METODA DIFERENTELOR FINITE.

PLACI PLANE
DREPTUNGHIULARE

Metoda diferentelor finite se bazeaza pe transformarea ecuatiilor cu derivate partiale

care guverneaza fenomenul fizic intr-un sistem de ecuatii algebrice avand drept necunoscute
valorile numerice ale unor marimi care intereseaza (tensiuni sau deplasari).1

Aceasta metoda poate avea o formulare in tensiuni,cand parametrii de lucru

(necunoscutele) sunt eforturi sau o formulare in deplasari cand parametrii de lucru sunt
deplasari.2

Metoda diferentelor finite la placi plane consta in inlocuirea ecuatiei diferentiale de

baza printr-un sistem de ecuatii algebrice in care necunoscutele sunt valorile functiei
deplasare w in punctele alese initial.3

PLACI PLANE

În calculul plăcilor sunt adeseori utile relaţiile diferenţiale dintre eforturi şi sarcini.
Pentru a stabili astfel de relaţii, pentru plăcile plane s-a considerat un element paralelipipedic,
cu laturile dx, dy şi h, ca în figura încărcat cu o sarcină uniform distribuită P

1
MAZILU,TOPA,IEREMIA,APLICAREA TEORIEI ELASTICITATII SI A PLACILOR IN CALCULUL CONSTRUCTIILOR,P.
438
2
Idem,p. 439
3
Idem, p.487
Aspectul static
Ecuatiile diferentiale de echilibru sunt:
-ecuaţia de proiecţie a forţelor pe direcţia Oz
𝜕T𝑥𝑧 𝜕T𝑦𝑧
+ = −𝑝(𝑥, 𝑦)
𝜕𝑥 𝜕𝑦
-ecuaţia de momente în raport cu Ox
𝜕𝑀𝑥𝑦 𝜕𝑀𝑦
+ = 𝑇𝑦𝑧
𝜕𝑥 𝜕𝑦
-ecuaţia de momente în raport cu Oy
𝜕𝑀𝑥 𝜕𝑀𝑦𝑥
+ = 𝑇𝑥𝑧 4
(1.1)
𝜕𝑥 𝜕𝑦
P(x,y)-intensitatea fortei distribuite,normala pe placa.
Dacă se elimină forţele tăietoare din relaţiile de mai sus=>
𝜕2 M𝑥 𝜕2 M𝑥𝑦 𝜕2 M𝑦
+ 2 + = −𝑝(𝑥, 𝑦) (1.2)
𝜕𝑥 2 𝜕𝑥𝜕𝑦 𝜕𝑦 2

Aspectul geometric
In cadrul aspectului geometric trebuie stabilite rotirile tangentelor si curburilor.
Pe baza ipotezei deformatiilor mici (w<h/5)si pe baza relatiilor de mai sus(1.1)=>rotirile celor
2 tangente.
𝜕𝑤 𝜕𝑤
𝜑𝑥 = ; 𝜑𝑦 = (1.3)5
𝜕𝑥 𝜕𝑦


b Planul median al plăcii

o
a 90 x(u)
z d h
c
w

90o
b’
z(w) z '' a’
d’ ' 𝜕𝑤
Suprafaţa mediană c’ 𝜕𝑥
deformată 𝜕𝑤 𝜕𝑤
𝑢 = −𝑧 ; 𝑣 = −𝑧
𝜕𝑥 𝜕𝑦

4
Idem,p.166
5
Idem,p.167
 𝜕𝑢 𝜕2 𝑤 𝜕𝑣 𝜕2 𝑤
unde u si v reprezinta deplasarile =>𝜀𝑥 = = −𝑧 2
; 𝜀𝑦 = = −𝑧 ;
𝜕𝑥 𝜕𝑥 𝜕𝑦 𝜕𝑦 2

𝜕𝑢 𝜕𝑣 𝜕2 𝑤
𝛾𝑥𝑦 = + = −2𝑧
𝜕𝑦 𝜕𝑥 𝜕𝑥 𝜕𝑦

𝜀𝑧 (deformatia specifica)si toate lunecarile in planele xoz si yoz se neglijeaza.(se accepta o

stare de tensiune plana)6

Determinarea derivatelor de ordinul 2(curburile):

𝜕2 𝑤 𝜕𝜑𝑥 1
𝜒𝑥 = = =
𝜕𝑥 2 𝜕𝑥 𝜌𝑥

𝜕2 𝑤 𝜕𝜑𝑦 1
𝜒𝑦 = = = unde ρx si ρy-razele de curbura ale suprafetei mediane
𝜕𝑦 2 𝜕𝑦 𝜌𝑦
deformate
𝜕2 𝑤
𝜒𝑥𝑦 = (1.4)
𝜕𝑥𝜕𝑦

Razele de curbura se considera pozitive cand centrul de curbura se afla in sensul pozitiv al
axei z.

