝑇 4
1
𝑓𝑓4 = − 𝜉𝜉 − 1 𝜂𝜂 + 1
unde 4
𝑢𝑢𝑖𝑖
𝛿𝛿𝑖𝑖𝑇𝑇 = 𝑣𝑣 𝑖𝑖=1 … 4
𝑖𝑖 1 0 0 0

𝑢𝑢 = � 𝑓𝑓𝑖𝑖 𝑢𝑢𝑖𝑖 = 𝑓𝑓1 𝑢𝑢1 + 𝑓𝑓2 𝑢𝑢2 + 𝑓𝑓3 𝑢𝑢3 + 𝑓𝑓4 𝑢𝑢4 𝑓𝑓1 𝑢𝑢1 + 𝑓𝑓2 𝑢𝑢2 + 𝑓𝑓3 𝑢𝑢3 + 𝑓𝑓4 𝑢𝑢4
𝑖𝑖=1
4
4 3
𝑓𝑓1 =1
𝑣𝑣 = � 𝑓𝑓𝑖𝑖 𝑣𝑣𝑖𝑖 = 𝑓𝑓1 𝑣𝑣1 + 𝑓𝑓2 𝑣𝑣2 + 𝑓𝑓3 𝑣𝑣3 + 𝑓𝑓4 𝑣𝑣4
𝑖𝑖=1 1(-1,-1) 2

Dacă 𝑢𝑢1 =𝑢𝑢2 =𝑢𝑢3 =𝑢𝑢4 =𝑢𝑢0 → translație de corp rigid Semnificația funcției de formă:
deplasarea nodului considerat cand toate
𝑢𝑢4 𝑢𝑢3 celelalte deplasări sunt nule

𝑢𝑢1 𝑢𝑢2
13
 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝑣𝑣 𝜀𝜀 𝑇𝑇 = 𝜀𝜀𝑥𝑥 𝜀𝜀𝑦𝑦 𝛾𝛾𝑥𝑥𝑥𝑥
𝜀𝜀𝑥𝑥 = 𝜀𝜀𝑦𝑦 = 𝛾𝛾𝑥𝑥𝑥𝑥 = +
𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕
𝜕𝜕
0
𝜕𝜕𝜕𝜕
𝜕𝜕
𝜀𝜀 = 𝐵𝐵 � 𝑞𝑞 𝐵𝐵 = ℒ 𝑓𝑓 unde ℒ= 0
𝜕𝜕𝑦𝑦
𝜕𝜕 𝜕𝜕
Matrice de legătură
între deformații 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕
specifice și deplasări

𝐾𝐾𝑒𝑒𝑒𝑒 = � 𝐵𝐵𝑇𝑇 � 𝐷𝐷 � B 𝑑𝑑𝑑𝑑 = 𝑡𝑡 � 𝐵𝐵𝑇𝑇 � 𝐷𝐷 � B 𝑑𝑑𝑑𝑑 t – grosimea elementului

𝑉𝑉 𝐴𝐴

𝜎𝜎 = 𝐷𝐷 � 𝜀𝜀 = 𝐷𝐷 � 𝐵𝐵 � 𝑞𝑞 → vector cu variații liniare în raport cu unele variabile

14