Aspectul fizic
Utilizand legea lui Hooke pentru un plan oarecare paralel cu planul median situat la distanta z:
𝐸 𝐸 𝜕2 𝑤 𝜕2 𝑤
𝜎𝑥 = (𝜀𝑥 + 𝜇𝜀𝑦 ) = − 1−𝜇2 ( 𝜕𝑥 2 + 𝜇 𝜕𝑦2 ) 𝑧
1−𝜇2

𝐸 𝐸 𝜕2 𝑤 𝜕2 𝑤
𝜎𝑦 = (𝜀𝑦 + 𝜇𝜀𝑥 ) = − 1−𝜇2 ( 𝜕𝑦2 + 𝜇 𝜕𝑥 2 ) 𝑧 (1.5)7
1−𝜇2

𝐸 𝐸 𝜕2 𝑤
𝜎𝑥𝑦 = 𝛾𝑥𝑦 = − 𝑧
2(1+𝜇 ) 1−𝜇 𝜕𝑥 𝜕𝑦

La calculul placilor dreptunghiulare se considera ca momentele incovoietoare sunt distribuite

in lungul axelor x si y.Daca pentru un punct oarecare al suprafetei mediane deformate se
definesc 2 raze de curbura principale ρx si ρy atunci momentele incovoietoare se pot scrie
functie de aceste raze de curbura.8

6
Dan Cretu,Teoria elasticitatii ,p. 199
7
Idem,p. 168
8
Pavel Tripa,Rezistenta Materialelor,p.194
Relatiile (1.1)impreuna cu relatiile (1.5)vor conduce la exprimarea eforturilor
sectionaleMx,My,Mxy,Txz,Tyz

𝜕2 𝑤 𝜕2 𝑤
𝑀𝑥 = −𝐷( +𝜇 )
𝜕𝑥 2 𝜕𝑦 2

𝜕2𝑤 𝜕2𝑤
𝑀𝑦 = −𝐷( 2 + 𝜇 2 )
𝜕𝑦 𝜕𝑥
𝜕2𝑤
𝑀𝑥𝑦 = −𝐷(1 − 𝜇)
𝜕𝑥 𝜕𝑦
𝜕3𝑤 𝜕3𝑤
𝑇𝑥𝑧 = −𝐷( 3 + )
𝜕𝑥 𝜕𝑥𝜕𝑦 2
𝜕3 𝑤 𝜕3 𝑤
𝑇𝑦𝑧 = −𝐷( + ) (1.6)
𝜕𝑦 3 𝜕𝑥 2 𝜕𝑦
Inlocuind Txz si Tyz in a 3 a ecuatie de echilibru static (1.1):

𝜕4𝑤 𝜕4𝑤 𝜕 4 𝑤 𝑝(𝑥, 𝑦)

+2 2 2+ 4 =
𝜕𝑥 4 𝜕𝑥 𝜕𝑦 𝜕𝑦 𝐷
(1.7)
Ecuztie diferentiala de ordinul IV stabilita de Sophie Germain si LAGRANGE9
D-rigiditatea cilindrica a placii

𝐸ℎ3
𝐷=
12(1 − 𝜇2 )

REZOLVAREA PLACILOR PLANE DREPTUNGHIULARE PRIN METODA

DIFERENTELOR FINITE
Ecuatia diferentiala de baza:

𝑝(𝑥, 𝑦)
∇2 ∇2 𝑤(𝑥, 𝑦) =
𝐷

𝜕 4𝑤 𝜕 4𝑤 𝜕 4 𝑤 𝑝(𝑥, 𝑦)
+2 2 2+ =
𝜕𝑥 4 𝜕𝑥 𝜕𝑦 𝜕𝑦 4 𝐷
Pentru obtinerea ecuatiilor din care sa rezulte valorile parametrilor este necesara
transformarea ecuatiei de biarmonicitate a.i aceasta sa se exprime in raport cu parametrii
considerati.De regula se construieste o retea de figuri geometrice.

9
Pavel Tripa,Rezistenta Materialelor,p.194
Se considera vecinatatile punctului curent k din placa.

∆𝑥 10
Se va prezenta operatorul de calcul pentru intervale Δx si Δy diferite( 𝛼 = )
∆𝑦

Se scrie ecuatia corespunzatoare in diferente finite

2(3 + 4𝛼 2 + 3𝛼 4 )𝑤𝑘 − 4(1 + 𝛼 2 )(𝑤𝑘+1 + 𝑤𝑘−1 ) − 4𝛼 2 (1 + 𝛼 2 )(𝑤𝑙 + 𝑤𝑗 )

+ 2𝛼 2 (𝑤𝑙+1 + 𝑤𝑙−1 + 𝑤𝑗+1 + 𝑤𝑗−1 ) + 𝛼 4 (𝑤𝑖 + 𝑤𝑚 )
𝑝𝑘
+ 1(𝑤𝑘+2 + 𝑤𝑘−2 ) = ∆𝑥 2 ∆𝑦 2
𝐷

(1.8)11

10
Cretu,Teoria Elasticitatii,p.205
11
MAZILU,TOPA,IEREMIA,APLICAREA TEORIEI ELASTICITATII SI A PLACILOR IN CALCULUL CONSTRUCTIILOR,P.
487
Pentru cazul in care Δx= Δy operatorul de calcul12 capata urmatoarea forma:

20𝑤𝑘 − 8(𝑤𝑘+1 + 𝑤𝑘−1 ) − 8(𝑤𝑙 + 𝑤𝑗 ) + 2(𝑤𝑙+1 + 𝑤𝑙−1 + 𝑤𝑗+1 + 𝑤𝑗−1 )

𝑝(𝑥,𝑦) ∆𝑥 4
+ 1(𝑤𝑖 + 𝑤𝑚 ) + 1(𝑤𝑘+2 + 𝑤𝑘−2 ) =
𝐷
(1.9)13
In aceste relatii p(x,y)este intensitatea incarcarii distribuite in punctul k iar D este rigiditatea
cilindrica a placii.
Aplicarea practica a metodei consta in scrierea ecuatiei de tip( 1.8) si (1.9) pentru punctele
retelei alese care au deplasari w diferite de 0.
Nu se va scrie ecuatia pentru punctele aflate pe laturile simplu rezemate sau incastrate dar
se va scrie pentru laturile libere.
Scriind relatia respectiva in punctele din preajma conturului vor fi implicate si deplasarile
unor punce fictive situate in afara placii.
Asadar apar necunoscute suplimentare pentru care sunt necesare ecuatii noi.
Obtinerea acestor ecuatii se face pe seama conditiilor de margine.

12
Cretu,Teoria Elasticitatii,p.205

13
MAZILU,TOPA,IEREMIA,APLICAREA TEORIEI ELASTICITATII SI A PLACILOR IN CALCULUL CONSTRUCTIILOR,P.
488
 INCASTRARE

SIMPLA
REZEMARE

Relatiile prezentate sub figurile de mai sus arata ca

punctele virtuale aflate in afara placii pot reprezenta
o deformare antisimetrica(pentru latura simplu
rezemata)si o deformare simetrica(pentru latura
incastrata)asa cum arata in figura alaturata.
In cele ce urmeaza se va prezenta un exemplu de calcul cu ajutorul Metodei
diferentelor finite al unei placi dreptunghiulare(figura 2) care are 2 laturi
incastrate si 2 laturi simplu rezemate,placa fiind incarcata cu o forta uniform
distribuita p.
Reteaua dreptunghiulara aleasa se va prezenta in figura 2.1

Figura2
1.Se imparte placa in intervale egale Δx= Δy=a

Figura 2.1
2.Pe baza conditiilor de contur care rezulta dintr o varietate de moduri de rezemare a placii
dreptunghiulare avem:
-pentru latura incastrata sageata w si rotirea sunt nule.

wa= wb= we= wl=0

-pentru latura simplu rezemata sageata si momentul incovoietor sunt nule
Wc= wd= wl=0
My=0
Pentru determinarea valorilor deplasarilor in punctele fictive 10,11,12,13 se va tine seama de
conditiile de rezemare pentru laturile incastrate iar pentru determinarea valorilor fictive 7,8 se
va tine seama de conditiile de rezemare pentru laturile simplu rezemate.

W10= Wc=0 W7= -W1

W11= W1 W8= -Wa=0
W12= W2
W13= W3

3.Se constata ca au ramas doar 6 marimi necunoscute: W1, W2, W3, W4, W5, W6
Scrierea ecuatiei (1.9)pentru fiecare punct in parte.
𝑝𝑎4
20w1-8(w2+w4+wa+wc)+2(wd+wl+w5+wb)+1(w7+w1+w3+w11)=
𝐷
𝑝𝑎4
20w2-8(w1+w3+wb+w5)+2(w4+w6+wa+we)+1(wc+w2+w12+w2)=
𝐷
𝑝𝑎4
20w3-8(w2+w2+w6+we)+2(w5+w5+wb+wb)+1(w13+w3+w1+w1)=
𝐷
𝑝𝑎4
20w4-8(wd+w5+w1+w1)+2(w2+w2+wc+wc)+1(wa+wa-w4+w6)=
𝐷
 𝑝𝑎4
20w5-8(w4+w6+w2+w2)+2(w1+w3+w3+w1)+1(wd+w5+wb+wb)=
𝐷
𝑝𝑎4
20w6-8(w5+w5+w3+w3)+2(w2+w2+w2+w2)+1(we+we+w4+w4)=
𝐷

Se va rezolva sistemul de ecuatii cu 6 necunoscute A F=B

A-matricea coeficientilor necunoscutelor
F-vectorul necunoscutelor(w)
B-vectorul termenilor liberi
F=A-1B=> w1=0.001
w2=0.002
w3=0.001
w4=0.0028
w5=0.002
w6=0.0028
Cu acestea se poate trece la calculul eforturilor.
𝑤2 − 2𝑤𝑏 + 𝑤2 𝑤𝑏 − 2𝑤𝑏 + 𝑤𝑎 2 ∗ 0.0028
(𝑀𝑦 )𝑏 = −𝐷 [ + 𝜇 ] = −3000 [ ]
𝑎2 𝑎2 12
= −12

𝑤5 − 2𝑤2 + 𝑤𝑏 𝑤3 − 2𝑤2 + 𝑤1
(𝑀𝑦 )2 = −𝐷 [ + 𝜇 ]
𝑎2 𝑎2
0.002 − 2 ∗ 0.002 0.001 − 2 ∗ 0.002 + 0.001
= −3000 [ + 0.2 ]
12 12
=6
𝑤2 − 2𝑤5 + 𝑤2 𝑤6 − 2𝑤5 + 𝑤4
(𝑀𝑦 )5 = −𝐷 [ 2
+𝜇 ]
𝑎 𝑎2
0.002 − 2 ∗ 0.002 + 0.002
= −3000 [
12
0.0028 − 2 ∗ 0.002 + 0.0028
+ 0.2 ] = 9.6
12
 𝑤𝑐 − 2𝑤1 + 𝑤2 𝑤𝑎 − 2𝑤1 + 𝑤4
(𝑀𝑥 )1 = −𝐷 [ + 𝜇 ]
𝑎2 𝑎2
−2 ∗ 0.001 + 0.002 −2 ∗ 0.001 + 0.0028
= −3000 [ + 0.2 ]
12 12
= 0.5
𝑤1 − 2𝑤2 + 𝑤3 𝑤𝑏 − 2𝑤2 + 𝑤5
(𝑀𝑥 )2 = −𝐷 [ + 𝜇 ]
𝑎2 𝑎2
0.001 − 2 ∗ 0.002 + 0.001 −2 ∗ 0.002 + 0.002
= −3000 [ + 0.2 ]
12 12
= 1.2

𝑤𝑒 − 2𝑤3 + 𝑤6 𝑤2 − 2𝑤3 + 𝑤2
(𝑀𝑥 )3 = −𝐷 [ + 𝜇 ]
𝑎2 𝑎2
−2 ∗ 0.001 + 0.0028
= −3000 [
12
0.002 − 2 ∗ 0.001 + 0.002
+ 0.2 ] = 0,5
12

Se vor compara rezultatele cu MEF

 punct My
1 -13,99
2 3,35
3 8,21
4 3,35
5 -13,99

punct Mx
1 0
2 2,32
Mx 3 1,57
0 1 2 3 4 5 6 7 8
0 4 1,2
1
5 1,57
2

3
6 2,32
7 0
 BIBLIOGRAFIE

1.Aplicarea Teoriei Elasticitatii si a Placilor in Calculul

Constructiilor,Prof.univ.emerit.ing.PANAIT MAZILU,Prof.dr.ing.NICOLAE
TOPA,Conf.dr.ing.MIERCEA IEREMIA
2.Teoria Elasticitatii ,DAN CRETU
3. Rezistenţa materialelor PAVEL TRIPA